Raportul dintre dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură civilă şi art. art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 . Sintagma reclamantul-parte vătămată.

Legea nr. 554/2004, art. 28 alin. (2)

Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 face referire la reclamantul persoană vătămată în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, noţiunea de persoană vătămată nefiind corelată cu aceea referitoare la cadrul procesual penal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.10.2019 pronunţată de Tribunalul Brașov, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, până la soluţionarea dosarului penal nr. xxx7/P/2018.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, reclamanta A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii cauzei.

Criticile formulate în recurs au vizat următoarele aspecte:

Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 554/2004  care prevăd că ” instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii dacă reclamantul, persoana vătămată, stăruie în judecarea pricinii”.

Recurentul reclamant apreciază, contrar interpretării primei instanţe, că art. 28 alin.2 din Legea nr. 554/2004 face referire la reclamantul persoană vătămată în sensul art. 2 alin.1 lit. a din aceeaşi lege. În speţă reclamantul, persoană vătămată a stăruit în judecarea cauzei, opunându-se expres la suspendarea acesteia.

Pe de altă parte, se arată că suspendarea prevăzută de art. 413 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă este una facultativă. În speţă nu este începută urmărirea penală in personam acest aspect având relevanţă asupra oportunităţii luării măsurii suspendării. Plângerea penală a fost formulată de pârâtă tocmai pentru tergiversarea procedurii de acordare a finanţării, ceea ce este vădit abuziv. Prin formularea cererii de suspendare pârâta urmăreşte cu rea-credinţă să blocheze analiza pe fond a acţiunii sine die, fără a exista minime indicii sau probe în sensul că reclamanta ar fi încercat să fraudeze fondurile pe care urma să i le acorde.

 Nu în ultimul rând soluţionarea prezentei cauze reclamă urgenţă maximă, atât prin specificul materiei contencios administrativ cât şi prin prisma faptului că soluţionarea dosarului penal se întrevede a fi de lungă durată. Prejudiciile pe care le-ar cauza reclamantei suspendarea soluţionării cauzei sunt irecuperabile întrucât în vederea derulării programului Start-up reclamanta a contractat un credit de o valoare substanţială iar urmare a nedecontării sumelor de către pârâtă, banca creditoare a declarat scadent anticipat creditul acordat. 

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 488 pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă.

Intimatul pârât  a formulat întâmpinare (f.25)  solicitând respingerea recursului se arată, în esenţă, că actul administrativ dedus judecăţii nu au legătură directă cu fapta ce face obiectul dosarului penal, astfel că nu este vorba de o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat aşa cum susţine recurenta reclamantă, însă dosarul penal aflat în curs de soluţionare are o înrâurire hotărâtoare în cauză.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs invocate încadrate în prevederile art. 488 pct. 5  şi 8 Cod procedură civilă în condiţiile art. 489 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

 În fapt, Curtea reţine că  prin încheierea  de şedinţă din data de 10.10.2019  pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă de contencios  administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin.1 pct. 2  Cod procedură civilă, până la soluţionarea dosarului penal nr. xxx/P/2018. În considerentele încheierii s-a menţionat expres de către prima instanţă că în cauză nu este incident art. 28 din Legea nr. 554 /2004 întrucât reclamanta nu este parte vătămată ci  sesizarea priveşte modul cum s-au achiziţionat bunuri de la B. S.R.L. fiind cercetată pentru această achiziţie.  A mai reţinut prima instanţă că atât motivul de respingere al dosarului de decont cât şi motivele cererii de chemare în judecată se referă la achiziţia de bunuri ce face obiectul cercetării penale, astfel că fapta pentru care s-a început urmărirea penală are relevanţă în prezenta cauză vizând dovezile invocate de  părţi în cauză.

În drept, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 413 Cod procedură civilă, „Suspendarea facultativă. (1) Instanţa poate suspenda judecata:… 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;

Conform art. 28 alin.2 din Legea nr. 554/2004  ” instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii  când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoana vătămată - stăruie în judecarea pricinii”.

Analizând criticile formulate de reclamanta recurentă, Curtea reţine că acestea se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă fiind în discuţie modul de interpretare a unor norme de procedură şi nu de drept substanţial care să atragă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Astfel, din coroborarea celor două prevederi legale mai sus enunţate, văzând şi prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004 potrivit cu care „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.” Curtea reţine că legea contenciosului administrativ instituie o normă de procedură specială, derogatorie de la  norma procedurală de drept comun.

În consecinţă, Curtea  constată că în speţă sunt incidente cu prioritate prevederile legii speciale, astfel că se impune a fi analizat dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevederile legii speciale.

 Analizând datele speţei Curtea reţine că prima instanţă a reţinut corect că  motivul de respingere al dosarului de decont, adică motivul ce a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecăţii, cât şi motivele cererii de chemare în judecată se referă la achiziţia de bunuri ce face obiectul cercetării penale, astfel că fapta pentru care s-a început urmărirea penală are relevanţă în prezenta cauză vizând dovezile invocate de  părţi în cauză. Rezultă astfel că este îndeplinită condiţia de a se  fi început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat.

Contrar interpretării primei instanţe, şi în acord cu criticile de recurs formulate de reclamant, art. 28 alin.2 din Legea nr. 554/2004 face referire la reclamantul persoană vătămată în sensul art. 2 alin.1 lit. a din aceeaşi lege, noţiunea de persoană vătămată nefiind corelată cu aceea referitoare la cadrul procesual penal.  Aceeaşi interpretare rezultă şi din interpretarea sistematică integrală a art. 28 din Legea nr. 554/2004, unde sper exemplu la alin. 3 se prevede că „Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public, precum şi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care sunt formulate şi pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.” Prin urmare, instituind reguli de procedură derogatorii de la codul de procedură civilă, legiuitorul stabileşte reguli speciale, făcând distincţia între reclamantul persoană vătămată şi reclamantul persoană de drept public sau autoritate publică.

Astfel, Curtea reţine că sintagma „reclamantul-persoană vătămată”  prevăzută de art. 28 alin.2 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretată prin aplicarea corelată a prevederilor art. 2 alin.1 lit. a din legea contenciosului administrativ, şi nu prin prisma dispoziţiilor Codului de procedură penală.

În speţă, rezultă cu evidenţă că reclamantul, persoană vătămată a stăruit în judecarea cauzei, opunându-se expres la suspendarea acesteia.

Aşadar, Curtea constată ca fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 28 alin.2 din Legea nr. 554/2004  şi, în consecinţă,  reţine că prima instanţă a făcut o interpretare eronată a acestei norme de procedură.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 498 Cod procedură civilă raportat la art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul reclamant A. S.R.L.  împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.10.2019 pronunţată de Tribunalul  Braşov, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în tot şi, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare a soluţionării cauzei formulată de pârâtă urmând a trimite cauza aceleaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

 Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs

Domenii speta

Spete similare