Contestatie la executare

Dosar nr. …./4/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.04.2013

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ………

GREFIER : ….

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul SC ………. SRL în contradictoriu cu intimaţii ………… având ca obiect „contestaţie la executare”.

La apelul făcut în şedinţă publică a răspuns contestatorul prin avocat, lipsind intimaţii.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocatul contestatorul depune la dosarul cauzei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar astfel cum i-a fost pus in vedere de instanţă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat instanţa a acordat cuvântul pentru formularea de probe.

Avocatul contestatorul solicita încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru contestator proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă şi utilă cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii după care acorda cuvântul pe excepţia necompetenţei materiale invocată de intimata …………… Bucureşti, prin întâmpinare.

Avocatul contestatorul pune concluzii de respingere a excepţiei necompetenţei materiale invocată de intimata A.N.A.F. ……… Bucureşti, prin întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocatul contestatorul pune concluzii de admitere a cererii astfel cum a fost formulată  şi pe cale de consecinţa solicită anularea Deciziei privind regularizarea situaţiei nr. 118/17.09.2012 precum şi Decizia privind regularizarea situaţiei nr. 128/18.09.2012.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Pentru a da părţilor posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 15.04.2013.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER, 

Dosarul nr. …../4/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ NR. ……

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 22.04.2013

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – ……..

GREFIER – ……..

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul SC ……… SRL în contradictoriu cu intimaţii ……….. având ca obiect „contestaţie la executare”.

Dezbaterile si susţinerile părţilor au fost consemnate in încheierea de şedinţă din data de 08.04.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv la data de 22.04.2013.

  I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, contestatoarea  SC …… SRL, a formulat contestaţie la executare împotriva  somaţiei de plata nr. 24523/30.10.2012 emisa ……….în baza procesului Verbal de Control nr. …../17.09.2012 emis de ….; deciziei privind regularizarea situaţiei nr. …..17.09.2012 emisa de ….; procesului Verbal de Control nr. ……/18.09.2012 emis de ..; o Decizie privind regularizarea situaţiei nr…/18.09.2012 emisa de …… Ilfov.

Mai solicită instanţei să admită contestaţia şi, pe cale de consecinţă să anuleze Decizia privind regularizarea situaţiei nr. 118/17.09.2012 emisa in urma Procesului Verbal de Control nr. ………./17.09.2012 precum si Decizia privind regularizarea situaţiei nr. ./18.09.2012 emisa in urma Procesului Verbal de Control nr. …..18.09.2012 in ceea ce priveşte suma de 99.427 lei, reprezentând obligaţii suplimentare după cum urmează: Taxe vamale – 3.669 lei; Taxe vamale antidumping – 59.507 lei; TVA – 15.162 lei; Majorări si penalităţi de întârziere – 21.089 lei.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esenţă, că este o companie stabilita in România, având domiciliul in Bucureşti, ……. înregistrata la Registrul Comerţului sub nr. ……06.2006, CIF …; activitatea principala a societăţii se refera la „Comerţ cu ridicata al materialului lemnos si a materialelor de construcţie si echipamentelor sanitare" (cod CAEN 4673).

Se mai arată că în vederea desfăşurării activităţii, contestatoarea a comandat in luna octombrie 2011 diverse produse de la un producător din Malaezia. Conform facturilor primite de la furnizor precum si declaraţiei de import, următoarele produse au fost achiziţionate: plasa fibra sticla, banda adeziva îmbinări, iar conform documentaţiei depuse la autorităţile vamale (declaraţie de import, certificat de origine a mărfii) rezulta ca marfa a fost produsa si încărcata in Malaezia cu destinaţia Constanta; de asemenea, documentele de asigurare precum si cele de transport menţionează ca marfa a fost transportata din Malaezia către România.

Arată contestatoarea că autorităţile romane au luat legătura cu cele din Malaezia in vederea verificării veridicităţii certificatului de origine emis de Ministerul Comerţului International si al Industriei din Malaezia şi, conform răspunsului primit, autorităţile romane susţin ca aceştia au comunicat ca certificatul de origine prezentat de companie nu a fost eliberat de Ministerul Comerţului International si al Industriei din Malaezia, astfel că autorităţile vamale au considerat ca mărfurile nu beneficiază de regim tarifar preferenţial si au calculat drepturi vamale suplimentare, TVA si majorări si penalităţi de întârziere in suma totala de 99.427 lei.

Contestatoarea considera concluziile procesului verbal de control drept abuzive având in vedere ca importatorul a întreprins toate masurile in vederea asigurării ca marfa achiziţionată poate beneficia de regimul tarifar preferenţial. In aceste sens, a solicitat exportatorului din Malaezia certificatul de origine care a fost depus împreuna cu alte documente justificative in vederea efectuării formalităţilor de import, iar după primirea procesului verbal de control contestat, contestatoarea a solicitat informaţii suplimentare din partea exportatorului, acesta din urma asigurându-l ca exista doar o neînţelegere si ca certificatul de origine a fost certificat de către autorităţile malaeziene.

Se mai menţionează că, potrivit procedurilor vamale, certificatele de origine nu se emit de către autorităţile competente, ci doar se vizează de acestea din urma, viza ce confirma declaraţia exportatorului. In procesul verbal de control se menţionează ca certificatul de origine prezentat de către Subscrisa nu a fost eliberat de către Ministerul Comerţului International si al Industriilor din Malaezia, fapt pe care contestatoarea îl considera eronat, autoritatea având doar obligaţia confirmării declaraţiei exportatorului.

Apreciază contestatoarea ca nu a putut in mod rezonabil sa detecteze eroarea si a acţionat cu buna credinţa in relaţia cu exportatorul din Malaezia si prin urmare nu poate fi penalizata pentru erorile exportatorului sau a autorităţilor competente din Malaezia. In plus, toate documentele prezentate de către exportator confirma faptul ca bufiurile importate au originea in Malaiezia, iar, autorităţile vamale nu au fost interesate in nici o măsura sa verifice care este originea mărfurilor, investigaţiile acestora oprindu-se la momentul primirii informaţiei din partea autorităţilor din Malaezia.

Se mai arată că, prevederile vamale prevăd ca rezultatul investigaţiilor autorităţilor vamale trebuie sa determine daca certificatul de origine se aplica bunurilor importate sau daca bunurile se pot califica pentru aplicarea aranjamentelor preferenţial. In fapt, autorităţile vamale din România au reţinut ca certificatul de origine doar nu a fost emis de autorităţile competente din Malaezia, nicidecum ca bunurile importate nu s-ar putea califica pentru aplicarea acestor aranjamente preferenţial. In plus, la momentul declaraţiei de import contestatoarei i-a fost solicitata achitarea unei garanţii in suma de 78.338 lei, suma pe care aceasta a achitat-o prin intermediul ordinului de plata nr. 224/25.11.2011. Suma aferenta garanţiei a fost returnata de către autorităţile vamale in data de 20.12.2011.

În dovedire, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele: Copia proceselor verbale arătate în cererea de chemare în judecată; copia deciziilor de impunere emise de autorităţile vamale; copia somaţiei de plata; copia contestaţiei depuse împotriva Proceselor Verbale emise de …….

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 04.12.2012 ………. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei materiale- art.159 punct(2) Cod procedura civila a Judecătoriei Sector 4, ca urmare a prevederilor art.2 indice 1 litera d) Cod procedura civila, unde in mod expres se prevede ca «tribunalul judeca in prima instanţa procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curţilor de apel ».

Arată intimata că în cazul de fata instanţa competenta sa judece contestaţia formulata de petenta, este Tribunalul Bucuresti-Sectia a IX-A Contencios Administrativ si Fiscal, având in vedere ca prin cererea de chemare in judecata se solicita anularea unor acte administrative intocmite de autoritatea vamala.

In ceea ce priveşte executarea propriu-zisa, in cadrul contestaţiei la executare privind un titlu executoriu ce reprezintă o somaţie de plata, debitorul poate invoca in temeiul art.172 Cod procedura fiscala, apărări de fond impotriva titlului executoriu prin care se verifica "legalitatea si temeinicia acestuia".

Executarea silita a creanţelor fiscale, in cazul de fata, s-a efectuat conform dispoziţiilor legale menţionate de Codul de procedura fiscala, somaţia nr.24523/30.10.2012 din dosarul de executare, emisa in conformitate cu dispoziţiile actului normativ, titlul de creanţa devenind titlu executoriu la data la care creanţa fiscala este scadenta.

Anterior declanşării executării, autoritatea vamala a comunicat titlu executoriu, act cu privire la individualizarea creanţei fiscale, potrivit art.137 Cod procedura fiscala, premergător executării silite, ceea ce denota faptul ca a fost depăşita prima etapa ( cea a posibilităţii contestării titlului de creanţa) fiind incidenţa etapa executării silite. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat dispoziţia amintita este cuprinsa in art.24 Cod procedura fiscala- "stingerea creanţelor fiscale, prin executare".

Somaţia a fost intocmita cu respectarea prevederilor legale, cuprinzând elementele prevăzute de art.145 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Este evident ca " dreptul la acţiune " impotriva actului administrativ fiscal aparţine celui lezat prin emiterea acestuia, dar acest drept poate fi exercitat in sfera contenciosului administrativ fiscal, iar cel ce a uzat de un asemenea mijloc judiciar de contestare a legalităţii actului administrativ fiscal nu poate recurge la contestaţia la executare.

Acest mijloc procedural are ca obiect numai controlul de legalitate a procedurii de executare, reclamantul neavand drept de opţiune in stabilirea caii procedurale de contestare a titlului.

Contestatoarea a invocat si motive ce privesc titlurile executorii, insa, in raport de dispoziţiile art.172 din OG nr.92/2003-Codul de Procedura Fiscala, unde se prevede in mod expres ca persoanele interesate pot face contestaţie fie împotriva oricărui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, fie impotriva titlului executoriu daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.

Mai arată intimata că deciziile pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.118/17.09.2012 si 128/18.09.2012 reprezintă titlu de creanţa pentru care legea speciala prevede o procedura de contestare distincta.

Astfel, dispoziţiile art.205 din OG nr.92/2003-Codul de Procedura Fiscala prevăd : « (1) împotriva titlului de creanţa, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie in condiţiile legii. Contestaţia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la acţiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in condiţiile legii ». Mai mult, potrivit dispoziţiilor art.206 alin(3) din OG nr.92/2003- Cod procedura fiscal « contesatatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat(...) »

Contestatoarea invoca pe calea contestaţiei chestiuni de fond referitoare la titlu executoriu, incalcand astfel dispoziţiile art.399 alin.3 Cod Procedura Civila.

Textul de lege prevede : « In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătoreasca, se pot invoca in contestaţia la executare apărări de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac ».

Menţionam ca potrivit art.141 alin.2 din OG nr.92/2003- Codul de Procedura Fiscala (« Titlul de creanţa devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege») deciziile nr. 116717.09.2012 si 128/18.09.2012 au devenit din titlu de creanţa titlu executoriu.

In drept au fost invocate art.115-118 C.proc.civila

La data de 22.11.2012 a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe o altă cerere, formulată de aceeaşi contestatoare, având acelaşi obiect, sub nr. 38342/4/2012, motiv pentru care la data de 11.03.2013 instanţa a admis excepţia litispendenţei invocată de intimată şi în temeiul art. 163 Cpc a conexat dosarul cu nr. 38342/4/2012 la dosarul cu nr. 37903/4/2012.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepţiile absolute si peremptorii care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. prin raportare la actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, art. 172 alin 2 din Codul de procedură fiscală (1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile. (3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Ca urmare, judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea îi revine competenţa să judece în cazul contestaţiei împotriva executării propriu-zise sau al contestaţiei la titlu, atunci când o astfel de contestaţie vizează un titlu executoriu fiscal.

O atare soluţie se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ şi, respectiv, în titlul IX din Codul de procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale, ce constituie titlu de creanţă fiscală.

Această interpretare este conformă şi prevederilor art. 172 alin 2 din Codul de procedură fiscală, prin care se precizează că, în cazul contestaţiei menţionate, "Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile".

De aceea, nu se poate considera că, în cazul contestaţiei la executarea silită a creanţelor fiscale, legiuitorul ar fi reglementat exercitarea şi soluţionarea ei în alte condiţii decât cele specifice dreptului comun, referitoare la contestaţia la executare în materie civilă, pentru că ori de câte ori a urmărit să excludă aplicarea anumitor dispoziţii ale dreptului comun în domeniul fiscal, a prevăzut aceasta în mod expres.

Pentru aceste motive instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de intimată prin întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator, pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

SC ……….. SRL a importat din Malaysia prin Biroul vamal ….. conform declaraţiei vamale de punere in libera circulaţie nr. …..(prin comisionarul vamal SC ….. SA) cantitatea de 105.950 metri pătraţi de ţesătura cu ochiuri deschise de 5x5 mm din fibra din sticla intre 90-165 gr./mp, cod tarifar 7019590011 şi cantitatea de 2.790 role de banda adeziva din ţesătura de sticla, cod tarifar 7019510090, pentru care a prezentat certificatul de origine FORM A nr. K…../29585, declarând ca originea mărfii este din Malaezia, si a beneficiat de regim tarifar preferenţial in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe.

