Art. 23 din Legea 554/2004. Efectele hotărârii judecătorești de anulare a actului administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual supus cenzurii instanței.

Potrivit Deciziei HP nr. 10/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ”dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.

Fiind în prezența unei cauze aflată pe rol chiar la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a actului administrativ normativ, efectele sentinței Curții de Apel Pitești, prin care s-a anulat dispoziția menționată din Ordinul MADR nr. X, se produc și în prezentul litigiu, afectând legalitatea actelor administrative emise în temeiul dispozițiilor anulate din acest ordin.

Prin sentința civilă nr.291/2018 pronunțată la data de de Tribunalul Olt în dosarul înregistrat sub nr. 4537/104/2017, instanța de judecată a admis contestația formulată de contestatoarea S.A.A.

A anulat decizia de soluționare a contestației nr. y/C/2017 şi a procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.03.2017.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate şi, pe fond, respingerea cererii formulate de către contestatoare ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 şi art. 496 Cod de procedură Civilă,  s-a arătat că instanța de fond nu a făcut o analiză obiectivă a celor invocate de către pârâtă, preluând motivarea din sentința civilă nr. 2071/2017 pronunțată de Tribunalul Argeș și depusă la dosar de către contestatoare.

Instanța de fond a motivat sentința prin faptul că Ordinul nr. X/2015 a fost contestat, iar prin sentința civilă nr. 201/2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul a fost anulat însă, nu a ținut cont de faptul că sentința nu este definitivă și nu poate produce efecte cu privire la cauza dedusă judecății.

Instanța a preluat efectiv motivarea sentinței de anulare a Ordinului nr. 2425/2015 apreciind că motivele de anulare a ordinului pot fi implicit motive de anulare a actelor administrative, însă acestea sunt motive străine de natura cauzei întrucât actele administrative contestate au fost emise de intimata-pârâtă în baza unui act normativ în vigoare la data constatărilor.

De asemenea, instanța de fond motivează sentința reținând la pagina 8, alin. 2 că potrivit calculului efectuat în baza datelor statistice publicate de INS și MADR, pierderea de venit era superioară ajutorului de stat acordat, ceea ce conduce la nerecuperarea acestui ajutor, reținere din care rezultă că  judecătorul fondului nu a analizat cauza. Au fost ignorate probele și susținerile recurentei-pârâte, aceasta susținând prin concluziile depuse că deși contestatoarea a furnizat date statistice de pe site-ul MADR,  nu a făcut dovada că, folosind aceste date, nu ar fi avut pierderi de venit și că rezultatele ar fi fost diferite.

Instanța de fond a reținut aspecte neprobate de contestatoare, întrucât aceasta  nu a făcut vreo probă că prin calculul pierderii de venit pe baza datelor INS și MADR, pierderea ar fi fost superioară, așa cum motivează instanța de judecată, ceea ce duce la concluzia că motivarea instanței a fost preluată din sentințele civile depuse ca practică, fără a face o analiză proprie şi obiectivă.

Deși instanța de fond a reținut prevederile art. 5 alin. din O.U.G nr. 45/2015, aceasta nesocotește prevederile acestui normativ potrivit cărora în anul 2016 APIA efectuează controale pe teren la beneficiarii persoane juridice care dețin bilanț contabil, pe un eșantion de minim 5% şi, în situația în care se constată că pierderea de venit calculată pe baza datelor contabile este inferioară ajutorului de stat acordat, acesta se recuperează, cu dobânzi și penalități calculate de la data încasării ajutorului, potrivit legii.

Astfel, deși Ordinul nr. 2425/2015 a fost anulat cu privire la efectuarea controlului pe baza datelor contabile, au rămas în vigoare prevederile O.U.G. nr. 45/2015, care reglementează clar că aceste controale se efectuează pe baza datelor contabile, legiuitorul instituind în mod clar această formă de verificare.

Or, arată recurenta, este evident că pentru persoanele juridice venitul mediu obținut din recoltă se regăsește în evidențele contabile ale acestora, iar legiuitorul a instituit în mod clar această formă de verificare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 şi art. 11 din O.U.G nr. 45/2015, Ordinul nr. 2425/2015.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că Ordinul MADR nr. 2425/26.11.2015 a fost atacat în instanță, iar prin sentința nr. 201/06.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. 418/45/2017, s-a anulat  partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 -efectele controlului pe teren, din procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.

Astfel, în ce privește motivul de casare reglementat de art. 425 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că pentru a se reține incidența acestui motiv de casare este necesar ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, iar inexistența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speță, indicând acest motiv de casare, recurenta a invocat omisiunea primei instanțe de a-i analiza susținerile, aceasta preluând considerentele sentinței civile nr.2071/2017 a Tribunalului Argeș și reținând anularea Ordinului nr. 2425/2015 prin sentința 201/2017 a Curții de Apel Pitești, fără a tine cont de faptul că niciuna din aceste sentințe nu este definitivă, motivarea sentinței fiind fondată pe considerente străine de natura cauzei. Susține recurenta că judecătorul fondului nu a analizat cauza, ignorând probele administrate și reținând, fără administrarea vreunei probe în acest sens, că prin calculul pierderii de venit pe baza datelor INS sau MADR, pierderea ar fi fost superioară, ceea ce conduce la concluzia că instanța a preluat motivarea din sentințele civile depuse ca practică, fără să facă o analiză proprie și obiectivă.

