Cerere de recalculare a pensiei. Posibilitatea valorificării, la stabilirea drepturilor de pensie, a veniturilor încasate, înainte de data de 01.01.2001, în calitate de membru al comisiei de cenzori a unei societăţi comerciale.

Dispoziţiile art. 128  alin. 2 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 exclud de la valorificare veniturile obţinute, în calitate de membru al comisiei de cenzori a unei societăţi comerciale, în afara funcţiei de baza, de la o alta unitate decât cea la care reclamantul era angajat permanent, stabilind că pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care o persoană a cumulat două funcţii, la stabilirea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare funcţiei de bază.

O asemenea opţiune a legiuitorului este pe deplin justificată, în condiţiile în care, în contextul legislativ aplicabil la momentul încasării veniturilor, acestea erau excluse în mod expres atât de la plata contribuţiei sociale datorate de angajator, cât şi de la plata pensiei suplimentare datorate de salariat.

Prin sentinţa civilă nr. 113 din 27.01.2020 pronunţată de Tribunalul OLT, Secţia I Civilă în dosarul nr. 2222/104/2019 s-a admis contestaţia privind pe reclamantul  ___ în contradictoriu cu pârâta ____

S-a dispus anularea deciziei nr. 121454/19.08.2019 emisă de ____, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea adeverinţei nr.195/15.07.2014 emisă de SC___

 Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul a fost pensionat iniţial pentru invaliditate prin decizia nr.121454/10.07.1997, începând cu data de 01.06.1997, pentru o vechime in munca total realizata de 25 ani, 8 luni, 26 zile.

Prin decizia nr. 121454/27.02.2018 s-a făcut trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limita de vârsta, începând cu data de 29.12.2017, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 0,97022 puncte corespunzător unui stagiu de cotizare total realizat de 46 ani, 21 zile din care: 24 ani, 10 luni, 4 zile lucraţi efectiv in condiţii normale de munca si 21 ani, 2 luni, 17 zile stagiu asimilat (perioada in care a beneficiat de pensie de invaliditate).

Prin decizia contestata nr. 121454/19.08.2019 s-a respins cererea de recalculare privind valorificarea la pensie a sumelor încasate cu titlu de membru al comisiei de cenzori, întrucât acestea nu reprezintă spor cu caracter permanent si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 57/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurarea muncii personalului de toate categoriile, în vederea stabilirii retribuţiei, se face pe baza normelor de munca. Aceste norme de muncă, în funcţie de natura activităţii, puteau fi norme de timp, norme de producţie, atribuţii concrete cu precizarea zonelor de deservire, sarcini de serviciu sau alte tipuri de norme corespunzătoare muncii respective.

Veniturile realizate de reclamant, aşa cum rezultă din adeverinţa 195/15.07.2014 emisă de SC ALUTUS SA Slatina, nu au  caracter de sporuri cu caracter permanent la salariul de baza cum a reţinut pârâta în decizia contestată, ci sunt venituri obţinute in afara funcţiei de baza, de la o alta unitate decât cea la care era angajat permanent in baza unui contract de munca, potrivit legii şi pentru care acestuia i s-au reţinut şi virat contribuţia la fondul de pensii.

Conform art. 2 din Lg. 263/2010: „Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;”

Conform art. 3 (1) lit. d, din aceeaşi lege: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: d) contribuabil - persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi;

Art. 5 alin. (3) din Lg. 263/2010, prevede: „Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi.”

Prin nevalorificarea veniturilor obţinute de reclamant conform adeverinţei 195/15.07.2014 – fila 28 dosar de către pârâtă la stabilirea pensie, sunt încălcate temeiurile legale expuse anterior, respectiv, principiul contributivităţii.

Potrivit principiului contributivităţii, fondul de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate şi virate la fondul de pensii.

Potrivit Deciziei nr. 30/16.11.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la stabilirea drepturilor de pensie se va tine cont de următoarele criterii determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare obţinute în perioada anterioara intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, având în vedere şi dispoziţiile art. 164 din legea nr. 19/2000 şi OUG nr.4/2005: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înscrise în carnetul de muncă până la data de 01.04.1992, ţinându-se cont de dispoziţiile legii nr.49/1992, iar ulterior acestei date, e necesar ca aceste venituri să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi conform legislaţiei în vigoare.Ori, prin adeverinţa eliberată cu nr. 195/15.07.2014 reclamantul a făcut dovada îndeplinirii prevederilor acestei decizii (teza finală).