Prin procesul-verbal de control nr. ../17.09.2012 organele vamale menţionează ca la data de 25.11.2011 firma SC ……. SRL a depus declaraţie

vamala de punere in libera circulaţie nr. …… pentru partida de marfă

reprezentând cantitatea de 105.950 metri pătraţi de ţesătura cu ochiuri deschise de 5x5 mm din

fibra din sticla intre 90-165 gr./mp, cod tarifar 7019590011, pentru care a prezentat certificatul de origine FORM A nr. …/29585, declarând ca originea mărfii este din Malaezia.

In urma controlului „a posteriori" iniţiat de …… administraţia competeta din Malaezia cu adresa MTI: ID/SKP/665-1/2012/KL (200)/25.07.2012 a transmis ……….. din cadrul ………. ca certificatul de FORM A nr. KL2011/29585, nu a fost eliberat de ……… din Malaezia si in consecinţa, mărfurile nu beneficiază de regim tarifar preferenţial in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe.

Drept urmare, ………. a încheiat procesul-verbal de control nr. 7783/17.09.2012 in baza căruia a fost emisa decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vama! nr. 118/17.09.2012, prin care au stabilit in sarcina SC ………. SRL diferenţe de drepturi vamale de import in suma de 77.894 lei si accesorii aferente in suma de 20.969 lei.

Prin decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 118/17.09.2012, emisa de Direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale ……., organele vamale au reţinut in sarcina societăţii drepturi vamale si TVA in suma totala de 77.894 lei, asupra căreia au fost calculate accesorii aferente in suma totala de 20.969 lei.

Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestaţie ce a fost respinsă de intimată ca neîntemeiată.

In procesul-verbal de control nr. 7802/18.09.2012 organele vamale mentioneaza ca la

data de 25.11.2011 firma SC ……… SRL a depus declaraţie

vamala de punere in libera circulaţie nr. 11ROBU1200I0014313 pentru partida de marfă

reprezentând cantitatea 2.790 role de banda adeziva din ţesătura de sticla, cod tarifai

7019510090, pentru care a prezentat certificatul de origine FORM A nr………./29585, declarând ca originea mărfii este din Malaezia.

In urma controlului „a posteriori" iniţiat de ……. administraţia competeta < Malaezia cu adresa MTI: ID/SKP/665-1/2012/KL (200)/25.07.2012 a transmis ……. ca certificatul de FORMA KL2011/29585, nu a fost eliberat de …… din Malaezia in consecinţa, mărfurile nu beneficiază de regim tarifar preferenţial in cadrul  Sistemului Generalizat de Preferinţe.

Drept urmare, Direcţia …….. a incheiat procesul-verbal de control nr. ………./18.09.2012 in baza căruia a fost emisa decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 128/18.09.2012, prin care au stabilit in sarcina SC ………SR diferente de drepturi vamale de import in suma de 444 lei si accesorii aferente in suma de 120 lei.

Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestaţie ce a fost respinsă de intimată ca neîntemeiată.

Ca urmare a respingerii celor două contestaţii, intimata a emis somaţia de plata nr. 24523/30.10.2012 emisa de …… Bucureşti în baza procesului Verbal de Control nr. 7783/17.09.2012 emis de ………; deciziei privind regularizarea situaţiei nr. 118/17.09.2012 emisa de …; procesului Verbal de Control nr. …../18.09.2012 emis de …; o Decizie privind regularizarea situaţiei nr. ….. emisa de …….

Din documentele existente la dosarul cauzei se retine ca in urma controlului „a posteriori" iniţiat de ……. administraţia competeta din Malaezia cu adresa MTI: lb/SKP/665-1/2012/KL (200)/25.07.2012 a transmis ………. ca certificatul de FORM A nr. KL2011/29585, nu a fost eliberat de Ministerul Comerţului International si Industrie din Malaezia.

Astfel, prin procesul verbal de control qr. 7783/17.09.2012 organele vamale ou stabilit ca SC ………. SRL pentru mărfurile importate nu beneficia de regim tarifar preferenţial in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe si pe cale de consecinţa in baza acestuia au emis deciziile pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 118/17.09.2012 şi 128/18.09.2012, prin care au stabilit in sarcina contestatarei diferente de drepturi vamale de import si accesorii aferente.

SC ………. SRL susţine ca in calitate de importator nu a avut mijloacele necesare in vederea verificării originalităţii documentelor primite de la importator. In acest sens, după primirea procesului verbal de control contestat prin prezenta, subscrisa a solicitat informaţii suplimentare din partea exportatorului, acesta din urma asigurându-l ca exista doar o neînţelegere si ca certificatul de origine a fost certificat de către autorităţile malaeziene.

In drept, Art. 5 (1) si (2) din REGULAMENTUL (CE) Nr. 732/2008 AL CONSILIULUI din 22 iulie 2008 de aplicare a unui sistem generalizat de preferinţe tarifare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 şi 31 decembrie 2011 şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 şi (CE) nr. 1933/2006 şi a Regulamentelor (CE) nr. 1100/2006 si (CE) nr. 964/2007 ale Comisiei prevede: Preferinţele tarifare prevăzute se aplică importurilor de produse care intră sub incidente regimului acordat ţării beneficiare din care sunt originare produsele. În sensul regimurilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2), regulile de origine, în ceea ce priveşte definiţia nopunii de produse originare, precum şi procedurile şi metodele de cooperare administrative aferente sunt cele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

Regulamentul (CEE) 2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziţiile de aplicare a reglementarii (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar prevede: Art. 67 (1) lit a) în sensul dispoziţiilor referitoare la preferintele tarifare generalizate acordate de Comunitate unor produse care provin din tari în curs de dezvoltare (denumite în continuare «tari beneficiare»), următoarele se considera produse originare într-o tara beneficiara: lit a) produse obţinute integral în tara respectiva, în sensul articolului 68. Art. 68 (1) Următoarele produse se considera ca fiind obţinute integral într-o tara beneficiara sau în Comunitate: (k) produse fabricate în tara respectiva exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j). Art. 80 - Produsele originare din ţara beneficiara beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 67 la prezentarea: (a) fie a unui certificat de origine tip A, al cărui model se afla în anexa 17; Art 81- (1) Produsele originare în sensul prezentei secţiuni sunt admise la import în Comunitate în beneficiul preferinţelor tarifare menţionate la articolul 67, cu condiţia ca ele sa fi fost transportate direct în sensul articolului 78, pe baza prezentării unui certificat de origine tip A, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi guvernamentale competente din tara beneficiara, cu condiţia ca tara respectiva: sa fi comunicat Comisiei informaţiile solicitate în conformitate cu articolul 93 si sa acorde sprijin Comunităţii permiţând autorităţilor vamale din statele membre sa verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informaţiilor privitoare la adevărata origine a produselor respective. (2) Certificatul de origine tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferinţelor tarifare prevăzute la articolul 67. Certificatul de origine tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentau exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia. Exportatorul sau reprezentantul sau autorizat trebuie sa prezinte cererea însoţita toate documentele justificative pentru a dovedi ca produsele pentru export îndeplinesc condi necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A. Certificatul se eliberează de către autorităţile guvernamentale competente din t beneficiara daca produsele de export pot fi considerate produse originare din t« respectiva în sensul dispoziţiilor subsectiunii 1. Certificatul este pus la dispozi exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. (6)Pentru a verifica daca au fost respectate condiţiile prevăzute la alineatul (autoritatile guvernamentale competente au dreptul sa solicite orice act doveditor sau sa efectueze verificările pe care le considera necesare. (7)Autorităţilor guvernamentale competente din tara exportatoare beneficiara le revine

sarcina de a asigura completarea corecta a certificatelor si cererilor.

Art. 83- Dat fiind ca certificatul de origine tip A reprezintă dovada documentar pentru aplicarea dispoziţiilor privind preferinţele tarifare menţionate la articolul 61 autorităţile guvernamentale competente din tara exportatoare răspund de luarea oricare masuri necesare pentru verificarea originii produselor si a celorlalte date înscrise pt certificat.

Art 85 -(1) Prin derogare de la articolul 81 alineatul (5), certificatul de origine tip A poate 1 emis în mod excepţional după exportul produselor la care se refera, daca: (a) nu a fost emis la data exportului datorita unor erori sau omisiuni involuntare sau unoi împrejurări speciale sau; (b)s-a dovedit autorităţilor vamale ca certificatul de origine tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

Autorităţile guvernamentale competente pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifica daca datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele cuprinse în documentele de export corespunzătoare si ca nu a fost emis un certificat de origine tip A în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, când au fost exportate produsele în cauza.

Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A eliberate retroactiv trebuie sa conţină menţiunea «Issued retrospectivelv» sau «Délivré a posteriori».

Art. 97-1 (1) Certificatele de origine tip A, al căror model este prezentat în anexa 17, se emit pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, însoţită de orice alte documente justificative, pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condiţiile necesare în vederea emiterii unui certificat de origine tip A.

(2)Certificatul se pune la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea

exportului. Cu toate acestea, certificatul de origine tip A poate fi emis în mod excepţional după

exportul produselor la care se referă dacă: nu a fost emis în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale sau s-a dovedit autorităţilor guvernamentale competente că certificatul de origine tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice. (3)Autorităţile guvernamentale competente pot emite retroactiv un certificat doar

după ce verifică dacă informaţiile cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din

documentele de export corespunzătoare şi că la exportul produselor în cauză nu s-a emis

un certificat de origine tip A în conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni.

Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A emise retroactiv trebuie să conţină menţiunea „Issued retrospectivelv" sau „Delivre à posteriori".

In speţă, sunt incidente si dispoziţiile art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vama! Comunitar (Codul Vamal Modernizat) care prevăd: „(1) în alte situaţii decât cele menţionate la articolul 79 alineatul (1) al doilea paragraf si la articolele 80, 81 si 83, o anumită sumă corespunzătoare taxelor la import sau la export este rambursată sau remisă în cazul în care, ca urmare a unei erori a autorităţilor competente, valoarea datoriei vamale notificate anterior a fost inferioară valorii plătibile, cu condiţia ca următoarele condiţii să fie îndeplinite: debitorul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să detecteze eroarea; debitorul a acţionat cu bună-credinţă. (2) în cazul în care statutul preferenţial al mărfurilor este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă cu autorităţile unei ţări sau ale unui teritoriu situat în exteriorul teritoriului vamal comunitar, eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi, în cazul în care acesta se dovedeşte a fi incorect, constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil, în sensul alineatului (1) litera (a). Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care eliberarea acestui certificat rezultă dintr-o prezentare incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care este evident că autorităţile emitente aveau la cunoştinţă sau trebuiau în mod rezonabil să aibă la cunoştinţă faptul că mărfurile nu corespund condiţiilor fixate pentru acordarea beneficiilor regimului preferenţial.

Debitorul este considerat a fi de bună-credinţă în cazul în care este în măsură să

demonstreze că, pe parcursul perioadei acoperite de operaţiunile comerciale în cauză, a făcut

dovada diligentei necesare pentru a garanta că toate condiţiile privind regimul preferenţial au fost întrunite.

Debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţările sau teritoriile beneficiare".

Potrivit prevederilor legale mai sus menţionate pentru a beneficia de regim tarifar preferenţial in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe la efectuarea formalităţilor vamale SC ……….. SRL avea obligaţia sa prezinte un certificat FORM A, eliberat de autorităţile competente din Malaezia.

Prin documentele existente la dosarul cauzei se retine ca la efectuarea formalităţilor vamale la declaraţia vamala de punere in libera circulaţie nr. 11ROBU120010014313 depusa prin comisionarul vamal SC ……. SA pentru cantitatea de 105.950 metri pătraţi de ţesătura cl ochiuri deschise de 5x5 mm din fibra din sticla intre 90-165 gr./mp, cod tarifar 7019590011 şi pentru cantitatea de 2.790 role de banda adeziva din ţesătura de sticla, cod tarifar 7019510090, a prezentat certificatul de origine FORM A nr. KL2011/29585, declarând ca originea mărfii este din Malaezia, si a beneficiat de regim tarifar preferenţial in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe.

In urma controlului „a posteriori" iniţiat de ……, administraţia competenta din Malaezia cu adresa MTI: ID/SKP/665-1/2012/KL (200)/25.07.2012 a transmis …….. ca certificatul de FORM A nr KL2011 /29585, nu a fost eliberat de …….. din Malaezia.

Potrivit art. 81 alin 5 din Regulamentul 2454/1993 "Certificatul se eliberează de către autorităţile guvernamentale competente din tara beneficiara daca produsele de export pot fi considerate produse originare din tara respectiva în sensul dispoziţiilor subsecţiuni 1. Certificatul este pus la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului".

Aşadar, este vorba despre un certificat de origine nevalabil, care nu a fost emis de autorităţile competente statului Malaezia,

rezultând astfel ca nu a fost efectuata verificarea regulilor de origine preferenţiala prevăzute de

art. 68 djn REG. CEE 2454/1993, si pe cale de consecinţa, mărfurile importate nu pot beneficia de

regimul ţarifar preferenţial (taxe vamale preferenţiale = 3.5 %).

Se mai retine ca la stabilirea drepturilor vamale, organele vamale au aplicat prevederile legale în vigoare la data depunerii declaraţiei de import si dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României prevăd ca "Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de fa acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală", iar conform aceluiaşi art. alin. 3 ". Când după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior rezultă că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune"

Mai mult, nu s-au depus documente care sa infirme constatările organelor vamale romaneşti si cu atat mai mult ale …….. din Malaezia care a efectuat verificările si a constatat certificatul de origine in cauza nu â fost emis de către autorităţile competente din statul Malaezia. Potrivit art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) debitorul nu poate însă să invoce buna sa credinţă în cazul în care Comisia Europeană a publicat, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, un aviz indicând că existau îndoieli temeinice în legătură cu aplicarea corectă a regulii preferenţiale de către ţările sau teritoriile beneficiare".

Astfel, se retine ca la data depunerii declaraţiei vamale erau in vigoare dispoziţiile Regulamentul UE nr. 1135/09.11.2011, regulament in baza căruia Comisia Europena a deschis o ancheta potrivit art. 1 din acest act normativ, pentru a determina dacă importurile în Uniune de ţesături cu ochiuri deschise din fibre de sticlă, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atât în lungime, cât şi îh lăţime şi o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzând discurile din fibră de sticlă, expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 7019 51 00 şi ex 7019 59 00 (codurile TARIC 7019 51 00 11 si 7019 59 00 11), eludează măsurile instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Reg. CEE 791/03.08.2011 s-a instituit o taxa de antidumping definitiva la importul de ţesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, cu o dimensiune a ochiului mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât şi în lăţime, şi cu o greutate mai mare de 35 £L2, excluzând discurile din fibră de sticlă, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 7019 51 00 şi ex.7019 59 00 (coduri TARIC 7019 51 00 10 şi 7019 59 00 10), originare din Republica Populară Chineză, iar potrivit art. 1 alin. (2) din acest regulament taxa de antidumping definitiva - prevăzuta pentru toate celelalte societăţi - a fost stabilita la nivelul de 62, 9 % care se aplica preţului net franco la frontiera Uniunii înainte de vămuire al produsului in cauza.

Ulterior acordării liberelor de vama pentru declaraţia vamala sus menţionata, Comisia Europeana a finalizat ancheta deschisa cu Reg. UE nr. 1135/09.11.2011 si a stabilit prin art. 1 din Regulamentul nr. 672/16.07.2012 următoarele: "(1) Taxa antidumping definitivă aplicabilă „tuturor celorlalte societăţi" instituită prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 791/2011 asupra importurilor de ţesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atât în lungime, cât şi în lăţime şi având o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzând discurile din fibră de sticlă, originare dir Republica Populară Chineză, se extinde la importurile din ţesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atât în lungime, cât şi în lăţime si având o greutate de peste 35 g/m 2, excluzând discurile din fibră de sticlă, expediate din Malaysia. indiferent dacă au fost declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 7019 51 00 si ex 7019 59 00 (coduri TARIC 7019 511 00 11 si 7019 59 00 11).

(2) Taxa extinsă în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se percepe la importurile expediate din Malaysia declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1135/2011 al Comisiei şi cu articolul 11 alineatul (3) şi articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009"

In consecinţa, la importurile de ţesături cu ochiuri deschise din fibra de sticla cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atât în lungime, cât şi în lăţime şi având o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzând discurile din fibră de sticlă, care se încadrează la poziţia tarifare 7019590011, care sunt expediate din Malaysia. indiferent dacă au fost declarate sau nu a fiind originare din Malaysia, se aplica taxa de antidumping definitiva de 62,9 %- prevăzută  pentru toate celelalte societăţi - asa cum a fost stabilita prin Regulamentul UE nr. 791/03.08.2011.

Având in vedere si considerentul nr. (19) din Regulamentul (UE) nr. 1135/09.08.2011-în baza căruia Comisia Europeana a deschis ancheta in cauza, potrivit căruia: <în conformitate ci articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, importarea produsului care face obiectu anchetei ar trebui să facă obiectul unei înregistrări pentru a garanta că, în cazul în care anchete demonstrează eludarea, poate fi prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în dreptul antidumping începând cu data înregistrării acestor importuri expediate din Malaysia. rezulta că taxa antidumping definitivă de 62,9 % se aplica la importurile înregistrate in conformitate cu dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, începând cu data intrării in vigoare a acestuia, respectiv data de 11.11.2011.

In consecinţa se retine ca pentru importul mărfurilor înscrise in declaraţiile vamale, in cauza, se impune stabilirea si încasarea taxei antidumping definitive la nivelul de 62, 9 % in temeiul prevederilor art. 1 si a considerentului (19) din Regulamentul UE 672/16.07.2012, precum si art. 1 din Regulamentul 791/03.08.2011.

Întrucât declararea mărfurilor înscrise in declaraţia vamala de punere in libera circulaţie nr. 11ROBU1200I0014313 depusa a fost efectuata in numele si pe seama titularului, potrivit contractului de reprezentare directa, rezulta ca SC ……… SRL are si calitatea de de declarant pentru operaţiunea de vămuire in cauza, dupa cum rezulta din dispoziţiile art. 4 si art. 5 din REG. CEE 2913/1992 care prevăd: "Art. 4 (18) Declaraţia vamală reprezintă documentul în care o persoană indică în forma si modalitatea prevăzută dorinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal. Art. 5 (1) în condiţiile prevăzute la articolul 64 alineatul (2) şi sub rezerva dispoziţiilor

adoptate în cadrul articolului 243 alineatul (2) litera (b), orice persoană îşi poate desemna un

reprezentant în relaţia sa cu autorităţile vamale, pentru a întocmi actele si a îndeplini formalităţile

prevăzute în reglementările vamale. (2)0 astfel de reprezentare poate fi:- directă, caz în care reprezentantul acţionează în numele si pe seama unei alte persoane".

In consecinţa, văzând şi dispoziţiile art. 287 din legea 86/2006 privind Codul vamal al României; art. 20 alin 1, art. 201 şi art. 214 din Regulamentul CEE 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal şi art. 136,139 şi 157 din legea 571/2003 privind Codul Fiscal, contestatara răspunde pentru toate datele înscrise in declaraţia vamala nr. 11ROBU1200I0014313 si pentru autenticitatea documentelor anexate acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 199 din Regulamentul. CEE 2454/1993 privind Regulamentul vamal Comunitar (fără a se aduce atingere eventualei aplicări a dispoziţiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnate de catre declarant sau reprezentantul acestuia îl obliga pe acesta ca, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare, sa răspundă de: corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie; autenticitatea documentelor anexate si de respectarea tuturor obligaţiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere) .

Se mai constată că potrivit art. 119 si art. 120 si art: 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, au fost stabilite majorări de întârziere ca urmare a faptului că în sarcina contestatoarei au fost reţinute ca fiind datorate obligaţii fiscale principale in suma de 77.894 lei, respectiv 444 lei, ce nu au fost achitate.

Se retine ca măsura dispusa de organul vamal de a stabili diferenţe de taxe vamale, taxe antidumping definitive si taxa pe valoarea adăugata, precum şi penalităţi de întârziere, in sarcina societăţii pentru mărfurile importate din Malaysia, încadrate la poziţiile tarifare 7019590011 şi 7019510090 prin declaraţia vamala de punere in libera circulaţie de punere in libera circulaţie nr. 11ROBU1200I0014313 (prin comisionarul vamal SC ………. SA), este temeinica si in deplina concordanta cu dispoziţiile legale in vigoare, si drept urmare, organele vamale au procedat la recalcularea drepturilor vamale conform Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 118/17.09.2012 şi 128/18.09.2012, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiate atât contestaţia la executare principală, cât şi cea conexă.

Întrucât suspendarea executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluţionarea în fond a prezentei contestaţii la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 al. 1 C.pr.civ., instanţa va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia necompetenţei materiale, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia la executare principală, formulată de contestatorul SC ………, în contradictoriu cu intimaţii ……………….., ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia la executare conexă, ca neîntemeiată.

Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare