Acţiune în anulare a.g.a. Abuz de majoritate.

Acţiune în anulare A.G.A. Abuz de majoritate.

Legea nr.31/1990, art. 1361

Abuzul de majoritate reprezintă exercitarea abuzivă a dreptului de vot al acționarilor majoritari. Deci abuzul de majoritate se manifestă prin exercitarea votului de către acționarii majoritari în cadrul adunării generale.

Astfel, în legătură cu abuzul de majoritate, drepturile și interesele celorlalți acționari minoritari pretins încălcate sunt legitime în măsura în care sunt subsumate lui affectio societatis. Chiar dacă un acționar are motive să considere că interesele sale legitime au fost încălcate prin modul în care ceilalți acționari și-au exercitat drepturile societare, el nu va putea invoca art. 1361 din Legea nr.31/1990 atâta timp cât interesele legitime ale societății nu au fost încălcate.

Contrarietatea cu interesul societar a deciziilor luate de acționarii majoritari, trebuie dovedită de acționarii minoritari care cer nulitatea, alături de elementul intențional cu care au acționat acționarii majoritari (reaua-credință), adică unicul scop al favorizării acționarilor majoritari.

Secția  a  II-a  civilă , Decizia  civilă  nr.490  din 11 decembrie 2019

Prin sentinţa civilă nr. 1/CA/CC/2019 pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. ........./97/2018. a fost admisă  acţiunea formulată de reclamanta B. m.b.H.  în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL, anulată  hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor  SC T. SRL ce a stat la baza procesului verbal al întâlnirii Adunării Generale cu nr. ............/02.04.2018 ca urmare a convocatorului nr. ............../22.03.2018 şi obligată  pârâta să plătească reclamantei suma de 1630 euro şi 1.899 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, reclamanta este asociată în cadrul  SC T.  SRL, cu o participaţie la profit si pierdere de 30% din capitalul social.

Reclamanta a fost convocată la Adunarea Generală a Societăţii înregistrată sub nr. ........ din 22.03.2018, primită în data de 22.03.2018 ora 11.48, prin care era anunţată agenda discuţiilor ce urma să aibă loc în data de 02.04.2018 la sediul Societăţii, ca fiind următoarea: majorarea capitalului social al societăţii SC T. SRL prin aport în numerar al asociaţilor, suma cu care va fi majorat capitalul social, va fi stabilită în cadrul şedinţei AGA. Plata se va efectua prin virament bancar în moneda LEI sau echivalentul în moneda EURO la cursul BNR din ziua efectuării plaţii, în termen de 5 zile lucrătoare de la data Hotărârii AG, majorarea capitalului social este necesara pentru efectuarea plaţilor curente ale societăţi.

Urmare a primirii convocatorului, reclamanta a solicitat în ziua imediat următoare despre faptul că, în temeiul legal al dispoziţiilor art. 1171 din Legea nr.31/1990, să se completeze ordinea de zi a convocatorului nr…… din 22.03.2018 cu adăugarea unui punct pe ordinea de zi curentă, în sensul: intrarea în procedura insolvenţei, pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate al Societăţii, ca urmare a incendiului produs în data de 12.09.2017, conform dispoziţiilor art. 227 alin. (1) Ut. b) din Legea nr.31/1990.", ca urmare a unei corespondenţe anterioare purtate între asociaţi şi ca urmare a producerii incendiului, dar şi în considerarea unor sume foarte mari comunicate acesteia de către pârâtă, însă fără depunerea unei documentaţii justificative.

Reclamanta deţinea la data efectuării convocatorului în structura societăţii (22.03.2018) o minoritate de decizie de 30%, în considerarea majorităţii de vot (70%) deţinute de către asociaţii C. (51% - deţinând dubă calitate de asociat şi administrator), respectiv R. (19%).

Nici prin convocator și nici după solicitarea reclamantei nu s-a precizat cuantumul sumelor cu care urmează a se majora capitalul social, deşi în conformitate cu prevederile art. 193 "(1 ) Fiecare parte socială dă dreptul la un vot".

Prin convocatorul adus la cunoştinţă la data de 22.03.2018, reclamantei i se impunea ca la cel târziu data de 07.04.2018 (zi nebancară în România) să pună la dispoziţia societăţii, o sumă imposibil de apreciat la data de 02.04.2018 (zi nelucrătoare în Austria, în considerarea zilelor Pascale catolice).

