Plângere contravenţională

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. B.A. PDC SRL.  şi pe intimatul ITMA, având ca obiect plângere contravenţională.

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cereri, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.03.2014, sub nr. unic de dosar 990/214/2014, petentul SC B.A. PDC SRL, în contradictoriu cu intimatul ITM A, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită plângerea contravenţională formulată şi să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AG nr. 19488 din 03.09.2014 încheiat de intimat şi exonerarea de plata sancţiunii contravenţionale, în cuantum de 20000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu avertismentul.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul-verbal anterior menţionat s-a reţinut că au fost identificate două persoane, respectiv numiţii FCI şi SMI, ce ar fi prestat activitate pentru societate, fără a avea încheiat un contract de muncă în formă scrisă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.

În ceea ce îl priveşte pe numitul FCI, petenta a precizat că acesta a desfăşurat activitate în baza unor contracte individuale de muncă în perioadele 25.04.2013-02.10.2013 şi 11.10.2013-05.12.2013. De asemenea, numitul  SMI a prestat muncă în favoare petentului în perioadele 22.07.2013-02.10.2013 şi 11.10.2013 până în prezent.

În baza proceselor verbale de deschidere a staţiei, intimata a reţinut că numitul FCI a prestat activitate pentru angajator fără a avea un contract încheiat în formă scrisă timp de 5 zile, respectiv în datele de 06.12.2013, 11.12.2013, 07.01.2014, 17.01.2014 şi 29.01.2014, iar numitul  SMI pentru o perioadă de 3 zile, respectiv în zilele de 04.10.2014, 05.10.2013 şi 07.10.2013. În opinia petentului, această constatare este nefondată, întrucât în perioadele reţinute de intimată ca fiind în afara dispoziţiilor legale, cele două persoane nu au desfăşurat nicio activitate în favoarea societăţii. Aceştia au deschis staţia doar pentru control propriu, pentru a se verifica dacă există urme de efracţie la punctul de lucru, aceştia nefiind remuneraţi pentru această activitate.

Totodată, petenta a arătat că intimata a întocmit procesul-verbal fără a audia cele două persoane. De altfel, cele două persoane nici nu au fost prezente la momentul realizării controlului, la acel moment fiind de faţă doar angajata societăţii PM, referitor la aceasta din urmă reţinându-se că este angajată în baza unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.

De asemenea, petenta a mai învederat instanţei că este la prima abatere de această natură şi că niciodată nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata impozitelor şi de a prejudicia bugetul de stat.  În plus, cele două persoane presupuse a fi angajate fără forme legale ar fi lucrat în acest mod timp de 5 zile, respectiv 3 zile. Astfel, presupusul prejudiciu este aproape inexistent. Mai mult, imediat după ridicarea documentelor de la punctul de lucru şi până la momentul întocmirii procesului verbal, petenta a intrat în legalitate, procedând la încheierea contractelor de muncă cu cele două persoane. În aceste condiţii, s-a acoperit prejudiciul şi nici nu mai există pericol social. Obligarea la plata unei sume într-un cuantum atât de ridicat ar genera consecinţe negative atât pentru societate, cât şi pentru salariaţi, în sensul că nu s-ar putea păstra aceste locuri de muncă.

În drept, petenta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile OG nr. 2/2001,  Legii nr. 108/1999 şi H.G. nr. 1377/2009. De asemenea, petenta a solicitat judecata cauzei în lipsă.

În probaţiune, aceasta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în acest sens fiind ataşate la dosar copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor (filele 9-10), proces-verbal de control (fila 11), anexa proces-verbal de control (fila 12).

Cererea a fost legal timbrată, la dosar (fila 6) fiind ataşată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

În termen legal, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei în data de 05.02.2014 şi în urma analizării documentelor ridicate de la punctul de lucru, au fost identificată două persoane care prestau activitate în favoarea petentei fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.Astfel, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea art. 16 alin. 1 din Codul muncii, câte 10.000 lei pentru fiecare persoană găsită fără forme legale. Intimatul a mai arătat că procesul-verbal respectă dispoziţiile art. 16 şi 17 din OG nr.2/2001, iar sancţiunile au fost corect individualizate. Totodată, intimatul a arătat că sancţiunea a fost corect individualizată prin raportare la gradul de pericol social al faptei.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 16 alin. 1, art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 şi dispoziţiile din O.G. nr. 2/2001.

În probaţiune, intimata a depus copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor (filele 29-30), dovadă afişare proces-verbal de contravenţie (fila 31), proces-verbal de control (fila 32), anexa proces-verbal de control (filele  33-34), procese-verbale deschidere staţie (filele 35-40).

La data de 06.06.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat netemeinicia susţinerilor intimatului din întâmpinare. În ceea ce priveşte procesele-verbale de deschidere a staţiei pe baza cărora s-a încheiat procesul-verbal de contravenţie, s-a arătat că acestea sunt simple notiţe, nesemnate de nicio persoană şi neînsuşite de conducerea societăţii.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosar prin încheierea din data de 11.09.2014.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal seria AG nr. 19488 întocmit de intimatul ITM A la data de 03.03.2014, petenta a fost sancţionată cu amendă în valoare de 20.000 lei, în temeiul art.  260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reţinându-se că în urma controlului efectuat la data de 05.02.2014 la punctul de lucru al petentei au fost identificate două persoane, numiţii FCI şi  SMI, desfăşurând activitate în folosul petentei fără contract de muncă.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condiţiilor de formă, instanţa constată că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de  art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Sub aspectul temeiniciei, petenta a susţinut că, în perioadele reţinute de intimată ca fiind în afara legalităţii, numiţii FCI şi  SMI nu au desfăşurat activitate pentru petenta şi că aceştia se aflau la punctul de lucru doar pentru control propriu, pentru a se verifica dacă există urme de efracţie. Pentru această activitate, cei doi nu au fost remuneraţi de petentă. Instanţa constată că petenta prin afirmaţiile sale recunoaşte, implicit,că aceştia au prestat o activitate în interesul ei, întrucât, în condiţiile în care aceştia nu erau angajaţii societăţii petente, nu aveau niciun motiv să verifice integritatea punctului de lucru, această atribuţie revenind angajaţilor petentei.

În plus, din chiar procesele-verbale de deschidere a staţiei, reiese că aceştia au prestat activitate, acestea fiind redactate de către cele două persoane identificate fără contract individual de muncă. În aceste documente, cei doi menţionează nu doar faptul că au deschis staţia, ci şi faptul că au verificat staţiile de pompă şi au stabilit valoarea vânzării totale şi a încasărilor.

De asemenea, nici susţinerea că documentele nu sunt însuşite de petentă nu poate fi reţinută în condiţiile în care intimata le-a preluat de la punctul de lucru al petentei, fiind predate de împuternicitul acesteia. În situaţia în care nu îşi asuma respectivele înscrisuri, petenta avea posibilitatea de a nu le păstra în gestiunea sa.

Mai mult decât atât, petenta nici nu a contestat veridicitatea acestor documente până la momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.

Totodată, şi faptul că, ulterior, a semnat contracte aceste două persoane este o dovadă care susţine temeinicia celor reţinute în procesul-verbal, petenta recunoscându-şi astfel vinovăţia.

Deşi petenta a contestat procesului-verbal, aceasta nu a adus nici măcar o probă care să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie de care acesta se bucură. Prezumţia de legalitate şi temeinicie nu este contrară nici jurisprudenţei CEDO.

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunţată în cauza Ioan Pop c. României, CEDO a reiterat faptul că prezumţiile de fapt şi de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenţia neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenţia impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, este tocmai ca o anumită proporţie între acestea şi prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ţine cont în analiza proporţionalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ şi, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franţei, 7 octombrie 1988, par. 28; Anghel c. României, par. 60).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că petentului i s-a acordat posibilitatea de a obţine administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenţie. Cu toate acestea, petentul s-a mulţumit doar să conteste procesul-verbal, fără însă a aduce probe în favoarea variantei pe care o susţine.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, date fiind şi dispoziţiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că amenda aplicată petentei, în valoare de 20.000 lei, este disproporţionată în raport de fapta săvârşită şi prejudiciul produs, respectiv neachitarea impozitelor şi taxelor aferente pentru perioada de 8 zile în care persoanele identificate au prestat activitate în beneficiul petentei. Astfel, instanţa constată că s-a reţinut în sarcina petentei că a primit la muncă două persoane fără a avea încheiat cu aceştia contract de muncă pe o durată totală de 8 zile.

În ceea ce îl priveşte pe numitul FCI, acesta a desfăşurat activitate în interesul petentei timp de 5 zile, iar referitor la numitul  SMI, s-a constatat că a fost angajat fără forme legale timp de 3 zile. Se observă, de asemenea, în ceea ce îl priveşte pe acesta din urmă, că perioada de referinţă – 04.10.2013, 05.10.2013 şi 07.10.2013 - este cuprinsă între sfârşitul primului contract de muncă (încheiat între 22.07.2013 şi 02.10.2013) şi începutul celuilalt contract încheiat în data de 11.10.2013. Astfel, instanţa constată că petenta s-a conformat prevederilor din Codul muncii privitoare la încheierea în formă scrisă a contractului de muncă încă dinainte de controlul inspectorilor de muncă efectuat în data de 05.02.2014. Totodată, petenta a înţeles să se conformeze prevederilor legale şi cu privire la numitul FCI începând cu data de 22.02.2014. Se va avea în vedere şi faptul că petenta nu este cunoscută cu alte sancţiuni contravenţionale în acest domeniu.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că sancţiunea contravenţională aplicată, chiar dacă a fost stabilită în valoarea minimă prevăzută de lege, nu corespunde cu pericolul social creat prin fapta reţinută în sarcina sa. Orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii. Sancţiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate. Or, în cauză, instanţa apreciază că scopul sancţiunilor contravenţionale se poate atinge şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientei-petente, fără aplicarea amenzii contravenţionale.

Chiar dacă norma de drept care defineşte şi sancţionează contravenţia, respectiv art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii, nu prevede posibilitatea aplicării avertismentului pentru acea faptă, conform art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Prin urmare, instanţa va admite în parte plângerea petentei şi va înlocui amenda contravenţională, în valoare de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal atacat cu sancţiunea avertismentului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa constată că, prin concluziile puse pe fondul cauzei de apărătorul petentei, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul SC B.A. PDC SRL, în contradictoriu cu  intimatul IRM  A.

Înlocuieşte amenda de 20.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AG nr. 19488 din 03.09.2014 întocmit de ITM A, cu sancţiunea avertismentului.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costeşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.09.2014.

Domenii speta

Spete similare