Răspundere civilă delictuală

- art. 1707 alin. 1 Cod civil

Eroarea asupra substanţei obiectului vânzării, ca viciu de consimţământ, presupune ca bunul vândut să fie apt pentru întrebuinţare după natura sa, lipsindu-i doar o calitate pe care partea o socotea esenţială. Putea constitui o astfel de eroare, de exemplu, greşita reprezentare de către intimată a speciei din care fac parte plantele cumpărate.

Spre deosebire de aceasta, viciul ascuns presupune ca bunul cumpărat să nu aibă calităţile necesare pentru a putea fi folosit normal, potrivi naturii sale; să aibă o lipsă, care îl face impropriu întrebuinţării la care este destinat”, ori care îi micşorează valoarea sau posibilitatea de întrebuinţare, astfel după cum dispune art. 1707 alin.1 Cod civil.

Eroarea în care s-a aflat intimata la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. xxx/26.04.2013 cu privire la vârsta plantelor cumpărate (arbust – puiet Paulownia EU Cotevisa) face parte din această ultimă categorie, deoarece nu cade asupra calităţilor substanţiale ale acestora, ci asupra unui element cu repercusiuni asupra posibilităţii întrebuinţării avute în vedere de către cumpărător.

Deliberând asupra recursului civil de faţă constată că, prin sentinţa civilă nr.4268 din data de 10.05.2019, Judecătoria Braşov admis acţiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. prin C. S.P.R.L. D. și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare înregistrat sub nr. xxx/26.04.2013 având ca obiect vânzarea cumpărarea unui număr de 6.000 arbori Paulownia Eu Cotevisa 2.

A încuviințat onorariul definitiv al expertului E. pentru RET nr.742044/11.11.2014 la suma de 3.980 lei.

A fost astfel obligată reclamanta A., să achite în contul expertului E. diferența onorariu expert în cuantum de 2.780 lei.

A fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 13.461,78 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru (4.765 lei), a onorariului de avocat ( 3200 lei), a onorariului expertului (3380 lei-600 lei avans +2780 lei diferența ) restul fiind contravaloarea transportului și a cazării pentru reclamantă și reprezentanta convențională.

S-a dispus restituirea către reclamantă a avansului provizoriu în cuantum de 1.000 lei, achitat de reclamanta A. în contul expertului F. din cadrul [...].

Prin decizia civilă nr.507/26.06.2020 Tribunalul Braşov a respins apelul declarat de apelanta pârâtă  S.C. B. S.R.L., în insolvenţă, prin Lichidator Judiciar C. S.P.R.L. obligând-o la plata sumei de 4.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat către intimata reclamantă A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. D., solicitând casarea sa faţă de aplicarea greşită a dispoziţiilor privind rezoluţiunea contractuală pentru vicii ascunse.

În motivarea căii de atac se arată că expertiza efectuată în cauză a relevat că solul inadecvat a fost motivul compromiterii plantelor, iar vârsta plantelor nu reprezintă un viciu ascuns, ci o eroare substanţială asupra obiectului contractului, rezoluţiunea ca efect al viciilor ascunse fiind diferită de anularea contractului pentru vicii de consimţământ.

A subliniat recurenta prin lichidator judiciar că rezoluţiunea vânzării, ca efect al garanţiei pentru vicii, presupune ca premisă încheierea unui contract valabil cu privire la un anumit bun, asupra căruia părţile, inclusiv cumpărătorul, au convenit în deplină cunoştinţă de cauză, în sensul cunoaşterii caracteristicilor şi calităţilor acestuia, adică fără să fie vorba de o eroare a cumpărătorului cu privire la respectivele caracteristici ale bunului.

În speţă cumpărătorul trebuia să cunoască vârsta plantelor. Contractul încheiat nu precizează vârsta plantelor, ci doar tipul arbustului şi dezvoltarea acestuia, respectiv puiet, astfel că interpretarea convenţiei părţilor trebuie făcută în sensul în care aceasta îşi produce efecte. Cumpărătorul a crezut că a achiziţionat plante de vârsta plantării, însă a cumpărat plante cu vârsta prea mică pentru plantare.

Instanţa de apel confundă viciul ascuns cu eroarea asupra substanţei obiectului contractului, neţinând cont că în contract nu a fost prevăzută vreo obligaţie în ceea ce priveşte vârsta obligatorie a puieţilor.

Experţii nu au căzut de acord asupra vârstei avute de puiet, iar certificatul fosforescent de origine a fost confirmat de martori. Experţii nu  au avut o părere unanimă în ceea ce priveşte vârsta de plantare necesară, expertul principal referindu-se la o vârstă de 2 luni, expertul parte al contestatoarei la vârsta de 4 luni, iar expertul parte al apelantei precizând că, dacă plantele nu ar fi avut vârsta optimă pentru plantare, furnizorul spaniol nu le-ar mai fi comercializat.

