Refuz comunicare informaţii întrucât nu se încadrează în noţiunea de informaţie de interes public, fiind sarcina reclamantului să efectueze toate demersurile legale la instituţiile statului pentru identificarea unor înscrisuri suplimentare cu privire la d

Scopul pentru care au fost adoptată Legea nr. 544/2004 este diferit de cel pe care îl înțelege recurentul reclamant, art. 1 din acest act normativ dispunând în sensul că: „accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”, în timp ce art.2 definește, la lit. b, noțiunea de „informaţie de interes public”, în sensul că prin aceasta se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, în timp ce, prin informaţie cu privire la datele personale, se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (art. 2 lit. c).

Recurentul pretinde ca intimata pârâtă să facă demersuri în vederea aflării de informații suplimentare cu privire la pretențiile acestuia, respectiv schițe, acte de cadastru, amplasament al terenurilor revendicate, care au aparținut autorilor săi anterior colectivizării, însă respectivele informații nu se încadrează în noțiunea de informație de interes public, fiind sarcina sa să efectueze toate demersurile legale, la instituțiile statului care dețin astfel de arhive, pentru identificarea unor înscrisuri suplimentare cu privire la dreptul de proprietate al autorilor săi.

Legea nr. 544/2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – Secția Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr …/118/2019, reclamantul [...], în contradictoriu  cu  pârâta  PRIMĂRIA ... – COMPARTIMENTUL AGRICOL CADASTRU, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încălcarea prevederilor Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, iar, în baza art. 22 alin 2 din Legea nr. 544/2001, pârâta să fie obligată să îi comunice documentele solicitate prin adresele nr. 13220 și 13222 din data de 30.05.2019, în copie şi în formă completă, cu maximă urgență. A mai solicitat, în principal, în baza art. 22 alin 2 din Legea 544/2001, să se dispună obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 5.909,76 euro, echivalent la cursul BNR în ziua plății, ca urmare a afectării drepturilor prevăzute de Legea nr. 544/2001. În cazul în care se va admite plata daunelor, a solicitat a se dispune obligarea la plată a pârâtului, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, pentru întârzierea la plată, executarea silită prin executor judecătoresc.

Prin sentinţa civilă nr.1638/11.11.2019, Tribunalul Constanţa a respins cererea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu PRIMĂRIA  ..., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamantul, care a criticat soluţia instanţei de fond, apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea pe fond, în sensul admiterii acţiunii formulate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 498 Cod procedură civilă.

Recurentul reclamant a susținut că este adevărat că a avut mai multe litigii pe Legea nr.18/1991, cu Primăria ... - Comisia locală de fond funciar, pentru o suprafaţă de teren ce ar fi aparținut autorilor săi, ce comportă şi a comportat multe discuţii, de aici şi litigiile izvorâte din nume apropiate ale proprietarilor din anii 1945 sau lipsa evidenţelor în registre.

A arătat că, în cursul anului 2019, a reluat demersurile pentru obţinerea înscrisurilor privind proprietatea şi, urmare a răspunsurilor primite de la Prefectura Constanţa, Arhivele Naţionale - Direcţia Constanţa, s-a adresat Primăriei Medgidia cu solicitarea de a i se comunica o serie de documente, enumerate în cererea adresată Primăriei Medgidia şi, ulterior, instanţei de judecată. Acest lucru a fost generat de unele neconcordanţe strecurate în cuprinsul documentelor de care a luat cunoştinţă din apărările din dosarele de fond funciar şi din cuprinsul unor răspunsuri primite de la alte autorităţi.

În aceste condiţii, a formulat la Primăria ... solicitarea de a i se comunica, în copie şi în formă completă, înscrisurile solicitate, susținând că răspunsurile comunicate au cuprins înscrisuri incomplete, determinând accentuarea stării de nemulţumire a recurentului, în raport de solicitarea făcută, fiind comunicate mai mult acte de stare civilă de care avea cunoştinţă, copii după înscrisurile ce făceau trimitere exactă la proprietatea în discuţie.

A criticat și faptul că prima instanță a apreciat că este în măsură să solicite aceste documente, însă motivarea pentru respingerea pe fond a cauzei face trimitere la dosarele din Legea nr.18/1991.

A apreciat că nu trebuia interpretat în acest mod răspunsul parţial al Primăriei Medgidia, în sensul că actele se aflau în acele dosare, tocmai pentru faptul că a observat neconcordanţe între documente şi răspunsul a cuprins documente incomplete, faţă de solicitările sale. Tot timpul elementele de analiză au fost cele ce îi vizau pe [...] şi pe [...]. În analiza comparativă a acestor doi titulari de teren, trebuia să-i fie comunicate documentele solicitate, cu precizările făcute în cerere.

A considerat că instanţa de fond a analizat doar existența dosarelor de Legea nr. 18/1991 şi a considerat că are cunoştinţă despre înscrisuri iar, pentru schiţe, amplasament, cadastru registrele agricole, fiind vorba despre o perioadă mai îndepărtată, se găsesc greu documente.

Recurentul a susținut că, în  realitate, documentele există, cum ar fi registre de evidență, precum și că s-au reconstituit suprafeţe de teren în funcţie de documente vechi, pentru persoane din imediata vecinătate.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 Cod procedură civilă. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii prevederilor din sentinţa de fond, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ca temeinice şi legale.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 499 NCPC, „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Cu prioritate, va fi analizată excepția nulității recursului, invocată de către intimata pârâtă, prin întâmpinare. Intimata a susținut că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin.1 C.proc.civ.

Se reține că această excepție nu este fondată, în condițiile în care recurentul susține că sentința atacată nu a fost motivată corespunzător, instanța de fond făcând trimitere la înscrisurile existente în dosarele deschise conform Legii nr. 18/1991. Pe de altă parte, a susținut recurentul că aprecierea instanței de fond potrivit căreia înscrisurile comunicate de către intimată ar reprezenta dovada îndeplinirii obligațiilor ce îi revin acestei părți, conform Legii nr. 544/2001, nu ar fi conformă cu realitatea, în sensul că nu ar fi fost comunicate decât înscrisuri nerelevante pentru recurent.

 Apreciind că motivele cuprinse în cererea de recurs pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, indicate prin cererea de recurs, Curtea va respinge excepția, ca fondată.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate, se reține că recurentul a atacat sentința din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, pct. 6 referindu-se la ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Raportat la acest motiv de nelegalitate, instanţa de recurs reține că o eventuală casare a hotărârii poate fi dispusă doar în situaţia în care nu sunt respectate în mod flagrant exigenţele impuse de art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, respectiv atunci când, prin considerentele expuse, judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia sau cele reţinute sunt într-un dezacord total cu situaţia rezultată din probele cauzei.

Curtea constată că hotărârea recurată în cauza de față cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei date, fără a se putea considera că hotărârea este lipsită de motivare sau cuprinde doar motive străine de natura pricinii.

Astfel, prima instanță a reținut că, referitor la cele două noi cereri ce au fost  înregistrate sub nr 13221 şi 13222 din data de 30.05.2019, ce fac obiectul  cauzei pendinte, pentru care pârâta nu infirmă faptul că nu i-a mai comunicat reclamantului răspunsul, refuzul de răspuns nu este nejustificat sau cu exces de putere, în accepțiunea prevederilor art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, ci vine ca urmare a nenumăratelor răspunsuri comunicate acestuia,  începând cu anul 2010 şi culminând cu  cele înserate în adresele n. 6391 şi 6392 din data de08.04.2019, în care se arată ce documente dețin şi ce nu, recurentul fiind invitat a se  deplasa la sediul  autorității, compartimentul specializat, pentru  alte detalii.

S-a mai reținut că înscrisurile solicitate au mai fost comunicate anterior, în multitudinea de litigii existente între părți, iar în ce privește amplasamentul terenului solicitat, autoritatea publică locală s-ar fi aflat imposibilitatea faptică de a-i comunica recurentului reclamant alte informații, din moment ce o astfel de evidență nu ar fi fost efectuată la data intrării în colectiv, iar prin legile funciare, reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pe terenurile libere, în raport de categoria de folosință, în condițiile în care, în cei aproximativ 50 ani de la colectivizare, configurația rurală s-a schimbat.

Toată această argumentare este de natură a determina raționamentul primei instanțe, fiind evidente motivele ce au fost luate în considerare de aceasta pentru a ajunge la soluția de respingere a acțiunii formulată de către recurentul reclamant, neputându-se reține că ar fi vorba despre considerații străine de natura pricinii, nici că ar lipsi motivarea hotărârii primei instanțe.

În consecință, primul motiv de nelegalitate invocat este, în mod vădit, nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă – când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a normelor de drept material, se reține că nici acesta nu este incident în cauză.

 Ceea ce dorește recurentul reclamant, prin formularea cererilor nr. 13220 și 13222 din data de 30.05.2019 este obținerea unor înscrisuri suplimentare pe care să le poată folosi ca probe în litigiile pe care le are sau le va promova în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate al autorilor săi asupra unor terenuri agricole, în temeiul legilor funciare în vigoare.

Or, prima instanță a reținut judicios că intimata pârâtă a prezentat, în cadrul dosarelor anterioare în care a fost parte, toate înscrisurile pe care le deține cu privire la solicitările recurentului.

Pe de altă parte, scopul pentru care au fost adoptată Legea nr. 544/2004 este diferit de cel pe care îl înțelege recurentul reclamant, art. 1 din acest act normativ dispunând în sensul că: „accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”, în timp ce art.2 definește, la lit. b, noțiunea de „informaţie de interes public”, în sensul că prin aceasta se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, în timp ce, prin informaţie cu privire la datele personale, se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (art. 2 lit. c).

Recurentul pretinde ca intimata pârâtă să facă demersuri în vederea aflării de informații suplimentare cu privire la pretențiile acestuia, respectiv schițe, acte de cadastru, amplasament al terenurilor revendicate, care au aparținut autorilor săi anterior colectivizării, însă respectivele informații nu se încadrează în noțiunea de informație de interes public, fiind sarcina sa să efectueze toate demersurile legale, la instituțiile statului care dețin astfel de arhive, pentru identificarea unor înscrisuri suplimentare cu privire la dreptul de proprietate al autorilor săi.

Pentru toate aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 496 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare