Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin o.u.g. nr. 130 din 31 iulie 2020. Termen pentru răspuns la solicitarea de clarificări.

Decizie 2988 din 06.12.2021


Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum şi alte măsuri în domeniul fondurilor europene, a fost publicată şi a fost prezentată detaliat şi pe site-ul imm-gov.ro.

În conformitate cu prevederile pct. 5 şi 6 din Ordinul nr. 3083/2020 care reglementează procedura de înscriere în program, procedura de implementare a măsurii s-a desfăşurat exclusiv online, aplicanţii având obligaţia de a urmări informaţiile referitoare la măsura de sprijin postate pe site-ul ministerului pe toată durata de implementare (înscriere, verificare, clarificări, semnare contract etc.), precum şi în contul creat la înscriere.

De la momentul transmiterii scrisorii de solicitare clarificări, aplicantul are obligaţia de a trimite clarificările solicitate în aplicaţia electronică de înscriere, în 3 zile lucrătoare de la transmitere, conform pct. 6.1 alin 2 din procedura măsurii. Dacă solicitantul nu a răspuns scrisorii de solicitare clarificări, cererea se respinge conform pct. 6.1 alin 2 din procedura măsurii: „Clarificările solicitate se trimit la emitent în 3 zile lucrătoare de transmitere. Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea proiectului;”

Prin sentința nr. 574 din data de 15.09.2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 726/101/2021, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC B SRL, în contradictoriu cu pârâta A.

Împotriva sentinței nr. 574 din data de 15.09.2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 726/101/2021, a formulat recurs reclamanta SC B SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, iar în urma reținerii spre rejudecare în temeiul art. 498 alin. 1 C.proc.civ., admiterea contestației, în sensul anularii deciziei de respingere a cererii de finanțare şi continuarea procedurii de verificare a condițiilor de eligibilitate în vederea aprobării cererii de finanțare.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunțată are o motivare ce vine în contradicție cu probatoriul administrat, că a formulat răspunsul la clarificări în termen şi a respectat întocmai toate exigenţele impuse de procedură, iar decizia de respingere a cererii sale de acordare a grantului apare ca fiind vădit netemeinică şi nelegală.

Recurenta a subliniat că decizia atacată este nemotivată în fapt şi în drept şi că instanța de fond nu a analizat susținerile sale referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 6.1 alin.2 din procedura de implementare a Măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor".

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., Legea 554/2004, O.U.G. nr. 130/31.07.2020, Procedura de implementare a măsurii 2 "Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130/31.07.2020, aprobată prin Ordinul ministrului economiei, energiei si mediului de afaceri nr. 3083/19.10.2020.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului având în vedere dispozițiile art. 489 alin. 2 C.proc.civ., întrucât recurenta nu a indicat în mod expres care sunt normele de drept material care se pretind a fi încălcate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 486 C.proc.civ. Pe fond, intimata pârâtă a apreciat că recursul este neîntemeiat şi nelegal, susţinerile recurentei nu au suport legal, emiterea actelor fiind în concordanţă cu legea aplicabilă.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, în temeiul art. 248 C.proc.civ. aplicabil în recurs potrivit art. 494 C.proc.civ., Curtea reţine  următoarele:

Într-adevăr, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii se regăsesc critici care nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute expres în art. 488 C.proc.civ., însă, se regăsesc critici care se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, dispoziţii care au fost indicate de recurenta reclamantă în cuprinsul cererii de recurs şi în raport de care va fi analizată sentinţa recurată.

Ca urmare, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C.proc.civ., excepţie invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare, este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Codul de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază şi inexistenţa acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98). Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999).

Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluţionarea litigiului, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu s-ar regăsi literal toate susţinerile invocate de părţi, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Cum motivarea hotărârii nu impune ca judecătorul să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi, Curtea constată că în cauză a fost îndeplinită cerinţa motivării prin prezentarea  argumentelor decisive în soluţionarea pricinii, din care rezultă în mod neechivoc examinarea probelor administrate şi a dispoziţiilor legale care au determinat soluţia pronunţată, motivarea hotărârii recurate îndeplinind cerinţele art. 425 alin. 1 pct. b C.proc.civ.

Simpla nemulţumire a recurentei reclamante cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către reclamantă, sunt aspecte care nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

Sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, fiind examinate efectiv problemele esenţiale ridicate de părţi.

Curtea constată că sentinţa supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din C.proc.civ.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Recurenta reclamantă este nemulţumită de modalitatea în care instanţa de fond a analizat şi a interpretat înscrisurile, argumentele expuse în cererea de recurs evidenţiind nemulțumirea sa asupra modului de interpretare a probelor.

Curtea menţionează că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Aprecierea probelor este operaţiunea logico-juridică de selectare a probelor şi de evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii, înfăptuită de către judecător potrivit intimei lui convingeri în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În legătură cu aspectele criticate de recurenta reclamantă se impune a se preciza că aprecierea probelor se face în baza raţionamentului judecătorului, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi analizarea acestora prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente raportat la starea de fapt constatată care nu mai poate face obiect de analiză în recurs.

Recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 13516, de respingere a cererii de finanţare, din data de 11.02.2021 şi a Răspunsului nr. 380/05.04.2021 emis de intimata pârâtă A.

Prin Decizia nr. 13516 din data de 11.02.2021, intimata pârâtă a respins cererea de finanţare în cadrul proiectului „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor" din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 130 din 31 iulie 2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operaţional Competitivitate 2014 - 2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum şi alte măsuri în domeniul fondurilor europene, privind suma de 157.388.25 lei, întrucât reclamanta nu a răspuns Scrisorii de solicitare clarificări din data de 18.01.2021, în 3 zile lucrătoare de la transmitere, conform pct. 6.1 alin 2 din procedura măsurii.

Recurenta reclamantă a formulat contestaţie administrativă, iar prin răspunsul nr. 380 din 05.04.2021, intimata pârâtă a respins ca neîntemeiată contestaţia, reţinând că, în mod corect a fost respinsă cererea acesteia, întrucât nu a respectat dispoziţiile pct. 6.1 alin. 2 din Procedura de implementare a Măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor.”

Din actele dosarului, a rezultat că la data de 22.10.2020 recurenta reclamantă s-a înscris în platforma electronică disponibilă pe site-ul www.granturi.imm.gov.ro cu tipul de cerere „IMM-uri cu activitate economică în unul din domeniile de activitate prevăzute în anexa nr. 2”, solicitând finanţare pentru activităţi cuprinse în cadrul codului CAEN 5610 „Restaurante”.

Recurenta reclamantă a încărcat pe platforma electronică declaraţia pe propria răspundere, declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii şi formularul de depunere. Întrucât, prin compararea declaraţiei reclamantei privind numărul de angajaţi şi datele înregistrate în sistemul Revisal s-a constatat o neconcordanţă, la data de 18.01.2021 recurenta reclamantă a primit o solicitare de clarificare a numărului de angajaţi.

La data de 28.01.2021 s-a constatat în sistem că nu există răspuns la clarificarea solicitată, iar la data de 11.02.2021, ora 10.41, prin intermediul platformei electronice, recurenta reclamantă a fost informată cu privire la faptul că cererea a fost respinsă, Decizia nr. 13516 fiind emisă automat de către sistem.

Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operațional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum şi alte măsuri în domeniul fondurilor europene, a fost publicată şi a fost prezentată detaliat şi pe site-ul imm-gov.ro, reclamantul având cunoştinţă de aceasta.

În conformitate cu prevederile pct. 5 şi 6 din Ordinul nr. 3083/2020 care reglementează procedura de înscriere în program, procedura de implementare a măsurii s-a desfăşurat exclusiv online, aplicanţii având obligaţia de a urmări informaţiile referitoare la măsura de sprijin postate pe site-ul ministerului pe toată durata de implementare (înscriere, verificare, clarificări, semnare contract etc.) precum şi în contul creat la înscriere.

Instanţa de fond a reţinut, din actele dosarului, că prin notificarea din data de 11.02.2021 a fost emisă de către sistemul electronic Decizia de respingere înregistrată în aplicaţie sub nr. 13516, aceasta fiind încărcată pe platforma electronică şi în format pdf, astfel cum reiese din print screen-urile comunicate de pârâtă, fiind astfel comunicată reclamatei.

În acord cu instanţa de fond, observând cuprinsul Deciziei nr. 13516 din data de 11.02.2021, instanţa de recurs constată că aceasta a fost motivată într-o manieră clară, fiind indicate temeiurile de drept şi de fapt care au condus la adoptarea deciziei, modalitatea şi termenul de contestare a acesteia.

La rubrica Motive respingere a fost inserat: „Solicitantul a aplicat în cadrul măsurii 2 „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020. În data de 18.01.2021, aplicantului i s-a transmis o scrisoare de solicitare clarificări, acesta având obligaţia de a trimite clarificările solicitate în aplicaţia electronică de înscriere, în 3 zile lucrătoare de la transmitere, conform pct. 6.1 alin 2 din procedura măsurii. Întrucât solicitantul nu a răspuns scrisorii de solicitare clarificări, cererea se respinge conform pct. 6.1 alin 2 din procedura măsurii: „Clarificările solicitate se trimit la emitent în 3 zile lucrătoare de transmitere. Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea proiectului;”

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, prin Decizia nr. 13516 din data de 11.02.2021 i-au fost aduse la cunoştinţă într-o manieră clară motivele care au dus la respingerea cererii de finanţare.

Recurenta reclamantă nu a respectat obligaţiile instituite de legislaţia specială, respectiv nu a răspuns solicitării de clarificări, transmisă prin intermediul aplicaţiei electronice de către intimata pârâtă în data de 18.01.2021, sens în care a fost emisă automat de aplicaţie, în data de 11.02.2021, Decizia nr. 13516 privind respingerea la finanţare.

Potrivit pct. 6.1. din Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020:

„(1) Verificarea documentelor depuse on-line se va face din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii: solicitările vor fi verificate în ordinea numărului RUE, în baza documentelor justificative încărcate în aplicație. Solicitanţii care nu îndeplinesc criteriile administrative și de eligibilitate prevăzute la art. 3 la prezenta procedură, vor primi decizii de respingere a cererii de finanțare.

(2) Aplicanții au obligația de a urmări informațiile referitoare la program postate pe site-ul ministerului. Se pot solicita clarificări, aplicantului fiindu-i transmisă Scrisoare de solicitare clarificări pe adresa de email înregistrată în aplicația electronică. Clarificările solicitate se trimit la emitent în 3 zile lucrătoare de la transmitere. Netransmiterea clarificărilor solicitate în termen conduce la respingerea proiectului.

(3) Dacă în urma analizei documentației integral completate se constată neconcordanţe sau că informaţiile declarate de solicitant nu sunt complete/ corecte/reale, solicitantul va primi decizie de respingere a cererii de finantare.”

Fiind încălcată obligaţia dispusă la pct. 6.1. alin. 2 din Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor”, recurenta reclamantă a primit Decizia de respingere a cererii la finanţare.

Susţinerile recurentei reclamante, în sensul că ar fi răspuns solicitării de clarificări în termen, nu au fost dovedite, întrucât, aşa cum reiese din documentul generat de aplicaţie şi semnat electronic în data de 11.02.2021, aplicantul nu face dovada faptului că a răspuns în termen solicitării transmise.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de pct. 6.1 alin. 2 din Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor”, recurenta reclamantă avea obligaţia ca ulterior generării documentului şi semnării cu semnătură electronică, să îl încarce în aplicaţia electronică şi să îl transmită, în termenul prevăzut, respectiv de 3 zile lucrătoare.

 Nemulţumirea recurentei reclamante legată de modul în care instanţa concluzionează asupra stării de fapt, reprezintă o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi examinată în recurs, cale excepţională de atac care urmăreşte să supună Curţii examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cea mai mare parte, argumentaţia adusă de recurentă în susţinerea criticilor formulate vizează situaţii de fapt şi probatorii administrate, aprecieri asupra interpretării probatoriului de către instanţa de fond, aspecte ce le situează în sfera analizei temeiniciei şi nu a legalităţii hotărârii recurate, motiv pentru care ele nu pot fi examinate în această fază procesuală.

Nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde sunt reglementate probleme de drept, ci trebuie, totodată, ca motivele invocate să se refere la vicii de legalitate a hotărârii recurate, nu la aspecte de temeinicie a acesteia.

Raportat la starea de fapt reţinută de instanţa de fond, Curtea constată legalitatea sentinţei în privinţa dezlegărilor argumentelor pe marginea modalităţii de aplicare a prevederilor pct. 6.1. alin. 2 din Procedura de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin O.U.G. nr. 130 din 31 iulie 2020.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.