Motiv pentru care, reclamanta a apelat la dreptul de vot prin corespondenţă, în vederea opoziţiei unei astfel de solicitări ale societăţii prin administrator şi asociat majoritar prin care a arătat ca se opune majorării capitalului social având in vedere ca nu fost comunicate sumele cu care se doreşte majorarea, precum și la ce se doresc a fi efectiv folosite.

Potrivit art. 1361 din Legea nr.31/1990, acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari; în mod corespunzător, art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 stipulează că sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari ai societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora coroborat cu dispoziţiile art.12, 18, 21 şi 33 din actul constitutiv al Societăţii din 23.04.2014, de unde rezultă că hotărârea de majorare se putea lua prin doar decizia proponentului, respectiv a asociatului majoritar care are şi calitatea de administrator al societăţii, domnul C. 

Decizia de majorare a capitalului social fără indicarea cuantumului efectiv a fost luată cu rea credinţă de către asociaţii majoritari întocmai pentru prejudicierea reclamantei și scăderea cotei de participaţie. 

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că, pârâta, prin administrator, nu este la prima încercare de a obţine finanţare de la reclamantă pentru relansarea activităţii societăţii, fără însă a arăta exact ce doreşte să facă cu sumele pe care le solicită. Astfel, asociatul R.  în trecut, i-a solicitat reclamantei în calitatea sa de asociat, să investească suma de 2.890.000 Euro sub forma de investiţie pentru relansarea activităţii și achitarea debitelor curente, fără a-i fi pus la dispoziţie un plan de afaceri şi cu prezentarea unor soluţii concrete de realizarea a acestui plan, prin comunicarea ofertelor primite ori a unor devize de plăţi în urma constatărilor de la faţa locului.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri prin care rezultă că de-a lungul timpului a făcut eforturi financiare considerabile pentru ajutarea societăţii SC T. SRL, respectiv a acordat mai multe linii de credit pentru finanţarea societăţii și pentru achitarea debitelor curente ale societăţii SC T. SRL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta solicitând în principal, admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi retrimiterea cauzei la prima instanţă, iar în subsidiar, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantei intimate B.  m.b.H.

În expunerea motivelor de apel se arată că sentinţa Tribunalului Hunedoara nu cuprinde motivele care au condus la pronunţarea soluţiei de admitere a acţiunii reclamantei B U  GMBH, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.

Prin sentinţa pronunţată în cauză, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea, invocând dispoziţiile art.136 ind.1 din Legea nr. 31/1990, conform cărora acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă.

Prima instanţă a omis însă să precizeze în ce anume constă reaua-credinţă a subscrisei şi nici nu a indicat în considerentele hotărârii alte motive de nelegalitate.

Textul de lege pe care s-a întemeiat sentinţa atacată este unul general, de principiu, astfel încât raţionamentul juridic care a format convingerea instanţei trebuia completat cu argumente concrete.

Pe lângă faptul că hotărârea nu cuprinde astfel de argumente, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate de către părţi, pe care nu le-a analizat în nici un fel, apărarea subscrisei fiind în totalitate ignorată.

Pe fondul cauzei arată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că singura care a manifestat rea credinţă este reclamanta, nicidecum pârâta.

Cu privire la toate aspectele esenţiale pentru redresarea economică şi financiară a pârâtei, asociata B.  m.b.H. a manifestat mereu o atitudine contrară intereselor societăţii.

În final, prin adresa ce i-a fost comunicată ca urmare a convocării Adunării Asociaţilor din data de 2.04.2018, reclamanta a făcut propunerea de intrare a societăţii în insolvenţă.

Este clar că reclamanta a urmărit în permanenţă nu redresarea activităţii pârâtei, ci deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii.

De altfel, reclamanta a adresat Tribunalului Hunedoara o cerere în acest sens, care a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. ............./97/2018.

Cu toate acestea, în mea inexplicabil, instanţa de fond a apreciat că nu reclamanta, ci pârâta ar fi fost de rea credinţă.

Încă din faza convocării pentru Adunarea Asociaţilor din data de 02.04.2018, pârâta a  respectat întocmai dispoziţiile Legii nr. 31/19S0, precum şi pe cele din actul constitutiv.

Împrejurarea că reclamanta a dat dovadă de dezinteres total şi nu a trimis un reprezentant în scopul discutării sumei cu care se va majora capitalul social nu face nici pe departe dovada relei credinţe a societăţii, după cum greşit a reţinut prima instanţă.

Potrivit art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, adunarea asociaţilor poate fi convocată de un număr de asociaţi care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, aceştia stabilind şi ordinea de zi.

În lipsa unor prevederi restrictive, asociaţii care au dreptul de a convoca adunarea generală pot stabili şi ordinea de zi, putând pune în dezbatere orice chestiuni şi probleme legate de funcţionarea şi administrarea societăţii.

În speţa de faţă, asociatul  R. care deţine 51% din capitalul social, a convocat adunarea asociaţilor, stabilind pe ordinea de zi atât majorarea capitalului social (punctul 1), cât şi stabilirea valorii cu care se va face majorarea (punctul 2).

Prin urmare, indicarea limitei majorării capitalului social nu era posibilă la momentul convocării, ea urmând să se discute şi să se stabilească în cadrul adunării din data de 02.04.2019.

Deşi a primit convocarea, reclamanta nu a considerat necesar să trimită un reprezentant pentru discutarea şi stabilirea sumei cu care se va face majorarea capitalului social.

Din contră, prin votul comunicat prin corespondenţă, a votat împotriva măsurii majorării capitalului social şi stabilirii sumei cu care se va face această majorare şi a propus intrarea societăţii în faliment.

Mai grav este însă faptul că, sfidând orice logică, instanţa de fond a interpretat atitudinea reclamantei ca o dovadă de rea credinţă din partea subscrisei.

Din simpla lecturare a prevederilor ari. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, aplicabile şi societăţilor cu răspundere limitată, rezultă că instanţa nu poate anula o hotărâre a asociaţilor, decât în cazul în care se identifică încălcări ale legii sau ale actului constitutiv.

Or, Hotărârea Adunării Asociaţilor din 2.04.2018 respectă întru-totul atât legea, cât şi actul constitutiv.

Practic, prin soluţia de admitere a acţiunii reclamantei, prima instanţă a intervenit nepermis în activitatea subscrisei şi a modificat o decizie a asociaţilor, adoptată în condiţii de deplină legalitate.

În drept, invocă  dispoziţiile art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Din examinarea apelului prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la motivul de apel că sentinţa nu cuprinde motivele care au condus la pronunţarea soluţiei de admitere a acţiunii reclamantei B.  m.b.H., ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.

Se mai invocă că pe lângă faptul că hotărârea nu cuprinde astfel de argumente, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate de către părţi, pe care nu le-a analizat în nici un fel, apărarea subscrisei fiind în totalitate ignorată.

Cu privire la acest motiv, Curtea constată că este nefondat. Astfel, sunt îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, atât cele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.  Judecătorul fondului a arătat toate motivele de fapt şi de drept pentru care şi-a format convingerea şi argumentat legal şi temeinic toate cererile părţilor. Faptul că partea este nemulţumită de modul de motivare a sentinţei, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei.

Cu privire la motivul de apel privind modul de soluţionarea a cauzei pe fond, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a reţinut că decizia de majorare a capitalului social fără indicarea cuantumului efectiv a fost luata cu rea credinţa de către asociaţii majoritari întocmai pentru prejudicierea reclamantei și scăderea cotei de participaţie. 

Cu privire la abuzul de majoritate, Curtea reţine că abuzul de majoritate reprezintă exercitarea abuzivă a dreptului de vot al acționarilor majoritari. Deci abuzul de majoritate se manifestă prin exercitarea votului de către acționarii majoritari în cadrul adunării generale.

Astfel, în legătură cu abuzul de majoritate, s-a arătat,  în literatura de specialitate, că drepturile și interesele celorlalți acționari minoritari pretins încălcate sunt legitime în măsura în care sunt subsumate lui affectio societatis. Chiar dacă un acționar are motive să considere că interesele sale legitime au fost încălcate prin modul în care ceilalți acționari și-au exercitat drepturile societare, el nu va putea invoca art. 1361 din Legea nr. 31/1990, atâta timp cât interesele legitime ale societății nu au fost încălcate.

Contrarietatea cu interesul societar a deciziilor luate de acționarii majoritari trebuie dovedită de acționarii minoritari care cer nulitatea, alături de elementul intențional cu care au acționat acționarii majoritari (reaua-credință), adică unicul scop al favorizării acționarilor majoritari.

Scopul pentru care a fost convocată adunarea generală a asociaţilor a fost aceea că, urmare a incendiului produs, societatea avea nevoie de lichidităţi pentru a-şi putea relua activitatea. Ori, este evident că în lipsa lichidităţilor o societate nu mai poate funcţiona cu atât mai mult cu cât spaţiul de producţii cu întreg sediu şi documente contabile fuseseră distruse.

Aceste aspecte reies şi din declaraţia martorei F. care a lucrat ca şef financiar contabil la SC T.  SRL, audiată în apel. Aceeaşi martoră arată că a fost prezentă la discuţii telefonice dintre asociaţii din România şi asociatul B, cu privire la necesitatea redresării activităţii şi necesitatea de sume de bani.

Ca atare, convocarea adunării generale a asociaților cu acest scop nu a fost o noutate pentru asociatul B.  m.b.H., şi nici intempestivă sau cu scopul prejudicierii interesului acestui acţionar minoritar, după ce anterior se purtaseră discuţii atât telefonice, cât şi prin email despre aceleaşi aspecte.

Dacă se afirmă că societatea ar fi dispus și în lipsa măsurilor luate de adunarea generală, de fondurile necesare funcţionării, reclamantul trebuia să se și dovedească.

Mai trebuie subliniat și că abuzul de minoritate implică faptul că acționarul minoritar se opune la luarea unei decizii esențiale pentru viața societății, deturnând prerogativa de vigilență acordată de lege de la scopul pentru care a fost acordată (interesul social, care este comun tuturor asociaților).

Mai trebuie precizat că reclamanta a dat dovadă de lipsă de interes cu privire la adoptarea hotărârii, cât timp nu a trimis nici un reprezentant la adunare,  pentru discutarea sumei cu care se va majora capitalul social şi mai mult a dorit intrarea societăţi în insolvenţă.

Astfel asociatul B.  m.b.H. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva SC T. SRL, în dosarul nr. ...../97/2018, cerere care a fost respinsă de către tribunal. Mai mult, acelaşi asociat B.  m.b.H. a declarat şi apel împotriva sentinţei de deschidere a procedurii, apel care a fost respins prin Decizia nr......../2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba în dosarul nr. ............/97/2018.

Ca atare, acest concept de protecţie a acţionarilor minoritari, al cărui unic scop este asigurarea egalităţii de tratament între acţionari, este rezultatul a două principii fundamentale ale dreptului societar: pe de o parte, necesitatea asigurării echităţii  şi evitării dictatului între acţionari iar, pe de altă parte, riscul asumat este direct proporţional cu suma subscrisă şi vărsată pentru formarea capitalului social.

Nu este suficient, aşadar, ca adunarea generală să se prevaleze de caracterul de organ suprem de decizie, ci justificarea hotărârilor luate trebuie să se regăsească într-un scop ce nu poate fi probat,  ca scop care duce la interesul societar.

Cum interesul reclamantului asociat nu a fost funcţionarea societăţii după incendiu ci deschiderea procedurii insolvenţei, nu se poate susţine că prin majorarea capitalului social prin aducerea de lichidităţi s-a urmărit fraudarea acţionarului minoritar.

Cât timp acţionarul minoritar nu a dorit deloc majorarea capitalului social, nu are nici o relevanţă zilele nebancare în România sau Austria, faţă de poziţia acestuia.

Faţă de cele arătate s-a constatat că nu s-a făcut dovada abuzului de majoritate în accepţiunea art.  1361 din Legea nr.31/1990, astfel că, în temeiul art. 480 alin 2 Cod procedură civilă, s-a admis apelul declarat de SC T. SRL împotriva sentinţei nr. 1/CA/CC/2019 pronunţate de Tribunalul Hunedoara pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.  m.b.H.,pentru anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC T SRL care a stat la baza procesului verbal al întâlnirii Adunării Generale cu nr. ............./02.04.2018.

Domenii speta

Spete similare