Contrar acestor susțineri, Curtea a constatat că instanța de fond s-a conformat exigențelor art. 425 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, expunând în detaliu și fără contradicții, atât împrejurările de fapt cât și dispozițiile legale pe care și-a întemeiat soluția, cu luarea în considerare a susținerilor și argumentelor ambelor părți, într-o manieră ce permite urmărirea raționamentului juridic și exercitarea controlului judiciar.

Procedând la analiza efectivă a aspectelor cauzei, raportând împrejurările de fapt la dispozițiile art. 5 din alin. 1 din OUG 45/2015 și punctele 19, 20 și 48 din Decizia CE C(2015) 8170 final din 17.11.2015, instanța de fond a reținut că pierderea de venit pe anii 2012-2014 se calculează cu ajutorul indicatorilor statistici care se bazează pe producția medie și pe prețul mediu pentru anii 2012-2014, preluați din datele publicate de Institutul Național de Statistică și Cercetare Statistică și din datele operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Construindu-și silogismul juridic pe această concluzie, instanța de fond a constatat că modalitatea diferită de determinare a pierderii de venit, pe baza datelor contabile ale societății, utilizată de pârâtă prin procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare contestat, reflectă o aplicare greșită a dispozițiilor legale de către entitatea emitentă, împrejurare ce atrage anularea actului administrativ contestat.

Or, Curtea a constatat că o astfel de concluzie și considerentele ce o susțin evidențiază o analiză completă a împrejurărilor cauzei și susținerilor părților, simplul fapt că datele factuale sunt similare celor avute în vedere într-o speță soluționată prind sentința Tribunalului Argeș la care face recurenta referire în motivele de recurs neputând susține critica acesteia privind preluarea considerentelor acestei sentințe în hotărârea recurată și prezentarea unor motive străine de natura cauzei.

În egală măsură, trimiterea făcută de instanța de fond la sentința Curții de Apel Pitești nr. 201/2017, prin care s-a dispus anularea Ordinului MADR nr. 2425/26.11.2015, trimitere legată strict de apărarea pârâtei recurentei din cuprinsul întâmpinării, nu poate fi calificată ca fiind străină de natura cauzei, simplul fapt că sentința nu are caracter definitiv fiind irelevant atât timp cât instanța nu reține autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe cu privire la care menționează expres că este nedefinitivă încă.

În aceste condiții, rămân lipsite de fundament susținerile recurentei referitoare la lipsa considerentelor instanței de fond, existența unor similitudini între considerentele sentinței și cele din hotărârile judecătorești depuse cu titlul de practică judiciară neputând conduce la concluzia susținută de recurentă în sensul nemotivării sentinței atât timp cât datele factuale și temeiurile juridice aplicabile au făcut obiectul unei analize proprii a instanței de fond.

Cât privește susținerile recurentei referitoare la analiza eronată a probelor cauzei și reținerea unei situații de fapt nereflectată de probele administrate, Curtea a constatat că vizând, în mod evident temeinicia hotărârii contestate, iar nu legalitatea acesteia, aceste critici nu pot fi analizate în recurs.

Ca atare, Curtea a constatat nefondate criticile recurentei referitoare la motivarea sentinței de fond, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.

Cât privește cele de-al doilea motiv de recurs, Curtea a reținut că, indicând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta invocă ignorarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din OUG 45/2015, apreciind  că, și în condițiile anulării Ordinului nr. 2425/2015 cu privire la efectuarea controlului pe bază datelor contabile, rămân în vigoare prevederile OUG nr. 45/2015 care reglementează că aceste controale se efectuează pe baza datelor contabile la beneficiarii persoane juridice.

Criticile recurentei nu sunt fondate.

Astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 5 alin. 1 din OUG 45/2015 „pentru pierderile de venit, se utilizează datele publicate de Institutul Național de Statistică, de cercetarea statistică, precum și datele operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, denumit în continuare MADR, pe fiecare cultură dintre cele prevăzute la art. 4, prin utilizarea producției medii pe anii 2012, 2013 și 2014, precum și a prețului mediu din aceeași perioadă, conform prevederilor pct. 361 lit. a) secțiunea 1.2.1.2 din Orientările UE”.