Pentru că interpretarea şi aplicarea principiului contributivităţii de către Casele Teritoriale de Pensii au fost diferite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a lămurit prin Deciziile  nr.19/2011 şi 19/2012 şi acest aspect.

Astfel, potrivit deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2011 şi 19/2012: „sporurile şi alte venituri suplimentare, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Faţă de aceste aspecte reclamantul a făcut dovada obţinerii de venituri suplimentare, de la un alt angajator, pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, iar faptul că, fiind vorba de un alt angajator, nu s-au putut însuma veniturile pentru a se obţine un singur salariu brut, nu trebuie încălcat de către pârâtă principiul contributivităţii şi dezavantajat reclamantul la stabilirea punctajului mediu anual cuvenit.

Este astfel evident că sunt respectate toate prevederile legale pentru a se valorifica aceste venituri suplimentare, în condiţiile în care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că decizia nr. 121454/19.08.2019, emisă de -______ este nelegală, astfel că a fost admisă contestaţia formulată de reclamant, anulată decizia contestă  şi obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea adeverinţei nr. 195/15.07.2014 emisă de _____.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 În motivarea apelului s-a arătat că sentinţa apelată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material, instanţa de fond interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecaţii şi  pronunţând astfel o hotărâre nelegală.

 Instanţa de fond nu a avut in vedere dispoziţiile  art.128. alin.2 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 şi respectiv ale art.  2 din Legea nr.2/1991.

 Prin decizia contestata s-a respins cererea de recalculare privind valorificarea la pensie a sumelor încasate suplimentar, in afara funcţiei de baza, cu titlu de membru al comisiei de cenzori, întrucât acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, fapt evidenţiat si in motivarea deciziei contestate.

In fapt,  reclamantul a fost pensionat iniţial pentru invaliditat eprin decizia nr.121454/10.07.1997. conform Legii nr. 3/1977, potrivit dispoziţiilor OUG nr.4/2005 si ale HG nr. 1550/2004, reclamantul a beneficiat de evaluarea si revizuirea drepturilor de pensie dupa principiile Legii nr. 19/2000, începând cu data de 30.11.2005, prin decizia nr.121454/30.11.2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 0,89607 puncte raportat la perioada lucrată.

 Prin decizia nr.121454/27.02.2018 s-a făcut trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limita de vârsta, începând cu data de 29.12.2017, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 0,97022 puncte corespunzător unui stagiu de cotizare total realizat de 46 ani, 21 zile din care: 24 ani, 10 luni, 4 zile lucraţi efectiv in condiţii normale de munca si 21 ani, 2 luni, 17 zile stagiu asimilat (perioada in care a beneficiat de pensie de invaliditate).

 La stabilirea drepturilor de pensie s-au valorificat toate perioadele si toate salariile brute/nete înscrise in carnetul de munca, sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege ( pana la data de 01.04.2001), precum si veniturile brute înscrise in adeverinţa de stagiu eliberata pe baza declaraţiilor lunare privind evidenta nominala a asiguraţilor depusa de angajatori (perioada lucrata dupa 01.04.2001), conform art.165-166 din Legea nr.263/2010.

 Prin cererea nr.23967/25.07.2019 la care a anexat Adeverinţa nr.195/15.07.2014 eliberata de _____, petentul a solicitat valorificarea veniturilor realizate, pe langa funcţia de baza (în aceasta perioada reclamantul a deţinut ca funcţie de baza pe cea de contabil-sef la SC ___ potrivit carnetului de munca), in perioada 01.06.1991-30.04.1996, cat a avut calitate de membru in comisia de cenzori a unităţii.

 Prin decizia nr.121454/19.08.2019 s-a respins cererea de recalculare, întrucât aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare, fiind plătite in afara funcției de baza, de către o alta unitate decât cea la care era angajat permanent in baza unui contract de muncă, potrivit legii.

 Aceste sume au fost plătite in afara salariului plătit pentru funcţia de baza, ori potrivit legii, la stabilirea drepturilor de pensie nu pot fi avute in vedere decât sumele plătite pentru funcţia de baza.

 Nu exista temei legal pentru valorificarea veniturilor realizate ca urmare a cumulului funcţiei de baza cu o alta activitate.

 Codul muncii si legislaţia specifica, in vigoare la acea data, nu permiteau decât valorificarea, la stabilirea drepturilor de pensiei, a retribuţiei corespunzătoare funcţiei de baza, potrivit inscrierilor făcute de către unitatea de baza în carnetul de muncă.

 Pentru aceasta perioada, au fost valorificate salariile înscrise în carnetul de munca aferente funcţiei de baza, respectiv, cea de salariat la SC ____

 Reiterează prevederile art.128. alin.2 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 şi respectiv art. 2 din Legea nr. 2/1991, precum şi cele ale art. 199 din Legea nr.57/1974, reţinute si in adresa MMFPS - Direcţia asigurări sociale nr.10074/RG/1113/DAS/22.04.2014.

 Modalitatea de calcul ceruta (anticipat) de reclamant, va fi pusa in aplicare pentru toti pensionarii sistemului public, abia dupa intrarea in vigoare a dispoziţiilor art.152 din Legea nr.127/2019 , incepand cu septembrie 2021 (pana la acest moment, nu exista temei legal pentru calculul drepturilor de pensie in alt mod decât cel prevăzut de art.165 din Legea nr. 263/2010).

 Pentru aceste motive, apelanta considera ca, drepturile de pensie au fost stabilite corect si legal, raportat la actele pe care reclamantul le-a depus la dosarul de pensie, la înscrierile din carnetul de munca si in adeverințele emise de angajatori, in măsura in care ele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legii, ținând cont de actele normative in vigoare in materia pensiilor.

 Curtea constată că apelul este fondat, faţă de următoarele considerente.

Chestiunea supusă analizei instanţe prin motivele de apel vizează posibilitatea valorificării, la stabilirea drepturilor de pensie, a veniturilor încasate, înainte de data de 01.01.2001, în calitate de membru al comisiei de cenzori a unei societăţi comerciale.

Prin adeverinţa nr. 195/15.07.2014 se atestă că reclamantul a fost membru în comisia de cenzori a societăţii SC____fostă ____, în perioada 01.06.1991 – 30.04.1996, menţionându-se totodată că acesta a contribuit la fondul de pensie suplimentară cu 2% pe perioada menţionată, iar unitatea a reţinut şi virat CAS conform legii.

Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă într-adevăr că în perioada respectivă acesta a fost angajat laSC_____, la stabilirea drepturilor de pensie fiind valorificate veniturile aferente acestei funcţii, apreciind apelanta că aceasta a reprezenta  funcţia de bază a reclamantului.

Prin urmare, veniturile atestate de adeverinţa în discuţie reprezintă venituri obţinute în afara funcţiei de baza, de la o alta unitate decât cea la care reclamantul era angajat permanent în baza unui contract de muncă.

Ori, dispoziţiile art. 128 – alin. 2 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 exclud de la valorificare aceste venituri, stabilind că pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care o persoană a cumulat două funcţii, la stabilirea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare funcţiei de bază.

O asemenea opţiune a legiuitorului este pe deplin justificată, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor aplicabile în perioada în care au fost încasate, pentru aceste venituri nu se datora nici contribuţia de asigurări sociale de către angajator, nici pensia suplimentară de către salariat.

În acest sens, potrivit art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 2/1991, persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să-şi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază, care îi achită şi celelalte drepturi de personal, iar această unitate plăteşte pentru salariatul respectiv contribuţia de asigurări sociale şi reţine contribuţia pentru pensia suplimentară, stabilite pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi, şi orice alte sume datorate potrivit legii şi, de asemenea, ţine şi completează carnetul de muncă al salariatului respectiv.

După cum s-a arătat mai sus, înregistrările în carnetul de muncă al reclamantului au fost făcute de SC____, fiind astfel confirmată susţinerea apelantei în sensul că aceasta a fost unitatea la care reclamantul a avut funcţia de bază şi care, conform dispoziţiilor anterior menţionate, a plătit pentru acesta contribuţia de asigurări sociale şi respectiv a reţinut şi virat contribuţia pentru pensia suplimentară.

De altfel, în acelaşi sens sunt şi Precizările privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sub nr. 947 din 10 iulie 1992 şi respectiv Ministerul Economiei şi Finanţelor sub nr. 181.679 din 10 iulie 1992, publicate în  Monitorul Oficial Nr. 193 din 11 august 1992, în care la pct. 1 lit. c se precizează în mod expres că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia pentru asigurări sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând „indemnizaţiile primite de împuterniciţii mandataţi de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ministerele de resort, reprezentanţi ai intereselor capitalului de stat, de membrii consiliului de administraţie şi de cenzori” (subpct. 6), iar la pct. 2 lit. d alin. 2 se arată că, în cazul persoanelor care cumulează mai multe funcţii, contribuţia pentru pensia suplimentară se calculează şi se reţine la funcţia de bază.

Prin urmare, în contextul legislativ aplicabil la momentul încasării veniturilor atestate de adeverinţa nr. 195/15.07.2014, acestea erau excluse în mod expres atât de la plata contribuţiei sociale datorate de angajator, cât şi de la plata pensiei suplimentare datorate de salariat, context în care menţiunile din adeverinţă în sensul că „unitatea a reţinut şi virat CAS conform legii” sunt discutabile, putând fi interpretate inclusiv în sensul că unitatea nu a reţinut CAS aferent, câtă vreme acesta nu era datorat potrivit legii.

De asemenea, prin prisma prevederilor mai sus arătate, şi  menţiunea în sensul că reclamantul ar fi contribuit la fondul de pensie suplimentară cu 2% este inexplicabilă, cu atât mai mult cu cât procentul de 2%  a fost prevăzut iniţial de art. 64 din Legea nr. 3/1977 însă, urmare a modificărilor aduse prin Decretul nr. 232/1986  (în vigoare din 01.07.1986) şi, apoi prin Legea nr. 49/1992,  (în vigoare începând cu 1 aprilie 1992), s- a stabilit un procent de 3%, diferit aşadar de cel atestat de  adeverinţă.

În consecinţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, referirile din adeverinţă la plata contribuţiei pentru pensia suplimentară şi CAS, nu puteau fi reţinute pentru a justifica justifica valorificarea acesteia la stabilirea drepturilor de pensie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 128 alin.2 din HG nr. 257/2011.

Mai mult decât atât, respectarea principiului contributivităţii, prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, a fost asigurată de legiuitor prin reglementarea expresă, în art. 128 alin. 2  din HG nr. 257/2011, a utilizării la stabilirea punctajului anual doar a salariilor corespunzătoare funcţiei de bază, tocmai datorită faptului că pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale şi  contribuţia pentru pensia suplimentară, conform dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv.

Referirile intimatului la dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile în interesul legii nr. 19/2011 şi nr. 19/2012 nu prezintă relevanţă, câtă vreme sumele atestate de adeverinţă nu au fost încasate în acord global şi nici  nu au  caracterul  unor sporuri, ci sunt venituri obţinute in afara funcţiei de baza, al căror regim este expres reglementat de dispoziţiile art. 128 alin. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 257/2011, ce nu au făcut obiectul interpretării instanţei supreme prin deciziile anterior menţionate.

De altfel, după cum s-a arătat mai sus, în cauză nu se poate reţine cu certitudine nici că plata contribuţiilor s-ar fi făcut într-adevăr de angajator, chiar contrar dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 2/1991, menţiunile din adeverinţă neputând produce efecte juridice în sensul arătat de intimatul reclamant nici în aplicarea dezlegărilor date prin cele două decizii cu privire la principiul contributivităţii.

Faţă de aceste considerente, va reţine Curtea că acţiunea reclamantului privind obligarea pârâtei la valorificarea veniturilor înscrise în adeverinţa nr. 195/15.07.2014 nu era întemeiată, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2 NCPC, apelul a fost admis, iar sentinţa primei instanţe a fost schimbată în tot, în sensul respingerii cererii ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare