Contestaţie

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2021:..................

Dosar nr. .......

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 6

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2021

PREŞEDINTE : ...........

JUDECĂTOR  : ..........................

GREFIER : ......................

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror  ............... din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, împotriva sentinţei penale nr. 190 din data de 26.08.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ........

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 alin. 1 C.pr.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă intimatul-condamnat M.-Ş. I., lipsă fiind Serviciul de Probaţiune Covasna.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se procedează la identificarea intimatului-condamnat M.-Ş. I., constatându-se că datele personale ale acestuia coincid cu cele reţinute în actele dosarului şi în sentinţa atacată.

Preşedintele completului de judecată îi aduce la cunoştinţă intimatului-condamnat motivul citării sale în instanţă şi anume, pentru soluționarea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, împotriva sentinţei penale nr. 190 din data de 26.08.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul penal nr. ......., prin care s-a dispus încetarea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina intimatului-condamnat, prin sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Întrebat fiind, intimatul-condamnat M.-Ş. I. arată că nu mai are de depus alte înscrisuri, în afara celor aflate la dosarul instanţei de fond. 

Reprezentantul Ministerului Public şi intimatul-condamnat arată că nu au excepţii de invocat sau alte cereri de formulat. 

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi preşedintele completului de judecată acordă cuvântul în dezbateri asupra contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că, această contestaţie vizează nelegalitatea sentinţei penale nr. 190/26.08.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, prin care, judecătorul de la instanţa de fond, analizând sesizarea Serviciului de Probaţiune Covasna, a admis sesizarea acestei instituţii şi a dispus încetarea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, stabilită prin sentinţa penală de condamnare în sarcina intimatului-condamnat M.-Ş. I.. 

Apreciază  că, sentinţa penală atacată este nelegală, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 51, 52 şi următoarele din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor.

Astfel, arată că, din referatul întocmit de către Serviciul de Probaţiune Covasna rezultă că, persoana condamnată M.-Ş. I. nu poate executa munca în folosul comunităţii de 60 de zile, întrucât este întreţinătorul fostei sale soţii. Însă, din cuprinsul dispoziţiilor menţionate anterior, respectiv art. 51, art. 52 din Legea nr. 253/2013, munca în folosul comunităţii se prestează de către persoana care a fost obligată prin sentinţa penală, iar încetarea măsurii se referă la imposibilitatea persoanei obligate la munca în folosul comunităţii de a presta acea muncă, persoană care a devenit inaptă pentru muncă, fapt ce trebuie dovedit cu acte medicale.

Or, în cauza de faţă, persoana condamnată, M.-Ş. I. nu a făcut niciun fel de dovadă că dânsul este inapt să presteze muncă în folosul comunităţii, iar judecătorul instanţei de fond a avut în vedere actele medicale depuse cu privire la fosta soţie a persoanei condamnate şi, contrar dispoziţiilor legale, a dispus încetarea acestei măsuri.

În consecinţă, solicită admiterea contestaţiei formulate de parchet şi, pe cale de consecinţă, respingerea sesizării formulate de către Serviciul de Probaţiune Covasna. 

Intimatul-condamnat M.-Ş. I., având cuvântul, arată că, a divorţat în cursul anului 2014, însă locuieşte, în acelaşi apartament, cu fosta soţie, întrucât nu au putut face partajul bunurilor comune, şi după ce fosta sa soţie s-a îmbolnăvit, el a fost cel care s-a ocupat de dânsa. A transportat-o în vederea recuperării la diferite spitale din Covasna, Întorsura Buzăului şi  Moineşti, însă, între timp, starea de sănătate a fostei soţii s-a agravat şi nu poate s-o lase în casă, singură, mai mult de 10 minute.

Întrebat fiind, intimatul-condamnat arată că, el este pensionar şi a încheiat un contract individual de muncă, de asistent social, cu Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, în baza căruia are grijă de fosta sa soţie, iar acest contract este încheiat pe perioadă nedeterminată.

Preşedintele completului de judecată îi aduce la cunoştinţă intimatului-condamnat faptul că, la dosarul instanţei de fond a fost depus un contract, care însă a fost încheiat numai până în luna martie a anului curent.

Intimatul-condamnat M.-Ş. I. arată că, ulterior, a depus un alt contract care este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

Întrebat fiind, intimatul-condamnat arată că, el şi fosta soţie au doi băieţi, ambii căsătoriţi, unul dintre aceştia este plecat în Anglia, iar celălalt locuieşte în Sfântu Gheorghe, însă acesta nu ţine legătura cu mama sa, fiind un copil problemă.

În consecinţă, intimatul-condamnat arată că ar presta munca în folosul comunităţii, însă şi dânsul are probleme de sănătate, abia mai poate merge pe stradă, fiind nevoit să ia medicamente pentru tensiune ridicată. Mai arată că, nu poate s-o lase singură, în casă, pe fosta soţie, decât pentru câteva minute.

T R I B U N A L U L

Asupra contestaţiei de faţă.

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 190 din data de 26.08.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ......., în baza art. 48 din Legea nr. 253/2013, s-a admis sesizarea formulată de  Serviciul  de Probaţiune  Covasna şi pe cale de consecinţă, s-a dispus încetarea executării  obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina numitului M.-Ş. I., fiul  lui  D. şi I., născut  la data de .......... în ........, domiciliat  în mun.............., CNP ..............., prin sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat urmau să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că, sub nr. .............. din data de 06.07.2021, s-a înregistrat pe rolul instanţei sesizarea formulată de Serviciului de Probaţiune  Covasna cu privire la încetarea obligaţiei de a presta 60 de zile de  muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina numitului M.-Ş. I., prin sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

 Astfel, prin sesizarea formulată, s-a învederat faptul că, prestarea orelor de muncă neremunerate în folosul comunităţii este neoportună, în condiţiile în care intimatul are în îngrijire o persoană cu tulburări cognitive, care necesită supraveghere permanentă, respectiv pe soţia sa, care este încadrată în grad de handicap, aceasta suferind de hemipareză stânga, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică, dureroasă şi tulburări cognitive, fiind dezorientată temporo-spaţial şi necesitând permanent supraveghere.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul penal nr. ............. în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi au fost depuse la dosar şi înscrisuri, respectiv referatul medicului de familie şi biletul de ieşire din spital, vizând situaţia medicală a numitei Ş. V.

S-a reţinut că, la termenul de judecată din data de 18.08.2021, intimatul s-a prezentat în faţa instanţei, învederând faptul că, deşi în contractul de muncă depus la dosar se menţionează o perioadă de 8 ore zilnic, intimatul o supraveghează în permanenţă pe fosta sa soţie, pe fondul problemelor de sănătate grave pe care aceasta le are.

 Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

 Prin sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ..........., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 232/28.05.2020 a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus condamnarea intimatului M.-Ş. I. la pedeapsa  de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului, pe un termen de supraveghere de 2 ani, condamnatului fiindu-i impus, alături de măsurile de supraveghere şi obligaţiile menţionate de art. 93 alin. 1 C.pen, art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., şi obligaţia prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., respectiv aceea de a presta 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, persoana condamnată fiind luată în evidenţa Serviciului de Probaţiune Covasna. 

Prin sesizarea formulată de  Serviciul de Probaţiune Covasna, instituţie desemnată cu supravegherea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse condamnatului, s-a solicitat încetarea executării obligaţiei de a presta  zilele de muncă neremunerate în folosul comunităţii.

 Astfel, din raportul de evaluare întocmit, rezultă faptul că intimatul locuieşte împreună cu fosta sa soţie, care a suferit trei accidente vasculare, fiind încadrată în grad de handicap I, iar pe fondul acestor evenimente, intimatul a fost nevoit să renunţe la afacerea proprie, în anul 2016, angajându-se ca asistent personal al fostei soţii, care suferă de tulburări cognitive, intimatul fiind singurul care se ocupă de îngrijirea acesteia, precum şi de treburile gospodăreşti.

 S-a mai reţinut, şi faptul că intimatul  şi-a exprimat indisponibilitatea de a executa obligaţia impusă în sarcina sa, întrucât nu o poate lăsa pe asistata sa nesupravegheată şi nici nu are la cine să apeleze în acest sens.

