Infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin 2 cp - Subiect activ şi subiect

Potrivit dispoziţiilor art. 378 CPP infracţiunea de abandon de familie constă în „Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;

c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.”

Din definiţia infracţiunii în forma prev. de alin. 2 reiese că atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt calificaţi.

Subiectul activ este persoana condamnată şi care a fost obligată la plata prestaţiei periodice prin hotărârea de condamnare iar subiectul pasiv este persoana care era îndreptăţită la întreţinere din partea victimei infracţiunii.

Dp nr 256/22.02.2016

Prin  sentinţa penală nr. 112 din data de 03.11.2015 pronunţată de Judecătoria Vânju Mare în dosarul nr. 985/332/2015, în baza art. 378, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1  Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului S.D, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „abandon de familie”,  prev. de art. 378, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea  art. 41, alin.1 Cod penal.

În baza  art. 43, alin. 1 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa de 6 luni închisoare restul de pedeapsă neexecutat de 734 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 65 din 21.02.2011 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 3132 din 20.09.2011 a ÎCCJ, urmând ca inculpatul  să execute, în final, pedeapsa de 6 luni şi 734 zile închisoare,  în regim de detenţie, potrivit art. 60 NCP.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă C.N, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 551/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, fost  trimis în judecată inculpatul S.D.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că,  persoana vătămată nu a primit suma de 12000 lei, stabilită cu titlu de prestaţie globală şi nici prestaţiile periodice, în cuantum de 2000 lei lunar, de la inculpatul S. D., aşa cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 65/21.02.2011 a Tribunalului Mehedinţi şi decizia penală nr. 122 din 18.05.2011 a Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 65/21.02.2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi  rămasă definitivă prin decizia penală nr. 122/18.05.2011 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părţii civile C. N. sumele de  12.000 lei prestaţie globală (de la data faptei 12.11.2010 până la zi),  precum şi la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 2.000 lei lunar, începând de la data pronunţării deciziei Curţii de Apel Craiova şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiilor.

 S-a constatat că inculpatul S:D. nu şi-a îndeplinit obligaţiile pecuniare stabilite prin sentinţa şi decizia penală menţionate mai sus, neplătind nicio sumă de bani părţii civile C. N. şi s-a apreciat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „abandon de familie”, prevăzută de art. 378, alin.2 Cod penal.

 Vinovăţia inculpatului S. D.  reiese din întreg  probatoriul administrat în cauză. Din declaraţiile martorilor S.C. şi C.F. date în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul poate lucra cu ziua la persoane din sat însă acesta nu a muncit. Reaua-credinţă a inculpatului rezultă şi din faptul că după ce acesta a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 175, alin. 1, lit. i C.p şi art. 175, alin. 2 C.p., a plecat în Italia revenind în România în cursul judecăţii prezentului dosar, astfel că este evidentă intenţia inculpatului de a se sustrage de la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p. nr. 65/29.02.2011 a Tribunalului Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 122/18.05.2011 a Curţii de Apel Craiova. Din adresa nr. 1437/1 din 28.01.2015 eliberată de A.J.O.F.M. Mehedinţi, rezultă că inculpatul nu este înscris ca persoană în căutarea unui loc de muncă, astfel  că vinovăţia inculpatului este dovedită rezultând reaua-credinţă a acestuia în neexecutarea despăgubirilor civile stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată ca fiind nefondată constatând că pretenţiile civile au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de către o altă instanţă, în speţă decizia penală nr. 122/18.05.2011.  Pe de altă parte, infracţiunea care face obiectul prezentei cauze este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat.

 Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul S. D., susţinând că instanţa de fond a stabilit eronat că  există  o evidenţă de a se sustrage  de la plata despăgubirilor civile către partea civilă. O astfel de apreciere este nu numai greşită dar şi în totală  neconcordanţă şi cu declaraţiile martorilor dar şi cu reţinerea stării de fapt.

Oral a invocat şi faptul că persoana vătămată nu are calitatea de cerută de lege, fiind chiar victima infracţiunii iar nu persoana îndreptăţită la întreţinere de la victima infracţiunii.

Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 65/21.02.2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 122/18.05.2011 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părţii civile C. N. sumele de  12.000 lei prestaţie globală,  precum şi la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 2.000 lei lunar, începând de la data pronunţării deciziei Curţii de Apel Craiova şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 378 CPP infracţiunea de abandon de familie constă în „Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;

c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.”

În cazul oricărei acţiuni civile sau penale, înainte de a pune în discuţie drepturile părţilor instanţa este obligată sa verifice calitatea acestora. Astfel, nu orice persoana poate săvârşi orice infracţiune, pentru anumite infracţiuni  cerându-se ca subiecţii să îndeplinească şi calitatea specială cerută de norma incriminatoare, în afară de condiţiile generale de angajare a răspunderii penale,.

Analizând elementele infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi condamnat în primă instanţă, se constată că subiectul activ al acesteia este calificat, putând fi doar persoana care a fost condamnată la prestaţii periodice prin hotărâre judecătorească în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii. Din interpretarea în oglindă a aceluiaşi text reiese că şi subiectul pasiv este calificat, acesta fiind persona îndreptăţită la întreţinere din partea victimei infracţiunii, obligaţie transferată condamnatului prin hotărâre judecătorească.

Ori, în speţa de faţă, beneficiarul prestaţiei periodice este chiar victima infracţiunii, neoperând un transfer al obligaţiei de întreţinere de la victimă la condamnat, astfel că nu aflăm în situaţia premisă, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor referitoare la subiectului activ şi pasiv. În aceste condiţii, fapta inculpatului nefiind prevăzută de lege penală în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 378 alin. 2 C.p..

Domenii speta

Spete similare