Dreptul la apărare , art. 10 c. proc. pen.. Aprecierea probelor, art 103 Cod pr. pen.

1.Exercițiul dreptului la apărare al inculpaților, aşa cum acesta este prevăzut de art. 10 C. proc. pen., nu poate constitui un temei suficient pentru a aprecia că orice cerere pe care aceștia o formulează trebuie să fie încuviințată de organul judiciar, iar în cazul în care se pronunța o soluție  contrara doleanțelor  proprii, manifestarea de voință reprezintă un element „ prestabilit”.

2.În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (6) C. proc. pen., exerciţiul dreptului la apărare trebuie să se realizeze cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, iar legea de procedură penală consacră şi dreptul organelor judiciare de a aprecia cu privire la modul în care acest drept este exercitat, atât din punct de vedere al legalităţii, cât mai ales din punct de vedere al utilităţii, prin raportare la obiectul cauzei.

3.Existența pe parcursul urmăririi penale a mai multor ordonanțe de clasare emise de procuror, dar infirmate sistematic prin hotărâri judecătorești definitive - respectiv încheieri emise conform art. 341 C.p.p., prin care s-a dispus desființarea ordonanțelor de clasare și completarea urmăririi penale, considerentele acestor hotărâri punând în lumină și explicând dispozitivul de desființare a soluțiilor de netrimitere în judecată, având astfel autoritate de lucru judecat ca și dispozitivul - nu constituie dovezi de nevinovăție a inculpaților, nu confirmă prezumția de nevinovăție a acestora, astfel cum susțin inculpații. Aceste acte ale procurorului, prin desființare nu produc efecte juridice în sensul invocat de inculpați, întrucât ele au fost infirmate sub aspectul efectelor și a fundamentului prin hotărâri judecătorești definitive.

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpații ………… și …….. precum și de partea civilă ……..împotriva sentinței penale nr. 1234 din data de 29 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ……...

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 13 decembrie 2021,încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art.  391 alin. 1 C.p.p., art. 406 alin. 1 Cpp, a stabilit termen pentru deliberare, redactarea și pronunțarea hotărârii la data de 01 februarie 2022, când a hotărât următoarele:

C U R T E A,

 Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele: 

Prin sentința penală nr. 1234 din data de 29 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ……., în temeiul art. 193 alin. (2) Cod pen. cu referire la art.61 cod penal a fost condamnat inculpatul ……. la pedeapsa 1800 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă înmulţit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, ce s-a dispus a se executa conform art. 559 Cod pr. pen.; s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

În temeiul art. 193 alin. (2) Cod pen. cu referire la art.61 cod penal a fost condamnată inculpata ….. la pedeapsa 1800 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă înmulţit cu suma de 10 lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen.; s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii.

S-a luat act că părțile civile Serviciul de Ambulanță Județeană …… și Spitalul Județean de Urgență …… nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligat fiecare inculpat să plătească părţii civile ……. câte 1.500 lei, fiecare, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, și câte 553 lei, fiecare, reprezentând daune materiale.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 49 lei în contul Institutului de Medicină Legală …….. nr………, deschis la Trezoreria …….

În temeiul  art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 726,75  lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 176,75 lei în cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților …….. şi ……… pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 C.p.

Prin încheierea nr. 324 pronunțată în dosarul …….., definitivă prin respingerea contestației, în baza art. 345 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a respins cererile şi excepțiile invocate de inculpații ……… şi ………..; în baza art.346 alin.2 C.p.p a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpații ……… şi …….., ambii trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 C.p.; a dispus începerea judecății cauzei cu privire la inculpați pentru infracțiunea menționată.

Inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, rezervându-și dreptul la tăcere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că inculpații …… și ……… sunt vecini cu partea civilă ………., fiind de peste 20 de ani în relații de dușmănie, relație conflictuală amplificată de-a lungul timpului.

Printr-o înțelegere între martorul ……. și partea civilă s-a convenit ca partea civilă să aibă grijă de gospodăria sa cât martorul nu se află la domiciliu. Acest imobil se învecinează cu imobilul inculpaților.

Astfel, în data de 29.09.2015, partea civilă s-a deplasat la imobilul martorului, pentru efectuarea de activități gospodărești, moment în care a fost văzut de către inculpată, având un schimb de replici cu aceasta. Deși partea civilă și-a văzut de treburile sale, intrând în curtea imobilului, inculpații prezenți la fața locului au continuat să aibă discuții cu partea civilă. Considerând că este în pericol, acesta apelează pe soția sa să vină la fața locului. Până la venirea soției, inculpatul ……. pătrunde în curtea vecinei sale și urmărind partea civilă să iasă din toaleta în care se ascunsese, inculpatul îi aplică o lovitură cu un par în cap . Pentru a se apăra, partea civilă îl apucă pe inculpat de tricou și îl împinge. Văzând această situație, inculpata pătrunde și aceasta în curtea respectivă și, din spate, apucă partea civilă de gât. Cu toate că, în continuare, ……. ținea pe inculpat de tricou, acesta reușește să îl mai lovească o dată cu parul în cap, dar și cu pumnii și picioarele, reușind astfel, împreună cu inculpata, să pună partea civilă la pământ.

În timpul acestei altercații își face apariția și soția părții civile, …….., care strigă la inculpați că îl omoară. Văzând că, la fața locului, a mai apărut și altcineva, după ce inculpata îi aruncă telefonul mobil al părții civile pe jos, escaladează gardul despărțitor și fug în curtea imobilului lor.

Văzând că soțul său este plin de sânge, martora ……. apelează serviciul de urgență 112, organele de poliție deplasându-se la fața locului urmare a apelului inculpatului Stăniloiu Nicolae, care reclama starea conflictuală între acesta și partea civilă.

În acea dată s-a întocmit un proces verbal din cuprinsul căruia a rezultat că, la fața locului, a fost găsită partea civilă, ce prezenta urme de sânge pe faţă, în zona nasului şi pe cap, acuzând totodată dureri la glezna piciorului stâng şi care a afirmat că a fost agresată fizic de soţii ………. şi ……….. A mai rezultat că, la circa un metru de toaleta din curte, se afla aruncat pe sol telefonul marca ……., de culoare gri şi o căciulă de culoare neagră, bunuri despre care persoana vătămată a afirmat că îi aparţin şi au căzut cu ocazia agresiunii. Tot la fața locului se mai afla o şapcă, despre care partea civilă a afirmat că îi aparține inculpatului, căzându-i în timpul conflictului. S-a mai gășit și un ştachete pe care  s-au identificat urme de culoare brun roşcat, despre care persoana vătămată a susţinut că sunt urmele sale de sânge, ştachetele fiind montat la toaleta de curte.

Din raportul nr. ……../2017 din data de 30.05.2018 întocmit de IML ….. a rezultat că plaga contuză în formă de Y cu braţele de 3 cm din regiunea fronto-parietală mediană, s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Excoriaţia de 1,5-0,5 cm parietal stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Echimoza violacee de 5-4 cm subsprîncenos stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Excoriaţia de 1-0,8 cm de pe faţa laterală dreapta a nasului s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Fractura de maleolă peronieră stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur sau prin torsionare (inversiune). Fractura de piramidă nazală s-a putut produce prin lovire cu corp dur.

Prin adresa nr. …/2018 din 30.05.2018, IML …. a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. ……/2017 din 30.05.2018 privind pe victima ……...

 Astfel, instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpatul …. în condițiile mai sus expuse realizează conţinutul constitutiv al infracțiunii prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 C.p., iar fapta inculpatei ……. realizează conţinutul constitutiv al infracțiunii prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 C.p.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele de lovire sau alte violențe există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța de fond a pronunțat condamnarea celor doi inculpați la pedepse cu amendă penale cuprinse între limitele prevăzute de art. 193 alin. (2) Cod pen.

La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod pen.

