Contestaţie în anulare. Omisiunea instanţei de recurs de a analiza un caz de casare.

art. 503 alin. (2) pct. 3 Cod de procedură civilă

Contestaţia în anulare îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale arătate anterior, însă aceasta nu conduce în mod automat la admiterea acestei căi extraordinare de atac şi la anularea deciziei atacate, deoarece, pentru aceasta, este necesar ca motivul de recurs omis a fi analizat de către instanţa de recurs să fie apt să ducă la modificarea soluţiei instanţei de recurs, respectiv să fie apt să ducă la casarea în totalitate a sentinţei.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 04.12.2019, sub nr. dosar […], contestatoarea  A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac declarate împotriva deciziei nr. 860/R/17.10.2019 a Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. […] şi, în consecinţă, anularea hotărârii atacate, iar, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii sale de recurs, astfel cum a fost formulată.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin decizia contestată, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unui recurs nedeclarat, deoarece nu a chemat în judecată Municipiul B., care nu avea calitate procesuală şi că nu s-a pronunţat asupra recursului declarat în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială B., respectiv a omis să cerceteze unul dintre motivele de nelegalitate referitoare la decizia nr. […]/04.07.2018.

Astfel, contestatoare a arătat că, la pct. 6 al recursului, a invocat nerespectarea art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 50/2011, care precizează faptul că decizia atacată se aplică începând cu luna următoare emiterii, iar nu a constatării faptelor, iar, în cauză, fiind emisă din data de 04.07.2018, trebuia să producă efecte din august 2018, iar nu din iunie 2018, cum s-a menţionat în cuprinsul său.

Contestatoarea a mai invocat faptul că instanţa de recurs era obligată să respecte şi să interpreteze strict legea şi că înscrisul în baza căruia s-a emis dispoziţia respectivă era fals, fiind desfiinţat de instanţa de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. […]. Or, decizia AJPIS de încetare a ajutorului său social s-a baza pe motivul că a refuzat un loc de muncă, cu nerespectarea art. 36  din H.G. nr. 50/2011, deşi acest motiv a fost

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi pct. 4 Cod de procedură civilă.

Contestaţia în anulare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art. 28 coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata pârâtă Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 508 Cod de procedură civilă (filele 17-18) a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că susţinerea contestatoarei în sensul că nu a fost analizat motivul de casare menţionat în cererea de recurs, respectiv nu este întemeiat, fiind contrazis de considerentele existente la pag. 2 ultimul alineat din Decizia nr. 860/R/2019, iar împrejurarea că analiza făcută nu este în sensul urmărit de contestator nu este de natură să-i deschidă acestuia calea contestaţiei în anulare.

În opinia intimatei, instanţa de recurs, în mod corect, a reţinut faptul că, cităm „în speţa de faţă este vorba de emiterea dispoziţiei nr. 1747/22.06.2018 pentru faptul că recurenta nu mai figurează în evidenţa AJOFM B. ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, prima instanţă făcând în mod expres trimitere la dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 416/2001, astfel încât este fără relevanţă şi referire recurentei la decizia irevocabilă nr. 1899/R/21.11.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. […], câtă vreme cauza respectivă s-a statuat cu privire la nedovedirea de către AJPIS B. a oferirii către recurentă a unui loc de muncă şi la refuzul acestuia de a-l accepta.”

Aşadar, intimata a menţionat că, în opinia sa, în mod eronat susţine contestatoarea că înscrisul în baza căruia s-a emis decizia de primar şi decizia Agenţiei de Plăţi este fals şi că înscrisul emis de AJOFM în baza căruia s-au emis deciziile atacate în care se preciza faptul că a refuzat un loc de muncă a fost desfiinţat de instanţa de contencios administrativ în dosarul nr. […]. Astfel, în dosarul nr. […] a fost vorba de un înscris emis de AJOFM B. privind refuzul unui loc de muncă, iar prin adresa nr. 8420/AJOFM B./08.05.2018 se menţionează că A. a figurat ca persoană în căutarea unui loc de muncă în perioada 05.04.2013-07.11.2017, dată la care s-a operat încetarea dosarului de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă.

Astfel, instanţa de recurs a reţinut explicit că recurenta nu a făcut dovada că a fost înregistrată în evidenţele AJOFM B. ca persoană în căutarea unui loc de muncă şi ulterior datei de 07.11.2017, astfel că, în mod corect, s-a dispus încetarea dreptului la ajutor social (pag. 2 alin. 10 din Decizia nr. 860/R/2019), iar, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În drept, a fost invocată aplicarea art. 504 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Intimaţii Municipiul B., prin Primar şi Primarul Municipiului B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 508 Cod de procedură civilă (filele 20-22, 24-26), au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimaţii au arătat că prin contestaţie nu se critică Decizia nr. 860/R/17.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului B., aceasta intrând din acest punct de vedere sub autoritate de lucru judecat.

În plus, intimaţii au susţinut că, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, nu şi aspecte care se referă la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii, iar contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres şi limitativ determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă. Or, în speţă, au considerat că, susţinerile din cuprinsul contestaţiei în anulare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 503 Cod de procedură civilă pentru care poate fi retractată o hotărâre pe calea contestaţiei în anulare. Din modul de formulare a contestaţiei în anulare, rezultă nemulţumirea generică a contestatoarei faţă de hotărârea atacată, niciunui din motivele indicate în cuprinsul contestaţiei în anulare neputând fi încadrat în prevederile art. 503 Cod de procedură civilă, cu atât mai puţin în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi 4, astfel cum în mod eronat a indicat contestatoarea.

Intimaţii au mai susţinut că, în mod corect a reţinut instanţa de recurs că, potrivit adresei nr. 8420/AJOFM B./08.05.2018, recurenta-reclamantă (contestatoarea) a figurat înscrisă ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă în perioada 05.04.2013-07.11.2017, la această din urmă dată operând încetarea dosarului de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, recurenta-reclamantă nefăcând dovada că a solicitat AJOFM B. să revină asupra deciziei de încetare a dosarului său de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, iar până în prezent aceasta nu a solicitat înregistrarea în evidenţele AJOFM B. ca persoană în căutarea unui loc de muncă/beneficiar de indemnizaţie de şomaj şi nici nu a dovedit că este în căutarea unui loc de muncă ori că este inaptă de muncă.

Intimaţii au mai menţionat că trimiterile făcute de contestatoare la dosarul cu nr. […], nu pot fi reţinute de instanţa de judecată pentru soluţionarea prezentei cauze, situaţia de fapt şi de drept ce a făcut obiectul dosarului nr. […] înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov fiind diferită de cea din prezenta cauză.

În drept, a fost invocată aplicarea art. 508 Cod de procedură civilă.

Părţile nu au solicitat administrarea de probe noi în contestaţia în anulare formulată, iar din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. […] al Curţii de Apel Braşov.

Analizând contestaţia în anulare formulată în cauză de către contestatoare, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 860/R/17.10.2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. […], a fost respins recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 630/CA/13.06.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, care a fost menţinută.

În considerentele acestei decizii, instanţa de recurs a constatat, în esenţă, că dispoziţia nr. 1747/22.06.2018 a fost emisă pentru faptul că recurenta nu mai figurează, din data de 07.11.2017, în evidenţa AJOFM ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă şi că decizia nr. 1899/R/21.11.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. […] nu prezintă relevanţă în această cauză, deoarece, în cauza respectivă, s-a statuat cu privire la nedovedirea de către AJPIS B. a oferirii către recurentă a unui loc de muncă şi la refuzul acesteia de a-l accepta.

Instanţa de recurs nu a indicat în considerente analiza efectuată cu privire la motivul de nelegalitate a actului administrativ contestat privind întinderea în timp a efectelor acestuia, motiv întemeiat pe art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 50/2011 şi indicat în partea finală a cererii de recurs, ultimul paragraf.

Contestatoarea invocă faptul că această decizie a fost pronunţată fără a se analiza unul din motivele de casare, dezlegarea dată fiind rezultatul omisiunii de a cerceta şi analiza motive de recurs, formulate în termen, respectiv cele referitoare la nerespectarea art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 50/2011, care precizează faptul că decizia atacată se aplică începând cu luna următoare emiterii, iar nu a constatării faptelor, respectiv că înscrisul în baza căruia s-a emis dispoziţia respectivă era fals, fiind desfiinţat de instanţa de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. […].

În drept, art. 503 alin. (2) pct. 3 Cod de procedură civilă stabileşte că „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 Cod de procedură civilă sunt clare şi explicite, respectiv contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită.

