Revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 629/227 din 26.02.2013, petentul-parte vătămată  GP a solicitat, în contradictoriu cu condamnatul HNI revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr. 215/2009 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234/2010 a Curţii de apel Suceava.

In fapt, prin sentinţa penală nr. 215/2009 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234/2010 a Curţii de apel Suceava, inculpatul HNI a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 182 alin.2 Cod Penal, cu aplic. art. 73 alin. 1 lit.b Cod Penal, art. 74 alin.2, art. 76 alin.1 lit.d Cod Penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, în condiţiile art. 81,82 şi 83 Cod Penal.

Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2559,92 lei despăgubiri, Spitalului Sf.Treime Iaşi, suma de 2136,4 lei Spitalului Sf.Ioan cel Nou Suceava, iar lui, ca parte vătămată, suma de 7000 lei daune materiale şi suma de 3500 lei, daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul, la plata unei despăgubiri periodice de 126 lei lunar, de la data de 25.07.2006, la suma de 3000 lei cheltuieli judiciare statului şi 2000 lei, cheltuieli părţii vătămate.

Intrucât nu a primit nicio sumă de bani de la condamnat, a promovat prezenta cerere, solicitând  admiterea ei, în sensul revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 81, iar în temeiul art. 71, să se dispună executarea pedepsei în regim de penitenciar.

Audiat, condamnatul (f.45 dosar), a arătat că a fost în imposibilitatea de a achita părţii civile despăgubirile civile la care a fost obligat, întrucât nu este angajat şi nu obţine venituri pentru că este bolnav.

Arată că a absolvit 10 clase, că are o  diplomă de absolvire în croitorie, dar că nu a practicat niciodată această meserie.

Susţine condamnatul că a fost angajat o perioadă de 8 luni (2009-2010) ca agent de pază la Metro Suceava, dar că de la această nu şi-a mai găsit loc de muncă.

Examinând prezenta cerere de suspendare a executării pedepsei, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 215/25.06.2009 pronunţată în dosarul nr. 1082/227/2009 al Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234/2010 a Curţii de Apel Suceava. HNI a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 182 alin.2 Cod Penal, cu aplic. art. 73 alin. 1 lit.b Cod Penal, art. 74 alin.2, art. 76 alin.1 lit.d Cod Penal, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei conf. art. 81, 82 şi 83 Cod Penal.

Prin aceeaşi sentinţă, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 2559,92 lei despăgubiri civile căte Spitalul Sf.Treime Iaşi, suma de 2136,4 lei despăgubiri civile către Spitalul Sf.Ioan cel Nou Suceava, iar către partea vătămată GP, suma de 7000 lei daune materiale şi  3500 lei, daune morale; despăgubiri periodice câte 126 lei lunar începând cu data de 25.07.2006 şi pe urmă câte 126 lei lunar.

De asemenea, a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare de 2000 lei către partea vătămată şi 7000 lei cheltuieli judiciare către stat.

In speţă, petentul GP a invocat disp. art. 84 Cod Penal, solicitând revocarea beneficiului suspendării condiţionate, întrucât condamnatul nu a achitat nicio sumă de bani din suma la care a fost obligat

Potrivit disp. art. 84 din Codul Penal de la 1969 prevede: „ dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii”.

Acestei dispoziţii sunt incidente în cauză în conf. cu art. 15 alin.2 din Legea 187/2012, potrivit cu care „ regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul Penal din 1969”.

 Textul nu impune o anumită durată în care trebuie îndeplinite obligaţiile civile, deducându-se însă  că aceasta trebuie să fie una rezonabilă, prin raportare la durata termenului de încercare şi posibilităţile de plată ale condamnatului.

In speţă, termenul de încercare este de 3 ani, calculat conf. art. 82 din Codul Penal de la 1969, ori de la data pronunţării hotărârii definitive (11.095.2010) şi până în prezent, condamnatul nu a achitat părţii vătămate nicio sumă de bani, cu titlu de despăgubiri civile, despăgubiri periodice, cheltuieli de judecată, aşa cum a fost obligat prin hotărârea de condamnare.

Revocarea suspendării executării pedepsei ca urmare a neîndeplinirii până la expirarea termenului de încercare a obligaţiilor civile, stabilite prin hotărârea de condamnare, reglementate de art. 84 Cod Penal, constituie o sancţiune instituită de legiuitor pentru condamnatul care dă dovadă că nu s-a îndreptat.

De la această regulă există şi excepţia potrivit căreia, revocarea nu operează dacă cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa îndeplinirii obligaţiilor civile, sarcina probei revenind celui care susţine o asemenea imposibilitate.

Condamnatul a invocat faptul că este bolnav, ataşând un act medical din anul 2004 (fila 39 dosar), din care ar rezulta că se află în evidenţa Institutului Clinic Fundeni-Clinica de pediatrie.

Deşi martorul HP, tatăl condamnatului face vorbire în depoziţia sa (f. 47 dosar) că, condamnatul a avut certificat de handicap cu însoţitor, nu s-a depus la dosar nicio dovadă în acest sens.

Sub aspectul lămuririi situaţiei medicale a condamnatului, în sensul stabilirii  dacă acesta are sau  nu capacitate de muncă, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză la INEMRCM, însă condamnatul nu a dat curs solicitării INEMRCM Bucureşti (f.81 dosar), respectiv de a fi achitat cuantumul taxei de expertiză de 2000 lei, drept pentru care instanţa a revenit de la această probă.

Cât priveşte celelalte probe administrate în cauză la solicitarea condamnatului, acestea nu sunt relevante în a se dovedi dacă acesta are sau nu capacitatea de a munci şi implicit, de a obţine venituri.

Din  însăşi susţinerile condamnatului, rezultă că acesta are o diplomă de absolvire în croitorie, fără a arăta de ce nu practică o asemenea îndeletnicire.

Acesta a mai arătat că a fost angajat pe o perioadă scurtă de timp ca agent de pază la Metrou Suceava, perioadă în care, clar a realizat venituri, dar nu a înţeles să achite nicio sumă de bani din obligaţiile ce-i revin din hotărârea de condamnare.

Ancheta socială efectuată în cauză de Compartimentul de Asistenţă Socială de la Primăria com. Preuteşti, relevă doar faptul că acesta nu este încadrat în muncă, nu este căsătorit şi că nu figurează în evidenţele registru agricol 2010/2011 a Primăriei, cu imobile-casă sau terenuri.

Ancheta socială efectuată în cauză de Primăria mun. Vatra Dornei, unde domiciliază în prezent condamnatul, relevă faptul că acesta se află în concubinaj cu LDF, în prezent aceasta lucrează ca vânzătoare cu contract de muncă.

Depoziţiile martorilor audiaţi, HP (f.47 dosar)-tatăl condamnatului şi LDF-concubina acestuia, relevă faptul că, condamnatul nu are loc de muncă, întrucât oboseşte foarte repede din cauza bolii, fiind întreţinut de către concubina care lucrează ca vânzătoare.

Aceste probe însă, nu sunt suficiente în a se dovedi imposibilitatea condamnatului de a îndeplini obligaţiile civile la care a fost obligat.

Repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, nu are numai o semnificaţie pur civilă, ci apare ca o expresie a voinţei legiuitorului de a se îndrepta fără executarea pedepsei, îndreptare care trebuie să înceapă prin repararea răului cauzat prin săvârşirea faptei şi care relevă hotărârea de a şterge pe cât posibil, urmările infracţiunii.

De aceea, chiar dacă legea nu a condiţionat acordarea suspendării executării pedepsei de îndeplinirea obligaţiilor civile, decurgând din săvârşirea infracţiunii, atitudinea condamnatului faţă de această obligaţie constituit un element  important în aprecierea îndreptării sale.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată cererea formulată de petent (parte vătămată), în conf. cu prev. art. 447 alin. 2 din vechiul Cod proc.pen. ca întemeiată, astfel că în conf. cu prev. art. 84 Cod Penal de la 1969, aplicabile în cauză conf. art. 15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009, va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 215/25.06.2009 a C.A. Suceava, urmând ca executarea să aibă loc în regim de detenţie.

Se va face aplic. disp. art. 71 alin.2 Cod POenal, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.c teza a-II-a şi lit.b Cod Penal de la 1969.

Domenii speta

Spete similare