Astfel, s-a reținut că infracțiunea de lovire sau alte violențe prezintă o gravitate sporită, obiectul juridic protejat fiind reprezentat de relațiile sociale care presupun ocrotirea persoanei împotriva violențelor producătoare de leziuni. Deși ajunși la vârsta deplinei maturități, la care ar fi trebuit să manifeste mai multă toleranță și echilibru în relațiile interumane, inculpații au dovedit lipsă de autocontrol și spirit răzbunător, căutând să-și facă singuri dreptate în contextul disputelor prealabile vechi.

Conduita inculpaților pe parcursul procesului penal a fost cooperantă, însă nesinceră; inculpata …… este la prima abatere de natură penală, nu are antecedente penale, are vârsta de 53 de ani, o ocupație din care obține venituri oneste, o relație stabilă, este bine integrată în societate și se bucură de suportul familiei; inculpatul ……. nu este la primul contact cu legea penală, are 63 de ani, fiind de asemenea cunoscut ca o persoană integrată în societate.

În raport de aceste circumstanțe reale și personale, instanța de fond a apreciat pedeapsa cu amenda penală va suficientă pentru a asigura îndeplinirea scopului punitiv, preventiv și educativ al dreptului penal, formarea în persoana inculpaților a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, aplicându-se așadar inculpaților câte o pedeapsă cu amenda penală orientată către limita inferioară a acesteia, în cuantum de 1.800 lei pentru fiecare inculpat.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 80 alin. (1) lit. a) Cod pen. pentru a se dispune soluția renunțării la aplicarea pedepsei, infracțiunea săvârșită de inculpați neprezentând o gravitate redusă, raportat la împrejurarea, mijloacele și motivul comiterii și la natura și întinderea urmărilor produse, anterior expuse. De asemenea, s-a apreciat că nici dispunerea unei soluții de soluție de amânare a aplicării pedepsei nu este posibilă în cauză, sens în care s-a apreciat că, pentru conștientizarea gravității faptelor lor și pentru descurajarea repetării acestei conduite, se impune aplicarea imediată a pedepsei de către cei doi inculpați.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că persoana vătămată …… s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 lei, din care, 40.000 lei reprezentând daune materiale constând în contravaloarea medicamentelor, transportului, investigațiilor medicale și a muncilor gospodărești efectuate în locul său de alțivecini, iar suma de 10.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate.

Totodată, s-a reținut că Spitalul Judeţean de Urgenţă ….. și Serviciul de Ambulanță Județean …… nu s-au constituit părți civile.

În ceea ce privește prejudiciul material suportat de partea civilă ca urmare a faptelor inculpaților, instanța de fond a reținut că se pot prezuma pierderile materiale suferite de partea civilă, în condițiile în care aceasta nu a mai putut efectua activități gospodărești, iar din declarațiile martorilor ……., ……, ………, ……. și ……… a rezultat că partea civilă a fost ajutată de mai mulți oameni, la diferite munci, partea civilă stând la pat. Așadar, chiar dacă partea civilă avea oameni la muncă de fiecare dată, întrucât are o gospodărie mai mare, s-a arătat că aceasta nu împietează să se  estimeze un prejudiciu material suportat de partea civilă, atât timp cât aceasta nu a putut munci alături de celelalte persoane ca în alte dăți, tocmai ca urmare a traumatismelor suferite, apreciindu-se în condiții de echitate și cuantum rezonabil de 500 lei.

De asemenea, s-au avut în vedere chitanțele depuse la dosar, respectiv: contravaloarea oscilometriei de 15 lei, transportul părții civile la instanță, respectiv, 12 călătorii dus-întors în sumă de 144 lei, contravaloarea taxelor poștale pentru plângerile înaintate în cuantum de 42,8 lei, contravaloarea medicamentelor în cuantum de 55,75 lei, contravaloarea certificatului medico-legal în cuantum de 18 lei, toate aceste chitanțe însumând 275, 55 lei.

S-a constatat de către instanța de fond că, în cursul urmăririi penale, partea civilă a achitat către Spitalul Județean de Urgență …… suma de 330,03 lei cheltuieli de spitalizare. Având în vedere că partea civilă a achitat această sumă de bani, s-a adăugat la suma de 275,55 lei și suma de 330,03 lei, fiind un prejudiciu real suferit de că aceasta, rezultând suma de 605,58 lei.

 În consecință, instanța de fond a estimat la suma de 1105,58 lei prejudiciul material suportat de partea civilă, constând în contravaloarea medicamentelor procurate pentru a calma durerile suferite ulterior externării și a câștigului pe care putea să îl obțină din muncile agricole pe care a fost în imposibilitate să le mai practice.

Referitor la acoperirea prejudiciului nepatrimonial, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente acestui prejudiciu, instanţa de fond a avut în vedere următoarele criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Aplicând aceste repere teoretice în prezenta cauză, a reținut că acordarea unor daune morale părții civile ……. este justificată, apreciindu-se că, prin cauzarea unor leziuni traumatice și, implicit, suferințe fizice ca urmare a aplicării unor lovituri ce au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, s-a produs și un prejudiciu moral, astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză. Astfel, starea de panică și impactul psihologic pe care îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență sunt motive suficiente pentru antrenarea pretenției bănești ca mijloc de satisfacere a prejudiciului moral, cât și ca sancțiune eficace aplicată inculpatului pentru comportamentul deviant care a adus atingere drepturilor fundamentale ale persoanei.

Fiind astfel stabilit caracterul cert al prejudiciului moral și legătura directă de cauzalitate dintre acesta și faptele inculpaților, statuând în  echitate, instanța de fond a apreciat că părții civile i se cuvin daune morale în cuantum de 1.500 lei. de la fiecare inculpat, sumă care a fost considerată proporțională cu traumele fizice și psihice suferite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații ……… și ……. și partea civilă ……...

Inculpații …….. și ………, criticând-o  pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de fond nu a dispus achitarea lor, fapt ce îi determina sa afirme ca soluţia a fost prestabilita, deoarece principiul ”in dubio pro reo„ avea aplicabilitate in aceasta speţa. In acest sens s-a învederat ca instanţa nu a dat o valoare probanta reala celor trei ordonanţe de clasare emise de organele de urmărire penala. Mai mult, din conţinutul ordonanţelor de clasare a rezultat fara echivoc faptul că: certificatul medico legal de 35-40 zile de îngrijiri medicale emis persoanei vătămate nu s-a coroborat cu alte mijloace de proba care sa dovedească, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, ca ar fi săvârșit infracţiunea de lovire; la locul indicat de persoana vătămata ca fiind cel unde ar fi avut loc agresiunea, s-a constatat că, desi plouase recent, terenul era moale, pământul nu era bătătorit si nu s-au observat urme de incaltaminte; persoana vătămata, la discuţiile avute cu organele de urmărire penala, emana halena alcoolica; desi au fost inculpaţi si copii lor, aceştia nu au fost prezenţi in zona; depoziţiile martorelor ……… si ……. au scos in evidentă faptul că persoana vătămata nu prezenta traumatismele trecute in CML, iar aceasta obişnuia sa se tina de anumite persoane, sa le facă rău, fiindcă se considera o persoana mai presus decât legea; au fost ascunse radiografiile persoanei vătămate, fapt ce îi determină pe inculpați să solicite ca persoana vătămata să fie supusă la efectuarea de noi radiografii, pentru a se stabili daca acesta a suferit fractura de piramida nazala si fractura de peroneu; inculpații au menționat că nu au solicitat judecarea lor in procedura simplificată, arătând că nu l-au lovit pe ………., vecinul lor; este necesar a se analiza si disproporţia vădita de putere dintre ei si partea vătămata (inculpaţii maxim 1,60 m., iar partea vătămata 1,85 m.).

În concluzie, inculpații au solicitat admiterea apelului, desfiintarea soluţiei instanţei de fond și, în primă teză, achitarea lor si obligarea părtii vătămate la plata cheltuielilor de judecata (fond si  apel), iar în teza subsidiară, să se dispună amânarea aplicării pedepsei sau o renunţare aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile de admisibilitate.

Partea civilă ………… a apreciat că soluția primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât:

Corect instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de lovire sau alte violenţe prezintă o gravitate sporită, însă conduita inculpaţilor pe parcursul procesului penal a fost nesinceră, determinând instanţa să aplice o pedeapsă mai aspră privind condamnarea şi care să impună şi protejarea persoanei vătămate, în sensul ca inculpaţii să nu se apropie de ea, să nu comunice cu ea, să fie verificaţi şi controlaţi în permanenţă, conform art. 85 CP.

Fapta de lovire a avut loc în 29.09.2015 şi  a făcut cheltuieli pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere, chiar onorariul avocatului la instanţa de fond nu a fost avut în vedere ca o cheltuială de judecată, chitanţa reprezentând onorariu avocat fiind de 2.000 lei numai pentru asistență/reprezentare la instanța de fond; inculpaţii au depus toate eforturile pentru a nu se afla adevărul, îngreunând cercetările, motiv pentru care s-au dat ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale.

Prin urmare, prejudiciul moral stabilit de instanţa de fond a fost subevaluat, suma despăgubirilor fiind foarte mică, deşi criteriile avute în vedere (consecinţe negative suferite, faptul că o perioadă mare de timp nu a putut desfăşura activităţi, nu numai 35-40 de zile, conform certificatului medico-legal) pe plan fizic şi psihic duceau la o evaluare mai mare a daunelor morale.

Cheltuielile judiciare depuse cu listă, au fost dovedite cu chitanţe, fiind în cuantum de 4112 lei, însă instanța de fond a acordat numai suma 726,75 lei pentru fiecare inculpat.

Latura civilă avută în vedere de instanța de fond nu a ţinut cont de faptul că o zi de lucru era la acel moment 60-80 lei, salariul minim pe economie era de circa 1.300 lei şi certificatul medico-legal de 40 zile; prima instanță de judecată trebuia să aibă în vedere măcar salariul minim pe economie, plus faptul că, neputând să producă venituri, a fost obligat să plătească omeni care să-i facă munca.

Partea civilă a apreciat că este îndreptăţit şi în mod justificat a solicitat 40.000 lei daune civile în care erau prevăzute şi cheltuielile pe care le-a făcut cu medicamentele, spitalizarea şi toate celelalte cheltuieli menţionate în listele depuse la dosar.

În final, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanţe şi pronunțarea unei noi hotărâri, condamnarea inculpaţilor, avându-se în vedere măsuri de supraveghere şi obligaţii care să-i protejeze casa, familia şi persoana sa; să fie obligaţi inculpaţii la plata daunelor morale solicitate, apreciind că suma de 10.000 lei daune morale este suficientă pentru suferinţa fizică, psihică, precum şi imaginea sa  afectată în faţa concetăţenilor.

Partea civilă a solicitat cheltuielile pe care le-a efectuat cu onorariile avocaţilor atât la faza de urmărire penală, fazele de instanţe, precum şi faza de apel.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul din data de 13 decembrie 2021, inculpații ……….. și ……. au fost audiați conform art. 420 alin. 4 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosar.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel constată următoarele:

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal (înscrisuri, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor, certificat medico-legal, raport de constatare criminalistică, procese-verbale) conform art. 103 C.p.p., se constată îndeplinite condițiile prev de art. 396 alin. 2 C.p.p. pentru angajarea răspunderii penale a inculpaților …….. și ………. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 alin 2 Cp – lovirea sau alte violente.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Pe baza mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale (astfel cum această legalitate s-a stabilit prin încheierea nr. 324/2020  pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecatoria Targu Jiu, definitivă prin încheierea nr. 9/2021 a  Tribunalului Gorj) si al cercetarii judecatoresti situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect la primul grad de jurisdicţie.

Curtea de Apel nu va relua starea de fapt reţinută în prezenta cauză în condiţiile în care judecătorul fondului a realizat o amplă analiză a probelor dosarului, elementele care au format obiectul criticilor apelanţilor urmând a fi analizate punctual, cu trimitere la situatia de fapt si  fundamentele juridice ce conferă împrejurărilor faptice suport solid si necesar pentru angajarea răspunderii penale a inculpaților pentru infracțiunea de loviri sau alte violente prevăzută de art. 193 alin 2 Cod penal.

Calea de atac exercitata de apelanții inculpați este nefondata pentru următoarele argumente:

Apelantii inculpati au criticat solutia instantei de fond, sustinand ca „ solutia a fost prestabilita”, insa nu au explicat ce  semnificatie are aceasta  alegatie, in raport de care instanța de apel retine caracterul ei străin de activitatea de înfăptuire a justiției. O soluție juridica nu este „ prestabilita”  numai pentru faptul ca nu convine uneia dintre partile din dosar, ci ea se fundamentează pe ansamblul probelor administrate si decurge din aplicarea si interpretarea corecta a legii.

Exercițiul dreptului la apărare al inculpaților, aşa cum acesta este prevăzut de art. 10 C. proc. pen., nu poate constitui un temei suficient pentru a aprecia că orice cerere pe care aceștia o formulează trebuie să fie încuviințată de organul judiciar, iar în cazul în care se pronunța o soluție  contrara doleanțelor  proprii, manifestarea de voință reprezintă un element „ prestabilit”.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (6) C. proc. pen., exerciţiul dreptului la apărare trebuie să se realizeze cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, iar legea de procedură penală consacră şi dreptul organelor judiciare de a aprecia cu privire la modul în care acest drept este exercitat, atât din punct de vedere al legalităţii, cât mai ales din punct de vedere al utilităţii, prin raportare la obiectul cauzei.

Indiferent de soluţia adoptată de magistrat, în măsura în care aceasta este fundamentată legal şi faptic, nu poate constitui temei pentru a justifica o suspiciune rezonabilă în sensul sugerat de inculpati.

Instanţa de apel constată că hotărârea pronunţată în fond în ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cod penal este consecinţa administrării probelor în mod obiectiv. Apărarea a avut posibilitatea să administreze probe în cursul judecării cauzei la fond şi să conteste probele acuzării.

Adoptarea unei soluţii în procesul penal decurge din aprecierea probelor. Aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate. Adevărul constatat de organele judiciare este consecinţa interpretării probelor ce au fost administrate. Aprecierea probelor de către instanţa de fond a presupus: lipsa ierarhizării anticipate a valorii probelor ce s-au administrat în procesul penal; libertatea de apreciere a probelor; stabilirea scopului pentru care au fost examinate şi apreciate probele administrate, respectiv aflarea adevărului.

Art.103 alin.(1) C.proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia niciuna dintre probele administrate în cauză nu are o valoare predeterminată, iar valoarea probantă a fiecărui mijloc de probă administrat este aceeaşi. Prin urmare, nu există vreun criteriu legal de stabilire a priorităţii în evaluarea vreunui mijloc de probă şi de stabilire a unei valori probante superioare a vreunuia dintre mijloacele de probă administrate. Astfel, organele judiciare trebuie să evalueze toate probele administrate în cursul procesului penal în mod legal, fiecare dintre acestea având, în esenţă, o valoarea probantă egală.

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a reţinut că "probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe s-a făcut în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Hotărârea judecătorească s-a întemeiat pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate. (...) Important pentru justa soluţionare a cauzei este faptul ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă, neafectată de vreun dubiu." (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2479 din 8 septembrie 2014).

Aplicând aceste considerații preliminare la cauza de faţă, Curtea reţine în primul rând faptul că magistratul investit cu soluționarea cauzei în fond a procedat conform legii si propriei convingeri fundamentate pe probe atunci când a soluționat raportul juridic de drept penal substantial dedus judecatii, iar argumentele legale şi raţionamentul logico-juridic care au justificat adoptarea solutiei de angajare a răspunderii penale  sunt menționate in mod exhaustiv in cuprinsul hotărârii apelate.

În data de 29.09.2015, partea civilă s-a deplasat la imobilul martorei …….. pe care il administra si gospodărea in lipsa proprietarului. Inculpații dețin locuința învecinata cu  imobilul administrat  de  partea civilă, iar in  momentul pătrunderii persoanei vătămate in  acesta din urma, inculpata a inițiat un dialog  plin de injurii, a aruncat cu pietre. Persoana vătămata a apelat telefonic pe soția sa căreia i-a solicitat sa vina, interval de timp in care inculpatul …… a pătruns în curtea vecinei sale și a aplicat  o lovitură cu un par în cap persoanei vătămate. Partea civila s-a aparat prin împingerea inculpatului, însă a sosit si inculpata în curtea respectivă și a prins partea civilă de gât.  Inculpatul a mai lovit persoana vătămata o dată cu parul în cap, dar și cu pumnii și picioarele, reușind astfel, împreună cu inculpata, să determine căderea la sol a victimei

In momentul apariției soției victimei, martora ………- decedata in prezent,  inculpații au escaladat  gardul despărțitor și au  fugit în curtea imobilului lor.

Urmarea imediata a constat in afectarea sănătății persoanei vătămate, astfel cum rezulta din din certificatul medico-legal nr. ……/01.10.2015 întocmit de SML ………  care atesta următoarele: leziunile traumatice suferite de victima s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi posibil torsionarea gleznei stângi și pot data din 29.09.2015 , necesitând pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără ca viaţa să îi fi fost pusă în primejdie.

Prin adresa nr. …/22.02.2017, SML ………. a comunicat că, cel mai probabil, leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur, fără a exclude posibilitatea ca unele din acestea să se fi produs prin cădere şi lovire de plan dur.

Prin adresa nr. ……/04.05.2017, SML ….. a comunicat că aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp dur, fără a exclude posibilitatea producerii unora dintre ele prin cădere şi lovire de plan dur, iar leziunea de la nivelul gleznei stângi ar fi putut fi produsă prin lovire cu corp dur şi torsionare.

Examinarea comparativa a certificatului medico-legal care are valoarea unui raport de constatare conform art 172 alin 11 Cod procedura penala  si a adreselor emise de  Serviciul de Medicina Legala … in lămurirea si completarea certificatului medico- legal  permite  stabilirea modalității de producere a leziunilor- o modalitate activa,  si anume prin lovire cu corp dur, iar numai o parte( iar nu toate) dintre leziuni  sunt susceptibile a fi fost produse prin cădere; se confirma astfel depoziția persoanei vătămate privind  calitatea de victima a agresiunilor exercitate de o alta persoana. Rezulta astfel ca leziunile traumatice au fost produse prin intervenția unei forte străine asupra corpului persoanei vatamate, iar nu prin  simpla cădere. De asemenea este relevanta si  ultima adresa emisa de Serviciul de Medicina Legala … care  atesta cum leziunea de la nivelul gleznei stângi a persoanei vătămate ar fi putut fi produsă prin lovire cu corp dur şi torsionare, deci prin interventia agresiva a altei persoane, iar nu prin lovire. Astfel, se conturează caracterul veridic al declarației persoanei vătămate privind  agresiunile exercitate de inculpați asupra sa, iar apărările acestora din urma privind lipsa de coroborare a declarației persoanei vătămate cu alte probe sunt in mod evident lipsite de fundament juridic. Declarațiile persoanei vătămate sunt astfel confirmate de certificatul medico - legal  si adresele emise in completarea si lămurirea acestuia, din care rezulta modalitatea  de producere  activa/agresiva a leziunilor, data  acestora.

De asemenea, declaratia persoanei vatamate este sustinuta si de raportul nr. …../2017 din data de 30.05.2018, întocmit de Institutul de Medicina Legala  …. care a statuat:  plaga contuză în formă de Y cu braţele de 3 cm din regiunea fronto-parietală mediană s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Excoriaţia de 1,5-0,5 cm parietal stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Echimoza violacee de 5-4 cm subsprîncenos stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Excoriaţia de 1-0,8 cm de pe faţa laterală dreapta a nasului s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Fractura de maleolă peronieră stânga s-a putut produce prin lovire cu corp dur sau prin torsionare (inversiune). Fractura de piramidă nazală s-a putut produce prin lovire cu corp dur.  Prin acest raport de expertiza medico-legala se  atesta cu certitudine  modalitatea de producere a leziunilor- prin lovire  cu corp dur, adică atingerea corpului unei persoane prin acte de violență fizică.

 Prin adresa nr. …/2018 din 30.05.2018, IML …….. a avizat Raportul de expertiză medico-legală nr. ……/2017 din 30.05.2018 privind pe victima. Devine astfel relevant caracterul obiectiv științific al raportului de expertiza medico - legala, astfel ca forța probatorie a acestui mijloc de proba se impune in lămurirea modalității de producere a vătămărilor corporale ale victimei.

Raportat la  aceste mijloace de proba cu caracter științific,  apelanții inculpați au formulat mai multe acuze conform cărora ” au fost ascunse radiografiile  parții vătămate,  fapt ce ne determina  sa va solicitam  sa fie supusa partea vătămata  la noi radiografii pentru a se stabili daca cesta a suferit fractura  de piramida nazala  si fractura de peroneu.  Este de notorietate  faptul ca daca ai bani si relații pot obține orice diagnostic de la serviciul  radiologie...” Aceste aserțiuni formulate prin motivele de apel si reluate in ședința publica in cadrul dezbaterilor judiciare de către  apărătorul ales al inculpaților sunt străine de  actul de înfăptuire a justiției, nu reprezintă mijloace juridice de drept penal si procesual penal care pot fi exercitate cu buna credința; temerile ori susținerile inculpaților privind modalitatea de  emitere a actelor medicale  pot forma obiectul unor denunturi sau plangeri  temeinic  argumentate si dovedite adresate organelor de politie, iar nu  inserate in cadrul motivelor de apel. Nu este de notorietate  activitatea ilegala de obținere a actelor medicale, prin eventuale acte de corupție, astfel cum se susține de către inculpați. Notorietatea presupune însușirea de a fi cunoscut de multă lume, știut de toți,  reputație, faimă, insa inculpații nu au explicat cum ar fi de notorietate  obținerea contra cost a unor acte medicale favorabile, de catre persoanele cu potenta financiara sau sociala. Aceste asertiuni nu constituie veritabile mijloace de exercitare cu buna- credința a drepturilor procesuale in cadrul procesului penal si, in consecința, nu au condus la  admiterea cererii de  încuviințare a unei noi expertize sau a cererii de a fi supusa  persoana  vătămata unor noi radiografii.

Cu referire la cererile de probaţiune, art. 100 C. proc. pen. prevede, pe de o parte, că cererea privitoare la administrarea unor probe se admite sau se respinge, motivat, iar pe de altă parte, că dispoziţia de respingere poate avea drept temei împrejurarea că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii sau că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.

Conform art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, efectuarea unei noi expertize se impune atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei noi expertize.

Nu s-a  sustinut si nici dovedit niciuna dintre ipotezele reglementate legal care  indreptatesc organul judiciar la incuviintarea  efectuarii unui nou raport de experiza.

Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 444 din 28 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicată în  Monitorul Oficial Nr. 686 din 5 septembrie 2016 s-au  relevat  urmatoarele considerente cu aplicabilitate si in prezenta cauza penala:

„18. Analizând dispoziţiile procesual penale anterior arătate, Curtea a reţinut, prin decizia mai sus menţionată, că echivocul sau claritatea concluziilor raportului de expertiză sunt lăsate la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, criteriile de apreciere nefiind impuse prin dispoziţii ale legii procesual penale. În situaţia în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii - ipotezele prevăzute prin textul criticat - acestea pot dispune audierea expertului, conform art. 179 din Codul de procedură penală, pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor cuprinse în raportul de expertiză. Atunci când se apreciază că raportul de expertiză este incomplet şi această deficienţă nu poate fi acoperită prin audierea expertului, poate fi dispusă efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit art. 180 din Codul de procedură penală. De asemenea, dacă concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, organul de urmărire penală sau instanţa poate dispune efectuarea unei noi expertize, conform art. 181 din acelaşi cod. Prin urmare, dispoziţiile art. 179 - 181 din Codul de procedură penală oferă organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată trei mijloace procesuale distincte ce pot fi folosite separat sau în mod coroborat pentru stabilirea adevărului în cauzele penale prin intermediul expertizelor, mijloace care acoperă toate situaţiile în care instanţele ar putea fi împiedicate să folosească concluziile rapoartelor de expertiză în stabilirea adevărului. De asemenea, Codul de procedură penală nu prevede o anumită valoare probantă a expertizelor, ele urmând a fi analizate, la fel ca restul probelor, prin coroborare cu celelalte probe existente în dosar. În acest sens, art. 103 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză şi că, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 181 din Codul de procedură penală trebuie analizate în coroborare cu acelea ale art. 179 - 180 din acest cod şi că acestea oferă garanţiile procesuale necesare asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (paragrafele 12 - 22 din Decizia nr. 425 din 9 iunie 2015, citată anterior).”

 Raportul de expertiza  medico-legala a fost avizat prin adresa nr. …/2018 din 30.05.2018, de catre Institutul de Medicina Legala  …….. si nu a recomandat efectuarea unei noi expertize, ceea ce echivaleaza cu forta stiintifica solida a considerentelor si concluziilor raportului de expertiza medico- legala, a carui veridicitate nu poate fi pusa la indoiala in mod obiectiv, nefiind  infirmat  prin  nicio alta proba administrata in cauza pe parcursul procesului penal.

Fisa de observație clinică nr. ….. din 29.09.2015 reprezintă un înscris cu caracter medical ce confirmă starea de sănătate a persoanei vătămate din ziua desfășurării agresiunilor: fractură maleolă peronieră stânga, fractură piramidă nazală fără deplasare, acesta fiind diagnosticul la internare.

Persoana vătămată a fost trei zile internată într-o unitate sanitară.

Din fișa UPU nr. …. din 29.09.2015 rezultă că persoana vătămată s-a prezentat cu durere frontală, durare piramidă nazală și glezna stângă post-traumatic; a fost supusă mai multor examene obiective și unor radiografii, al căror rezultat a fost consemnat la capitolul ”Radiologie” în acest înscris medical. Totodată, au fost consemnate rezultatele examenelor: ortopedic, ORL, radiologie, cardiologic.

Toate înscrisurile și datele cu caracter medical au fost avute în vedere la emiterea certificatului medico-legal și a raportului de expertiză medico-legală nr. ……./2018, în care s-au consemnat leziunile traumatice identificate asupra corpului persoanei vătămate, modul de producere, care este preponderent activ, respectiv prin acțiune de lovire cu corp dur, iar fractura de maleolă peroniară stânga putându-se produce prin lovire cu corp dur sau prin torsionare, rezultând astfel existența unei legături de cauzalitate între urmarea imediată constând în leziunile traumatice identificate și exercitarea unor acțiuni agresive asupra corpului persoanei vătămate, nefiind identificată o altă probabilitate de producere a leziunilor.

În partea finală a raportului de expertiză medico-legală s-a menționat: ”împreună cu FOC …/2015 a Spitalului ….. s-a primit și RX nr. …./29.09.2015 (50 x 15), care se păstrează la dosar”. Rezultă netemeinicia susținerilor apelanților inculpați conform cărora ar fi fost pierdute radiografiile efectuate asupra corpului persoanei vătămate, dimpotrivă, acestea au fost avute în vedere de către experții medico-legali la întocmirea raportului de expertiză.

Forța probatorie a acestui mijloc de probă cu caracter științific, este consolidată și de existența avizului nr. …/2018 prin care Comisia de Control și Avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală … a avizat raportul de expertiză medico-legală analizat anterior (fila 36, vol. II d.u.p.).

Pe parcursul primei faze a procesului penal s-a dispus, în mod succesiv, soluția de clasare a cauzei prin trei ordonanțe emise de procuror (10.07.2017, 18.09.2018 și 07.06.2019) față de cei doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 C.p.

Fiecare ordonanță de clasare a fost infirmată prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv încheiere pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței competente să judece cauza pe fond, în cadrul procedurii prev de art. 341  C.p.p. – soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare formulate de persoana vătămată.

Astfel, prin Încheierile nr. 1150/2017 (dosar nr. ……), nr. 116 din 31.01.2019 (dosar …..) și, respectiv nr. 798 din 02.10.2019 (dosar nr. ……) emise de Judecătoria Târgu Jiu au fost desființate ordonanțele de clasare emise de procuror și a fost dispusă soluția de trimitere a cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

Susținerile apelanților-inculpați conform cărora nevinovăția este confirmată prin aceste ordonanțe de clasare sunt nefondate, întrucât toate ordonanțele de clasare au fost desființate, neproducând efecte juridice.

Examinând conținutul hotărârilor judecătorești de desființare a ordonanțelor de clasare, se constată aspecte fundamentale, precum: soluțiile de clasare au fost dispuse pe baza unui probatoriu insuficient administrat; versiunea indicată de persoanele acuzate de săvârșirea infracțiunii este neverosimilă, întrucât există probe care atestă prezența inculpaților în gospodăria administrată de persoana vătămată, dar aparținând martorei ……. (încheierea nr. 798/2019); s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală care atestă topografia și gravitatea leziunilor traumatice, modul de producere a acestora, susținându-se că acest mijloc de probă are o valoare juridică obiectivă și trebuie ținut seama de el; s-a dispus efectuarea procedeului probatoriu al confruntării dintre părți (încheierea nr. 116/2019); s-a insistat asupra caracterului incomplet al probatoriului administrat, care a stat la baza emiterii ordonanțelor de clasare.

Existența pe parcursul urmăririi penale a mai multor ordonanțe de clasare emise de procuror, dar infirmate sistematic prin hotărâri judecătorești definitive - respectiv încheieri emise conform art. 341 C.p.p., prin care s-a dispus desființarea ordonanțelor de clasare și completarea urmăririi penale, considerentele acestor hotărâri punând în lumină și explicând dispozitivul de desființare a soluțiilor de netrimitere în judecată, având astfel autoritate de lucru judecat ca și dispozitivul - nu constituie dovezi de nevinovăție a inculpaților, nu confirmă prezumția de nevinovăție a acestora, astfel cum susțin inculpații. Aceste acte ale procurorului, prin desființare nu produc efecte juridice în sensul invocat de inculpați, întrucât ele au fost infirmate sub aspectul efectelor și a fundamentului prin hotărâri judecătorești definitive.

Verificând procesele-verbale de confruntare întocmite conform art. 131 C.p.p., rezultă: inculpații au confirmat existența unei relații de dușmănie cu familia persoanei vătămate, de foarte mulți ani; inculpatul …….. a declarat că o observat-o pe soția persoanei vătămate, martora ……., decedată în prezent, cum a intrat în gospodăria martorei …….., pe care o administra împreună cu soțul său, rezultând astfel că, în fapt, inculpatul confirmă prezența acestei martore în imobilul unde a avut loc conflictul; declarația martorei – soția persoanei vătămate – este tocmai în sensul că a fost chemată de soțul său, persoana vătămată, care era agresată de cei doi inculpați, iar când a ajuns la locul agresiunii, inculpații - ce tocmai exercitau agresiuni asupra persoanei vătămate - au fugit spre locuința lor, învecinată.

În cadrul procedeului probatoriu al confruntării, inculpatul a negat prezența sa în imobilul unde a fost agresată persoana vătămată, ambii inculpați susținând că și ei au așteptat prezența organelor de poliție solicitate pentru a rezolva un diferend cu persoana vătămată, care montase un par de lemn între proprietăți.

În data de 29.09.2015, inculpatul …….. a apelat Serviciul de Urgență 112 și a susținut că are un conflict cu vecinul său, în fapt persoana vătămată.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele de poliție și fișa de intervenție la eveniment, organele de poliție au identificat-o pe persoana vătămată având urme de sânge pe față, în zona nasului și pe cap, a acuzat dureri la nivelul piciorului stâng și a indicat locul unde a fost agresată de inculpați. Mențiunea efectuată de organele de poliție, conform căreia locul arătat de persoana vătămată nu este bătătorit, deși ar fi plouat recent, nu echivalează cu inexistența unui conflict, întrucât această mențiune este cuprinsă într-un proces-verbal încheiat de organele de poliție solicitate să rezolve un diferend, dar nu este rezultatul administrării unor probe ori efectuării unor procedee probatorii ale căror concluzii univoce să fie în sensul inexistenței conflictului. În același proces-verbal se menționează că, totuși, în această arie teritorială indicată de persoana vătămată, au fost identificate urme de sânge despre care persoana vătămată a susținut că îi aparțin. În fișa de intervenție la eveniment s-a menționat că persoana vătămată ar fi emanat alcool, însă nici această mențiune nu echivalează cu inexistența unui conflict, nu atestă lipsa de sinceritate a persoanei vătămate, întrucât, chiar și în stare de ebrietate, ea poate fi victima unor agresiuni, în această stare psiho-fizică particulară fiind diminuate capacitățile de auto-apărare și reacție.

Declarația persoanei vătămate se coroborează cu înscrisurile cu caracter medical și raportul de expertiză medico-legală, astfel cum au fost analizate în precedent, dar și cu declarația martorei ……., soția sa, în prezent decedată, ea fiind audiată doar în cursul urmăririi penale.

Calitatea de soție a persoanei vătămate nu instituie de plano o prezumție de subiectivitate asupra declarației martorei, întrucât, înscrisurile și raportul de expertiză medico-legală confirmă susținerile victimei agresiunilor, iar existența unui singur martor în persoana soției victimei este dată chiar de locul și modalitatea săvârșirii infracțiunii: în interiorul unei gospodării administrate doar de familia persoanei vătămate și învecinată cu gospodăria inculpaților. Prin urmare, posibilitatea ca alte persoane să fi perceput aceste violențe este foarte scăzută, fiind impusă chiar de modalitatea concretă în care victima a fost agresată în partea din spate a gospodăriei – în zona grădinii. Chiar inculpatul ……. a confirmat prezența martorei în această gospodărie, astfel cum a precizat în procesul-verbal de confruntare.

În cadrul acestor explicații privind forța probatorie a declarației martorei, se au în vedere datele prezentate de aceasta: a fost chemată de soț pentru a-l ajuta și apăra față de loviturile aplicate de cei doi inculpați, care au sărit gardul și l-au lovit cu obiecte contondente și cu pumnii; l-a observat personal pe soțul său căzut la nivelul solului, iar pe inculpați cum îl țineau de gât, îl loveau cu un par, iar la observarea martorei au abandonat acțiunile violente și au fugit, sărind gardul în propria lor locuință.

În cursul urmăririi penale au fost efectuate planșe fotografice de către organele de poliție, pentru a surprinde un experiment judiciar- momentul în care inculpații au încercat a sări gardul înspre imobilul unde a avut loc agresiunea, însă nu au reușit. Acest demers își are sorgintea în propria manifestare de voință a inculpaților, întrucât reușirea escaladării depindea doar de voința și acțiunea lor, astfel încât, imposibilitatea escaladării gardului nu poate fi invocată de ei înșiși în favoare, fiind o situație care depindea doar de persoana lor.

Declarația martorei ………, proprietarul imobilului în care a avut loc incidentul, este în sensul existenței unui obicei al inculpaților de a sări gardul în propria sa locuință – ”aceștia sunt foarte agili în a sări peste garduri, pe care uneori nici nu-l atingeau, i-am găsit de multe ori la mine în grădină”; martora a precizat că manifestă o temere ridicată și constantă față de persoana inculpaților, iar despre incident cunoaște din discuțiile purtate cu alte persoane din localitate, dar și cu martora ……, soția persoanei vătămate.

Inculpații au invocat declarația martorei …….., asistent medical în ambulanța care a sosit la domiciliul persoanei vătămate, însă declarația acesteia nu este aptă a înlătura forța probatorie a înscrisurilor medicale, certificatului medico-legal și a raportului de expertiză medico-legală. Astfel, martora a precizat că persoana vătămată a prezentat excoriații la nivelul feței, a fost condusă de braț în ambulanță și a precizat că ”nu cred că era grav, că nu putea merge astfel pe picioare”; această mențiune are caracter subiectiv și speculativ, întrucât nu este în competența asistentului medical să stabilească gravitatea afecțiunii persoanei pe care urma să o transporte la unitatea sanitară, ci a medicilor care, de altfel, au completat înscrisurile medicale atât în cadrul Secției de Urgență unde a fost prezentată persoana vătămată, cât și pe parcursul perioadei de internare în spital. Deplasarea persoanei vătămate cu forțele proprii din interiorul locuinței către ambulanță, nu echivalează cu inexistența leziunilor, întrucât foile de observație întocmite la data prezentării în spital, la data și în perioada internării medicale, exprimă existența, natura leziunilor suferite, tratamentul și măsurile cu caracter medical adoptate, chiar martora a precizat, la întrebarea dacă persoana vătămată acuza și alte dureri, că: ”scrie doar în foaia de caz și nu îmi aduc aminte”.

Martora ……., vecină cu părțile, a declarat că a observat persoana vătămată bandajată la cap în momentul în care a fost preluată de ambulanță.

Martorul ……a confirmat existența unui tratament la nivelul capului persoanei vătămate, despre care a susținut că mergea bine, fiind susținuta de asistenta medical.

Declarația martorei …….., invocată de inculpați în favoarea lor, nu confirmă prezumția de nevinovăție a acestora, întrucât a declarat că nu a privit atent dacă persoana vătămată era lovită sau nu, știe doar că ”în salvare am văzut că l-a urcat ținut de mâini. Nu știu ce a avut, era distanță”; martora a confirmat însă că este în relații de dușmănie cu persoana vătămată, de mai mulți ani.

Martora …… a aflat despre incident de la un alt vecin, care i-a relatat cum inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată.

Nu exista  proba care sa  susțină prezenta altor persoane in imobilul administrat de familia persoanei vătămate si unde s-a desfășurat incidentul; locuința inculpaților era alăturata acestui imobil; martora care este si proprietarul imobilului a confirmat preocupările repetate ale familiei inculpaților de a escalada gardul despărțitor  pentru a pătrunde in imobilul sau, deci  fapta acestora din data de 29.09.2015 nu era  singulara si  nici nu constituia o premiera in ceea ce privește  trecerea peste gard si ajungerea  pe proprietatea învecinata. Locația  din gradina  unde a avut loc agresiunea  nu ar fi permis , prin natura sa, prezenta altor persoane, cu excepția membrilor familiilor implicate, astfel se explica lipsa unor martori oculari străini de parți. Prezenta doar a patru persoane,  membrii familiilor implicate,  a fost  consemnata si prin  fisa de  intervenție la eveniment.