Raportat la situaţia de fapt reţinută anterior, curtea constată că decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare a fost pronunţată de o instanţă de recurs, care a respins cererea de recurs şi în considerente, din eroare, a omis să analizeze un motiv de casare invocat prin chiar cererea de recurs – greşita neaplicare de către prima instanţă a art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 50/2011, privind întinderea efectelor actului administrativ, începând cu data comunicării lui, iar nu cu data faptelor menţionate în cuprinsul său.

Prin urmare, contestaţia în anulare îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale arătate anterior, însă aceasta nu conduce în mod automat la admiterea acestei căi extraordinare de atac şi la anularea deciziei atacate, deoarece, pentru aceasta, este necesar ca motivul de recurs omis a fi analizat de către instanţa de recurs să fie apt să ducă la modificarea soluţiei instanţei de recurs, respectiv să fie apt să ducă la casarea în totalitate a sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii în integralitate şi a anulării actelor contestate.

Referitor la acest aspect curtea reţine că data de la care decizia nr. […] din 04.07.2018 produce efecte a fost corect stabilită în cuprinsul acestui act administrativ, respectiv începând cu data de 01.06.2018, având în vedere că data la care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor pentru acordarea dreptului a fost data adresei nr. 8420/08.05.2018 emisă de AJOFM B., prin care s-a precizat că, din data de 07.11.2017, A. nu a solicitat înregistrarea în evidenţa sa ca persoană în căutarea unui loc de muncă.

Astfel, dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Legea nr. 416/2001 stabilesc faptul că „dreptul la ajutor social încetează în următoarele situaţii: a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege” şi că „încetarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, pe baza documentelor prevăzute la alin. (3), începând cu luna următoare celei în care s-au constatat situaţiile prevăzute la alin. (1)”.

Faţă de aceste norme, în mod legal, atât autoritatea publică emitentă, cât şi prima instanţă, au reţinut incidenţa acestor dispoziţii şi au stabilit încetarea acordării dreptului la ajutor social începând cu data de 01.06.2018, aceasta fiind luna următoare celei în care s-a constatat neîndeplinirea unei condiţii de acordare, respectiv ca beneficiarul să fie înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă.

Curtea mai reţine că norma juridică invocată de către contestatoare, respectiv art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 50/2011, stabileşte expres că „deciziile prevăzute la alin. (2), precum şi decizia prevăzută la art. 34 alin. (2) se comunică titularului în termen de maximum 30 de zile de la data emiterii acestora şi se aplică începând cu luna următoare emiterii”. Din interpretarea acestei norme, Curtea reţine că menţiunea „se aplică începând cu luna următoare emiterii” nu are semnificaţia invocată de reclamantă, în sensul că dreptul vizat de acest act administrativ se acordă/încetează de la acest moment, ci consacră, în acest domeniul, principiul general al dreptului administrativ că deciziile se execută numai după comunicarea lor către destinatarul lor, în termenul maxim de 30 zile şi se execută în luna următoare emiterii. O altă interpretare ar fi contrară dispoziţiilor explicite ale art. 20 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Legea nr. 416/2001, acest fiind actul normativ cu forţă juridică superioară H.G. nr. 50/2011, astfel că nu poate fi admisă.

Prin urmare, cum motivul de recurs omis a fi analizat nu este fondat, nefiind apt să ducă la modificarea soluţiei instanţei de recurs, instanţa va înlătura acest argument invocat în susţinerea căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie referitor la faptul că înscrisul în baza căruia s-a emis dispoziţia atacată era fals, fiind desfiinţat de instanţa de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. […], Curtea constată, contrar susţinerilor contestatoarei, că acesta a fost analizat explicit de instanţa de recurs la momentul la care a explicat motivul pentru care decizia nr. 1899/R/21.11.2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. […] nu prezintă relevanţă în cauza soluţionată, astfel că nu este îndeplinită situaţia premisă a aplicării art. 503 alin. (2) pct. 3 Cod de procedură civilă. A admite reanalizarea cestui aspect în cadrul contestaţiei în anulare ar duce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, permiţând exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri definitive, peste limitele exprese şi limitative prevăzute de legiuitor în exercitarea căilor extraordinare de atac, ceea ce nu poate fi primit.

Faţă de toate aceste considerente, va respinge contestaţia în anulare, instanţa va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 860/R/17.10.2019 a Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. […].

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

Domenii speta

Spete similare