Taxa pentru televiziune si radiodifuziune. Actiune in pretentii.

Conform art. 40 din legea 41/1994 (2) persoanele fizice cu domiciliul în România au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare de radio, respectiv de televiziune, şi a celor care, potrivit legii, beneficiază de scutire de la plata acestor taxe. 

(3) persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. 

Prin decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligaţia persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii Fundamentale.

Obligaţia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective, adica a acelor entităţi în folosul cărora se realizează activitatea de informare de către cele două servicii publice.

Legiuitorul nu a prevazut taxa radio şi taxa TV se datorează de toate persoanele juridice române, indiferent de faptul dacă deţin sau nu aparate de recepţionare a informaţiei radio şi tv, insa a prezumat calitatea de beneficiar al serviciului de radio şi de televiziune a tuturor persoanelor fizice si juridice cu sediul în România, proba contrara putandu-se efectua in cazul persoanelor fizice prin simpla sustinere(declaratie pe propria răspundere), in cazul persoanelor juridice proba contrara  putand fi facuta prin alte mijloace(avand in vedere ca detin un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop/activitati), spre exemplu dovada suspendarii  activitatii.

În speţă, societatea reclamantă, desi a sustinut, nu a dovedit ca ca are suspendata activitatea, conform certificatului ONRC de la fila 39, rezulta ca starea firmei este in functiune.

Deci, simpla sustinere ca nu detine receptoare nu este suficienta, in cazul persoanelor juridice, declaratia pe propria raspundere este prevazuta expres numai pentru  persoanele fizice. Mai mult decat atat, cat timp reclamanta detine o adresa de e-mail rezulta implicit ca detine un receptor -calculator, prin intermediul caruia beneficiaza de servicii de radio sau televiziune.

Prin urmare,  reclamanta nu a facut dovada contrara prezumtiei privind calitatea de beneficiar al serviciilor de radio şi de televiziune, astfel ca  instanţa va respinge cererea ca neintemeiata.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ELECTRICA FURNIZARE SA sub aspectul cererii din data de 09.10.2015 prin care reclamanta a precizat capetele 3 si 4 de cerere, solicitand obligarea paratei ELECTRICA FURNIZARE S.A. sa radiere reclamanta din evidentele sale cu privire la taxa pentru televiziune si radiodifuziune, instanta retine ca nu este intemeiata, insasi parata sustinand ca poate sa o radieze pe reclamanta din evidentele sale, in temeiul unei hotarari judecatoresti.

Domenii speta

Spete similare