Potrivit Ordinului MADR 2424/2015 pentru aprobarea Procedurii de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie - septembrie 2015, cap. IV.6 „ Efectuarea controlului pe teren”, paragrafele 2-4 „Controlul pe teren constă în verificarea documentelor contabile și calcularea pierderii pe venit ( pe baza datelor contabile din ultimii trei ani). În cadrul controlului pe teren se vor verifica datele contabile pe ultimii trei ani, respectiv venitul mediu realizat pentru cultura calamitată ( producția medie/ha/cultură x prețul mediu/cultură) pentru anii 2012, 2013 și 2014 care se va compara cu cel al anului 2015 pentru cultura calamitată ( producție medie/ha x preț 2015). Diferența dintre acestea reprezintă pierderea pe venit pe ha. Valoarea ajutorului de stat nu trebuie să depășească rezultatul înmulțirii dintre pierderea de venit per ha ( calculată conform modelului precizat) și suprafață (ha) calamitată pentru care s-a calculat ajutorul de stat în anul 2015. În cazul în care nu există istoric pe cultura calamitată sau nu există istoric pe beneficiar, datele folosite la calcul vor fi datele statistice extrase din baza de date Tempo INS, din Cercetările statistice Producția Vegetală la principalele culturi și datele administrative ale MADR”

Preliminar, legat de Ordinul nr. 2425/2015, Curtea constată că prin sentința nr. 201/06.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. 418/46/2017, s-a dispus anularea Ordinului MADR nr. 2425/26.11.2015 în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 „Efectuarea controlului pe teren” din procedura de verificare și control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie – septembrie 2015.

În adoptarea acestei soluții Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență, că atât dispozițiile art. 5  și 11 din OUG 45/2015 cât și Decizia Comisiei Europene C( 2015) 8170 final din 17.11.2015 care aprobă schema ajutorului de stat stabilesc calcularea pierderii de venit a agricultorilor în anul 2015 prin raportare la producția medie și prețul mediu pentru anul 2012-2014, elemente furnizate de INS și MADR astfel încât, prevederea prin ordinul contestat a unei proceduri în care se stabilește că pierderea de venit se calculează pe baza datelor contabile din anii 2012-2014 constituie o adăugare nepermisă la OUG 45/2015, în executarea căreia a fost emis Ordinul MADR nr. 2425/26.11.2015. Reține instanța că, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din OUG 45/2015, doar încadrarea pierderii de venit din anul 2015 în ajutorul de stat acordat se realizează prin raportare la datele contabile.

Sentința menționată a rămas definitivă în urma respingerii recursului MADR prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5653/03.11.2020.

Or, Curtea a constatat că, fiind în discuție unui act administrativ normativ, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea 554/2004 potrivit cărora „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10/2015 HP, potrivit căreia ”dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.

În consecință, fiind în prezența unei cauze aflată pe rol chiar la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a actului administrativ normativ, efectele sentinței Curții de Apel Pitești, prin care s-a anulat dispoziția menționată din Ordinul MADR nr. 2425/26.11.2015, se produc și în prezentul litigiu, afectând legalitatea actelor administrative emise în temeiul dispozițiilor anulate din acest ordin.

În același sens este chiar Decizia nr. 6375/26.11.2020 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr. 1470/54/2018, depusă de recurentă la dosar, decizie prin care, deși adoptă o altă soluție cu privire la cererea de anulare a Ordinului MADR nr. 2425/26.11.2015, referindu-se expres la sentința civilă nr. 201/06.12.2017 a Curții de Apel Pitești, instanța supremă arată explicit că anularea actului administrativ cu caracter normativ dispusă în respectivul dosar se bucură de efectele prevăzute de art. 23 din Legea 554/2004.

Pe de altă parte, dincolo de efectele produse în privința tuturor litigiilor pendinte de anularea dispozițiilor ordinului menționat, Curtea a apreciat că cele statuate de Curtea de Apel Pitești prin sentința menționată se impun cu putere de lucru judecat, considerentele determinante legate de dezlegarea problemelor de drept pe care instanța și-a fondat hotărârea, neputând fi ignorate într-o judecată ulterioară purtând asupra acelorași chestiuni, chiar dacă vizează alte părți decât cele din litigiul inițial.

De altfel, Curtea a constatat că, așa cum s-a reținut cu ocazia analizei primului motiv de recurs, dispozițiile art. 5 din OUG 45/2015 nu numai că nu au fost ignorate de instanța de fond care, chiar în urma analizei acestora a reținut că modul de calcul prin raportare numai la datele contabile fără a se utiliza datele statistice publicate de INS și MADR, atât în ce privește producția medie pe anii 2012, 2013 și 2014 cât și prețul pe această perioadă, este unul greșit.

Or, față de exprimarea clară și lămuritoare a textului analizat, Curtea a apreciat corectă interpretarea dată de instanța de fond, anularea dispozițiilor Ordinului MADR care dispun în sensul interpretării propuse de recurentă, tocmai pentru faptul că ar contraveni dispozițiilor OUG 45/2015, reprezentând un argument în plus în acest sens.

În acest context, în care este cert că pentru anii 2012-2014 pierderea de venit se calculează pe baza indicatorilor statistici, dispozițiile art. 11 din OUG 45/2015 nu pot fi interpretate decât ca referindu-se la pierderea de venit pentru anul 2015, an pentru care, la momentul acordării ajutorului de stat (situat în 2015) lipseau indicatorii statistici, concluzia instanței de fond privind calculul eronat al pierderii de venit prin procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare contestat fiind întemeiată.

În raport de considerentele anterior expuse, constatând că în cauză nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța de fond făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor de drept material aplicabile, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul formulat.

Domenii speta

Spete similare