Totodată, s-a reţinut că intimatul are doi copii, unul fiind stabilit la Londra, iar celălalt este la rândul său, căsătorit şi are un copil în întreţinere, relaţiile intimatului cu cei doi copii fiind bune, însă, fiecare, are propriile probleme existenţiale, legăturile cu aceştia fiind materializate mai mult printr-o susţinere morală, bazate pe o afinitate indusă de sentimentul apartenenţei la aceeaşi familie.

Prin acelaşi raport, s-a reţinut şi faptul că, intimatul şi fosta soţie locuiesc împreună, iar cu ocazia discuţiilor purtate cu intimatul  a rezultat că, starea de sănătate a fostei soţii s-a deteriorat, motiv pentru care aceasta nu poate fi lăsată singură, aspectele menţionate în raportul de evaluare  coroborându-se şi cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Astfel, conform  adeverinţei medicale eliberată de medicul specialist, rezultă că numita Ş. V. a suferit accidente cerebrale, fiind diagnosticată cu hemipareză stânga, tulburări cognitive, aceasta fiind dezorientată temporo-spaţial, necesitând supraveghere.

Totodată, conform certificatului de încadrare în grad de handicap rezultă faptul că, fosta  soţie a intimatului a fost încadrată în gradul de handicap grav, cu asistent personal, iar conform contractului individual de muncă nr. 1287 din 20.03.2020, intimatul a fost angajat ca asistent personal al fostei sale  soţii, aspecte ce rezultă şi din adeverinţa eliberată de Direcţia de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe.

În acelaşi timp, din biletul de ieşire din spital, depus la dosar, rezultă faptul că fosta soţie a intimatului a fost internată în spital, în perioada 12.03.2021 - 23.03.2021, pentru terapie de recuperare neuromotore, menţionându-se faptul că, în urma consultului psihologic, aceasta a fost diagnosticată cu configuraţie depresivă persistentă, episod actual sever, cu accentuate elemente de instabilitate psihoafectivă, elemente deteriorative psihocognitive, schimbarea durabilă a personalităţii, tulburări accentuate la nivelul funcţiei de execuţie şi al comportamentului motor, dependenţa de servicii de îngrijire socio-medicale.

În continuare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. 1  C.pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare.

Totodată, conform art. 95 alin. 2 C.pen., instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară, iar conform art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

S-a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 253/2013, în situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, sesizarea instanţei putând  fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea.

În prezenta cauză, consilierul de probaţiune a încunoştinţat instanţa de  executare cu privire la aspectele menţionate, drept urmare fiind formulată sesizarea în sensul menţionat. 

Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut că, este adevărat faptul că, potrivit art. 51, 52 din Legea nr. 25372013, posibilitatea încetării obligaţiei de a efectua munca neremunerată vizează situaţia personală a celui condamnat, respectiv starea de sănătate a persoanei condamnate, nu a altei persoane, cum este situaţia de faţă, fiind pertinentă şi susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se poate dispune în situaţia exprimării acordului referitor la prestarea muncii neremunerate, iar legiuitorul prevede prin textul art. 93 alin. 3 C.pen. faptul că, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în condiţiile stabilite de instanţă, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Însă, apărătorul intimatului a susţinut că legiuitorul nu a făcut distincţie referitor la starea de sănătate a unei persoane determinate, aspect care rezultă, într-adevăr, din formularea textului de lege arătat.

Pe de altă parte,  instanţa de fond a reţinut că, dispoziţiile art. 51,52 din Legea nr. 253/2013 fac referire expresă la starea de sănătate a persoanei condamnate, nu a unei alte eventuale persoane, însă a avut în vedere şi faptul că, potrivit art. 95 alin. 2 C.pen., instanţa poate dispune încetarea unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.

