Art. 178 alin. 3 lit. h) din Codul de procedură civilă. Necomunicarea motivelor contestației depuse în fața istanței de fond, invocată direct în calea de atac a apelului

Decizie 194 din 23.09.2022


Prin încheierea nr. 937/22.07.2014 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitorul  SC X SRL şi a fost desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvenţă Y SPRL, iar prin sentinţa civilă nr. 691/22.11.2016 judecătorul sindic a dispus intrarea debitorului în faliment.

Prin hotărârea adunării creditorilor, consemnată în procesul verbal al adunării creditorilor din data de 07.04.2022, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 6279/08.04.2022, s-a aprobat cererea formulată de către SC P SRL privind darea în plată a bunurilor garantate ale debitoarei.

Prin cererea formulată la data de 12.04.2022 şi înregistrată sub nr. 4520/86/2014*/a27, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a contestat această hotărâre, solicitând desfiinţarea ei.

Prin sentința civilă 149 din 24 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă, s-a admis contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor, consemnată în procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 07.04.2022, publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 6279/08.04.2022, formulată de către petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava,  în calitate de creditor al debitoarei SC X SRL; s-a anulat hotărârea adunării creditorilor, consemnată în procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 07.04.2022, publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 6279/08.04.2022.

La pronunțarea soluției, prima instanță a reținut, în esență că prin hotărârea adunării creditorilor din 07.04.2022, adunarea creditorilor a aprobat cererea de dare în plată a bunurilor debitorului în favoarea creditorului garant majoritar SC P SRL. La această dată, creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a votat împotriva propunerii.

 Din coroborarea dispoziţiilor art. 1492 Cod civil cu cele ale art. 771 Cod procedură civilă rezultă că debitorul nu se poate elibera executând o altă prestaţie decât cea datorată, prin urmare, în cazul executării obligaţiilor, în cazul în care creditorii doresc să participe la urmărire vor putea depune creanţa proprie, corelativ cu obligaţia de achitare a creanţelor cu drept de preferinţă.

 Prin urmare, o primă condiţie pentru darea în plată o reprezintă oferta debitorului de a stinge obligaţia prin alte modalităţi decât obligaţia asumată, corelativ cu acceptarea creditorului la plată prin altă modalitate, împreună cu plata, dacă este cazul, a creanţelor cu drept de preferinţă.

 Deşi i s-a solicitat creditorului majoritar, iniţiator al adunării creditorilor, să facă dovada că a formulat cererea de acceptare a ofertei de dare în plată către lichidator, la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi în acest sens. astfel încât, nefiind îndeplinite dispoziţiile legale prevăzute de art. 1492 Cod civil raportate la art. 852 Cod procedură civilă, judecătorul sindic, constatând existenţa vătămării intereselor creditorilor beneficiari ai creanţelor garantate la plata drepturilor de preferinţă, în baza art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006  a admis contestaţia şi a anulat  hotărârea adunării creditorilor din 07.04.2022 ca nelegal întocmită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel a declarat apel creditorul majoritar SC P SRL, reprezentată legal prin administrator unic P.G., solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, cu consecinţa anulării, ca nelegale a hotărârii atacate, trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea rejudecării în ipoteza anulării sentinţei, admiterea apelului cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei formulate de creditoarea ANAF ca nefondată și menţinerea hotărârii Adunării Creditorilor din 07.04.2022, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, arată faptul că prin cererea înregistrată cu nr. 4520/86/2014*/a27,  creditoarea ANAF a solicitat anularea hotărârii adunării creditorilor din 07.04.2022, motivat de nelegalitatea acesteia constând, în esenţă, în încălcarea dispoziţiilor privitoare la procedura dării în plată.

Critica sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nelegalei citări a societății creditoare PSRL, consecința fiind încălcarea dreptului la apărare al acesteia.

Menționează faptul că așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii atacate, cererea s-a judecat în cameră de consiliu a tribunalului, fiind admisă, astfel cum a fost formulată, însă din actele dosarului, nu rezultă că ceilalţi cinci creditori care au participat sau au transmis vot la şedinţa adunării  au fost citaţi.

