Contract de asigurare în care este menţionat beneficiarul asigurării. Acţiune în pretenţii a asiguratului. Lipsă calitate procesuală activă

Decizie 3 din 12.01.2021


Inserarea unei alte persoane beneficiare a contractului de asigurare decât cea a asiguratului  semnatar al contractului încheiat în condiţiile art. 2199 Cod civil, este o posibilitate pe care însăşi legea o prevede, art. 2199 invocat de recurent necuprinzând vreo statuare contrară celor arătate. Astfel, în art. 2201 alin. (1) lit. a) din Codul civil, se arată că poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract. Părţile contractante au încheiat poliţa în cea de-a doua varianţa, recurentul fiind, aşadar, de acord ca o altă persoană decât a sa să beneficieze de asigurare.

 

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 28676/215/2017 la data de 11 octombrie 2017 reclamantul V. I. a chemat în judecată pe pârâtele G. R. A. R. SA şi I. A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtele la achitarea sumei de 24.099,62 lei reprezentând contravaloarea materialelor achitate de acesta ca urmare a producerii evenimentului asigurat, sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1350, art. 1166, art. 2199-2213 Cod civil, art. 194 C. proc. civ.

Pârâta G. R. A. R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii pocesual active a reclamantului întrucât acesta nu are niciun drept de despăgubire din poliţa de asigurare complexă nr. ..., acest drept aparţinând băncii I. Bucureşti. Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. 194 C. proc. civ..

Pârâta I.B.NV a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 11779/2018 din 19 noiembrie 2018 Judecătoria Craiova-Secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului V. I. şi a  respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele G. R.A.R. SA şi I. B. N.V., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul. Acesta a solicitat anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării pe fondul cauzei.

În drept a invocat art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.

Pârâta-intimată I. B. NV a depus întâmpinare solicitând respingerea, ca nefondat, a apelului și păstrarea hotărârii tribunalului, ca fiind legală și temeinică.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 244 raportate la cele ale art. 466 C. proc. civ..

Prin decizia nr. 502 din 14.10.2019 Tribunalul Dolj-Secţia a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul-apelant V.I.

Instanța de apel a analizat motivele de apel prin prisma dispozițiilor art. 476 - 479 C. proc. civ.

În 04.3.2020 pârâta-intimată I. B. NV a formulat cerere de completare dispozitiv în sensul pronunţării instanţei de apel asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Prin decizia nr. 171/2020 din 15.06. 2020 Tribunalul Dolj a admis cererea  de completare, fiind obligat apelantul la plata sumei de 500 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 502 din 14.10.2019 a declarat recurs reclamantul V.I.

Recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanței de apel prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să fie admis apelul declarat, să fie anulată sentinţa nr. 1179/2018 şi să fie trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond în vederea pronunţării asupra fondului.

În dezvoltarea motivului de recurs recurentul-reclamant a arătat, după expunerea situaţiei de fapt, că decizia atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, consideră recurentul-reclamant, instanța de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 2199, art. 1166 şi art. 1272 alin. (1) C. civ.

Prin notificarea din 09.01.2016 comunicată asigurătorului G. privind evenimentele asigurate a reclamat dauna în ansamblul său ca fiind formată din dauna adusă centralei termică (primul eveniment), cât şi degradarea finisajelor interioare ca urmare a inundaţiei produse de stricarea centralei termice (al doilea eveniment asigurat), ambele evenimente având legătură cu singura cauză producătoare de prejudicii, respectiv defectarea centralei termice. Fără a exista un acord din partea sa, intimata-pârâtă G. a separat evenimentele asigurate şi a deschis două dosare de daună respectiv dosarul nr. ... privind riscul adiţional asumat contractual - centrala termică -, cât şi dosarul nr. ... privitor la daunele produse imobilului supus asigurării. Raportat la acest eveniment prejudiciabil s-a primit de către intimata -parata G. de la intimata- pârâtă I. B. adresa nr. ....-17.02.2017 prin care asiguratul V. primeşte acordul intimatei-pârâte I. B. „ca despăgubirea în valoare de 900 lei să-i fie acordată numitului V. I.

Într-o atare situaţie, există un acord din partea beneficiarului poliţei de asigurare prin care acesta îşi dă acordul ca eventualele despăgubiri să fie plătite direct asiguratului astfel încât sunt respectate în totalitate dispoziţiile art. 21.1.a) din Condiţiile particulare de asigurare potrivit cărora „plata indemnizaţiei va fi efectuată de societate numai după ce asiguratul va face dovada dreptului de a obţine plata indemnizaţiei”, convenţie care nu vorbeşte, aşadar, de o câtime a daunei în vederea achitării indemnizaţiei, ci doar de o „dovadă a dreptului” ca asiguratul să încaseze eventuala despăgubire, cât şi posibilitatea de a sta în justiţie în calitate proprie pentru a-şi recupera dreptul.  Arată recurentul-reclamant că „dovada dreptului" este adresa nr. ....-17.02.2017 prin care a primit acordul intimatei-pârâte I. B. NV de a i se plăti indemnizaţia de asigurare.

În acest sens, şi intrând în puterea lucrului judecat, sunt şi menţiunile instanţei de apel din considerentele deciziei, şi anume fila 7, paragraful 9, potrivit cărora ,, I. B. NV a precizat că în aprilie 2017, reclamantul a obţinut acordul băncii cu privire la plata către el a indemnizaţiei în sumă de 900 lei aprobată de asigurător în acelaşi dosar de daună în care ulterior, apelantul şi-a majorat cuantumul despăgubirilor solicitate, indicând o sumă ce depăşeşte valoarea de 10.000 lei.”

În opinia recurentului aceste menţiuni arată că are calitatea procesuală activă şi interesul în a promova o acţiune împotriva adresei nr. .../2017 emisă de către asigurătorul G. prin care i s-a respins solicitarea de a i se achita indemnizaţia de asigurare.

Invocă recurentul-reclamant că instanţa de apel a intrepretat greşit normele de drept material date de art. 1272 Cod civil în ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 5.8 ale art. 6 din Condiţii particulare de asigurare atunci când a afirmat că ,,din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că apelantul ar fi solicitat băncii sau banca din oficiu şi-ar fi manifestat voinţa în sensul că despăgubirea la care face referire reclamantul să fie plătită acestuia ".

În cazul de faţă nu s-a ajuns la o evaluare strictă a bunurilor deteriorate ca urmare a inundaţiei produse, deoarece asiguratorul a tot amânat plata indemnizaţiei până în momentul în care a primit adresa nr. .../2017 emisă de către G. A. R. prin care a fost respinsă solicitarea de a li se achita vreo indemnizaţia de asigurare. În consecinţă, suma de 24.099,62 lei nu a apărut ca urmare a unei evaluări unilaterale a asigurătorului în condiţiile punctului 5.8 ale art. 6 din Condiţiile particulare de asigurare, ci ca o evaluare proprie recuzrentului-reclamant pe care urma să o comunice asigurătorului după ce ar fi primit avizul favorabil al acestuia.

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, se raportează greşit la lipsa calităţii procesual active a reclamantului condiţionând dreptul de a sesiza instanţa de existenţa unui acord/imputernicire. Raportându-se la dosarul de daună - daunele produse imobilului -, acesta nu a fost respins de către intimata-pârâtă G. ca urmare a excepţiei lipsei calităţii procesual active date de lipsa unei împuterniciri din partea beneficiarului poliţei, ci ca urmare a unor aspecte de fond ceea ce înseamnă că intimata-pârâtă G. a considerat că pentru cele doua despăgubiri, cu aceeaşi cauză, este necesar un singur acord/accept/împuternicire. Dovada celor menţionate este faptul că prin adresa numărul .../2017 asigurătorul G. nu şi-a întemeiat refuzul de acordare a despăgubirilor pe lipsa unei împuterniciri a recurentului V. de către beneficiarul poliţei I., ci s-a raportat la faptul că datorită îngheţului s-a spart filtrul de apă, adică s-a raportat la o condiţie de fond a evenimentului asigurat şi nu pe lipsa unei calităţi procesuale active.

În aprecierea recurentului, a invoca la instanţa de fond lipsa calităţii procesual active în condiţiile în care notificarea de daună a fost respinsă pe motive de fond însemnă că a renunţat la acel drept fiind aplicabil principiul de drept conform căruia nu îţi poţi invoca propria culpa pentru obţinerea unui drept (nemo auditor propriam turpitudinem allegans).

Aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel se raportează şi la încălcarea normelor de drept material referitoare la interpretarea contractelor şi a voinţei părţilor materializată în înscrisurile depuse la fond şi anume întâmpinarea/notele de şedinţă ale I. B. prin care aceasta menţionează ,,că dorim să precizăm faptul că reclamantul are posibilitatea, în eventualitatea aprobării cererilor de daune, de a solicita acordul Băncii în calitate de beneficiar al poliţei, pentru încasarea indemnizaţiei de asigurare (dosar fond-întâmpinare parata, paragraf antepenultim)”, cât şi „acordul I. B. pentru încasarea sumelor reprezentând indemnizaţiile de asigurare de către client se emit după primirea avizului favorabil de la asigurător cu privire la dosarul, de daună (dosar fond-note de sedinţă, paragraf 2” rezultă că pentru obţinerea unui eventual acord al I. privind încasarea despăgubirilor este nevoie obligatoriu de un aviz favorabil sau de o aprobare a cererii de daune de către asigurător. Or, din moment ce solicitarea de a li se plăti despăgubiri ca urmare a evenimentului asigurat a fost respinsă de către asigurător înseamnă - per a contrario - că nu se poate emite un aviz favorabil de plată şi, pe cale de consecinţă, că nu este nevoie încă de o împuternicire/acord din partea băncii.

Greşita aplicare a legii se raportează şi la dispoziţiile art. 1268 alin. (1)-(3) Codul civil cu privire la interpretarea clauzelor contractuale potrivit cărora ,,Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte" cât şi la menţiunile art. 1269 alin. (2) Cod civil.

În situaţia în care s-a produs acest eveniment asigurat, banca I. NV nu are un interes în a promova o acţiune în despagubiri ca demers judiciar din moment ce obiectul contractului dintre bancă şi împrumutat este plata la scadenţă a ratelor contractuale, astfel că recurentului-reclamant i s-a respins de plano posibilitatea intentării unei acţiuni civile cu toate că el este cel prejudiciat, ceea ce înseamnă că intimata-pârâtă este exonerată, de fapt, de executarea propriilor obligaţii pe care şi le-a asumat contractual faţă de asiguratul V. prin poliţa de asigurare.

În urma celor două adrese ale instanţei de fond către beneficiarul poliţei Complexa nr. ...., respectiv I. B. NV, aceasta nu şi-a exprimat poziţia procesuală cu privire la emiterea acordului/împuternicirii pentru încasarea sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurare de către clientul asigurat, neexistând la dosar vreun înscris din care să rezulte în mod clar refuzul băncii de a-şi da acordul cu privire la indemnizaţia de asigurare.

Într-o atare situaţie, recurentul s-a adresat băncii I. B. NV prin adresa nr. .../20.09.2019 prin care a solicitat informaţii oficiale cu privire la faptul că în februarie 2018 a depus la I. Craiova două solicitări cu privire la emiterea acordului/împuternicirii pentru plata indemnizaţiei de asigurare ca urmare a producerii evenimentului asigurat din poliţa Complexă, cât şi informaţii cu privire la eventualitatea intentării unei acţiuni formulate de către I. B. NV ca beneficiar al poliţei împotriva asigurătorului G. şi care să aibă ca obiect pretenţia în sumă de 24.099,62 lei.

Coroborând aceasta adresa cu lipsa unui răspuns dat la instanţa de fond în privinţa emiterii unui acord/împuternicire cu privire la indemnizaţia de asigurare aferentă daunei cât şi cu situaţia în care aceasta nu şi-a exercitat dreptul la acţiune împotriva asigurătorului dar şi cu antetul aflat în Poliţa Complexă pentru daune materiale ING Locuinţa, cât şi notele de subsol unde se menţionează atât siglele ING cât şi G. A., rezultă un parteneriat comercial ilicit unde la mijloc se află recurentul-consumator V.

În consecinţă, din analiza celor prezentate şi având în vedere dispoziţiile art. 1269 alin. (2) Cod civil observându-se că Poliţa de asigurare Complexă, condiţiile generale şi particulare de asigurare se subsumează contractului de creditare nr. .../17.04.2015 ce este un adevărat contract de adeziune aşa cum este definit de art. 1175 Cod civil.

Faţă de cele menţionate a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 502/2019 pronunţată în apel de Tribunalul Dolj şi rejudecând, admiterea apelului, anularea sentinţei nr. 11779/2018 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea pronunţării asupra fondului cauzei.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc civ.

În temeiul art. 223 C. proc civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin întâmpinarea depusă în 11.08.2020 intimata-pârâtă G. R. A. R. SA a solicitat respingerea recursului, relevând legalitatea deciziei recurate sub aspectul dezlegării date de instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesual active din perspectiva stabilirii persoanei beneficiare a  contractului de asigurare nr.....

Astfel, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, recurentul nu a solicitat despăgubiri doar pentru casa asigurată prin I. B., ci şi pentru bunurile din conţinut care nu sunt asigurate. Riscurile adiţionale - daune produse de avarii la instalaţiile de apă - se referă la daune produse clădirii asigurate şi nu bunurilor din conţinut care sunt neasigurate.

Din lecturarea poliţei de asigurare, rezultă că recurentul V. I. a asigurat prin I. B. Brocher de asigurare o casă nou achiziţionată cu ajutorul băncii, casă situată la o altă adresă decât cea la care acesta locuia, asigurarea fiind făcută doar pentru a putea garanta creditul încasat de la B. I. în vederea achiziţionării respectivei case. Această poliţă de asigurare, semnată fără nici o obiectiune, are ca beneficiar Banca I. şi nu pe recurent.

Văzând motivele invocate de recurent în cererea de recurs şi constatând că niciunul dintre acestea nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., intimata a invocat nulitatea recursului declarat în temeiul art. 489 alin. (2 C. proc. civ..

Faţă de primul motiv invocat re recurent, respectiv că hotărârea din apel ar fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2199, solicită respingerea întrucât nu există o încălcare a acestui articol de lege, recurentul fiind într-o mare eroare cu privire la recunoasterea beneficiarului poliţei de asigurare nr. ....., poliţă ce a fost cesionată în favoarea băncii I. care este beneficiarul asigurării. Termenii şi condiţiile derulării raporturilor contractuale au fost stabilite prin contractul de asigurare potrivit căruia prin beneficiar se înţelege ”Titularul căruia îi este plătită despăgubirea, dacă acesta este diferit de asigurat, pe baza manifestării de voință a acestuia din urmă”.

Faţă de cel de-al doilea motiv invocat în cererea de recurs, respectiv că hotărârea din apel ar fi fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270, solicită respingerea întrucât recurentul înţelege să interpreteaze după bunul plac forţa obligatorie a contractului.

În dosarul de daună nr. .... sau la dosarul instantei, nu există un înscris prin care recurentul să fie împuternicit de banca I. de a ridica despăgubirea cesionată acesteia prin poliţa de asigurare (24.099,62 lei) pretinsă de recurent în acest proces. Şi din apărările depuse de banca I. rezultă că recurentul avea obligaţia de a solicita o împuternicire pentru a încasa despăgubirea cesionată acesteia pentru imobilul asigurat. Cu referire la numărul de dosare de daună, arată că este obligatoriu prin lege să deschidă dosar de daună pentru fiecare daună sesizată de asigurati. În spetă recurentul i-a avizat cu daune diferite la interval de timp diferite, ceea ce implică dosar de daună diferit, acte diferite, inclusiv împuternicire pentru fiecare despăgubire pretinsă în numele altei persoane/beneficiarului.

În ceea ce priveşte cele invocate în motivul nr. 3 din cererea de recurs, a arătat intimata că nu pot fi primite ca motiv de casare deoarece vizează fondul cauzei, ceea ce impune sancţionarea cu nulitatea.

Pretenţia recurentului-reclamant că ar fi mai deschis anterior un alt dosar de daună şi că atunci ar fi prezentat o împuternicire pentru o daună de 900 lei dar că pentru dosarul de daună nr. ..... nu i s-ar mai fi cerut împuternicire, este exclusă de intimată  în condiţiile în care era dreptul băncii, drept cesionat acesteia de însăși reclamantul prin poliţa invocată.

Cu privire la punctul 4 din cererea de recurs, s-a arătat că practic nu exista un motiv de recurs care să se încadreze în dispoziţiile art. 488 Cod proc. civ. și care să poată fi supus analizei instanţei de recurs, astfel că se impune sancţionarea cu nulitatea.

Referitor la motivul nr. 5 din cererea de recurs, prin care invocă încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 1269 C. civ., a învederat că cesiunea despăgubirii către banca I. a fost cerută de către recurent la încheierea poliţei de asigurare. Contractul de împrumut financiar încheiat de recurent cu banca I. fiind în derulare, doar această bancă este beneficiara oricărei despăgubiri rezultată din poliţa de asigurare invocată în acţiune. De aceea, pentru orice tip de daună, oricare ar fi asiguratul, acesta are obligaţia de a prezenta împuternicirea dată de beneficiarul poliţei de asigurare, pentru a încasa fiecare despăgubire în parte întemeiată pe o poliţă cesionată. 

Cu privire la susţinerea referitoare la interesul băncii I., a menţionat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 190/1999 potrivit cărora dreptul acesteia la despăgubirea rezultată din poliţa de asigurate nr. .... este garantat pe toată perioada de valabilitate a creditului ipotecar, prin însăși poliţa încheiată. Cum în speţă nu s-a făcut dovada achitării creditului către bancă la data cererii de despăgubiri, tot această bancă este beneficiara oricărei despăgubiri ar rezulta din poliţa de asigurare nr. .....

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele C. proc. civ..

Prin întâmpinarea depusă în 19.08.2020 intimata-pârâtă I. B. N.V. a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia tardivităţii formulării recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 502/14.10.2019 cu consecinţa menţinerii hotărârii pronunţate în apel ca temeinică şi legală, precum şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Cu privire la invocarea recurentului, din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 2199 şi art. 1272 din Codul civil a învederat că se ignoră tocmai dispoziţiile cuprinse în cadrul contractului de asigurare.

Potrivit Poliţei Complexe pentru daune materiale - ..... Asigurare Locuinţă nr. ...., recurentul-reclamant şi-a exprimat acordul pentru încheierea poliţei în forma prezentată prin semnarea acesteia, beneficiar al indemnizaţiei fiind I. B. Or, câtă vreme titularul dreptului de a promova o acţiune în obligaţia de a face în ceea ce priveşte plata indemnizaţiei de către asigurător este I. B., recurentul nu beneficiază de vreun mandat, chiar şi în forma cea mai simplă, din partea acesteia, titular al dreptului, pentru a promova o astfel de acţiune.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor de drept material de către instanţa de apel este susţinută şi de decizia ÎCCJ nr. 853/2015 prin care s-a reţinut că „Beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, asigurarea acoperind riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, indemnizaţia de asigurare reprezentând soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat. Beneficiul asigurării nu poate fi o obligaţie contractuală a cărei neexecutare să o poată pretinde succesorii asiguratului, întrucât acesteia nu-i corespunde nicio contraprestaţie din partea asiguratului, situaţie în care ar avea loc o permutare a calităţii de beneficiar în persoana asiguratului, astfel încât succesorii asiguratului nu justifică legitimare procesuală activă într-o astfel de acţiune.”

Prin urmare, în măsura în care societatea de asigurare nu achita indemnizaţia de asigurare, titular al acţiunii în obligaţie de a face este beneficiarul asigurării, în speţă I. B., si nu reclamantul.

În drept a invocat dispoziţiile art. 244 raportate la cele ale art. 488 C. proc. civ..

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile şi apărările formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Curtea constată, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În speţă, fiind invocată incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs au fost formulate critici concrete a raţionamentului tribunalului care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului, fiind  arătate care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, dispoziţii ce se regăsesc în Codul civil (art, 1166, art. 1272, art. 2199).

Împrejurarea că recurentul şi-a structurat memoriul de recurs în cinci paragrafe numerotate de l la la 5 şi care cuprind motivele considerate de aceste relevante în susţinerea demersului său judiciar, nu poate conduce la concluzia că s-au invocat tot atâtea motive de recurs. Din argumentarea susţinerii referitoare la nelegalitatea deciziei recurate rezultă că recurentul a invocat ca unic motiv de nelegalitate încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de prin control judiciar, sancţiune ce este expres reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Paragrafele din memoriul de recurs, în raportare de care intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului, nu conţin motive de nelegalitate exprese ori implicite şi ce ar determina încadrarea lor în textul de lege corespunzător, ci expunerea raţionamentului recurentului în susţinerea motivului unic de nelegalitate invocat.

Ca atare se reţine că, în speţă, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este una formală, fiind arătat în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, astfel că excepţia nulităţii recursului invocată de intimata G. R. A. R. SA este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Curtea, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Între recurent şi intimata I. B. NV s-a încheiat contractul de credit şi garanţie ING ipotecar, înregistrat sub nr. ..../17.04.2015, în scopul achiziţionării de către recurent a imobilului situat în .....

Garanţia creditului, potrivit punctului 5 din Clauzele speciale cuprinse în Anexa nr. 2 a contractului de credit, constă în ipoteca imobiliară asupra proprietăţii şi în poliţa de asigurare a proprietăţii. Conform art. 6.6. poliţele de asigurare se vor încheia numai cu o societate de asigurări autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi va desemna I. B. cesionar al poliţelor

În temeiul evocatei convenţii, recurentul, în calitate de asigurat, şi intimata G. R. A. R. SA, în calitate de asigurător, au încheiat poliţa complexă pentru daune materiale ... Asigurare Locuinţă nr. ...., obiectul asigurării fiind reprezentat de imobilul ipotecat.

Potrivit condiţiilor poliţei complexe pentru daune materiale ... Asigurare Locuinţă, beneficiarul poliţei este titularul căruia îi este plătită despăgubirea, dacă este diferit de asigurat, pe baza menifestării de voinţă a acestuia din urmă, în cauza de faţă beneficiarul expres menţionat fiind I. B. Bucureşti.

Recurentul a notificat în 11.01.2016 asigurătorul privind producerea riscului asigurat. Intimata-pârâtă G. R. A. R. SA, întocmind în acest sens dosarul de daună nr. 367020076, a solicitat acordul băncii împrumutătoare pentru plata despăgubirii solicitate de recurentul-asigurat V. I. Prin adresa nr. ....-17.02.2017 banca a comunicat asigurătorului, în vederea soluţionării dosarului de daună nr. .... întocmit urmare a încheierii poliţei de asigurare nr. ...., că este de acord cu despăgubirea în valoare de 900 lei, precum şi faptul că este de acord ca despăgubirea să îi fie plătită direct proprietarului.

Analizând cererea de daună, asigurătorul a respins solicitarea asiguratului privind plata despăgubirii solicitate cauzate de avarierea centralei termice prin spargerea filtrului de apă din camera tehnică în urma îngheţului.

Curtea constată că excepţia lipsei calităţii procesuale active a primit o judicioasă dezlegare printr-o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente din cuprinsul Codului civil şi cele ale poliţei Complexe pentru daune materiale ... Asigurare Locuinţă.

Cum în mod legal au reţinut şi instanţele de fond, beneficiarul asigurării, atunci când este o altă persoană decât cea a asiguratului, nu poate fi decât cea indicată în mod expres în convenţia de asigurare. În speţă, beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată, este banca I. B. Bucureşti, nu reclamantul-recurent.

Prevederile art. 2199 alin. (1) Cod civil invocate de reclamant, nu pot fi aplicate în speţă în sensul dorit de acesta, chiar şi în coroborare cu dispoziţiile, de asemenea, invocate de parte, ale art. 1166 şi 1272 alin. (1) C. civ., texte legale care, de fapt, susţin contrarul scopului urmărit de reclamant.

Prin semnarea convenţiei de asigurare recurentul-reclamant, în acord cu art. 1169 Cod civil, şi-a exprimat în mod expres acordul de voinţă privind intenţia de a constitui un raport juridic constatat prin înscrisul sub semnătură privată poliţa complexă pentru daune materiale ... Asigurare Locuinţă nr. .... Exprimându-şi acordul de voinţă, recurentul s-a obligat, în sensul art. 1272 Cod civil, să respecte convenţia de asigurare în care părţile contractante au menţionat că beneficiar al poliţei este o altă persoană decât asiguratul, respectiv intimata I. B. NV care i-a acordat creditul imobiliar ipotecar.

Inserarea unei alte persoane beneficiare a contractului de asigurare decât cea a asiguratului  semnatar al contractului încheiat în condiţiile art. 2199 Cod civil, este o posibilitate pe care însăşi legea o prevede, art. 2199 invocat de recurent necuprinzând vreo statuare contrară celor arătate. Astfel, în art. 2201 alin. (1) lit. a) din Codul civil, se arată că poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract. Părţile contractante au încheiat poliţa în cea de-a doua varianţa, recurentul fiind, aşadar, de acord ca o altă persoană decât a sa să beneficieze de asigurare.

Din această perspectivă, determinările avute în vedere de instanţa de prim control judiciar în stabilirea persoanei beneficiare a poliţei de asigurare sunt corecte.

Astfel, aserţiunile recurentului potrivit cărora prin acordul dat de intimata-bancă privind plata sumei de 900 lei s-a făcut dovada dreptului său de a încasa asigurarea, nu sunt sustenabile în condiţiile în care prin notificarea de daună nu a indicat niciun cuantum al despăgubirii, prin cererea introductivă de instanţă a menţionat o sumă net superioară decât cea cuprinsă în acordul beneficiarului iar intimata-pârâtă I. B. nu şi-a dat acordul pentru ca „eventualele despăgubiri să fie plătite asiguratului V” cum se susţine în memoriul de recurs, ci a fost de acord cu despăgubirea în valoare de 900 lei.

De relevat este şi faptul că acordul beneficiarului poliţei de asigurare ca despăgubirea să îi fie plătită direct asiguratului nu se regăseşte printre condiţiile de plată a despăgubirii astfel cum sunt reglementate prin poliţa de asigurare intervenită între recurent şi intimata G. R. A. R. SA. Acordul beneficiarul poliţei în privinţa plăţii ţine de executarea obligaţiei şi este o acţiune ulterioară dreptului asiguratorului de a verifica condiţiile intervenirii daunei prin prisma existenţei evenimentului asigurat, a bunurilor avariate dacă acestea se regăsesc printre cele asigurate etc.

Lipsit de relevanţă în aprecierea calităţii procesuale active este şi motivul respingerii acordării despăgubirii. Intimata nu putea să soluţioneze defavorabil cererea privind plata despăgubirii din  considerentul că asiguratul nu are calitate procesuală activă iar dacă ar fi făcut-o, soluţia ar fi fost una nelegală şi dată cu încălcarea prevederilor contractuale ce-i incumbă. Potrivit condiţiilor generale ale poliţei de asigurare, societatea de asigurare are obligaţia să plătească doar după ce asiguratul va preda toată documentaţia cerută, condiţie prevăzută la art. 21.1 alături de cele ale dovezii dreptului de a obţine plata indemnizaţiei şi a declaraţiei dacă şi ce asigurări a mai încheiat pentru acelaşi risc, determinarea cuantumului daunei fiind făcută după constatarea şi evaluarea daunelor de către reprezentantul societăţii de asigurare împreună cu asiguratul (art. 6.). Aşadar, notificarea de daună de către asigurat este una esenţială pentru demararea întregului proces de stabilire a daunei, acesta fiind singurul în măsură să cunoască ivirea evenimentului cauzator de prejudicii în calitatea sa de proprietare al imobilului casă asigurat.

Faţă de considerentele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de apel este legală, şi, în temeiul art. 498 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat.

Domenii speta