Astfel, instanţa  de fond a avut în vedere adeverinţa medicală menţionată mai sus, din care rezultă că soţia intimatului este o persoană încadrată în grad de handicap I, care necesită supraveghere permanentă, fiind diagnosticată cu tulburări cognitive, şi înscrisurile menţionate anterior, din care rezultă că, intimatul a fost angajat ca asistent personal al acesteia, precum şi actele medicale depuse, din care rezultă înrăutăţirea situaţiei medicale a fostei soţii a intimatului, faptul că acesta locuieşte împreună cu fosta sa soţie, intimatul fiind cel care o îngrijeşte pe aceasta (aspecte rezultate din aportul de evaluare), faptul că fosta sa soţie necesită supraveghere permanentă, precum şi faptul că, deşi intimatul are doi copii, unul din aceştia este stabilit în Londra, celălalt având propria familie, un copil, iar relaţiile dintre intimat şi cei doi copii sunt mai mult de susţinere morală, nicidecum de sprijin efectiv material, fizic, precum şi aspectele menţionate în raportul de evaluare, în sensul că, intimatul a fost apreciat ca o persoană paşnică, nonconflictuală, care îşi îngrijeşte fosta soţie cu stăruinţă, acesta nu a creat niciodată probleme în comunitate, nu este cunoscut ca o persoană cu antecedente comportamentale negative, iar pe parcursul supravegherii nu a avut niciun fel de probleme cu autorităţile sau alte persoane fizice ori juridice.

Pe baza tuturor aspectelor reţinute, instanţa de fond a apreciat că sesizarea formulată este întemeiată, executarea obligaţiei de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii nefiind oportună în atare situaţie,  apreciind, totodată, raportat la aspectele reliefate în raportul de evaluare, faptul că menţinerea acestei obligaţii nu mai este necesară în situaţia de faţă, conform art. 95 alin. 2 C.pen.

Pentru considerentele reţinute, în baza art. 48 din Legea nr. 253/2013, instanţa de fond a  admis sesizarea formulată de  Serviciul  de Probaţiune  Covasna şi, pe cale de consecinţă, a dispus încetarea executării  obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina intimatului-condamnat M.-Ş. I., prin sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe (f.2,5-6), solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei atacate şi soluţionând cauza, instanţa de control judiciar să respingă sesizarea Serviciului de Probaţiune Covasna privind încetarea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina intimatului-condamnat M.-Ş. I., prin sentinţa de condamnare.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat, în esenţă, faptul că, în primul rând, motivarea instanţei ridică o problemă de legalitate a soluţiei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, posibilitatea încetării obligaţiei de a efectua munca neremunerată vizează situaţia personală a celui condamnat, respectiv starea de sănătate a persoanei condamnate, nu a unei alte persoane, cum este situaţia de faţă.

De asemenea, s-a arătat că, dispoziţiile art. 93 alin. 3 C.pen., prevăd că, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Astfel, rezultă că, ipoteza avută în vedere de către legiuitor este că, încetarea acestei obligaţii intervine numai în situaţia în care persoana condamnată nu mai poate, din motive de sănătate, să efectueze munca în folosul comunităţii, or în opinia parchetului instanţa a adăugat la lege, prin includerea unor alte categorii de persoane.

Totodată, s-a apreciat că, chiar dacă am avea în vedere dispoziţiile art. 95 alin. 2 C.pen., care  prevăd că, instanţa poate dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară, şi în această ipoteză soluţia instanţei este neîntemeiată.

Sub acest aspect, s-a arătat că, inculpatul a fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, persoana la care se face referire este fosta şi nu actuala soţie şi situaţia acesteia nu este una de dată recentă, iar contractual de muncă are ca obligaţie de a o asista, pentru o perioadă de 8 ore/zi, chiar intimatul a arătat că, a lăsat-o singură pe fosta soţie, în timp ce se afla la instanţă.

Astfel, s-a arătat că, este evident că intimatul nu stă şi nu poate fi în permanenţă alături de fosta soţie şi nu există nicio imposibilitate obiectivă, ca acesta să execute câte 2 ore pe zi de muncă neremunerată.

Mai mult, din dosar, nu rezultă aspectul că, intimatul ar avea obligaţia de a sta în permanenţă alături de fosta soţie şi de ce nu ar putea ca, eventual, alte persoane să îl suplinească pentru perioadele în care lipseşte.

Însă, ce rezultă din dosar este obligaţia stabilită de instanţă ca acesta să presteze munca neremunerată în folosul comunităţii, obligaţie ce nu poate fi dusă în derizoriu, pentru motive a căror temeinicie sunt discutabile. De altfel, sunt numai propriile afirmaţii ale intimatului că ar sta în permanenţă cu fosta soţie, aspect nedovedit în vreun mod.

În continuare, s-a arătat că, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 2 ani, condamnatului fiindu-i impusă obligaţia prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen.,  respectiv aceea de a presta 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Or, efectuarea muncii în folosul comunităţii este o condiţie a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, o obligaţie şi nu o opţiune a persoanei condamnate, întrucât, neefectuarea acestei obligaţii, atrage revocarea suspendării şi executarea pedepsei închisorii. Condamnarea atrage astfel de consecinţe, care, poate nu convin persoanei condamnate, dar obligaţiile stabilite trebuie respectate, sub sancţiunile prevăzute de lege, nefiind facultative.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale nr. 190/2021 din data de 26.08.2021 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ......., prin care s-a dispus încetarea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii de către numitul M.-Ş. I. şi, soluţionând cauza, tribunalul să respingă sesizarea Serviciului de Probaţiune Covasna.

Examinând hotărârea atacată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de motivele invocate în contestaţie şi în lumina dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 253/2013, cu aplicarea art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, rap. la art. 93 alin. 3 C.pen., se constată că, contestaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, potrivit art. 91 alin. 1 lit. c C.pen., „Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă, sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) .....”

Apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 93 alin. 3 C.pen., „Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.”

Interpretând dispoziţiile legale enunţate mai sus, rezultă că, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă de instanţă, doar dacă sunt întrunite cumulativ, toate condiţiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a – d C.pen., deci şi acordul infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, care nu este o condiţie opţională ci obligatorie şi, în lipsa manifestării acestui acord, instanţa de judecată nu putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe dea altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 576 alin. 1 C.pr.pen., „Punerea în executare a măsurilor şi obligaţiilor, ..., a dispoziţiilor art. 87, 93, 95, ..., din Codul penal se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre serviciului de probaţiune competent.”

Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, „Munca neremunerată în folosul comunităţii dispusă în cazul persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea uneia sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporală de muncă a încetat, situaţie în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.”, şi potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Dispoziţiile art. 24 alin. 2, respectiv art. 47-54 şi 56 se aplică în mod corespunzător.”

Astfel, potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, „În cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei (în speţă, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere) judecătorul delegat cu executarea transmite o copie de pe hotărârea instanţei serviciului de probaţiune, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. 1 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută potrivit legii.”

Apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, „În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.”( în speţă art. 95 C.pen).

De asemenea, potrivit art. 51 din  Legea nr. 253/2013, care se aplică în mod corespunzător:

- alin. 1 „Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.”

- alin. 2 „În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărâre, consilierul de probaţiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituţie din comunitate pentru executarea muncii.”, şi

- alin. 3 „După evaluarea iniţială, pentru emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care confirmă faptul că persoana este aptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de consilierul de probaţiune şi nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane.”

Din coroborarea şi interpretarea dispoziţiilor legale enunţate mai sus, rezultă că, după primirea hotărârii, consilierul de probaţiune, era obligat să realizeze o evaluare iniţială a persoanei supravegheate, inclusiv pe baza certificatului medical prezentat de aceasta, şi să decidă în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărâre (Primăria Municipiului Sf. Gheorghe sau Primăria Comunei Vâlcele),  urmează să execute munca în folosul comunităţii şi tipul de activitate, apoi să emită decizia în acest sens, pe care trebuia să o comunice acelei instituţii, împreună cu o copie a hotărârii.

În speţă, în „Raportul de evaluare” întocmit de Serviciul de Probaţiune Covasna (f.5-6 d.f.), consilierul de probaţiune a reţinut că, persoana condamnată M.-Ş. I., a fost luată în evidenţa serviciului la data de 02.06.2020 (dosar de probaţiune nr.86/2020), iar la prima întrevedere cu aceasta, din data de 26.06.2020, i s-au adus la cunoştinţă condiţiile supravegherii şi obligaţiile impuse de către instanţa de judecată în sarcina sa, inclusiv, de a  presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe sau în cadrul Primăriei Comunei Vâlcele, şi i s-a înmânat planul de supraveghere şi calendarul întrevederilor.

De asemenea, s-a reţinut că, la întrevederile derulate, persoana supravegheată a părut sinceră în afirmaţiile sale, a avut un comportament adecvat şi a dat dovadă de cooperare, înţelegând măsurile şi obligaţiile ce decurg din sentinţa penală şi procesul de supraveghere.

Prin acelaşi raport, consilierul de probaţiune a reţinut că, cu ocazia evaluării iniţiale, persoana supravegheată a prezentat contractul de muncă şi certificatul de încadrare în grad de handicap al fostei soţii, precum şi adeverinţa medicală eliberată de medicul de familie, din care rezultă că, fosta soţie – Ş. Veronica, este suferindă de hemipareză stângă, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică dureroasă (CICD) şi tulburări cognitive, fiind persoană dezorientată temporo-spaţial, care necesită permanent supraveghere, dar şi faptul că, persoana supravegheată şi-a exprimat indisponibilitatea de a executa obligaţia de a presta munca neremunerată, având în vedere că, nu o poate lăsa pe asistată nesupravegheată şi nici nu are la cine să apeleze în acest sens.

Consilierul de probaţiune a mai reţinut în raport şi faptul că, cu ocazia discuţiilor purtate ulterior, condamnatul a arătat că situaţia sa nu s-a ameliorat, dimpotrivă, starea de sănătate a fostei soţii s-a deteriorat, motiv pentru care nu poate fi lăsată nesupravegheată şi, în consecinţă, a sesizat instanţa de executare, în temeiul art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013,  cu propunerea de încetare a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Văzând cele de mai sus, instanţa de control judiciar constată că, în contradicţie cu dispoziţiile art. 51 alin. 3 din  Legea nr. 253/2013, după evaluarea iniţială, pentru emiterea deciziei privind instituţia din comunitate menţionată în hotărârea judecătorească în care urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, consilierul de probaţiune, în loc să solicite persoanei supravegheate M.-Ş. I. certificatul medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care să confirme  faptul că aceasta este sau nu aptă pentru prestarea unor activităţi, cu nesocotirea prevederilor art. 93 alin. 3 C.pen., care se referă la persoana condamnată,  a acceptat actele medicale ale unei alte persoane (ale fostei soţii) şi poziţia persoanei supravegheate, care şi-a exprimat indisponibilitatea de a executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, şi în mod nelegal, a apreciat că, din cauza stării de sănătate a fostei soţii, prestarea zilelor de muncă,  nu mai este oportună, propunând încetarea acestei obligaţii. 

În consecinţă, şi aprecierea instanţei de fond, în sensul că, faţă de situaţia condamnatului M.-Ş. I.,  care locuieşte împreună cu fosta sa soţie, al cărei asistent personal este şi care, datorită stării de sănătate, necesită supraveghere permanentă, nu mai este nici oportună şi nici necesară menţinerea şi executarea obligaţiei de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, este una eronată, din moment ce, astfel cum s-a arătat mai sus, manifestarea acordului de  a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii este o condiţie obligatorie, pentru ca instanţa de judecată să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar pe de altă parte, imposibilitatea prestării acestei munci, din cauza stării de sănătate, vizează direct persoana condamnată, şi nu o altă persoană. 

Mai mult, din probele dosarului rezultă că, această stare de fapt privind starea de sănătate a fostei soţii a intimatul-condamnat M.-Ş. I., este una veche, din adeverinţa  nr. 6312/23.12.2020 emisă de Direcţia de Asistenţă Socială Sf. Gheorghe, jud. Covasna (f.7 d.f.), rezultând că, acesta este asistent personal, lângă bolnava Ş. Veronica, încă din data de 01.04.2016,  având un salariu net de 1.802 lei pe luna noiembrie 2020, deci această stare persista şi la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, iar situaţia materială al condamnatului permitea să plătească o altă persoană, care să o supravegheze pe fosta soţie, în perioadele în care ar fi executat munca în folosul comunităţii.

Apoi, nu este de neglijat nici faptul că, chiar şi infracţiunea pentru care a fost condamnat prin  sentinţa penală nr. 22/11.02.2020 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, a fost săvârşită de către  intimatul M.-Ş. I., tot în perioada în care acesta era asistentul personal al fostei soţii, şi nici faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, au fost perioade în care fosta soţie al intimatului-condamnat a fost internată în spital, perioadă în care, condamnatul avea posibilitatea să presteze cel puţin o parte din munca în folosul comunităţii la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare.

Astfel, spre exemplu, din Biletul de ieşire din spital  emis la data de 23.03.2021 de  Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti (f.18 d.f.), rezultă că, bolnava Ş. V., a fost internată în această unitate spitalicească, în perioada 12.03.2021 – 23.03.2021, deci 12 zile, în care  condamnatul avea posibilitatea de a efectua din cele 120 ore de muncă (60 zile x 2 ore = 120 de ore) cca. 96 de ore (12 zile x 8 ore), însă a ignorat această obligaţie, în schimb, după cum s-a reţinut şi în referatul de evaluare, acesta şi-a exprimat indisponibilitatea de a executa obligaţia de a presta munca neremunerată, invocând starea precară de sănătate a fostei soţii.

Este adevărat că, intimatul-condamnat M.-Ş. I., prezent în instanţa de control judiciar, a arătat că, ar dori să presteze munca în folosul comunităţii, însă şi el are probleme de sănătate, având tensiunea ridicată şi se află sub tratament medicamentos, însă aceste aspecte nu au fost dovedite în nici un fel în cauză, fiind simple afirmaţii ale condamnatului.

Dacă, într-adevăr, intimatul-condamnat, pe viitor, din cauza stării sale de sănătate, nu poate presta munca neremunerată în folosul comunităţii, cu care a fost de acord şi la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare, are posibilitatea să prezinte consilierului de probaţiune, acte medicale în acest sens, respectiv un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care să confirme faptul că acesta nu este apt pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de consilierul de probaţiune. 

Aşa fiind, văzând că, starea de sănătate care ar împiedica prestarea munci neremunerate în folosul comunităţii priveşte persoana condamnatului şi nu o altă persoană, iar pe de altă parte, intimatul-condamnat M.-Ş. I. nu a făcut dovada unei asemenea stări, în ceea ce îl priveşte, instanţa de control judiciar apreciază că, în  contradicţie cu dispoziţiile legale enunţate anterior, instanţa de fond a admis sesizarea serviciului de probaţiune şi a dispus încetarea  executării  obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instituită în sarcina condamnatului prin sentinţa de condamnare.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., tribunalul să admită contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe împotriva sentinţei penale nr. 190/2021 din data de 26 august 2021 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ......., cu consecinţa desfiinţării acesteia şi, soluţionând cauza, în baza art. 597 alin. 4 C.pr.pen., rap. la art. 57 din Legea nr. 253/2013, cu aplicarea art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, va respinge sesizarea consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Covasna privind încetarea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la care a fost obligat intimatul-condamnat M.- Ş. I., prin sentinţa penală nr. 22/2020 din data de 11.02.2020 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ..........., definitivă prin decizia penală nr. 232/Ap/28.05.2020 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală, conform dispozitivului de mai jos. 

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în instanţa de fond şi în contestaţie vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe împotriva sentinţei penale nr. 190/2021 din data de 26 august 2021 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ......., pe care o desfiinţează şi soluţionând cauza:

În baza art. 597 alin. 4 C.pr.pen., rap. la art. 57 din Legea nr. 253/2013, cu aplicarea art. 48 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, respinge sesizarea consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Covasna privind încetarea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la care a fost obligat intimatul-condamnat M.- Ş. I., născut la data de ..... în mun. .........., fiul lui D. şi I., CNP .............., domiciliat în ......................., prin sentinţa penală nr. 22/2020 din data de 11.02.2020 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. .............., definitivă prin decizia penală nr. 232/Ap/28.05.2020 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală. 

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în instanţa de fond şi în contestaţie rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2021.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  GREFIER

Domenii speta

Spete similare