Calcul drepturi salariale-diurne

Nivelurile diurnelor  de deplasare în străinătate prevăzute de HG nr.518/1995 nu sunt aplicabile în mod obligatoriu pentru societăţile private.  Art. 16  din acelaşi act normativ precizează că de aceste drepturi beneficiază şi personalul din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral  sau majoritar de stat,  în cazul personalului celorlalţi agenţi economici, alţii  decât cei prevăzuţi de art. 16, prevederile HG nr. 518/1995 având  doar caracter de recomandare (art. 17).

Prin sentința civilă nr. 682 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul  CI în contradictoriu cu pârâtul S.C. A S.R.L.

În ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 29.478 euro, reprezentând diferenţă diurnă, pe ultimii 3 ani, cu dobânda BNR în ziua păţii, conform HG 518/1995, instanţa îl l-a respins, ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Relaţiile de muncă dintre părţi sunt reglementate astfel de Contractul individual de muncă -f. 35 dosar, Fişa postului – f. 39 dosar, Contractul Colectiv de muncă aplicabil perioadei 2015 – 2017 – f. 77 dosar, Anexă la CCM privind plata diurnei – f. 41 dosar.

În contractul individual de muncă  la  lit. J, pct. 6 - Salarizare – f. 36 dosar, se prevede: „ în situaţia în care salariatul este trimis în delegare sau detaşare beneficiază de următoarele drepturi: transport: cu trenul sau autobuzul, cazare: la hotel sau în locuri amenajate, diurnă: diurnă de deplasare în ţară, al cărei cuantum se stabileşte conform legii şi nu poate depăşi nivelul deductibil fiscal stabilit prin legea anuală a bugetului de stat şi reglementările privind impozitul pe profit, şi diurna în valută pentru deplasarea în străinătate în conformitate cu anexa la prezentul contract.”

În CCM încheiat la nivel de unitate, există prevederi exprese pentru diurna acordată personalului delegat în străinătate, respectiv la art. 40, astfel:” Salariaţii unităţii trimişi în delegaţie în ţară şi străinătate vor beneficia de următoarele drepturi: 1) decontarea cheltuielilor de transport şi a costului cazării, în cazul în care transportul nu se face prin mijloace proprii iar cazarea nu se face în spaţii puse la dispoziţie de către societate; 2) diurna de deplasare în ţară (....); 3) diurna în valută pentru deplasarea în străinătate în conformitate cu anexa la prezentul contract.”

Prin Anexa la CCM – denumită Tabel Diurnă – f. 41 dosar, s-a stabilit valoarea diurnei în funcţie de ţara de destinaţie şi categoria de salariaţi, reclamantul fiind de acord cu câtimea valorii diurnei, semnând acest tabel.

Reclamantul, prin acţiunea formulată şi modificată, recunoaşte că a primit diurna calculată conform clauzelor CIM şi a CCM, însă solicită obligarea pârâtei la plata diferenţei de diurnă, pe ultimii trei ani introducerii acţiunii – 07.05.2015, stabilită în baza H G nr. 518/1995.

Actul normativ invocat de reclamant - H.G. nr. 518/1995 - nu se aplică persoanelor juridice de drept privat în ceea ce priveşte stabilirea diurnei, ci se aplică numai în ceea ce priveşte angajaţii şi funcţionarii entităţilor publice. De altfel, chiar din titlul acesteia este evidentă aria de acoperire: H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Astfel, art. 1 al H.G. nr. 518/1995 arată: Prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând:

a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenţii, acorduri

şi alte asemenea înţelegeri;

b) participări la târguri şi expoziţii; prospectarea pieţei; acţiuni de cooperare

economică şi tehnico-ştiinţifică; contractări şi alte acţiuni care decurg din executarea

contractelor de comerţ exterior;

c) documentare, schimb de experienţă;

d) cursuri şi stagii de practică şi specializare sau perfecţionare, inclusiv

participarea elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice însoţitoare la olimpiade şi concursuri în domeniul învăţământului;

e)participări la congrese, conferinţe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte

reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unităţii, precum şi la manifestări

ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi altele asemenea;

f) primiri de titluri, grade profesionale, distincţii sau premii conferite pentru

realizări ştiinţifice, culturale, artistice sau sportive;

g) desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice,  culturale, artistice sau sportive,

temporare, fără dobândirea calităţii de salariat a partenerului extern, precum şi pentru ţinerea de cursuri în calitate de profesor vizitator;

h) control şi îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte asemenea reprezentanţe în străinătate;

i) executări de lucrări de construcţii, reparaţii şi amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum şi ducerea şi aducerea pe roţi a mijloacelor auto aparţinând acestor reprezentanţe;

j) asigurarea protecţiei demnitarilor români pe timpul cât aceştia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază sau din alte unităţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate;

k) exerciţii, aplicaţii, ateliere de lucru, controale la unităţile militare participante la misiuni de menţinere a păcii, cursuri la şcoli şi academii militare, participare la misiuni specifice urgente, desfăşurate la ordinul conducătorului unităţii;

l) crearea şi consolidarea democraţiei, a prosperităţii, cooperării şi stabilităţii în Europa de Sud-Est, ca etapă preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice.

m) participarea personalului Ministerului Afacerilor Interne la activităţi de cooperare judiciară internaţională în materie penală, la activităţi desfăşurate pentru prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor sau activităţilor infracţionale, la misiuni comune operative internaţionale organizate în scopul combaterii criminalităţii transfrontaliere, menţinerii ordinii şi siguranţei publice, combaterii migraţiei ilegale sau în vederea executării unor acţiuni specifice domeniului protecţiei civile şi al situaţiilor de urgenţă, precum şi la alte tipuri de activităţi de cooperare sau asistenţă poliţienească internaţională;

n) transportul valizei diplomatice;

o) participarea ca observator la acţiuni desfăşurate sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE);

p) participarea ca expert naţional detaşat.

Art. 2. - Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice, care trimit personal în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, vor lua măsuri pentru:

a)stabilirea numărului de persoane şi a duratei de deplasare în raport strict cu

necesităţile concrete de realizare a misiunii;

b)selecţionarea şi pregătirea personalului ţinând seama de specificul activităţii

pentru care are loc deplasarea, precum şi organizarea temeinică a acesteia;

c)analiza concluziilor şi a propunerilor prezentate de către personalul în cauză

la întoarcerea din deplasare, pe bază de raport scris, înaintat la conducerea unităţii trimiţătoare

şi valorificarea optimă a acestora.

Art. 3. - (1) Deplasarea unor delegaţi în străinătate, pe bază de invitaţie primită din partea unor organizaţii sau a altor parteneri externi, cu suportarea integrală sau parţială de către aceştia a cheltuielilor, poate avea loc numai cu aprobarea prealabilă a unităţii trimiţătoare.

(2) Dacă invitaţia nu se referă la o anumită persoană şi există mai mulţi candidaţi care îndeplinesc condiţiile necesare, selecţia şi trimiterea lor în străinătate se vor face pe bază de concurs sau prin numirea de către conducerea unităţii a unor salariaţi care pot reprezenta corespunzător interesele acesteia.

Art. 4. - (1) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice pot trimite în străinătate, în cadrul delegaţiilor proprii, şi salariaţi ai altor instituţii publice, cu aprobarea conducerii unităţilor de la care provin, precum şi alţi specialişti cu care s-au încheiat convenţii civile de prestări de servicii în condiţiile legii, în măsura în care prin convenţiile civile respective s-a prevăzut acest lucru; cheltuielile de deplasare aferente, cu excepţia drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) Ut. B, se suportă de către unitatea trimiţătoare.

Observând aria de cuprindere a Hotărârii de Guvern, este evident că aceasta se aplică numai în ceea ce priveşte angajaţii şi funcţionarii entităţilor publice, fără a se face vreo referire la persoanele juridice de drept privat, aşa cum este societatea în cauză.

