Anulare act administrativ. Efectele deciziei Curţii Constituţionale în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Anulare act administrativ. Efectele deciziei Curţii Constituţionale în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Declararea ca fiind neconstituţională a unei norme de drept aplicabilă raportului juridic dedus în concret judecăţii, constituie un motiv de drept de ordine publică, motiv care nu presupune verificări de fapt, caz în care, instanţele de judecată, indiferent de momentul în care se găseşte procedura judiciară (în primă instanţă, în apel sau în recurs) sunt obligate să îl ia în discuţie din oficiu.

Problema efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale nu constituie o excepţie procesuală, ci o problemă de fond ce are consecinţe asupra normei de drept substanţial aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii. 

Prin sentinţa nr. 831 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7250/63/2019*, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul X prin reprezentant legal Sindicatul Naţional ”Forţa Legii”, în contradictoriu cu pârâta Poliţia Locală B.

S-a dispus anularea deciziei nr. 637/21.03.2019 şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele de bani reținute actualizate în funcție de rata inflației şi dobânda legală aferentă.

Împotriva sentinţei nr. 831 din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7250/63/2019*, a formulat recurs pârâta Poliţia  Locală Y, susţinând, în esenţă, că hotărârea nu este motivată corespunzător şi că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale .

În drept, recursul este întemeiat pe art. 488  alin. 1 pct. 6 și 8 C.proc.civ.

Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în numele membrului de sindicat intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea menţionează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 C.proc.civ. care prevede expres şi limitativ motivele de casare.

Recursul urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Examinarea situaţiei de fapt nu este atributul instanţei de recurs. Instanţa de recurs nu judecă pricina, ci controlează legalitatea hotărârii instanţei de fond.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază şi inexistenţa acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Este adevărat că normele de procedură impun, ca regulă, instanţelor judecătoreşti, obligaţia de a-şi limita controlul judecătoresc doar cu privire la chestiunile invocate de părţi prin cererea de chemare în judecată sau prin cererile de apel ori de recurs, dar de la această regulă sunt exceptate motivele de ordine publică, respectiv acele motive de drept care pun în discuţie încălcarea unor dispoziţii legale edictate în interesul general al organizării societăţii, respectiv dispoziţiile referitoare la regulile constituţionale, la regulile de organizare judecătorească, cele vizând structurarea sistemului căilor de atac etc.

Declararea ca fiind neconstituţională a unei norme de drept ce se susţine că este aplicabilă raportului juridic dedus în concret judecăţii, constituie un motiv de drept de ordine publică, motiv care nu presupune verificări de fapt, caz în care, instanţele de judecată, indiferent de momentul în care se găseşte procedura judiciară (în primă instanţă, în apel sau în recurs) sunt obligate să îl ia în discuţie din oficiu.

 Contrar susţinerilor recurentei pârâte, în speţă, declararea neconstituţionalităţii normei de drept aplicabilă raportului juridic dedus în concret judecăţii, respectiv a dispoziţiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, nu duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, aspectele invocate de recurenta pârâtă neputând conduce la concluzia că sentinţa recurată este afectată de ipoteza de nelegalitate reglementată de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ..

Pornind de la argumentarea sentinţei instanţei de fond, instanţa de recurs constată că în cauză s-a impus a fi analizată cu prioritate aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale, deoarece acest motiv de ordin formal poate face inutilă analiza celorlalte împrejurări care privesc nelegalitatea actelor administrative contestate.

De altfel, sentinţa atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Curtea constată că motivarea instanţei de fond răspunde exigenţelor legale, instanţa arătând considerentele care au condus la adoptarea soluţiei, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.,: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, polițist local în cadrul Poliţiei Locale B, a solicitat anularea Deciziei nr. 637/21.03.2019 prin care a fost sancţionat disciplinar și obligarea pârâtei să-i restituie sumele reţinute în urma deciziei contestate, invocând atât motive de nulitate absolută a deciziei contestate, cât şi aspecte de netemeinicie a acesteia.

În calea de atac a recursului, reclamantul a solicitat şi i-a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, lege aplicabilă speţei, în esenţă, pe considerentul că modalitatea de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, componenţa şi atribuţiile, procedura de lucru nu pot fi stabilite printr-o normă administrativă - Hotărâre de Guvern, inferioară legii organice.

La baza emiterii deciziei contestate a stat efectuarea unei cercetări disciplinare de către o comisie de disciplină care s-a organizat şi a funcţionat potrivit procedurii reglementate printr-o hotărâre de guvern, H.G. nr. 1344/2007, aspect reţinut de instanţa de fond din procesele verbale 324, 326, 328/25.02.2019 aflate la dosarul 7250/63/2019.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 737/08.10.2020, publicată în M.Of. nr. 1.189 din 7 decembrie 2020, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale.

Faţă de considerentele deciziei Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie, potrivit celor statuate la pct. 29 ,,aspectele esenţiale în materia efectuării cercetării administrative-anterior menţionate ar fi trebuit să fie reglementate prin lege organică.”

În consecinţă, recurenta pârâtă, prin modul de desemnare a comisiei de cercetare disciplinară a procedat contrar principiilor constituţionale ce se degajă din decizia menţionată, astfel că decizia emisă în urma unei proceduri nelegale nu poate fi una validă, fiind lovită de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea şi efectele Deciziei nr. 737/08.10.2020 a Curţii Constituţionale în cauza dedusă judecăţii, criticile recurentei pârâte sunt neîntemeiate.

Curtea menţionează că, efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng, pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. 1 şi 4 din Constituţie şi art. 31 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992 şi în alte cauze.

Decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale a fost publicată în M.Of. nr. 1.189/07.12.2020.

 În art. 147 alin. 4 din Constituţie se prevede că „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”,

Excepţia de neconstituţionalitate, fiind, de principiu, o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionării litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, nu poate constitui doar un instrument de drept abstract care să presupună aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci a unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret.

Neconstituţionalitatea nu are numai o funcţie de prevenţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată şi doar apoi dreptul pozitiv, în ansamblul său, astfel încât are, în mod evident, şi o funcţie sancţionatorie.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină aceasta.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014).

Referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. 4 din Constituţie, deciziile prin care Curtea Constituţională declară neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

De asemenea, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că toate deciziile Curţii Constituţionale au ca efect obligaţia organelor de aplicare a legilor de a se conforma acestora, în sensul de a nu aplica prevederile constatate neconstituţionale, iar, în cazul celor interpretative, aceste organe trebuie să îşi adapteze practica în conformitate cu interpretarea dată normei de către instanţa de contencios constituţional.

Ca urmare, contrar susţinerilor recurentei pârâte, Curtea constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 737/08.10.2020, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale, invocată pe parcursul judecării prezentei cauze, este pe deplin aplicabilă.

Problema efectelor unei decizii a Curţii Constituţionale nu constituie o excepţie procesuală, ci o problemă de fond ce are consecinţe asupra normei de drept substanţial aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii. 

Întrucât decizia de sancționare disciplinară a reclamantului a fost luată în baza lucrărilor comisiei de disciplină desfășurate potrivit H.G. nr. 1344/2007 și finalizate prin emiterea raportului comisiei de disciplină, Curtea constată că măsura de sancţionare disciplinară a funcţionarului este nelegală deoarece se întemeiază pe o hotărâre de guvern emisă în temeiul unui text legal contrar Constituţiei.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, decizia Curţii Constituţionale a devenit obligatorie pentru instanţa care judecă acţiunea formulată de reclamant, având în vedere efectele de ordin constituţional ale Deciziei în cauza dedusă judecăţii.

Instanţele judecătoreşti nu pot înlătura efectele deciziei Curţii Constituţionale, pentru că ar încălca sfera exclusivă de competenţă a acesteia, revenindu-le în schimb obligaţia de a le aplica în mod corespunzător în cauzele cu care sunt investite. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2018, 369/2017) .

Aspecte invocate de recurenta pârâtă nu atrag casarea hotărârii astfel pronunţate, deoarece soluţia pronunţată de instanţa de fond nu este rezultatul unei greşeli de judecată sau a unei omisiuni în instrumentarea cauzei, ci este o consecinţă legală a incidenţei în speţă a deciziei Curţii Constituţionale.

În raport de cele reţinute, nu se impune analizarea celorlalte aspecte formulate de recurentă în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare