Insolvență. Plan de reorganizare. Condiții de aprobare.

Decizie 319 din 19.09.2019


Insolvență. Plan de reorganizare. Condiții de aprobare.

Art. 101 alin. 1 lit. A Legea nr.85/2006

Fiind constituite patru categorii de creanţe, pentru a se reține că planul a fost votat (acceptat) de către creditori era necesar ca jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, ce reprezintă trei din patru categorii de creanţe, şi nu două categorii de creanţe, aşa cum s-a reţinut de către administratorul judiciar, să accepte planul de reorganizare.

Secția a II-a civilă, Decizia  civilă  nr. 319 din 19 septembrie 2019

Prin cererea înregistrată la Tribunalul H. - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub dosarul nr. .../.../2014/a8, creditoarea DGRFP T., prin AJFP H., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL, prin administratorul judiciar E.Q.I. SPRL, anularea Hotărârii Adunării creditorilor din data de 23.05.2018.

În motivarea acestei cereri, creditoarea DGRFP T., prin AJFP H., a arătat că, potrivit procesului verbal de şedinţă, Adunarea creditorilor din data de 25.05.2018 a aprobat planul de reorganizare a activităţii debitorului SC A. SRL, cu votul a două categorii de creanţe, care deţin o pondere de 76,11%. Această hotărâre este nelegală pentru că adunarea creditorilor nu poate să aprobe planul de reorganizare prin hotărâre, aspect ce intră în competenţa judecătorului sindic, care, cu prilejul confirmării planului, verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2016.

S-a mai arătat de către creditor că, în speţă, nu sunt îndeplinite nici dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2016, deoarece planul a fost votat de către două categorii de creanţe (chirografare şi salariale) din patru categorii de creanţe, acesta nefiind votat de jumătate plus una dintre categoriile de creanţe.

Totodată, s-a mai precizat că, la stabilirea procentului deţinut de către DGRFP în cadrul grupei creanţelor bugetare, administratorul judiciar a ignorat Sentinţa civilă nr. .../F/2018, pronunţată în dosarul nr. .../.../2014/a16, prin care s-a înlăturat menţiunea „sub condiţie”, cu care s-a înscris în tabelul de creanţe creanţa în sumă de 1.073.054 lei. Or, dacă administratorul judiciar ar fi ţinut cont de această sentinţă executorie, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, procentul aferent creanţei sale s-ar fi schimbat în mod semnificativ. Neprocedând astfel, administratorul judiciar a urmărit alterarea dreptului de vot, procentul deţinut de către contestatoare în grupa creanţelor bugetare ar fi depăşit 90% şi, astfel, nu s-ar mai fi putut reţine că această categorie de creanţe nu şi-a exprimat o opţiune de vot valabilă.

DGRFP Timişoara, prin AJFP Hunedoara, a mai arătat că, în speţă, nu sunt îndeplinite nici dispoziţiile art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care tratamentul corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) nici una din  categoriile care respins planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în faliment. Prin aceste dispoziţii, legiuitorul a urmărit înlăturarea oricărei posibilităţi de fraudare a creditorilor înscrişi în procedură, faţă de care se urmăreşte diminuarea/înlăturarea creanţei acestora prin planul de reorganizare.

Creanţa DGRFP a fost diminuată cu suma de 1.073.054 lei, astfel că din întreaga creanţă, în sumă de 1.122.899 lei, se recuperează doar 49.485 lei. Astfel, planul propus nu este o reală organizare, ci o modalitate de a înlătura creanţele înscrise în procedură, art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevăzând că de la data confirmării unui plan de reorganizare debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoare obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan; or, prin plan se propune, în realitate, o vânzare a activului, un faliment mascat, cu fraudarea intereselor creditorilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Prin întâmpinare, administratorul judiciar E.Q.I. SPRL a solicitat respingerea contestaţiei arătând că DGRFP T., prin AJFP H., face o  confuzie în ceea ce priveşte termenul „aprobat” atunci când se referă la faptul că adunarea creditorilor nu poate să emită o hotărâre de aprobare a planului, care s-ar suprapune peste atribuţia confirmării acestuia de către judecătorul sindic. Administratorul judiciar a redactat Procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor din 23.05.2018, menţionând faptul că „planul de reorganizare este aprobat de adunarea creditorilor”, în sensul că acesta a fost acceptat de către adunarea creditorilor, cu votul a două categorii de creanţe, care deţin o pondere de 76,11% din totalul creanţelor înscrise la masa credală.

A mai arătat administratorul judiciar că în categoria creanţelor bugetare, din care face parte şi creanţa de 1.073.054 lei, cu privire la care, prin Sentinţa civilă nr. .../F/2018, s-a dispus înlăturarea menţiunii de „sub condiţie”, nu a votat nici un creditor bugetar, astfel că votul în categoria respectivă este negativ, aşa cum a votat şi creditoarea DGRFP T., prin AJFP H.

Planul de reorganizare a fost aprobat cu votul a două categorii de creanţe (chirografare şi salariale), care întrunesc condiţia prevăzută de art. 101 din Legea nr. 85/2006, chiar şi în condiţiile în care votul negativ al creditoarei s-ar lua în considerare pentru întreaga sumă înscrisă în tabelul de creanţe. Prin intrarea în faliment a debitoarei, creditoarea nu ar fi primit mai mult decât prin plan, întrucât la data deschiderii procedurii toate bunurile erau girate în favoarea altor creditori.

Prin Sentinţa civilă nr. .../F/CC/2019, pronunţată de către judecătorul sindic în dosarul nr. .../.../2014/a8 al Tribunalului H., a fost admisă excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea creditoarei DGRFP T., prin AJFP H., în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL şi administratorul judiciar E.Q.I. SPRL, privind anularea Hotărârii Adunării creditorilor din 23.05.2018.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că Procesul verbal al Adunării creditorilor din 23.05.2018 a fost depus la dosar de către administratorul judiciar la data de 29.05.2018 şi a fost publicat în BPI nr. .../4.06.2018.

A motivat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 8 din Legea nr. 85/2016, cererea de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi creditorilor.

Judecătorul sindic, constatând că, în speţă, creditoarea a depus la dosar cererea la data de 06.06.2018, cu mult peste termenul prevăzut de lege, a considerat întemeiată excepția de tardivitate, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca tardiv formulată, cererea  DGRFP T., prin AJFP H.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea DGRFP T., prin AJFP H., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei tardivităţii şi admiterea acțiunii formulate.

În expunerea motivelor de apel se arată că, în mod greşit, judecătorul sindic a admis excepţia tardivităţii formulării acțiunii împotriva Procesului verbal al Adunării creditorilor din data de 23.05.218, întrucât acesta a fost depus la Tribunalul H. la data de 29.05.2018, situaţie în care creditoarea nu a putut să formuleze contestaţia în termenul de 5 zile prevăzut de art.14 alin. 8 din Legea nr.85/2006. Hotărârea Adunării creditorilor a fost publicată în BPI nr. .../4.06.2018, iar în data de 06.06.2018 a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara contestaţia împotriva acesteia, fiind respectat termenul pentru formularea contestaţiei de la data luării la cunoştinţă de conţinutul hotărârii adunării creditorilor.

Pe fond, se precizează că DGRFP T., prin AJFP H., nu a votat planul de reorganizare, întrucât în programul de plată a creanţelor nu s-a precizat plata creanţei sale de 1.073.054 lei.

Hotărârea Adunării Creditorilor din 23.05.2018 este nelegală, întrucât, pe o parte, Adunarea creditorilor nu poate să emită o hotărâre de aprobare a planului, întrucât aceasta este atribuţia judecătorului sindic, potrivit art. 101 din Legea nr. 85/2006, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece planul de reorganizare nu a fost votat de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe.

Mai mult, nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, nefiind asigurat un tratament corect şi echitabil în ceea ce priveşte creanţa sa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul administrator judiciar E.Q.I. SPRL a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că judecătorul sindic a considerat în mod întemeiat că depunerea acţiunii în anulare împotriva Hotărârii Adunării creditorilor din 23.05.2018 s-a realizat după împlinirea termenului prevăzut de art. 14 alin. 8 din Legea nr. 85/2006.

Pe fond, administratorul judiciar a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că, în urma evaluării rezultatelor votului, a consemnat în finalul procesului verbal faptul că planul a fost acceptat de două categorii de creanţe şi pentru aprobarea lui au votat 76,11% din creanţele înscrise la masa credală, astfel că a apreciat că planul este aprobat de către creditori. Votul categoriei creanţelor bugetare, din care face parte şi creanţa contestatoarei, nu a contat la stabilirea numărului de categorii care au acceptat planul, deoarece a fost luate în considerare doar categoriile din care fac parte creanţele chirografare şi salariale. Chiar dacă s-ar ţine seama de creanţa integrală a contestatoarei, tot două categorii de creanțe au acceptat planul, deoarece categoria creanţelor bugetare, din care face parte şi contestatoarea, nu a votat planul.

Examinând apelul în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:

Critica apelantei, ce se referă soluţionarea greșită a excepţiei de tardivitate a acțiunii în anulare a Hotărârii Adunării creditorilor din data de 23.05.2018, este întemeiată.

Prin Hotărârea Adunării creditorilor din data de 23.05.2018 s-a reţinut că planul de înregistrare înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 3.05.2018, în forma propusă de administratorul judiciar E.Q.I. SPRL, a fost aprobat de adunarea creditorilor cu votul a două categorii de creanţe, care deţin o pondere de 76,11% din totalul creanţelor înscrise la masa credală.

Apelanta DGRFP T., prin AJFP H., nu a participat la şedinţa adunării creditorilor, însă a votat, prin corespondenţă, împotriva aprobării planului de reorganizare, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, are deschisă calea acţiunii în anulare împotriva hotărârii adunării creditorilor.

Drept urmare, aceasta a înregistrat, la data de 06.06.2018, la Tribunalul H., cererea privind desfiinţarea Hotărârii Adunării creditorilor din data de 23.05.2018.

Art. 14 alin. 8 teza I-a  din Legea nr. 85/2006, prevede că cererea prevăzută la alin. 7 va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau după caz, a lichidatorului şi a creditorilor.

Însă, acest text de lege trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 14 alin. 6 teza a II-a din acelaşi act normativ, care prevede obligaţia administratorului judiciar/lichidatorului de a depune la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare, de la data adunării creditorilor, procesul verbal cuprinzând deliberările şi hotărârile adunării creditorilor.

Dispoziţiile art. 14 alin. 6 teza a II-a au ca scop nu numai informarea judecătorului sindic cu privire la hotărârea adoptată de către adunarea creditorilor, ci şi rolul de a da posibilitatea creditorilor care nu au participat la şedinţa adunării creditorilor să se informeze cu privire la hotărârile luate de adunarea creditorilor, astfel încât aceștia să aibă la dispoziţie un termen rezonabil (de trei zile) pentru a decide dacă este cazul sau nu să conteste hotărârile adoptate de către adunarea creditorilor.

Întrucât administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor după împlinirea celor 5 zile, prevăzute de art. 14 alin. 8 pentru introducerea acţiunii în anulare, respectiv la data de 29.05.2018, apelanta s-a aflat în imposibilitatea de a depune acţiunea în anulare în termenul stabilit.

Nu se poate reține ca întemeiată afirmaţia intimatului referitoare la curgerea termenului pentru introducerea acţiunii în anulare de la data depunerii procesului verbal la dosar, deoarece nu se poate pretinde, în mod rezonabil, creditorilor să verifice în fiecare zi dosarul cauzei pentru a se observa îndeplinirea sau nu a obligaţiei stabilite de lege în sarcina practicianului în insolvenţă.

Prin urmare, în condiţiile în care procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor a fost depus la dosarul cauzei după expirarea termenului de 5 zile de la data adunării creditorilor, creditoarea nemaiavând posibilitatea de a formula acţiunea în anulare înăuntrul acestui termen, just este în cauză a se reţine că termenul de cinci zile pentru formularea acţiunii în anulare să înceapă să curgă de la data la care, în mod obiectiv, creditorii au putut cunoaşte despre existenţa şi conţinutul hotărârii adunării creditorilor, respectiv de la data publicării acesteia în BPI.

Întrucât Hotărârea Adunării creditorilor din data de 23.05.2018 a fost publicată în BPI nr. .../4.06.2018, iar apelanta a înregistrat acţiunea în anulare la Tribunalul H. la data de 06.06.208, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată din oficiu, este neîntemeiată, astfel că se impune a fi respinsă.

Procedând la evocarea fondului, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanţa constată că, în speţă, pentru votarea planului au fost constituite potrivit categoriei distincte de creanţe, şi anume: categoria creanţelor garantate, categoria creanţelor bugetare, categoria creanţelor chirografare şi categoria creanţelor salariale.

La art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 se prevede că un plan va fi acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Conform celor menţionate în cuprinsul Hotărârii Adunării creditorilor din 23.05.218, administratorul judiciar E.Q.I. SPRL a reţinut că au votat pentru aprobarea planului de reorganizare creditorii din categoria creanţelor chirografare şi categoria creanţelor salariale, în timp ce împotriva aprobării panului de reorganizare au votat creditorii din categoria creanţelor garantate şi categoria creanţelor bugetare.

Prin urmare, administratorul judiciar a concluzionat că ”(…) planul de reorganizare înregistrat la Tribunalul H. la data de 23.05.2018 în forma propusă de către administratorul judiciar al debitoarei A. SRL, în insolvență, este aprobat de către adunarea creditorilor, cu votul a două categorii de creanţe, care deţin o pondere de 76,11% din totalul creanţelor înscrise la masa credală (…)”.

Or, această menţiune este inexactă, deoarece administratorul judiciar ar fi trebuit să aibă în vedere dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. A și C din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora: cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. 3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca niciuna dintre categoriile defavorizate să accepte planul, şi, respectiv, fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi inechitabil prin plan, dispoziţii care prevăd condiţiile, ce trebuie îndeplinite cumulativ, pentru a se reţine de către administratorul judiciar că planul a fost „aprobat” de adunarea creditorilor.

În speţă, fiind constituite patru categorii de creanţe, pentru a se reține că planul a fost votat (acceptat) de către creditori era necesar ca jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, ce reprezintă trei din patru categorii de creanţe, şi nu două categorii de creanţe, aşa cum s-a reţinut de către administratorul judiciar, să accepte planul de reorganizare.

Prin urmare, față de cele expuse, apelul declarat de DGRFP T., prin AJFP H., împotriva Sentinţei civile nr. .../F/CC/2019, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. .../.../2014/a8 al Tribunalului H., a fost considerat întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, va fi admis, iar sentinţa apelată va fi schimbată în tot şi, rejudecându-se cauza, acţiunea în anulare formulată de creditoarea DGRFP T., prin AJFP H., va fi admisă, cu consecinţa anulării Hotărârii Adunării creditorilor din data de 23.05.2018.