În principal, subliniază faptul că, deși contestaţia vizează, în principal, situaţia societății, în calitate de creditor majoritar și garantat, la care se adaugă și calitatea de iniţiator al respectivei şedinţe, acesteia nu i-a fost comunicată contestaţia, dreptul acesteia la apărare fiind grav și definitiv afectat prin modul în care a acţionat instanţa. Or, singura posibilitate de remediere și asigurare a dreptului creditoarei la un proces echitabil rămâne anularea sentinţei atacate și trimiterea cauzei, la prima instanţa, în vederea rejudecării, cu această ocazie urmând a fi citaţi, cu duplicatul contestaţiei si al înscrisurilor depuse de ANAF, toti creditorii care au participat sau au votat la şedinţa Adunării Creditorilor din 07.04.2022.

În continuare se referă la netemeinicia sentinţei atacate și menționează că în ipoteza în care instanța de control nu va aprecia asupra necesităţii anularii sentinţei, înțelege să invoce netemeinicia hotărârii atacate, prin faptul că, în mod eronat, se pretinde, de către contestator și se admite de către instanţă faptul că nu ar fi existat, din partea creditoarei o propunere/acceptare/acord /cerere privind darea în plata a bunurilor cu care debitoarea a garantat plata obligaţiei sale.

Astfel, arată că nici creditoarea și nici lichidatorul nu au cunoștință ce anume act al creditoarei ar fi necesar în vederea acoperirii acestei formalităţi, aprecierile instanţei, în susţinerea soluţiei întăresc această constatare dedusă.

În concret, menționează că nu este vorba de nicio încălcare, neexistând în textul legii o dispoziţie prin care să se instituie necesitatea întocmirii unei propuneri/acceptări/acord/cereri în vederea dării în plată. Chiar instanţa în motivare apreciază că o primă condiţie neîndeplinită ar reprezenta-o oferta debitorului întru stingerea obligaţiei prin dare în plată, pe care nu o regăseşte, pentru ca, ulterior, să constate lipsa unei cereri de acceptare din partea creditorului în acest sens.

Citatul indicat arată că societății creditoare i s-ar fi pus în vedere să facă dovada unei cereri de acceptare a ofertei de dare în plată, despre care nu a făcut dovada că ar exista, motiv pentru care se anulează hotărârea, or, acest motiv de nulitate nu a fost invocat de ANAF, această creditoare criticând hotărârea adunării creditorilor pentru faptul că ea nu prevede modul în care se sting celelalte creanţe privilegiate înscrise în sarcina imobilelor date în plată.

În aceste circumstanțe, consideră că s-a procedat la  depăşirea limitelor investirii, motiv de nulitate a hotărârii astfel pronunţate, instanţa acordând ce nu s-a cerut.

Cu privire la netemeinicia pretenţiei potrivit căreia societății creditoare i s-ar fi solicitat asemenea dovezi în  cursul procedurii, menționează că nu a existat o astfel de solicitare și, chiar dacă ar fi fost, aceasta nu este legală din moment ce nu există o dispoziţie expresă care să prevadă, sub sancţiunea nulităţii, depunerea unei propuneri/acceptări/acord/cereri în vederea dării în plată. Cum cererea nu este supusă condiţiei formei în privinţa existenței, se poate observa  faptul că, de această dată, se adaugă la lege.

Deosebit de aceasta menționează că nu exista creditori cu creanţe garantate, care să fie vătămaţi prin hotărârea pronunţată, singurul creditor garantat, pentru aceste bunuri, fiind PSRL, în acest sens impunându-se a fi cercetate extrasele CF ale imobilelor in cauză.

Un alt aspect important pe care îl prezintă se referă la faptul că societatea creditoare a formulat și depus cerere privind darea în plată în cursul anului 2021 în mai multe rânduri la lichidatorul judiciar și al administratorul special.

De altfel, arată că în ipoteza în care nu ar fi existat o atare cerere la dosar nu s-ar fi aflat  toată corespondența lichidatorului pe această temă, conţinute și de rapoartele de activitate.

Apreciază că lichidatorul se opune unui curs normal al procedurii și că prin hotărârea comitetului creditorilor a fost aprobată sesizarea judecătorului sindic cu cerere privind înlocuirea practicianului, situație care dovedește reaua credință cu care lichidatorul acţionează în prezenta cauza.

Pentru toate aceste argumente solicită admiterea apelului cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate și admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, creditoarea – contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava a solicitat respingerea apelului formulat de creditoarea SC P SRL.

Menționează faptul că, în cauză, procedura de citare a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de  art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

În acest sens menționează că Buletinul procedurilor de insolvenţă este publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta lege (art. 3 pct. 29 din Legea nr. 85/2006).

Astfel, solicită să se constate că în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 8285/13.05.2022 a fost publicată citaţia emisă de Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă în dosarul nr. 4520/86/2014*/a27 pentru termenul de judecată din data de 24.05.2022, creditorul SC P SRL fiind menţionat la pct. 29 de pe citaţie.

În concluzie, rezultă că nu a fost încălcat dreptul la apărare al creditorului SC P SRL, situaţie care nu impune anularea sentinţei apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava.

Pe fondul cauzei, apreciază că în mod judicios prima instanţă a admis contestaţia formulată de instituţia creditoare și a dispus anularea hotărârii adunării creditorilor consemnată în procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 7 04.2022, publicată în BPI nr. 6279/8.04.2022.

Prin hotărârea sus menţionată a fost aprobată cererea de dare în plată a bunurilor debitoarei în favoarea creditorului garantat  SC P SRL, judecătorul sindic având în  vedere faptul că, din coroborarea dispoziţiilor art. 1492 Cod civil cu cele ale art. 771 Cod procedura civilă, rezultă că debitorul nu se poate elibera executând o altă prestaţie decât cea datorată.

Pe cale de consecinţă, în situaţia în care creditorii doresc să participe la urmărire vor putea depune creanţa proprie, corelativ cu obligaţia de achitare a creanţelor cu drept de preferinţă.

Consideră că în mod legal instanţa de fond a concluzionat că, deși i s-a solicitat creditorului majoritar, iniţiator al adunării creditorilor să dacă dovada că a formulat cererea de acceptare a ofertei de dare în plata către lichidator, la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi în acest sens, nefiind astfel îndeplinite condiţiile impuse de prevederile legale  menţionate.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, curtea a constatat următoarele:

Primul motiv de apel invocat de către creditorul apelant priveşte un motiv de anulare a hotărârii atacate şi face trimitere la faptul că acestuia nu i-a  fost comunicată contestaţia depusă de contestatoarea DGRFP Iaşi, fiindu-i  încălcat dreptul la apărare.

Referitor la acest motiv de apel, curtea a reţinut că la data de 12.04.2022 creditoarea DGRFP Iaşi a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor debitorului X SRL  din data de 07.04.2022. Pentru termenul fixat în vederea judecării cauzei – 10.05.2022 - părţile au fost legal citate, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi art. 7 alin. 31 din Legea nr. 85/2006, aşa cum rezultă din dovezile ataşate la dosarul cauzei de fond.

La acest termen de judecată, motivat de faptul că motivele contestaţiei au fost ataşate la dosar la data de  05.05.2022, judecătorul sindic a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 24.05.2022, pentru a da posibilitatea părţilor să ia cunoştinţă de motivarea contestaţiei.

Pentru următorul termen, creditoarea apelantă a lipsit de la judecarea cauzei, fără a invoca însă necomunicarea motivelor contestaţiei. Or, în conformitate cu art. 178 alin. 3lit. b din Codul de procedură civilă, curtea a constatat că pretinsa neregularitate procesuală (necomunicarea motivelor contestaţiei) trebuia invocată cel târziu la termenul din 24.05.2022 şi înainte de a pune concluzii pe fond. Cum apelanta nu s-a conformat termenului stabilit de dispoziţiile procesuale anterior citate, aceasta este decăzută din dreptul de a invoca vătămarea suferită, cu consecinţa anulării actului de procedură criticat.

Al doilea motiv de apel priveşte greşita soluţionare a cauzei de către judecătorul sindic, arătând  că  prima instanţă a reţinut motive de nulitate ce nu au fost invocate de către contestatoare.

Contrar acestor susţineri, curtea a observat că hotărârea adunării creditorilor a fost contestată de creditoare pentru încălcarea dispoziţiilor art. 850 alin. 2 şi art. 771 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorul sindic reţinând nulitatea hotărârii pentru încălcarea acestor dispoziţii cu caracter de cadru comun în ce priveşte depunerea şi consemnarea preţului în cazul în care adjudecatar este un creditor.

Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că în cauză nu sunt date motivele de nulitate sau schimbare a hotărârii atacate și, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.