De altfel, din chiar titlul acesteia este evidentă aria de acoperire: H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Potrivit art. 44, alin. 2 din Codul muncii: Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Cum societatea are un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în baza căruia reclamantul a primit cheltuielile cu diurna, iar legislaţia invocată nu i se aplică, este evident că nu poate fi obligată pârâta să plătească reclamantului diurnă, la nivelul pretins de acesta, situație în care s-a respins acest petit, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea a constatat că este nefondat şi urmază să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Problema de drept supusă judecății este aceea de a determina dacă nivelurile diurnelor  de deplasare în străinătate prevăzute de actul normativ anterior menționat sunt aplicabile pentru societatea pârâtă.  În mod corect prima instanţă a respins solicitarea reclamantului de efectuare a calculului valorii diurnei cuvenite  prin raportare la acest act normativ, deoarece, acesta nu se aplică pentru cazul societăţii pârâte, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează:

Pentru calculul drepturilor salariale pretinse de reclamant  dispozițiile art. 43 şi 44 Codul muncii privind delegarea, art. 44 alin. 2 Codul muncii prevăzând că salariatul delegat  are dreptul la  plata cheltuielilor de transport  şi  cazare, precum şi la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de  muncă aplicabil.

Prima instanţă a reţinut corect faptul că la momentul încheierii contractului individual de muncă  s-a stabilit o anumită valoare a diurnei deplasare în străinătate iar apoi, nivelul diurnei a fost negociat colectiv, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate fiind prevăzut  la art. 40 că  salariaţii  trimişi în delegaţie în ţară şi în străinătate beneficiază de „diurnă în valută pentru deplasarea în străinătate în conformitate cu anexa la prezentul contract”.

La stabilirea cuantumului  diurnei, instanţa de fond a reţinut în mod corect inaplicabilitatea dispoziţiilor  HG nr. 518/1995.

Din analiza acestui act normativ, respectiv HG nr. 518/1995,  Curtea constată că acesta  se referă la categoriile  de persoane  expres enunţate  de art. 1 şi anume: personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea  unor  misiuni  cu caracter temporar reprezentând vizite oficiale, tratative, consultări, încheierii de convenţii, acorduri şi alte asemenea înţelegeri, participări la târguri şi expoziţii, prospectarea pieţii; acţiuni de cooperare  economică  şi  tehnico-ştiinţifică; contractări  şi alte acţiuni care decurg din executarea contractelor de comerţ exterior; documentare, schimb de experienţă; cursuri  sau stagii  de practică şi specializare sau perfecţionare, inclusiv participarea elevilor, studenţilor  şi cadrelor  didactice însoţitoare  la olimpiade  şi concursuri în domeniul învăţământului, participări la congrese, conferinţe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte  reuniuni, care prezintă  interes pentru  activitatea specifică unităţii, precum şi la  manifestări ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi altele asemenea; primiri de titluri,  grade profesionale, distincţii sau premii conferite pentru  realizări ştiinţifice, culturale, artistice sau sportive; desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără  dobândirea  calităţii de  salariat a  partenerului extern, precum şi pentru ţinerea  de cursuri în calitate de  profesor vizitator; control şi îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte asemenea reprezentanţe în străinătate.

Art. 16  din acelaşi act normativ precizează că de aceste drepturi beneficiază şi personalul din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral  sau majoritar de stat,  în cazul personalului celorlalţi agenţi economici, alţii  decât cei prevăzuţi de art. 16, prevederile HG nr. 518/1995 având  doar caracter de recomandare (art. 17).

In consecinţă, atâta timp  cât  normele legale invocate  au caracter de recomandare, iar la  nivel de unitate s-a negociat individual şi colectiv cuantumul diurnei,  dreptul la diurnă a reclamantului este cel stabilit  de contractul colectiv de  muncă la  nivel de unitate. Acest contract colectiv de muncă îşi produce deplin efectele cu privire la salariaţii unităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr.  62/2011.

Domenii speta

Spete similare