Litigii cu profesioniştii - contestaţie creditor Legea nr. 77/2016

-  Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale

Aprecierea condiţiilor impreviziunii se face prin raportare la clauzele contractuale, riscul asumat de părţi prin contract, evenimentul viitor şi excepţional ce intervine în afara unei culpe a părţii şi care perturbă echilibrul contractual în mod consistent şi persistent. Nu se impune astfel depunerea la dosar a unor înscrisuri privind veniturile pe care le realizează partea la momentul contestaţiei sau al judecării acesteia.

Prin decizia civilă nr. 6/06.01.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul civil nr. xxxxx s-a admis apelul declarat de apelanta A., împotriva Sentinţei civile nr. 3784/24.04.2019, pronunţată de Judecătoria Brașov, ce a fost schimbată în tot și în consecință:

S-a admis contestația formulată de contestatoarea A. împotriva notificării emise în baza art. 5 din Legea nr. 77/2016, de intimata B..

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară notificării.

A fost obligată intimata B., la plata către apelanta A., a sumei de 1.471lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel. 

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata B., solicitând admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii şi respingerea contestaţiei formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile, respectiv art.11 din Legea nr. 77/2016 în interpretarea oferită de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623/2016.

Prin această hotărâre s-a stabilit că instanţele sunt obligate să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii. Pentru a face aplicarea acesteia, este necesară analiza condiţiilor obiective şi subiective ale acesteia.

Se observă că toată motivarea instanţei în legătură cu îndeplinirea acestor condiţii este fundamentată pe împrejurări ce nu au fost invocate de parte şi nu au legătură cu evenimentul invocat, respectiv devalorizarea monedei de creditare CHF faţă de moneda naţională. Situaţia sa  personală prin prisma veniturilor, a bunurilor deţinute sau altele asemenea nu au legătură cu impreviziunea contractuală. Evenimentul exterior ce a cauzat un dezechilibru major trebuie analizat prin raportare la aceste prestaţii şi nu prin raportare la împrejurări personale, nederivând din contract.

În acest sens, prin Decizia nr.731/2019, Curtea Constituţională a clarificat unele chestiuni legate de aspectele pe care instanţa trebuie să le analizeze în verificarea condiţiilor impreviziunii. Astfel, la paragraful 61 din motivarea deciziei s-a reţinut că impreviziunea în contracte nu are nici un element de contingenţă cu situaţia economico-financiară a debitorului, ea circumscriindu-se exclusiv echilibrului dintre prestaţiile contractuale ale părţilor.

În cazul său se verifică toate condiţiile impreviziunii. Astfel, evenimentul neprevăzut ce a condus la producerea uni schimbări în defavoarea părţii consumatoare, este deprecierea monedei leu faţă de moneda în care a fost contractat creditul. Hipervalorizarea CHF în condiţiile şi pe durata din  prezenta cauză se circumscrie noţiunii de risc supra adăugat, astfel cum a fost definit prin Decizia nr.623/2016 a Curţii Constituţionale.

Este adevărat că orice împrumut în valută presupune un anumit grad de risc asumat de consumator, însă acesta este unul rezonabil, care se situează în jurul valorii de 20%, procent utilizat ca reper în Directiva 2017/14 şi O.U.G. nr. 52/2016. În cazul de faţă, evoluţia cursului a fost una excesivă, survenită pe fondul unor factori imprevizibili. Din anul 2007 şi până în prezent, moneda franc elveţian s-a apreciat cu peste 100%.

În privinţa condiţiei subiective, hipervalorizarea monedei CHF a determinat ca rata de credit să devină extrem de împovărătoare pentru parte. În tot acest timp, creditoarea a beneficiat de un profit injust fără a întreprinde vreo acţiune în vederea echilibrării prestaţiilor şi a întâmpina dificultăţile la plată ale debitoarei. La data de 30.12.2012 partea a fost nevoită să solicite o reeşalonare a creditului, concretizată prin semnarea actului adiţional, având drept consecinţă prelungirea duratei creditului la 372 luni. Deşi soldul creditului scade ca urmare a achitării ratelor lunare, suma de rambursat în echivalent lei creşte exponenţial ca urmare a majorării cursului de schimb.

Având în vedere că este eronată teza propusă de contestatoare conform căreia mecanismul dării în plată poate opera numai în situaţia în care consumatorul dovedeşte că îi lipsesc mijloacele materiale pentru a putea continua plata ratelor, cât timp sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impreviziunii şi cele de admisibilitate conform Legii nr. 77/2016.

În drept au fost invocate prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.

Intimata contestatoare A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat. S-a invocat nulitatea cererii de recurs, iar pe fond respingerea acestuia ca nefundat şi menţinerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că teoria impreviziunii poate interveni numai în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: imprevizibilitatea: intervenirea unei situaţii imprevizibile sau cu efecte imprevizibile; momentul intervenirii schimbării de circumstanţe sau al constatării efectului asupra contractului; efectul produs asupra contractului şi riscul determinat de o situaţie de impreviziune să nu se încadreze în categoria riscurilor contractului.

Circumstanţierea situaţiei debitoarei la împrejurarea imprevizibilă sau cu efecte imprevizibile respectiv creşterea cursului valutar, reprezintă consecinţa directă a unei împrejurări pe care un debitor precaut şi diligent care încheie un contract pe durată medie sau lungă de timp trebuia cel puţin să o intuiască, respectiv criza economică mondială intervenită în cursul anului 2008.

Debitoarea nu a indicat un moment concret de la care ar fi intervenit impreviziunea în derularea contractului de credit. În perioada 1998-2008 cursul valutar al CHF a cunoscut o apreciere de aproximativ 500%, iar în perioada 2008-2018 de aproximativ 219%. Se observă că aprecierea din a doua perioadă este mult mia mică, împrejurare ce intră în limitele riscului inerent al contractului încheiat în monedă străină.

Teoria impreviziunii priveşte protecţia contractuală, şi nicidecum protecţia socială, iar instituţia impreviziunii, configurată şi reglementată de drept substanţial, constituie un mijloc de protecţie al debitorului contractant, şi nu a debitorului insolvent. Această interpretare este în acord cu practica judiciară a Curţii Constituţională relativă la interpretarea şi aplicare Legii nr. 77/2016 care a statuat prin Decizia nr. 731/2019 că impreviziunea implică o abatere majoră de la situaţia avută în vedere la încheierea contractului, ea reflectă o situaţie continuă, cu o amploare deosebită, ce afectează utilitatea socială a contractului şi care se exprimă în ideea de ruină contractuală.

În acest sens, prin Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, anterior referită, Curtea a stabilit că ruina debitorului este o noţiune cu o sferă de cuprindere mai largă, iar ruina contractuală face parte din aceasta. Ruina contractuală a debitorului trebuie analizată numai din punctul de vedere al raportului contractual existent între cele două părţi, în sensul că această apreciere nu vizează evoluţia/fluctuaţia situaţiei financiare/materiale a debitorului, ulterioară încheierii contractului de credit, ci are în vedere, în mod exclusiv, disproporţia şi dezechilibrul survenite ca urmare a materializării riscului supraadăugat.

Prin urmare, impreviziunea în contracte nu are niciun element de contingenţă cu situaţia economico-financiară a debitorului, ea circumscriindu-se exclusiv echilibrului dintre prestaţiile contractuale ale părţilor.

S-a invocat şi considerentul nr.119 din cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/2016, în sensul că prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că rata generată de contractul de credit, chiar şi în pofida atingerii punctului culminant al cursului CHF, a variat în limitele riscului inerent al unui contract încheiat în monedă străină. De asemenea, între teoria impreviziunii şi imposibilitatea de plată trebuie să existe o relaţie de interdependenţă, în sensul că intervenirea împrejurării imprevizibile trebuie să aibă ca efect deteriorarea patrimoniului, astfel încât debitorul să se afle într-o imposibilitate de plată. S-a mai arătat că în niciun caz, gestionarea defectuoasă a patrimoniului care are ca principală consecinţă insolvabilitatea debitorului nu poate reprezenta premisă pentru aplicarea considerentului nr. 119 din Decizia nr. 623/2016.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art. 490 alin. 2 şi art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din 02.06.2020 instanţa a respins pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă excepţia nulităţii cererii de recurs invocată prin întâmpinare.

În faza recursului nu s-au administrat probe.

Analizând decizia atacată prin raportare la motivele de recurs invocate, instanţa reţine următoarele:

Motivul recurentei privind greşita aplicare a prevederilor art.11 din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr.623/2016 a Curţii Constituţionale este întemeiat. Astfel, prin decizia indicată s-a constatat că prevederile art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite. Condiţiile menţionate la paragraful 117 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016 se regăsesc în speţă. Cele obiective vizează cauza schimbării circumstanțelor (existenţa situaţiei neprevăzute) sau cuprinsul contractului (absenţa unei clauze de adaptare a acestuia). În mod corect a reţinut prima instanţă că a avut loc o modificare a cursului CHF prin raportare la data încheierii contractului de împrumut, printr-o creştere de 200,41%.

Situaţia are un caracter neprevăzut, întrucât, chiar şi în situaţia asumării unei variații a cursului monedei străine în care se contractează creditul, o creştere de 200,41% este atât de oneroasă pentru consumator, încât echilibrul contractual este rupt. Riscul asumat de împrumutat privind fluctuaţia monedei străine este mult depășit de o asemenea creştere, despre care nu se mai poate susţine că se încadrează în riscul acceptat de părţi la momentul încheierii actului.

Este vorba în speţă despre intervenirea unui eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta. De asemenea, pe lângă modificarea consistentă a prestaţiei împrumutatului, variaţia cursului este una de durată, şi în prezent cursul CHF fiind unul ridicat.

Condiţiile subiective ale impreviziunii sunt de asemenea îndeplinite în speţă. Ele vizează atitudinea/conduita părţilor contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau efectele schimbării circumstanţelor (caracterul licit al neexecutări obligaţiilor contractuale) astfel cum Curtea Constituţională a subliniat.

Evenimentul exterior intervenit nu se poate imputa în niciun mod recurentei, în sensul că nu aceasta l-a provocat şi nici nu l-a acceptat ca şi risc contractual prin actul semnat. S-a invocat în acest sens prin cererea de recurs pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei noi decizii ce vizează obiecţia de neconstituţionalitate a unui proiect al legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016, respectiv Decizia nr.731/2019. Analizând prevederea nou introdusă ce califică drept impreviziune contractuală cazul în care gradul de îndatorare al debitorului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de Banca Naţională a României, Curtea Constituţională a reţinut că, atât timp cât debitorul nu a provocat el însuşi situaţia obiectivă reţinută sau nu a avut intenţia expres materializată de a se angaja în executarea unui risc supraadăugat asociat contractului de credit, înseamnă că în situaţia dată există impreviziune.

A mai arătat de asemenea Curtea că prin deciziile sale cu privire la Legea nr. 77/2016 a trebuit să delimiteze impreviziunea de situaţia actuală patrimonială a debitorului, tocmai pentru că în mod greşit instanţele administrau şi analizau un probatoriu pentru a determina situaţia materială a debitorului, făcând trimitere la Decizia nr. 415/2018. În acest mod a procedat şi instanţa de apel, reţinând reaua credinţă a consumatorului întrucât acesta a refuzat să pună la dispoziţia băncii adeverinţa de venit, tocmai datorită faptului că veniturile sale au crescut cu mult mai mult decât devalorizarea monedei naţionale faţă de CHF. S-a considerat în consecinţă că nu s-a acţionat cu bună-credinţă şi că partea poate să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale.

Curtea Constituţională a subliniat însă că echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilităţile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conţinutul clauzelor contractuale. Materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze şi, în consecinţă, generează în mod automat dezechilibrul contractual.

Nu se impunea astfel ca partea să depună la dosar adeverinţe suplimentare privind veniturile pe care le realizează la momentul contestaţiei sau al judecăţii acesteia, aprecierea condiţiilor impreviziunii urmând a se face prin raportare la clauzele contractuale, riscul asumat de părţi prin contract, evenimentul viitor şi excepţional ce intervine în afara unei culpe a părţii şi care perturbă echilibrul contractual în mod consistent şi persistent.

În cauză, raportat la cele expuse anterior, condiţiile impreviziunii sunt îndeplinite, cererea de recurs fiind întemeiată. Notificarea formulată de recurentă îndeplineşte toate cerinţele art.4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, astfel că în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi a prevederilor art. 496 şi art. 498 Cod procedură civilă., Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacată şi rejudecând apelul declarat de apelanta - contestatoare A., îl va respinge, cu păstrarea sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare