Recurs civil. Nulitate cerere de recurs nesemnată de către parte.

- art. 268, art. 486 Cod procedură civilă.

Având rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, semnătura trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În speţă recurenta-pârâtă a depus la dosar cererea de recurs prin email, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 23.03.2018. Această cerere poartă semnătura recurentei în forma imprimată, iar nu în original. Aşadar, la dosarul cauzei nu se regăseşte niciun exemplar original al recursului, care să cuprindă semnătura olografă a recurentei.

Cu toate că recurentei i s-a solicitat, în scris, să remedieze această lipsă prin semnarea cererii de recurs de la dosar ori prin depunerea unui exemplar al cererii care să poarte semnătura sa olografă, recurenta nu a răspuns solicitării instanţei.

În atare situaţie nu sunt respectate prevederile art.486 alin.1 lit. e  Cod procedură civilă, împrejurare de natură a atrage sancţiunea nulităţii impusă de prevederile alin.3 din aceeaşi normă legală (a se vedea, cu titlu de jurisprudenţă, Decizia nr. 2050/2017 pronunţată la data de 31 mai 2017 de către ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal).

Deliberând asupra recursului civil de faţă constată că, prin încheierea pronunţată de către Tribunalul Braşov - Secţia I Civilă la data de 21.03.2018, în dosarul civil nr. xxxx/62/2017, s-a admis cererea revizuentei A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă 1865.

Au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, 16, 17 alin. 3 şi 247 din Codul muncii şi art. 80 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.

S-a luat act de faptul că revizuenta renunţă la susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă.

S-au respins excepţiile de nelegalitate a ordinelor nr. 1363/13.12.2006, 2481/15.12.2009, 2884/26.11.2010 şi 62/24.01.2014, emise de Ministrul Sănătăţii, a notificării nr. 2475/2010, emisă de executor judecătoresc B., a procesului-verbal de afişare din data de 08.08.2010, întocmit de executor judecătoresc B., a graficului de lucru pentru lunile iulie-august 2010, întocmit de intimatul Spitalul C., şi a deciziei nr. 25/10.06.2009, emisă de intimatul Spitalul C..

 S-a statuat că asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a doamnei D. pentru intimatul Spitalul C. instanţa se va pronunţa la următorul termen de judecată.

S-a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 16.05.2018 pentru ca intimatul să depună dovada calităţii de reprezentant a persoanei menţionate mai sus pentru perioada 27.04.2017-06.11.2017.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A., cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.14, art.16, art.17 din Codul muncii şi art.80 din Codul de procedură civilă.

Declaraţia de recurs a fost depusă la dosar de către recurentă prin corespondenţă electronică, fiind trimis pe adresa de email a instanţei la data de 23 martie 2018, ora 22,11.

Fiind astfel expediată, această declaraţie reprezintă, practic, o copie simplă a declaraţiei de recurs, iar nu originalul acesteia. În atare situaţie înscrisurile de la dosar nu poartă semnătura recurentei.

Pentru acest motiv, în şedinţa publică din data de 13 august 2018, Curtea a invocat din oficiu lipsa semnăturii recurentei şi a dispus amânarea judecăţii pentru data de 20.09.2018, coroborat cu citarea recurentei cu menţiunea de a se prezenta în instanţă pentru a semna recursul ori a depune la dosar un exemplar al acestuia semnat în original.

Deşi procedura de citare a recurentei a fost legal îndeplinită la data de 24.08.2018, conform dovezii de la fila 18 din dosar, aceasta nu s-a conformat solicitărilor instanţei.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.22 coroborat cu art.224 şi art.237 alin.2 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea a invocat din oficiu excepţia nulităţii cererii de recurs.

Soluţionând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, această excepţie de procedură dirimantă, de natură a face inutilă în totalitate analizarea pe fond a recursului, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 Cod procedură civilă:

,,ART. 486

Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.

(3) *) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.”

Aceste prevederi se coroborează cu cele cuprinse în art. 268 Cod procedură civilă, având denumirea marginală „Rolul semnăturii”, care dispune în sensul că:

,,ART.268

(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.

(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege.”

Având rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, semnătura trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În speţă, astfel după cum s-a arătat mai sus, recurenta-pârâtă a depus la dosar cererea de recurs prin email, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 23.03.2018. Această cerere poartă semnătura recurentei în forma imprimată, iar nu în original. Aşadar, la dosarul cauzei nu se regăseşte niciun exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a recurentei.

Cu toate că recurentei i s-a solicitat, în scris, să remedieze această lipsă prin semnarea cererii de recurs de la dosar ori prin depunerea unui exemplar al cererii care să poarte semnătura sa olografă, recurenta nu a răspuns solicitării instanţei.

În atare situaţie nu sunt respectate prevederile art. 486 alin.1 lit. e Cod procedură civilă, împrejurare de natură a atrage sancţiunea nulităţii impusă de prevederile alin.3 din aceeaşi normă legală (ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 2050/2017 pronunţată la data de 31 mai 2017).

Pentru aceste motive de fapt şi de drept Curtea va admite excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, va constata nulă cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva încheierii pronunţată de către Tribunalul Braşov - Secţia I Civilă la data de 21.03.2018, în dosarul civil nr. xxxx/62/2017.

Domenii speta

Spete similare