Conducere autoturism pe un drum public, fără a deţine permis de conducere şi cu o alcoolemie de 1,40%o ce a avut ca urmare producerea unui accident rutier în care a fost vătămată o persoană. Deducerea perioadei executate din pedeapsa anterioară.

Inculpatul a dat dovadă de un comportament periculos prin conducerea autoturismului cu o valoare a alcoolemiei de 1,40 g% alcool pur în sânge, pe drumuri publice, fără a deţine permis de conducere, punând într-un real pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Având în vedere că prin art. 551 din Legea nr. 254/2014 a fost reglementat un mecanism de calcul compensatoriu pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, iar perioada acordată drept beneficiu este apreciată ca executată, se impune ca dispoziţiile art. 40 alin. 3 Cod penal privind deducerea perioadei executate din pedeapsa anterior aplicată să vizeze şi perioada recunoscută ca executată în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2014, dat fiind că legiuitorul recunoaşte ca executată din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi cele 264 zile acordate în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2014.

În conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. 4 cod penal, în cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.

Prima instanţă a omis aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 4 Cod penal, deşi inculpatul a executat parte din pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 1037/27.06.2016 a Judecătoriei Tulcea, ce vizează o infracţiune concurentă cu cele din cauză.

Art. 45 alin. 4 Cod penal

Art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal

Art. 551 alin. 1 şi 8 din Legea nr. 254/2013

Decizia ICCJ nr. 8/2019 - RIL

Prin sentința penală nr. 1226/09.10.2020 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. .../327/2019 s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 335 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul [...], ..., având ocupaţia de șofer profesionist, fără antecedente penale, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredinţarea unui vehicul unei persoane care nu posedă permis de conducere şi despre care are cunoștință că se află sub influența alcoolului.

În temeiul art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune Tulcea.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Tulcea sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare în cadrul uneia dintre cele două instituții publice, respectiv Primăriei loc. [...], jud. Tulcea sau Inspectoratul Școlar Județean Tulcea (unitățile școlare din loc. [...], jud. Tulcea), ce va fi stabilită de Serviciul de Probațiune Tulcea în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului şi la nivelul instituțiilor din comunitate.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

2. În temeiul art. 336, alin. 1  din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod proedură penală, condamnă pe inculpatul [...], fără ocupaţie, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În temeiul art. 335 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea. art. 396 alin.10 C.p.p., condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

 Constată că infracţiunile deduse judecăţii (faptele din data de 21.06.2015) sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal  pe o durată de 3 ani,  prin sentinţa penală nr. 1037 din data de 27.06.2016, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul .../327/2016, definitivă prin decizia penală nr. 960/P/10.10.2017 a Curţii de Apel Constanţa (fapta din 14.02.2016).

În baza art. 38 - 39 Cod penal, contopește pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă, de 9 luni închisoare şi 1 an închisoare, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1037 din data de 27.06.2016  în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare  la care se adaugă un spor de 1/3 din celelalte pedepse de 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul [...] să execute în final pedeapsa de 5 ani şi o lună închisoare.

Dispune executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 67 Cod Penal, interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani  exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod Penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum şi dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 68 Cod Penal.

În temeiul art. 65 Cod Penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice precum şi dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 105 Cod penal, anulează liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 1968 din data de 08.11.2019 a Judecătoriei Tulcea, pronunţată în dosarul …/327/2019, definitivă prin necontestare (în urma liberării condiţionate a rămas un rest neexecutat de 11 zile).

În baza art. 40 alin. 3 C.pen, deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată în baza M.E.P.I. nr. 1089/1570/327 din data de 10.10.2016, emis de jud. Tulcea, respectiv perioada 15.12.2016 - 13.11.2019.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul [...] la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei şi inculpatului [...] la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 21.06.2015, în jurul orelor 19.00, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Tulcea - Serviciul Rutier, aflaţi în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizaţi de către Dispeceratul I.P.J. Tulcea asupra faptului că pe DJ 222 C pe relaţia [...] - … a avut loc un accident de rutier soldat cu rănirea unei persoane. În urma cercetărilor efectuate la faţa locului s-a stabilit că numitul [...] a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare [...], fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi aflându-se sub influenţa alcoolului, având o concentraţie de  0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cu privire la autoturismul pe care îl conducea, s-a stabilit că acesta aparţinea numitului [...], care i l-a încredinţat numitului [...] pentru a-l conduce, deşi cunoştea faptul că acesta nu posedă permis de conducere şi se află sub influenţa alcoolului la momentul conducerii. În urma producerii accidentului, pasagerul locului din dreapta faţă al autoturismului, numitul [...], a suferit leziuni corporale, fiind transportat la Spitalul Judeţean Tulcea pentru acordarea îngrijirilor medicale.

...

Inculpatul [...] a recunoscut faptele și a declarat că regretă săvârșirea acestora şi nu a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei, arătând că este de acord cu încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, solicitare care i-a fost respinsă prin ordonanța din data de 01.03.2019.

Din examenul clinic din data de 21.06.2015 ora 21.35 rezultă că inculpatul a prezentat halenă alcoolică, a fost cooperant, a avut un comportament neliniștit, prezentând tulburări de echilibru static și dinamic.

Inculpatul [...] nu a recunoscut inițial că avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul [...] nu deţinea permis de conducere, dar a recunoscut faptul că ştia că acesta consumase alcool. Astfel, acesta a declarat că i-ar fi încredințat autoturismul pentru a se deplasa până la primul magazin din localitate de unde avea să cumpere bere, considerând că nu va fi nicio problemă, având în vedere distanța relativ redusă pe care avea să o parcurgă.

Declaraţiile martorilor se coroborează între ele în ceea ce priveşte consumul de alcool de către inculpatul [...] şi conducerea de către acesta a autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare [...], aparținând numitului [...], coroborându-se şi cu declaraţia inculpatului [...].

În ceea ce priveşte fapta de încredinţare a autoturismului de inculpatul [...] către inculpatul [...], martorii [...] şi [...] au declarat că inculpatul [...] i-a înmânat cheile autoturismului inculpatului [...], încredințându-i-l pentru a-l conduce, deși martorii au declarat că aveau cunoștință despre faptul că acesta nu deține permis de conducere. Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația inculpatului [...].

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul Cod penal.

Împotriva sentinței penale nr. 1226/09.10.2020 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. .../327/2019 a declarat apel inculpatul [...], care a criticat individualizarea pedepselor, apreciind că nejustificat au fost aplicate pedepse orientate către maximul special, iar prima instanţă nu a ţinut seama de perioada anterioară executată, din care mai rămăsese de executat doar 11 zile.

Examinând sentinţa penală apelată din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală,  curtea constată fondat apelul declarat de inculpatul [...].

Curtea constată că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului [...], fiind îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speţa prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Prima instanţă a apreciat întemeiat că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost săvârşită de inculpatul [...] şi constituie infracţiune, aspecte care nu au fost contestate în prezentul apel.

În ceea ce priveşte stabilirea regimului sancţionator pentru inculpatul [...], curtea constată că gravitatea faptei comise impune pronunţarea unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii, conform aprecierii primei instanţe.

În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reţine că pedeapsa este un mijloc specific de coerciţie penală, de represiune, implică în mod necesar o suferinţă (aflecţiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv - aflectiv şi retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât şi cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcţia coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv, supunându-l pe inculpat la o suferinţă morală prin privaţiune de libertate.

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar şi un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni atât de condamnat, cât şi de către ceilalţi destinatari ai legii penale.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind  astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Conform art. 74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului. Din analiza tuturor acestor elemente, care circumstanţiază periculozitatea faptei şi a inculpatului, curtea apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei închisorii.

Fapta comisă în condiţiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Curtea remarcă faptul că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public, fără a deţine permis de conducere şi cu o alcoolemie de 1,40%o,  a produs un accident rutier  în care a fost vătămată o persoană.

În opinia curţii, inculpatul a dat dovadă de un comportament periculos prin conducerea autoturismului cu o valoare a alcoolemiei de 1,40 g% alcool pur în sânge, pe drumuri publice, fără a deţine permis de conducere, punând într-un real pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Conducerea unui autoturism pe drumurile publice în circumstanţele în care a făcut-o inculpat demonstrează afectarea serioasă a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

 Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacţiona în parametrii optimi la situaţiile care pot apărea în trafic, în aşa fel încât traficul rutier să se desfăşoare în condiţii de siguranţă. În condiţiile în care consumul de alcool diminuează posibilităţile conducătorului auto de a reacţiona prompt în trafic, la o valoare a alcoolemiei de 1,40 g %o, la care se adaugă şi lipsa permisului de conducere, siguranţa traficului rutier a fost perturbată prin fapta inculpatului. În aprecierea gravităţii faptei curtea are în vedere şi frecvenţa ridicată a acestui gen de infracţiuni, ceea ce impune o sancţionare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situaţii se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

În acest context, pedepsele aplicate inculpatului, apropiate de minimul special de 8 luni închisoare, nu pot fi considerate excesive, dimpotrivă, caracterizează un regim sancţionator blând, faţă de circumstanţele reale de comitere a faptei şi persoana inculpatului, care persistă în activitatea infracţională, astfel că nu sunt motive pentru reducerea pedepselor.

Curtea constată însă că prima instanţă nu a dedus din pedeapsa rezultantă principală de 5 ani şi 1 lună închisoare, perioadă considerată executată în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017.

Prin sentința penală nr. 1037/27.06.2016 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la 10.10.2016, inculpatul [...] a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, a cărei executare a început la data de 15.02.2016.

Prin sentința penală nr. 1968/08.11.2019 a Judecătoriei Tulcea s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului [...] din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se că a executat 1.361 zile închisoare în perioada 15.02.2016 - 06.11.2019, la care se adaugă 264 de zile considerate executate în temeiul Legii nr. 169/2017. Inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 13.11.2019, cu un rest neexecutat de o zi închisoare.

Prima instanţă a reţinut întemeiat că infracţiunile din cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi a contopit pedepsele, cu consecinţa aplicării unei pedepse rezultante de 5 ani şi 1 lună închisoare.

Prima instanţă a dedus din pedeapsa rezultantă principală perioada executată efectiv de la 15.02.2016 la 13.11.2019, dar nu şi perioada considerată executată în temeiul Legii nr. 169/2017.

Conform menţiunilor din sentința penală nr. 1968/08.11.2019 a Judecătoriei Tulcea, inculpatul [...] a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 169/2017, fiind considerate executate un număr de 264 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 551 alin. 1 şi 8 din Legea nr. 254/2013 (anterior modificării prin Legea nr. 240/2019) „la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată” şi „perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, potrivit art. 551 alin. 1 din Legea nr. 254/2013, se realizează de Biroul evidenţă şi organizarea muncii din penitenciar.

Pentru perioada 15.12.2016 - 13.11.2019, inculpatul a beneficiat de acordarea măsurii compensatorii, ca efect al executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare, în baza unei ficţiuni a legii, perioada de 264 zile fiind considerată executată din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Curtea constată că printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 8/2019, s-au stabilit următoarele:  „Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală”.

În considerentele deciziei se reţine că „recalcularea părţii executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiţii de detenţie necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului rămas neexecutat şi, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condiţiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.

În aceste condiţii, în ipoteza analizată, zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Având în vedere că prin art. 551 din Legea nr. 254/2014 a fost reglementat un mecanism de calcul compensatoriu pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, iar perioada acordată drept beneficiu este apreciată ca executată, se impune ca dispoziţiile art. 40 alin. 3 Cod penal privind deducerea perioadei executate din pedeapsa anterior aplicată să vizeze şi perioada recunoscută ca executată în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2014, dat fiind că legiuitorul recunoaşte ca executată din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi cele 264 zile acordate în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2014.

Dat fiind că pedeapsa rezultantă actuală de 5 ani şi 1 lună închisoare include şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, care şi-a pierdut individualitatea, dar din care s-a executat o perioadă cuprinsă între 15.12.2016 - 13.11.2019, la care se adaugă cele 264 considerate executate, în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2014 (anterior modificării prin Legea nr. 240/2019), se impune ca deducerea efectuată în condiţiile art. 40 alin. 3 Cod penal să cuprindă atât perioada efectiv executată, cât şi perioada considerată ca executată ca măsură compensatorie, dat fiind că din punct de vedere al legiuitorului ambele variante sunt considerate modalităţi de executare a pedepsei. Toate perioadele executate (efectiv sau unei dispoziţii a legii) dintr-o pedeapsa aplicată pentru o infracţiune concurentă trebuie să fie deduse din pedeapsa rezultantă ce cuprinde respectiva pedeapsă, acesta fiind sensul art. 40 alin. 3 Cod penal.

 Drept urmare, se va reforma sentința penală apelată, în sensul deducerii din pedeapsa principală de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată inculpatului [...] a perioadei executată de la 15.12.2016 la data de 13.11.2019 inclusiv, dar şi a perioadei de 264 zile închisoare considerată executată în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017.

Totodată, curtea mai constată că prin sentința penală nr. 1037/27.06.2016 a Judecătoriei Tulcea inculpatului i s-a aplicat, pentru o infracţiune concurentă cu cele din cauză, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b C Pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 3 ani.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal a început să fie executată după executarea pedepsei închisorii de 4 ani şi 6 luni, adică la data de 24.11.2019, când această pedeapsă principală a fost considerată executată. Astfel, începând cu data de 24.11.2019 inculpatul execută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 1037/27.06.2016 a Judecătoriei Tulcea, executare ce a continuat până în prezent.

În conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. 4, în cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.

Prima instanţă a omis aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 4 Cod penal, deşi inculpatul a executat parte din pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 1037/27.06.2016 a Judecătoriei Tulcea, ce vizează o infracţiune concurentă cu cele din cauză.

 Ca atare, se impune ca, în baza art. 45 alin. 4 Cod penal, să se deducă din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal perioada executată de la data de 24.11.2019 la zi.

În consecinţă, se impune admiterea apelului inculpatului din perspectiva deducerii şi a perioadei considerate ca executate de 264 zile închisoare, precum şi a deducerii perioadei executate din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, curtea va admite apelul declarat de inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr. 1226/09.10.2020 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 1856/327/2019.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală, se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 40 alin. 3 Cod penal, se va deduce din pedeapsa principală de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată inculpatului [...] perioada executată de la 15.12.2016 la data de 13.11.2019 inclusiv, precum şi perioada de 264 zile închisoare considerată executată în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017.

În baza art. 45 alin. 4 Cod penal se va scădea din pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi perioada executată de la data de 24.11.2019 la zi.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare