Contestaţie la executare . Repunerea în termenul de formulare a contestației la executare. Excepția tardivității . ( Dosar nr. 14000/301/2019; sentinţa civilă nr. 3053/17.06.2020).

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.05.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. 14000/301/2019, contestatoarea AE, în contradictoriu cu intimatele C. B S.A. și C.  Sector 3, a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 562/2014 constituit pe rolul B.E.J. E. , prin care a solicitat desființarea tuturor actelor și formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației. De asemenea, a solicitat repunerea în termenul de formulare a contestației la executare și obligarea intimatei C. B S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a învederat că, în fapt, la data de 02.05.2019, a murit mama sa, UE. Ulterior eliberării certificatului de deces și înmormântării acesteia, contestatoarea s-a prezentat la Casa de Pensii pentru a le aduce la cunoștință decesul și a încasa ajutorul de înmormântare.

La Casa de Pensii, o funcționară i-a comunicat însă că nu îi poate elibera ajutorul de înmormântare integral deoarece are poprire pe pensie. Cerând lămuriri, în final i s-a eliberat integral ajutorul de înmormântare la acea dată, 07.05.2019. De asemenea, i s-au comunicat și adresele de înființare a popririi din 2 dosare de executare silită, moment în care a luat cunoștință de cuantumul acestora și de creditoarele care au solicitat executarea silită.

În continuare, contestatoarea a învederat că nu mai domiciliază la domiciliul său legal din octombrie 2011 și nici nu mai are o carte de identitate valabilă, beneficiind doar, o dată la 6 luni, de reînnoirea unei cărți de identitate provizorii.

Ulterior intervenirii crizei economice în România, în anii 2009-2010, a fost supusă unei serii de executări silite, în urma cărora a pierdut toate proprietățile sale imobiliare, rămânând fără un domiciliu și locuind cu soțul și mama sa în chirie.

Apartamentul din București, Bd. N. ,  a fost ultima sa adresă legală de domiciliu, însă acesta a fost adjudecat cu ocazia licitației imobiliare din data de 29.09.2011 în dosarul nr. IM/CS/1/2009 al B.R.– Direcția Recuperare Creanțe Rețea, Corpul Executorilor Bancari.

Ulterior adjudecării și mutării din apartament, din luna octombrie 2011, contestatoarea nu a mai avut un domiciliu legal identic cu locuința sa în fapt, situație care a generat o serie de complicații în momentul în care a început să primească pensia pentru limita de vârstă.

Astfel, poștașul de la fostul domiciliu merge cu banii și talonul de pensii la vechiul domiciliu, unde evident nu o găsește, duce banii înapoi la oficiul poștal și apoi se prezintă după 3-5 zile și îi poate ridica, împreună cu talonul avizat pentru lipsa de la domiciliu. Tot așa, nu a putut primi niciodată vreo comunicare trimisă la fostul domiciliu din B., Bd. N.

Conform susținerilor contestatoarei, pe talonul de pensie, singura mențiune este a unor rețineri în cuantum de 744 lei, din cei 1.489 lei ai pensiei. Bănuiala sa era că acele rețineri reprezentau în fapt impozite reținute de Casa de Pensii și rețineri la vechile executări silite, atât timp cât prin executarea silită a domiciliului său din 2011 nu s-a acoperit nici măcar acel credit și atunci deja erau și alte dosare de executare silită.

Astfel, primul moment în care a luat cunoștință de mărimea debitelor urmărite, de originea lor, de creditorii următori și dosarele de executare întocmite a fost la data de 07.05.2019, când a primit ajutorul de înmormântare pentru defuncta sa mamă și i s-au înmânat de către funcționara din cadrul C.  Sector 3 și adresele de poprire.

Față de aceste împrejurări, contestatoarea a menționat că, în măsura în care instanța apreciază că se impune, înțelege să solicite, dacă va fi necesar, în temeiul art. 186 C.pr.civ., și repunerea în termenul de introducere a contestației la executare, având în vedere situația domiciliului său legal și faptul că nu a putut lua la cunoștință în mod efectiv de dosarele de executare începute împotriva sa.

Contestatoarea a menționat, cu titlu prealabil, că a beneficiat de contractul de credit bancar nr. 131436 din data de 21.10.2005, dat nu a mai plătit nimic în contul ratelor dinainte de 2008.

Aceasta a invocat excepția nelegalității executării silite, având în vedere că, urmărind portalul instanțelor de judecată, nu a observat nicio cerere de încuviințare a executării silite formulate împotriva sa pentru dosarul de executare silită contestat. Astfel, în lipsa unei încheieri de încuviințare a executării silite, executarea silită este ilegală și se impune anularea ei.

De asemenea, contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. În acest sens, a învederat că executarea silită a început în anul 2014, iar curgerea unei perioade atât de lungi de timp echivalează în mod practic cu o veritabilă desesizare din partea creditoarei. În plan civil și procedural, aceasta are drept efect prescrierea dreptului de a cere executarea silită, fără incidența învederată a unui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive.

În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a menționat că nu a primit până în acest moment niciun înscris de la executorul judecătoresc pentru a-și putea formula apărările, rezervându-și dreptul de a le preciza de îndată ce va lua cunoștință de actele din dosarul de executare silită.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C.pr.civ., precum și cele ale Decretului Lege nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză față de data întocmirii titlului executoriu.

În probațiune, contestatoarea a atașat un set de înscrisuri (f. 12-17 dosar declinat) și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu (f. 10-11 dosar declinat) și a probei cu expertiză de specialitate.

La data de 20.06.2019, B.E.J. E.  a depus, în copie, dosarul de executare nr. 562/2014 (dosar de executare).

La data de 27.06.2019, intimata C.B. S.A. a depus întâmpinare (f. 23-28 dosar declinat), prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare, excepția tardivității formulării cererii, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării silite și respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.

În motivarea excepției netimbrării, intimata a invocat dispozițiile art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 și a învederat că din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. În măsura în care contestatoarea nu a achitat în contul și cuantumul corect suma datorată către bugetul statului, intimata a solicitat anularea contestației la executare ca netimbrată/insuficient timbrată.

Referitor la excepția tardivității formulării contestației, intimata a invocat dispozițiile art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.. Aceasta a susținut că, având în vedere că partea contestatoare a formulat o contestație împotriva executării silite înseși, termenul de formulare a contestației este de 15 zile de la data la care debitorul a primit actele de executare silită, respectiv de la data de 10.06.2014. La acea dată executorul judecătoresc a comunicat către debitoare înștiințarea prin care i-a adus la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 131436/21.10.2005.

Or, raportat la data de 23.05.2019, data înregistrării pe rolul instanței a contestației la executare care formează obiectul prezentei cauzei, este evident că termenul de 15 zile, prevăzut de lege pentru formularea contestației la executare, a fost cu mult depășit.

De altfel, procedura de comunicare este pe deplin îndeplinită, debitoarea fiind culpabilă de faptul că nu a anunțat schimbarea de domiciliu.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata a invocat dispozițiile art. 719 C.pr.civ.. și a susținut că partea contestatoare nu a făcut dovada motivelor temeinice necesare suspendării executării silite.

În continuare, intimata a arătat că executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite prin încheierea pronunțată la data de 06.05.2014 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20999/299/2014.

Referitor la prescripția dreptului de a solicita executarea silită, intimata a invocat dispozițiile art. 706 C.pr.civ.. În speță, titlul executoriu este reprezentat de un contract de card, a cărui natură executorie este stabilită de art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006. Astfel, termenul de prescripție se calculează de la data la care s-a născut dreptul băncii de a executa propria creanță, respectiv de la data la care o rată a devenit scadentă prin neplata ei la termen.

Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul B.E.J. E. la data de 22.04.2014, iar data la care s-a născut dreptul său de a cere executarea a fost 11.04.2014, când s-a declarat scadența anticipată. De la data formulării cererii de executare silită au fost emise în mod constant acte de executare silită.

De asemenea, intimata a invocat și prevederile art. 709 alin. 1 pct. 2 coroborat cu art. 784 alin. 5 C.pr.civ.. Prin urmare, a apreciat că și-a exercitat dreptul de a obține executarea silită în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 706 alin. 1 C.pr.civ..

În ceea ce privește apărările contestatoarei referitoare la domiciliul real al acesteia, intimata a susținut că executorul judecătoresc a efectuat toate procedurile de comunicare în conformitate cu dispozițiile art. 671 coroborate cu art. 154 și următoarele C.pr.civ.. Prin urmare, acestea au fost valabil efectuate.

Faptul că debitoarea nu are domiciliul la locul unde i-au fost comunicate actele de executare este lipsit de relevanță câtă vreme aceasta a fost înștiințată la adresa indicată în actul de identitate și în contract. Contestatoarea avea obligația de a înștiința banca cu privire la modificarea domiciliului, în caz contrar, actele se consideră comunicate. Conform art. 7 lit. g, debitoarea s-a angajat ca în termen de 7 zile lucrătoare de la momentul producerii modificării să notifice în scris banca.

Astfel cum rezultă din întreg dosarul de executare, executorul judecătoresc a depus toate diligențele pentru comunicarea actelor de executare către debitoare, însă aceasta nu a fost găsită la domiciliu. A se observa în acest sens procesul-verbal de constatare din data de 12.06.2014, prin care executorul judecătoresc consemnează că s-a deplasat la locuința din adresa de domiciliu a debitoarei și a aflat că aceasta nu mai locuiește la respectivul imobil, fiind consemnat pe plic „destinatar mutat de la adresă”. Pe de altă parte, executorul a efectuat demersuri pentru aflarea domiciliului debitoarei, iar informațiile furnizate atestau că aceasta figura cu același domiciliu.

Faptul că, în realitate, acest domiciliu nu mai coincide cu domiciliul actual al contestatoarei în niciun caz nu poate fi imputat intimatei. Prin această atitudine, contestatoare își invocă propria culpă în susținerea propriilor interese. Asemenea argumente nu intră în sfera motivelor temeinic justificate, independente de voința și culpa debitoarei, ce ar fi împiedicat-o să acționeze în termenul legal.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, intimata a depus un set de înscrisuri (f. 29-37 dosar declinat).

Legal citată, intimata C. Sector 3 nu a depus întâmpinare.

Prin încheierea pronunțată la data de 08.08.2019 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 14000/301/2019/a1, instanța a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată, și a constatat că taxa judiciară de timbru stabilită de instanță este în cuantum de 358 lei, iar nu de 3358 lei.

Prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2019 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 14000/301/2019, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar, ca neîntemeiată.

Prin încheierea pronunțată la data de 22.10.2019 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 14000/301/2019/a2, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petenta A. și a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 358 lei la suma de 179 lei și eșalonarea, în 6 rate lunare, fiecare rată în cuantum de 29,83 lei, scadentă în data de 20 a fiecărei luni, începând cu data de 20.11.2019.

Prin Sentința civilă nr. 11522 pronunțată la data de 06.11.2019 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 14000/301/2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 11.03.2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr.

La data de 06.05.2020, B.E.J. E. a depus, în copie, actele de executare efectuate ulterior datei de 21.05.2019 (f. 19-43).

Prin încheierea din data de 13.05.2020, instanța a admis excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite și a anulat cererea de suspendare a executării silite, ca netimbrată.

La termenul din data de 03.06.2020, instanța a respins excepția netimbrării contestației la executare, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată, instanța reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța reține că, potrivit art. 24 C.pr.civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 25 alin. 1 din același act normativ, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legii.

Totodată, dispozițiile art. 622 alin. 1 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Coroborând dispozițiile legale anterior enunțate, instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, în forma în vigoare la data de 24.04.2014, data înregistrării cererii de executare silită pe rolul executorului judecătoresc, care a condus la formarea dosarului de executare nr. 562/2014.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi; dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

În acest context, instanța constată că, prin contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 562/2014 constituit pe rolul B.E.J. E., invocând motive ce vizează executarea silită însăși, respectiv lipsa încuviințării executării silite și prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Instanța reține, în primul rând că, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare (f. 91-92 dosar de executare), executorul judecătoresc i-a transmis debitoarei înștiințarea privind declanșarea executării silite, încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, încheierea privind cheltuielilor de executare silită, somația, adresele de înștiințare privind măsura popririi și adresele de înființare a popririi, la data de 12.06.2014, la adresa de domiciliu valabilă la acea dată (așa cum reiese din verificările efectuate în DEPABD – f. 9), respectiv în B., Bd. N., însă acestea nu au putut efectiv comunicate, corespondența întorcându-se cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la adresă”.

Referitor la locul îndeplinirii procedurii de comunicare, dispozițiile art. 155 pct. 6 C.pr.civ. prevăd că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor. În cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară activitatea curentă.

Așa cum reiese din verificările efectuate în baza de date DEPABD (f. 9), contestatoarea figurează cu domiciliul la adresa anterior menționată încă din data de 01.01.1985, fiind astfel lipsit de relevanță faptul că, la data de 02.11.2011, imobilul respectiv a fost adjudecat de către S.C. M. S.R.L. în cadrul dosarului de executare nr. IM/CS/1/2009, conform mențiunilor din extrasul de carte funciară atașat (f. 134 dosar de executare).

Conform art. 13 coroborat cu art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 97/2005, actul de identitate (cartea de identitate, cartea electronică de identitate, cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate) face dovada identității, a cetățeniei române, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință.

Totodată, potrivit art. 33 din același act normativ, mențiunea privind reședința se înscrie pe un document, denumit dovadă de reședință, ca va însoți cartea de identitate, cartea electronică de identitate și cartea de identitate provizorie.

Deși contestatoarea a susținut că încă din anul 2011 a avut carte de identitate provizorie și a locuit în fapt la o altă adresă cu chirie, aceasta nu a făcut nicio dovadă că la data comunicării actelor de executare, 12.06.2014, acea adresă era opozabilă terților, neexistând nicio atare mențiune în evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Mai mult decât atât, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 lit. g din contractul nr. 131436 din data de 21.10.2005, titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită, contestatoarea s-a obligat să notifice în scris modificarea datelor declarate în cererea de eliberare a cardului în termen de 7 zile lucrătoare de la momentul producerii lor. Așadar, deși în cuprinsul contractului de credit, reclamanta a indicat o adresă la care poate fi contactată, cea de domiciliu, aceasta a omis să învedereze băncii schimbarea în fapt a locuinței.

În atare circumstanțe, în care contestatoarea nu și-a schimbat adresa de domiciliu, nu și-a făcut adresa de reședință cunoscută în condițiile art. 31 și următoarele din O.U.G. nr. 97/2005 și nu a notificat băncii noua adresă la care locuiește, instanța reține că procedura de comunicare a actelor de executare a fost în mod legal efectuată la data de 12.06.2014, la adresa de domiciliu a contestatoarei. Prin urmare, termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare a început să curgă de la această dată, în condițiile art. 714 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ..

În al doilea rând, chiar dacă s-ar aprecia că procedura de comunicare nu a fost valabil efectuată la data de 12.06.2014, așa cum rezultă din recipisele de consemnare și încheierile de eliberare sume regăsite în dosarul de executare, terțul poprit Casa de Pensii a Municipiului București a efectuat rețineri din pensia contestatoarei în mod periodic încă din data de 31.07.2018 (f. 180 și următoarele dosar de executare). Or, având în vedere dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 2 și pct. 3 teza a II-a C.pr.civ., termenul de formulare a contestației la executare a început să curgă cel mai târziu la această dată, neputând fi primită apărarea debitoarei conform căreia a crezut că acele rețineri reprezentau de fapt impozite și rețineri din alte dosare de executare silită.

În al treilea rând, deși contestatoarea a afirmat că a luat cunoștință pentru prima oară de actele de executare contestate la data de 07.05.2019, susținerile sale sunt lipsite de orice suport probator, urmând astfel a fi înlăturate de instanță.

Pe cale de consecință, constatând că prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 23.05.2019, instanța reține că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, fiind așadar tardivă.

În ceea ce privește cererea contestatoarei privind repunerea în termenul de formulare a contestației, sunt incidente dispozițiile art. 186 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, debitoarea nu și-a exercitat dreptul de a formula contestația la executare în termenul legal de 15 zile. Însă, pentru a se punea dispune repunerea ei în termen, era necesar ca aceasta să dovedească existența unor motive temeinic justificate care au dus la imposibilitatea de a formula contestația la executare, deci a unei împrejurări care exclude culpa sa, dovada care nu a fost făcută în condițiile art. 249 C.pr.civ..

În acest sens, instanța are în vedere că nemodificarea adresei de domiciliu sau neînregistrarea unei adrese de reședință valabile și, implicit, comunicarea actelor de executare la o adresă care nu coincide cu locuința sa în fapt, presupun culpa debitoarei, aceasta neglijând să efectueze demersurile legale necesare pentru ca adresa sa să fie opozabilă terților.

De asemenea, și credința eronată că reținerile din pensie reprezintă impozite sau vizează alte executări silite are la bază tot culpa contestatoarei, întrucât aceasta avea posibilitatea reală de a se interesa cu privire la natura acelor rețineri, prin prezentarea la Casa de Pensii a Municipiului București, așa cum, de altfel, susține că a și procedat la data de 07.05.2019.

În consecință, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 186 C.pr.civ., pentru a se putea dispune repunerea contestatoarei în termenul de formulare a contestației la executare.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de contestație la executare, formulată de contestatoare, ca neîntemeiată, va admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimată, și, pe cale de consecință, va respinge contestaţia la executare, ca tardiv formulată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și lipsa unei culpe procesuale a intimatei, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, B.E.J. E. , după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare