Judecarea unei persoane pentru o faptă reprezentând un act material al unei infracțiuni continuate pentru care s-a dispus anterior condamnarea acesteia. Aplicarea art. 37 Cod penal

- art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 37 Cod penal şi art. 585 alin. 1 lit. d Cod procedură penală

În situația în care se constată că fapta dedusă judecății reprezintă un act material al unei infracțiuni continuate, infracțiune pentru care s-a dispus deja condamnarea definitivă a inculpatului printr-o hotărâre anterioară, sunt aplicabile dispozițiile art. 37 Cod penal în conformitate cu care dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată…este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

Acest text de lege, care face referire la faza judecății pentru noua faptă (completat cu dispozițiile art. 585 alin. 1 lit. d Cod procedură penală) stabilește procedura de urmat, respectiv modificarea pedepsei aplicate inițial, urmând a se stabili o nouă pedeapsă, care să vizeze infracțiunea în ansamblul său, și care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

Prin sentinţa penală nr. 221/S/30.12.2019 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. xxxx/62/2019, s-au hotărât următoarele:

În baza 396 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 4 alin 1 din Legea nr.143/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri, fără drept, în vederea consumului propriu, condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 4800 de lei amendă penală (echivalent a 160 de zile amendă respectiv 30 lei /zi amendă).

Atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 63 şi art. 64 Cod penal privitoare la situaţiile în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii ori prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat şi distrugerea cu păstrarea de contraprobă, a cantităţilor de droguri rămase în urma analizelor de laborator, respectiv a 1,97 grame cannabis și a fragmentului de grinder metallic, depuse la camera de corpuri delicte a IGP-DCCO, DCJSEO cu dovada seria H nr.0217815 din data de 30.01.2018 ( fila 26 dosar urmărire penală), constând că restul probelor au fost distruse în procesul de analiză de laborator.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 30.07.2019, întocmit în dosar penal nr.xxxD/P/2019 al DIICOT, Serviciul Teritorial Brașov, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că, la data de 8.09.2017 a deținut fără drept în vederea consumului propriu cantitatea totală de 2,56 grame cannabis şi 1,11 grame seminţe de cannabis.

În drept, a reținut instanța că această faptă a inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și a dispus condamnarea inculpatului la amenzii penale pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

A reținut instanța că, potrivit fișei de cazier judiciar și înscrisurilor atașate la dosar la solicitarea procurorului, inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr.31/24 iunie 2019 a Tribunalului Covasna, definitivă la data de 11.11.2019, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 Cod penal. Faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin hotărârea menționată sunt concurente cu fapta ce face obiectul prezentei cauze. În raport de natura pedepsei stabilite și dispozițiile art.97 Cod penal, instanța a constatat că nu se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prin sentința penală nr.31/24 iunie 2019 a Tribunalului Covasna, definitivă la data de 11.11.2019 prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel PÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov.

Prin apel s-a invocat netemeinicia soluției pronunțate de instanță, prin raportare la natura pedepsei alese și la omisiunea aplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna. S-a susținut că, ţinând cont de repetabilitatea comportamentului infracțional al inculpatului precum și de gravitatea unor astfel de fapte, nu se justifică alegerea pedepsei amenzii, solicitând aplicarea pedepsei închisorii. De asemenea, s-a solicitat a se realiza contopirea cu pedepsele aplicate prin sentința penală menționată anterior, urmând ca pedeapsa rezultantă stabilită să fie executată efectiv, în regim de detenție, având în vedere ţinând cont de întreaga sa conduită şi activitatea infracţională consistentă.

Verificând sentința penală apelată, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că apelul declarat în cauză de DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov este fondat, pentru alte considerente decât cele invocate în cuprinsul motivelor de apel, după cum urmează:

Cu privire la situația de fapt, aceasta a fost stabilită în mod corect prin rechizitoriu și apoi prin sentința penală apelată. De asemenea, în mod corect s-a reținut că această faptă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere de droguri, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000.

S-a arătat de instanța de fond și s-a invocat de Parchet, prin motivele scrise de apel, că această faptă este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus deja condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului, def. prin neapelare la data de 09.07.2019.

Curtea a apreciat însă că, în ceea ce privește raportul juridic între prezenta faptă și cea de deținere de droguri reținută prin sentinţa penală nr. 31/2019, nu sunt îndeplinite condițiile vizând concursul de infracțiuni, în realitate fapta dedusă judecății reprezentând un act material al infracțiunii continuate pentru care s-a dispus deja condamnarea inculpatului.

Astfel, Curtea a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal  (51 acte materiale), în fapt reținându-se că acesta a deținut droguri (cannabis şi rezină de cannabis), pentru consum propriu, în intervalul aprilie 2017 – aprilie 2019. Practic, această hotărâre reține faptul că inculpatul este consumator de droguri și, în intervalul menționat, și-a procurat și a deținut în mai multe rânduri (51) droguri de aceeași natură (cannabis) în vederea consumului.

Or, fapta dedusă judecății, comisă la data de 08.09.2017, este situată în intervalul indicat mai sus iar în materialitatea sa realizează conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni. În plus, este vorba de o faptă comisă în aceeași modalitate și vizând substanțe de aceeași natură ca cele avute în vedere pentru reținerea infracțiunii continuate.

În raport de acestea, Curtea a apreciat că fapta dedusă judecății reprezintă un act material suplimentar al infracțiunii continuate de deținere de droguri pentru consum propriu pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna. Astfel, raportându-se la criteriile prevăzute de art. 35 alin. 1 Cod penal care reglementează infracțiunea continuată se constată că este vorba de o faptă săvârșită la interval scurt față de celelalte (este situată în interiorul intervalului de peste 2 ani în care s-a reținut că inculpatul a deținut droguri în vedere consumului, existând acte similare atât anterior cât și ulterior faptei deduse judecății), a fost comisă în aceeași modalitate - deținerea unor cantități reduse, pentru propriul consum, și a vizat substanțe de aceeași natură - cannabis. Toate aceste elemente susțin situația de fapt avută în vedere de Tribunalul Covasna la momentul pronunțării soluției, respectiv faptul că, în intervalul aprilie 2017 – aprilie 2019, inculpatul consuma cannabis, astfel că, în mod repetat, a deținut droguri în acest scop. Nu există nici un motiv pentru care fapta din data de 08.09.2017, dedusă judecății în prezenta cauză, să fie privită ca o faptă distinctă, rezultând cu evidență existența aceleiași rezoluții infracționale regăsită și în cazul faptelor avute în vedere la pronunțarea sentinţei penale nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna.

Față de toate acestea, Curtea a constatat că fapta dedusă judecății reprezintă un act material al infracțiunii continuate de deținere de droguri, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, infracțiune pentru care s-a dispus deja condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna.

În această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 37 Cod penal în conformitate cu care dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată…este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

Pe cale de consecință, acest text de lege, care face referire la faza judecății pentru noua acțiune (completat cu dispozițiile art. 585 alin. 1 lit. d Cod procedură penală) stabilește procedura de urmat, respectiv modificarea pedepsei aplicate inițial, urmând a se stabili o nouă pedeapsă, care să vizeze infracțiunea în ansamblul său și care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

În raport de acestea, Curtea a modificat pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, astfel:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2002 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal  – 10 acte materiale) şi 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal – 51 acte materiale), înlăturând sporul de 2 luni închisoare.

A inclus în conţinutul infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (51 acte materiale) fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză, în final reţinându-se în sarcina inculpatului infracţiunea în forma prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr.  143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (52 acte materiale).

Prin raportare la dispoziţiile art. 37 Cod penal, citate mai sus, a stabilit o pedeapsă corespunzătoare întregii activităţi infracţionale. Conform legii, pedeapsa nu poate fi mai uşoară decât cea dispusă anterior astfel că, ţinând cont că pedeapsa anterioară a fost de 6 luni închisoare, este exclusă posibilitatea aplicării amenzii. În schimb, reţinând existenţa unui act material suplimentar, Curtea va dispune condamnarea la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată iniţial, respectiv 9 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b Cod penal  a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (aplicată iniţial prin sentinţa penală nr. 31/24.06.2019 a Tribunalului Covasna), în final rezultând 1 an şi 9 luni închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna, respectiv cele privind pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului pe lângă fiecare dintre cele două infracţiuni şi pe lângă pedeapsa rezultantă, aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 şi 5 din Legea nr. 76/2008 şi art. 112 Cod penal privind confiscarea specială.

Curtea a arătat și că nu este întemeiată solicitarea formulată în cauză de DIICOT pentru dispunerea unei pedepse cu executare efectivă. Astfel, nu se poate ignora faptul că diferenţa dintre hotărârea anterioară (definitivă) şi prezenta o constituie doar descoperirea unui act material suplimentar. Or, în condiţiile în care o activitate infracţională de 51 de acte materiale a condus la aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, un singur act material nu indică o gravitate atât de sporită faţă de cea evaluată iniţial încât să justifice un alt regim de individualizare a executării pedepsei.

Prin urmare, Curtea a menţinut toate dispoziţiile privind regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, termenul de supraveghere urmând a fi acelaşi şi curgând de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 31/2019 a Tribunalului Covasna.

Domenii speta

Spete similare