 Motivul care a fost invocat de inculpat pentru a justifica apelarea numărului de urgenta 112 a suferit modificări nejustificate temeinic: in fisa de intervenție se menționează existenta unui conflict  intre cei doi vecini;  in  procesul verbal de administrare a probelor din data de 29.09.2015, semnat de inculpat, se menționează  declarația sa in sensul ca  neînțelegerile au privit  prezenta unor păsări ale sale in curtea administrata de persoana vătămata, pentru ca in declarațiile formulate in calitate de inculpat sa se refere la poziționarea unui par pe linia de hotar a celor doua  imobile. Relevant este ca  ora  apelării la numărul de urgenta 112 este apropiata de ora finalizării conflictului agresiv avut cu persoana vătămata.

În drept, fapta inculpatilor …… si ……… care, în după-amiaza zilei de 29.09.2015, în jurul orei 16:00 au exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate ……… prin:  lovirea cu un obiect contondent (par din lemn) în zona capului, cu pumnii şi picioarele, doborâre la nivelul solului - in  cazul inculpatului ……… si  respectiv  prin prindere  cu mâinile de gât şi doborare  la pământ – in cazul inculpatei ……….., cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie, conform CML nr. ……/01.10.2015 emis de SML ….., realizează conţinutul constitutiv al infr. prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 C.p.

Individualizarea pedepsei stabilite si aplicate fiecarui inculpat respecta criteriile prevazute de dispozitiile art 74 Cod penal,  astfel ca motivele de apel formulate de inculpati in sensul dispunerii amanarii aplicarii pedepsei conform art 83 Cod penal, sau renuntarii la aplicarea pedepsei conform art 80 Cod penal, precum si sustinerile partii civile in sensul dispunerii  pedepsei închisorii sunt nefondate.

Instanța reține că, potrivit art.74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

 a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

 b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

 c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

 d) motivul săvârșirii infracțiunii şi scopul urmărit;

 e)natura şi frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

 f ) conduita după săvârșirea infracțiunii şi în cursul procesului penale;

 g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Aplicând criteriile enunțate mai sus la situația din speță, instanța reține în acest sens gradul mediu de pericol social al faptei săvârșite prin prisma împrejurărilor  in care a fost comisa, a rezultatului produs, respectiv vătămarea serioasa a integrității fizice și a sănătății persoanei, determinate de localizarea leziunilor, gravitatea acestora, fiind necesara internarea  medicala. Acest incident a survenit după o perioada îndelungata de  conflicte  derulate intre cele doua familii, astfel ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 83 alin 1 litera d Cp fata de inculpați, pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei. Nu exista date care sa certifice lipsa de necesitate a aplicării imediate a pedepsei, având in vedere tocmai persoanele inculpaților si conduitele sociale precedente, nu s-au depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea  consecințelor  infracțiunii asupra sănătății  persoanei vătămate. 

Renunțarea la aplicarea pedepsei solicitate de apelanții inculpați conform art 80 Cod penal nu  îndeplinește cerința prevăzută de art. 80 alin 1 litera a Cod penal, întrucât infracțiunea comisa nu  prezinta o însemnătate redusa, ci dimpotrivă, una medie,  având in vedere chiar criteriile prevăzute de art. 80 alin 1 litera a Cod penal- natura si întinderea urmărilor, respectiv a  leziunilor traumatice suferite de victima,  modul si împrejurările in care s-a comis infracțiunea, prin profitarea de  starea de singurătate in care se afla  victima, care nu a beneficiat decât târziu de ajutor din partea altei persoane, pentru a fi salvata.

Inculpatul a mai fost sancționat cu amenda penala  pentru săvârșirea  infracțiunilor prevăzute de art 193, art 205 si art 180 Cod penal anterior, respectiv infracțiuni îndreptate împotriva persoanei, a dreptului la sanatate, la demnitate si libertate psihica.

Pedeapsa cu închisoarea cu executare solicitata de partea civila nu  corespunde  naturii si gravitații faptelor comise, fiind  nejustificat de  aspra. Se considera ca pedepasa pecuniara individualizata corect de prima instanța, la nivelul minimului special al numărului zilelor amenda – 180 zile amenda- corespunde funcției de exemplaritate  a pedepsei, dar si funcțiilor punitiva, de resocializare, precum si  scopului preventiv, inculpații fiind atenționați astfel sa depună  eforturi pentru  corijarea  conduitei sociale si  respectarea cu strictețe a legii.

La stabilirea și aplicarea pedepsei amenzii penale trebuie analizat inclusiv criteriul duratei procesului penal, fapta dedusă judecății fiind săvârșită la data de 29.09.2015, adică în urmă cu mai mult de 6 ani, durată în care ordonanțele de clasare emise de procurori au fost în mod repetitiv infirmate, reluată urmărirea penală și administrate probe, astfel încât, pentru a răspunde principiilor echității procesului penal și duratei rezonabile a acestuia, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 8 C.p.p., pedeapsa finală stabilită urmează a avea în vedere și aceste principii fundamentale ale procesului penal român, prin punerea în lumină a criteriului real de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 alin. 1 lit. f C.p.

Calea de atac exercitata de partea civila este fondata însă din punct de vedere al argumentelor privind latura civila a cauzei, astfel:

Pentru ca actiunea civila sa poata fi exercitata si solutionata in procesul penal, se cer indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) infractiunea sa produca un prejudiciu material sau moral; b) intre infractiunea savarsita si prejudiciu exista o legatura de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie sa fie cert sub aspectul existentei si al posibilitatii de evaluare; d) prejudiciul sa nu fi fost reparat; e) sa existe o manifestare de vointa in sensul constituirii de parte civila in procesul penal.

Prima instanță de judecată a acordat persoanei vătămate daune morale în sumă de 3.000 lei total, echivalentul prejudiciului nepatrimonial suferit de victima, fiecare dintre inculpați fiind obligați la 1.500 lei, divizibilitatea obligației de plată fiind solicitată de partea civilă prin declarația formulată.

În aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere repercusiunile asupra stării generale a sănătății, precum și asupra posibilității parții de a se realiza deplin pe plan social, familial.

In vederea acordării daunelor morale, persoana vătămata nu trebuie sa dovedească în mod autonom prejudiciul sub aspect valoric, ci numai sub aspectul existentei, persoana  vătămata fiind  obligata a produce acel minim de dovezi, argumente din care sa rezulte afectarea drepturilor sale nepatrimoniale, de natura a duce la concluzia prejudicierii morale. In materia răspunderii civile delictuale, indiferent de forma de vinovăție, răspunderea pentru repararea prejudiciului este in principiu aceeași – răspundere integrala pentru toate categoriile de prejudicii aduse victimei, materiale sau morale.

Daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la importanta valorilor lezate și, în măsura în care au fost lezate aceste valori, la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic și psihic, intensitatea percepției consecințelor vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoană in cauza, schimbarea modului de viată), deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a persoanei păgubite.

Sunt fondate susținerile apelantei-părți civile, suma de 3.000 lei reprezentând cuantumul despăgubirii aferente prejudiciului moral urmând a fi majorata la suma de 5000 lei( 2500 lei in sarcina fiecărui inculpat), pentru a fi rezultatul unei proporționalizări cu gravitatea faptei, a leziunilor îndurate; reprezintă o evaluare adecvata si justa a prejudiciului moral, o stabilire echitabilă între întinderea și gravitatea afectării dreptului la sănătate, pe de o parte, iar pe de altă parte, privațiunile de ordin psihic îndurate.

Către concluzia majorării cuantumului daunelor morale se invoca natura, gravitatea si multitudinea traumatismelor indurate de partea civila astfel cum sunt consemnate in Raportul nr. …../2017 din data de 30.05.2018, întocmit de Institutul de Medicina Legala  …….., rezultând ca multe din acestea sunt situate la nivelul capului (de aceea si  unele dintre declarațiile martorilor atesta ca partea civila era bandajata la nivelul capului): plaga contuză în formă de Y cu brațele de 3 cm din regiunea fronto-parietală mediană, excoriația de 1,5-0,5 cm parietal stânga, echimoza violacee de 5-4 cm subsprîncenos stânga, excoriația de 1-0,8 cm de pe faţa laterală dreapta a nasului, fractura de maleolă peronieră stânga, fractura de piramidă nazală. Prin adresa nr. …/2018 din 30.05.2018, IML …….. a avizat Raportul de expertiză medico-legală nr. …../2017 din 30.05.2018 privind pe victima.

Gravitatea leziunilor este una medie spre însemnata, leziunile suferite necesitând pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să îi fi fost pusă în primejdie.

Zona unde s-au aflat  cu preponderenta leziunile este una  vulnerabila si afectează persoana din punct de vedere estetic, senzorial, cognitiv, al mobilității, al concentrării.

Prejudiciul material stabilit de prima instanță reprezintă rezultatul coroborării probelor administrate în cauză: înscrisuri reprezentând chitanțe și declarațiile martorilor; totalul înscrisurilor avute în vedere de fapt de instanță a fost în mod obiectiv stabilit, prin luarea în considerare inclusiv a despăgubirilor plătite de partea civilă către unitatea sanitară unde a fost internată.

Înscrisurile numite ”centralizator”, depuse de către partea civilă reprezintă o enumerare a cheltuielilor pretins efectuate, însă nu sunt dovedite prin mijloace de probă certe și obiective: contravaloarea manoperei plătită pentru diferite activități agricole ori casnice, altele decat cele stabilite de prima instanța ; perioada pentru care se solicită despăgubiri a fost indicată uneori ”toamnă/iarnă”, fără să existe dovezi în sensul incapacității de muncă a părții civile, inclusiv în perioada iernii, în condițiile în care infracțiunea a fost comisă în septembrie 2015. Prima instanță a apreciat în mod echitabil suma de 500 de lei reprezentând echivalentul plăților către diferite persoane pentru a presta activitate în locul părții civile.

Totalul cheltuielilor în sumă de 4.112 lei, cu titlu de transport personal, transportul martorilor, medicamente, corespondență, fotocopii xerox, astfel cum au fost solicitate de partea civilă, nu se justifică prin probele administrate.

În mod corect instanța a avut în vedere doar sumele de bani efectuate în legătură strictă cu prezentul proces penal și care rezultă în mod obiectiv din probele cu înscrisuri și declarațiile martorilor, administrate pe parcursul procesului penal.

Nu pot fi avute în vedere cheltuielile din anumite bonuri fiscale, care sunt datate din anul 2021 și care atestă plata consumației alimentare (ciorbă și pâine de casă), întrucât nu s-a stabilit legătura acestei cheltuieli cu prezenta cauză, însă au fost avute în vedere cheltuielile din înscrisurile care atestă plata unor analize medicale, a certificatului medico-legal.

Pentru admiterea acțiunii civile având ca obiect despăgubirile materiale solicitate, trebuie îndeplinite toate condițiile enumerate anterior, prin urmare și caracterul cert al prejudiciului solicitat, sub aspectul existenței și al posibilității de evaluare; neacordarea tuturor cheltuielilor solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale se fundamentează pe lipsa caracterului cert al acestora. Doar enumerarea pretinselor cheltuieli în cuprinsul înscrisurilor denumite centralizator nu justifică îndreptățirea la acordare, întrucât lipsesc dovezile certe ale efectuării acestor cheltuieli, a titlului cu care au fost efectuate, perioadei și a legăturii dintre cheltuieli și incapacitatea victimei de a presta activitățile astfel remunerate.

Cheltuielile judiciare cu titlu de onorariu apărători au fost solicitate de partea civilă prin înscrisul denumit centralizator din data de 01.09.2021 depus la prima instanța, însă nu au fost atestate prin facturi sau chitanțe doveditoare depuse la dosarul de fond. Totodată, prin concluziile formulate de apărătorul ales în cadrul dezbaterilor judiciare, s-a făcut referire doar la acordarea daunelor materiale și morale solicitate, iar nu și la acordarea cheltuielilor judiciare constând în onorariu apărători, chiar dacă, în aceeași ședință a fost depus centralizatorul cu enumerarea acestei cheltuieli judiciare, iar nu și chitanța ori factura fiscală doveditoare.

Prin concluziile scrise depuse în apel, partea civilă a precizat că înscrisul doveditor al onorariului apărătorului a fost depus nu la instanța de fond, ci în dosarul de cameră preliminară; examinându-se conținutul acestui dosar, se constată existența împuternicirii avocațiale a apărătorului ales al părții civile și chitanța nr. … din 09.12.2020 pentru suma de 2.000 lei, iar nu 2.600 lei cum a pretins partea civilă; în temeiul art. 276 C.p.p., urmează ca această sumă de 2.000 lei, atestată în mod corespunzător prin chitanță fiscală, să fie acordată părții civile cu titlu de cheltuieli judiciare în sarcina inculpaților; conform art. 274 alin. 2 C.p.p., la care face trimitere în mod expres prevederea art. 276 alin. 4 C.p.p., urmează ca fiecare inculpat să fie obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, obligația având caracter divizibil. Temeiul obligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă îl reprezintă vinovăția infracțională, care se repercutează în plan procesual penal; conform art. 276 alin.1C.p.p., în caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.

În temeiul art. 276 C.p.p. se va respinge cererea  formulata de apelanții inculpați de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel – onorariu apărător, întrucât, căile de atac exercitate de aceștia vor a fi respinse, astfel ca nu se poate reține o culpă procesuală corespunzătoare părții adverse, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate.

In baza art. 276  Cpp va fi admisa cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate in apel constând in onorariu apărător conform chitanței  nr. …../18.11.2021 – 2000 lei si contravaloare transport la cele doua termene de judecata  -101.11 lei conform bonului fiscal nr. 120/13.12.2021 si 101,51 lei conform bonului fiscal nr. …/19.11.2021, întrucât prin admiterea caii de atac exercitate, partea devine îndreptățita la restituirea  acestora.  Conform art. 274 alin 2 Cpp,  obligația de plata a cheltuielilor judiciare este divizibila, astfel ca fiecare inculpat va fi obligat la  plata  a jumătate din cuantumul total al cheltuielilor (1101,31 lei fiecare).

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat fiecare apelant – inculpat, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelurile formulate de apelanții inculpați …… (fiica lui….. și….., născută la data de …….. în ………., judeţul……., domiciliată în com. ……, sat…… nr…., jud. ……, CNP ………) și ……….. (fiul lui ….. şi…….., născut la data de ……. în …….., județul ……., domiciliat în com. ………, sat…….. nr. ……., jud. …, CNP ……)  împotriva sentinței penale nr. 1234 din data de 29 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. …….., ca nefondate.

In  baza art. 421 pct. 2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelanta parte civilă ……. (cu domiciliul în  comuna ………, sat………, judeţul ………, CNP ………) împotriva sentinței penale nr. 1234 din data de 29 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu  .

Desființează in parte  sentința penala apelata si pe fond, rejudecând:

Majorează cuantumul daunelor morale si obliga pe fiecare dintre inculpații ……. și …….la plata către partea civila a sumei  de 2500 lei.

Menține restul dispozițiilor din sentința penala apelata care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 276 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul procedurii de cameră preliminară și judecății în primă instanță, reprezentând onorariu apărător .

In temeiul art. 276 Cpp cu aplicarea art. 274 alin 2 Cpp obliga fiecare inculpat la plata sumei de  1101,31 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate in apel, către partea civila.

În temeiul art. 276 C.p.p. respinge cererile formulate de apelanții inculpați de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel, ca nefondate.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă fiecare apelant inculpat  la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

In baza art. 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare  rămân in sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi, data de 01 februarie 2022.

Domenii speta

Spete similare