Anulare h.c.l. prin care se aprobă contractarea de către o societate comercială pe acţiuni la care u.a.t. este acţionar majoritar a unor servicii juridice. Excepția prevăzută în o.u.g. nr. 26/2012

Anulare H.C.L. prin care se aprobă contractarea de către o societate comercială pe acţiuni la care U.A.T. este acţionar majoritar a unor servicii juridice. Excepția prevăzută în O.U.G. nr. 26/2012

Prin art. I din O.U.G. nr. 26/2012, legiuitorul a reglementat în mod expres prevederi speciale și obligatorii în ceea ce privește cerințele ce trebuie îndeplinite pentru achiziționarea de servicii juridice de consultanţă, asistență și/sau de reprezentare.

Lipsa pregătirii şi a experienței personalului din cadrul compartimentului juridic al societăţii nu reprezintă o situație temeinic justificată care să determine aplicarea dispoziţiei legale indicată în hotărârea atacată, art. 1 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012.

Excepția identificată în norma juridică din O.U.G. nr. 26/2012 se referă la situaţii temeinic justificate, în care activităţile de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, ci nu la complexitatea litigiului, importanţa litigiului sau la lipsa de experienţă a personalului din cadrul compartimentului juridic.

Sintagma „nu se pot asigura” trebuie interpretată în sensul unei imposibilități absolute, obiective, independente de voința personalului de specialitate juridică, și nu în sensul unei imposibilități subiective. Or, prin nota de fundamentare şi în referat, s-a invocat ca motiv al adoptării hotărârii atacate o imposibilitate subiectivă, ce ține de lipsa de experiență a personalului de specialitate juridică din cadrul societăţii.

Prin sentinţa nr. 672 din 14.08.2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 4593/101/2019, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Prefectul Judeţului M. reprezentant al Instituţiei Prefectului, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local D. şi SC X SA.

Împotriva sentinţei nr. 672 din 14.08.2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 4593/101/2019 a formulat recurs reclamantul Prefectul Judeţului M. reprezentant al Instituţiei Prefectului prin care solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat, să se caseze în tot sentința atacată, si reținând cauza spre o nouă rejudecare, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, consideră că sentința este nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C.proc.civ.

Intimaţii au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma motivelor formulate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Codul de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a invocat încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. şi a apreciat că instanta de fond nu s-a pronunțat asupra unor motive invocate în acțiune, lăsând nelămurite unele aspecte, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

În cauză, Curtea constată că în mod eronat a reţinut instanţa de fond faptul că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului D. nr. 178/29.05.2019 a fost emisă cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului D. nr. 178/29.05.2019 s-a aprobat contractarea de către Societatea X SA a unor servicii juridice privind asistenţa şi reprezentarea la Curtea de Apel Bucureşti pentru acţiunea în anulare a Sentinţei arbitrale nr. 11/14.03.2019 în Dosarul nr. 141/2017 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012.

În preambulul hotărârii au fost menţionate: referatul serviciilor din aparatul de specialitate al primarului mun. D. înregistrat sub nr. 389/24.05.2019, nota de fundamentare înregistrată sub nr. 389/24.05.2019, Hotărârea nr. 6/21.05.2019 a Consiliului de Administraţie al Societăţii X, solicitarea nr. 15947/23.05.2019 a SC X însoţită de referatul de necesitate nr. 6022/10.05.2019, adresa nr. 6254/14.05.2019, prevederile art. 1 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012, avizele comisiilor de specialitate.

Potrivit art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, „(1) Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.”

Prin art. I din O.U.G. nr. 26/2012, legiuitorul a reglementat în mod expres prevederi speciale și obligatorii în ceea ce privește cerințele ce trebuie îndeplinite pentru achiziționarea de servicii juridice de consultanţă, asistență și/sau de reprezentare.

În considerentele Deciziei nr. 450 din 16.09.2014 publicată în M.Of. nr. 818 din 10.11.2014, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: „13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 a fost adoptată, în principal, pentru a implementa unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare, întrucât, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului, s-au constatat o serie de nereguli cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice, respectiv faptul că, pentru aceeaşi activitate cu caracter juridic, o autoritate sau instituţie publică a efectuat atât cheltuieli cu personal propriu de specialitate juridică, cât şi cheltuieli cu firme private de avocatură.  14. Referitor la asigurarea serviciilor juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, s-a instituit regula potrivit căreia aceste servicii se asigură, în primul rând, de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi. Însă, în situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare entităţilor mai sus menţionate, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii.”

Art. I alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012 instituie o situaţie de excepţie de la norma generală, stabilind că: „(3) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi regiilor autonome prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea şi mandatarea reprezentanţilor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere ale acestora: (...);  b) de către consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru cele la care unităţile administrativ-teritoriale deţin integral sau majoritar capitalul social.”

Pârâta SC X SA este persoană juridică, societate comercială pe acţiuni la care UAT D. este acţionar majoritar. Aceasta are în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, respectiv un serviciu juridic compus din 5 consilieri juridici, care au obligaţia de a asigura serviciile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.

Pârâta SC X SA a motivat adoptarea acestei hotărâri pe complexitatea cauzei, vizând raporturi juridice contractuale în care au aplicabilitate normele Fidic, importanţa litigiului pentru patrimoniul societăţii şi lipsa de experienţă a personalului propriu ce compune serviciul juridic.

În contextul lipsei justificării concrete care să argumenteze existenţa unei situaţii temeinic justificate în care activităţile juridice necesare pârâtei X SA să nu se fi putut asigura de către personalul de specialitate juridică din cadrul acesteia, pârâta nu este îndreptăţită la aplicarea situaţiei de excepţie prevăzută de art. I alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012.

Lipsa de experiență a personalului propriu din cadrul compartimentului juridic a pârâtei X SA nu poate reprezenta o situație care să justifice acțiunea de a recurge la angajarea unui avocat care să asiste şi să reprezinte Societatea X SA la Curtea de Arbitraj într-un litigiu cu privire la contractele Fidic.

În decizia nr. 1406/05.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ în dosarul nr. 1062/101/2018*, într-o speţă similară, cu aceleaşi părţi, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că: „stabilirea sensului noţiunii de „situaţii temeinic justificate” nu poate rămâne exclusiv la aprecierea emitentului actului administrativ întrucât, prin excluderea de la controlul judecătoresc, dispoziţia legală ar rămâne fără eficienţă concretă. Recurenţii au susţinut că pentru emiterea actului s-a avut în vedere complexitatea contractelor în legătură cu care s-a solicitat o opinie juridică şi lipsa de experienţă a personalului propriu  în acest domeniu. Curtea apreciază, astfel cum a reţinut şi prima instanţă că aceste împrejurări nu se înscriu în sfera noţiunii de motive temeinice, care reprezintă o situaţie de excepţie, în condiţiile în care contractul respectiv a fost încheiat în anul 2015 iar activitatea de consultanţă, potrivit referatului de specialitate, priveşte în special aspecte în legătură cu implementarea proiectului în mod concret şi într-un ritm susţinut. În altă ordine de idei, lipsa de experienţă a personalului propriu din cadrul compartimentului juridic pe domeniul contractelor FIDIC nu poate reprezenta o situaţie care să justificate acţiunea de a recurge la servicii juridice externe întrucât drepturile şi obligaţiile părţilor erau deja stabilite iar perioada scursă de la data încheierii actului juridic, de aproximativ doi ani, nu este compatibilă cu caracterul temeinic al motivelor evocate.”

În consecinţă, lipsa de experienţă a personalului propriu din cadrul compartimentului juridic nu poate reprezenta şi de această dată, o situaţie care să justifice acţiunea de a recurge la un angajarea unui avocat care să asiste şi să reprezinte SC X SA la Curtea de Arbitraj într-un litigiu cu privire la contractele Fidic, în condițiile în care contractele de acest gen s-au încheiat în anul 2015, iar până în prezent, personalul juridic din cadrul SC X SA trebuia specializat pe acest gen de contracte.

Curtea apreciază că motivele invocate, referitoare la lipsa pregătirii şi a experienței personalului din cadrul compartimentului juridic al SC X SA, nu reprezintă o situație temeinic justificată care să determine aplicarea dispoziţiei legale indicată în hotărârea atacată, art. 1 alin. 1 şi alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 26/2012.

Excepția identificată în norma juridică din O.U.G. nr. 26/2012 se referă la situaţii temeinic justificate, în care activităţile de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, ci nu la complexitatea litigiului, importanţa litigiului sau la lipsa de experienţă a personalului din cadrul compartimentului juridic.

Sintagma „nu se pot asigura” trebuie interpretată în sensul unei imposibilități absolute, obiective, independente de voința personalului de specialitate juridică, și nu în sensul unei imposibilități subiective. Or, prin nota de fundamentare şi în referat, s-a invocat ca motiv al adoptării hotărârii atacate o imposibilitate subiectivă, ce ține de lipsa de experiență a personalului de specialitate juridică din cadrul Societăţii X SA.

Împrejurările invocate de pârâta SC X SA referitoare la achiziţionarea de servicii juridice, respectiv complexitatea cauzei vizând raporturi contractuale în care au aplicabilitate normele Fidic, importanţa litigiului pentru patrimoniul societăţii şi lipsa de experienţă a personalului propriu ce compune serviciul juridic, nu se constituie în situaţii de excepţie, ci dimpotrivă ţin de competenţele şi atribuţiile serviciului juridic.

Având în vedere scopul edictării O.U.G. nr. 26/2012, respectiv adoptarea unor măsuri legislative a căror aplicare să conducă la o utilizare judicioasă a fondurilor publice în contextul descoperirii a numeroase neregularităţi în acest domeniu, era necesară menţionarea clară şi punctuală a elementelor care conturează imposibilitatea avută în vedere de legiuitor.

Constatând că nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa situațiilor temeinic justificate în care activitățile juridice nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în cadrul entităţii, nu se impune analiza celorlalte motive de recurs invocate de recurentul reclamant.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de recurent este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. 2 şi art. 498 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea a admis recursul declarat de recurentul reclamant, a casat sentinţa şi în rejudecare, a admis acţiunea şi a anulat H.C.L. nr. 178/29.05.2019.

Domenii speta

Spete similare