Interpretând art. 54 alin. 2 din Lg. 136/1995 modif. prin Lg. 180/2007, instanţa reţine că legiuitorul nu a acordat persoanei păgubite un drept de opţiune între a acţiona în judecată persoana care a cauzat prejudiciul sau asiguratul şi a acţiona în judec

Deliberând asupra prezentei cereri, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2017 sub nr. x/299/2017, reclamanta OVIG S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.D.F. obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 44.750,94 lei, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 1.332,41 lei dobânzii legale calculată de la data plăţii despăgubirilor şi până la data introducerii cererii respectiv 02.05.2017-07.11.2017 şi a dobânzii legale penalizatoare calculate la valoarea debitului principal de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării integrale a debitului. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că la data de 25.02.2017 pârâtul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X şi a produs din culpa sa un accident de circulaţie prin care a avariat autoturismul cu număr de înmatriculare X, asigurat CASCO de reclamantă. Pentru repararea autoturismului asigurat de reclamantă, aceasta a achitat despăgubiri în valoare de 44.750,94 lei, subrogându-se potrivit art. 2210 Noul Cod civil, în drepturile asiguratului său.

În drept, au fost invocate disp. art. 194 Noul Cod proc. civ., art. 1357, 2210 Noul Cod civil, Ordinul CSA nr. 14/2011, OG nr. 13/2011.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată conform art. 3 din OUG nr. 80/2013 cu 2045,78 lei (f. 29).

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Din oficiu, instanţa a ataşat la dosar extras din baza de date CEDAM (f. 41) din carwe reiese că autoturismul condus de către pârât era asigurat la data producerii evenimentului rutier la A S.A.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 25.02.2017, a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismul cu număr de înmatriculare X, condus de pârâtul din prezenta cauză şi autoturismul cu număr de înmatriculare X, asigurat Casco de societarea reclamantă potrivit poliţei seria C nr. 3086942/05.06.2013, valabilă la data producerii accidentului.

În baza poliţei de asigurare Casco, reclamanta a achitat asiguratului său suma de 44.750,94 lei la data de 02.05.2017, astfel cum rezultă din extrasul de cont nr. 95/03.05.2017 (f. 19).

Potrivit susţinerilor reclamantei, vinovăţia pentru producerea accidentului îi revine pârâtului D.D.F., conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare X.

Din verificările întreprinse de instanţă din oficiu în baza de date CEDAM (40-41 vol II), instanţa reţine că la data producerii accidentului (25.02.2017), vehiculul condus de pârât era asigurat cu poliţa de asigurare civilă RCA cu valabilitate din data de 15.10.2016 până la data de 14.04.2017 la A S.A..

Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”

La data producerii accidentului, 25.02.2017, era în vigoare Norma ASF nr. 23/2014  privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru  prejudicii produse prin accidente de vehicule. Potrivit art. 1 alin. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe persoane.

Mai mult, din cuprinsul art. 26 alin. 1 al aceleaşi norme rezultă că asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Conform art. 54 alin. 1 şi 2 din Lg. 136/1995, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

Interpretând art. 54 alin. 2 din Lg. 136/1995 modif. prin Lg. 180/2007, instanţa reţine că legiuitorul nu a acordat persoanei păgubite un drept de opţiune între a acţiona în judecată  persoana care a cauzat prejudiciul sau asiguratul şi a acţiona în judecată asigurătorul, ci a stabilit că, într-un litigiu având ca obiect despăgubirile cauzate prin accidente produse cu autovehicule pentru care există asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă, calitate procesuală pasivă poate avea doar asigurătorul.

Având în vedere că legea se referă la modul general la despăgubirile pe care asiguratul este obligat să le plătească unor terţe persoane, instanţa reţine că inclusiv reclamantul este o terţă persoană în acest sens, nefiind prevăzută vreo excepţie cu privire la asiguratorul CASCO al celuilalt autoturism implicat în accident ce solicită contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.D.F. şi să respingă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de instanţă, din oficiu. 

Respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de reclamanta OVIG S.A., în contradictoriu cu pârâtul D.D.F., cu domiciliul în sector 2, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 21.03.2018.

Domenii speta

Spete similare