Astfel, întrucât nu s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare pentru eroare, viciu de consimţământ (error in substantiam), se impune casarea hotărârii şi respingerea acţiunii pentru vicii ascunse ale plantelor.

Se menţionează că instanţa a verificat doar îndeplinirea obligaţiilor pârâtei, omiţând analizarea obligaţiilor corelative neîndeplinite de către reclamantă, situaţie în care devine incidentă excepţia de neexecutare a contractului. Raportul de expertiză indică neîndeplinirea de către reclamantă a unor obligaţii la plantare şi ulterior plantării, cu privire la pregătirea solului, asigurarea furtunurilor pentru irigat şi udarea necorespunzătoare a plantelor.

Compromiterea a 55% din plante nu justifică restituirea în întregime a preţului puieţilor în cuantum de 185.000 lei. Serviciile de plantare au  fost prestate însă, nici la momentul efectuării lor şi nici ulterior, nu a fost încheiat un înscris între părţi din care să rezulte că echipa de plantare ar fi lucrat defectuos.

Nu se ţine cont dacă viciul de consimţământ reprezintă o cauză internă, concomitentă încheierii contractului, ce ţine de formarea voinţei, sau dacă prestarea serviciilor de plantare reprezintă o chestiune ce ţine de executarea obligaţiilor contractuale.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483, art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil faţă de art. 483 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, sau anularea faţă de indicarea greşită a numărului deciziei atacate, în temeiul art. 486 alin.1 lit. c şi alin. 3 Cod procedură civilă ori, în baza art. 488 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru neîncadrarea motivelor de casare în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că recurentei îi revenea obligaţia de garantare a plantelor livrate, din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Vârsta plantelor a constituit un viciu ascuns, nefiind cunoscută de cumpărătoare în lipsa certificatelor de provenienţă, de calitate şi garanţie.

Succesiunea operațiunilor agricole necesare înființării plantației a fost stabilită chiar de către pârâtă, iar lucrările de plantare au fost efectuate de către angajaţii pârâtei, prepuşii acesteia fiind audiaţi de prima instanţă de judecată.

Expertiza efectuată a relevat motivul principal al compromiterii culturii şi operaţiunile agricole efectuate, iar modul de plantare a fost descris de martorii audiaţi.

Eroarea nu poate fi reţinută întrucât în contract nu era specificată vârsta puieţilor, iar vârsta prea mică a puieţilor a făcut improprie folosirea acestora conform destinaţiei, reprezentând un viciu ascuns. Nu sunt îndeplinite condiţiile erorii esenţiale asupra calităţii substanţiale ale obiectului prestaţiei, deoarece vârsta puieţilor nu a fost determinantă pentru încheierea contractului.

Excepţia de neexecutare a contractului a fost invocată pentru prima oară în apel, iar din probe rezultă că plantarea puieţilor s-a realizat de pârâtă fără a fi respectate toate condiţiile de plantare specifice. Recurenta a asigurat serviciile de plantare, astfel că nu-şi poate invoca propria culpă.

În şedinţa publică din data de 14.01.2021, Curtea a pus în discuţia părţii reprezentate, respectiv intimata A., în conformitate cu prevederile art.15, art. 224, art. 237 alin. 2 pct.1 şi art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, excepţiile de inadmisibilitate şi de nulitate a recursului, invocate prin întâmpinare, pe care le-a respins pentru considerentele consemnate în încheierea de la termenul respectiv.

În recurs nu s-au administrat probe.

Verificând decizia atacată, în limitele cererii de recurs, văzând că nu există motive de recurs de ordine publică, în raport cu actele şi lucrările dosarului Curtea reţine următoarele:

Criticile recurentei-pârâtă pot fi structurate în trei categorii de motive de recurs:

1. vârsta plantelor, mai mică decât cea prefigurată de către intimată, nu reprezintă un viciu ascuns, ci o eroare asupra substanţei obiectului vânzării, care este un viciu de consimţământ, cu consecinţa că nu este incidentă în speţă instituţia rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx/26.04.2013 încheiat între părţi, ci sanţiunea nulităţii;

2. efectuarea necorespunzătoare a operaţiunilor de plantare nu reprezintă un viciu ascuns, ci ţine de executarea contractului or, nu s-a invocat prin acţiune răspunderea contractuală pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de plantare; dacă se apreciază în sens contrar, invocă (ar fi invocat), la rândul său, excepţia de neexecutare a contractului de către intimată, care nu şi-a executat obligaţiile de pregătire a terenului pentru plantare şi de irigare;

3. nu se justifică restituirea integrală a c-val plantelor şi a serviciilor de plantare, întrucât plantaţia nu a fost distrusă integral.

Primul motiv de recurs este nefondat, deoarece eroarea asupra substanţei obiectului vânzării, ca viciu de consimţământ, presupune ca bunul vândut să fie apt pentru întrebuinţare după natura sa, lipsindu-i doar o calitate pe care partea o socotea esenţială. Putea constitui o astfel de eroare, de exemplu, greşita reprezentare de către intimată a speciei din care fac parte plantele cumpărate.

Spre deosebire de aceasta, viciul ascuns presupune ca bunul cumpărat să nu aibă calităţile necesare pentru a putea fi folosit normal, potrivi naturii sale; să aibă o lipsă, care îl face impropriu întrebuinţării la care este destinat”, ori care îi micşorează valoarea sau posibilitatea de întrebuinţare, astfel după cum dispune art.1707 alin.1 Cod  civil.

Eroarea în care s-a aflat intimata la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx/26.04.2013  cu privire la vârsta plantelor cumpărate (arbust – puiet Paulownia EU Cotevisa) face parte din această ultimă categorie, deoarece nu cade asupra calităţilor substanţiale ale acestora, ci asupra unui element cu repercusiuni asupra posibilităţii întrebuinţării avute în vedere de către cumpărător.

Din această perspectivă se observă că raţionamentul recurentei este corect până la un punct, concluzia trasă din aceasta fiind greşită. Astfel, în mod justificat arată recurenta că intimata a avut credinţa că plantele pe care le cumpără au vârsta necesară pentru a fi plantate cu succes, adică pentru a supravieţui şi a se dezvolta normal şi că s-a înşelat sub acest aspect, întrucât, în realitate, plantele pe care recurenta i le-a vândut, în scopul cunoscut de ambele părţi de a fi plantate şi a se dezvolta, nu aveau vârsta necesară pentru aceasta. Concluzia pe care o susţine însă recurenta este greşită, întrucât vârsta plantelor, asupra căreia poartă eroarea intimatei, nu reprezintă un element care să semnifice chiar lipsa consimţământului intimatei la vânzare-cumpărare, ci doar lipsa unei calităţi a bunurilor cumpărate, care le face improprii, chiar şi în parte, pentru întrebuinţarea prefigurată de către intimată.

Aşadar, în mod corect starea de fapt relevată de către intimata reclamantă, reţinută ca dovedită de către instanţele de fond, a fost încadrată în prevederile art.1707 şi urm. Cod civil, respectiv vârsta mai mică a plantelor vândute de către recurentă intimatei a fost apreciată ca fiind un viciu ascuns al acestora.

Odată făcută această încadrare juridică, aprecierea primei instanţe în sensul că sancţiunea aplicabilă este rezoluţiunea vânzării, soluţie păstrată în apel, este legală, corespunzând dispoziţiilor art.1710 alin.1 lit. d Cod civil.

Cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat întrucât intimata a reclamat prin cererea de chemare în judecată, ca stare de fapt, neîndeplinirea corespunzătoare de către recurentă a obligaţiei de plantare. Încadrarea juridică a acestei împrejurări, ce s-a reţinut de către instanţele de fond ca fiind dovedită, cădea în sarcina judecătorului, care s-a achitat corespunzător de ea, apreciind în mod corect că reprezintă un element al răspunderii civile contractuale a recurentei, de natură să atragă rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare.

Astfel, se observă că potrivit prevederilor art.1516 alin.1 şi alin. 2 pct. 2 Cod civil:

,,(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

… 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;”

În acelaşi sens sunt prevederile art.1549 şi urm. Cod  civil.

Aşadar, pentru neîndeplinirea exactă a obligaţiei contractuale de către una dintre părţi, concontractantul este în drept a solicita rezoluţiunea contractului or, în speţă, asta a solicitat intimata reclamantă, pe de o parte, pentru existenţa unui viciu ascuns şi, pe de altă parte, pentru neîndeplinirea exactă de către recurentă a obligaţiei de plantare.

În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare a contractului, invocată în apărare de către recurentă, se observă că sunt relevante următoarele norme din Codul civil:

ART. 1555

Ordinea executării obligaţiilor

(1) Dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.

(2) În măsura în care executarea obligaţiei unei părţi necesită o perioadă de timp, acea parte este ţinută să execute contractul prima, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă altfel.

ART. 1556

Excepţia de neexecutare

(1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.

(2) Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.

Obligaţia intimatei de pregătire a terenului pentru plantare trebuia executată înaintea obligaţiei de plantare ce îi revenea recurentei, astfel încât o eventuală neexecutare sau executare necorespunzătoare de către intimată ar fi justificat refuzul de executare de către recurentă a propriei obligaţii, de plantare.

Însă, pe de o parte, instanţele de fond nu au reţinut, ca stare de fapt, că intimata nu a pregătit corespunzător terenul pentru plantare (inclusiv că nu ar fi asigurat cantitatea de 2.000 l de apă/ha la plantare, pentru udarea puietului, conform art.4, titlul ,,Obligaţiile cumpărătorului”, lit. e din contract), iar în recurs nu se poate statua într-un mod diferit, nefiind depuse la dosar înscrisuri (unica probă admisibilă în această cale extraordinară de atac potrivit art. 492 Cod procedură civilă) din care să reiasă contrariul. Aşadar, nu este întrunită condiţia premisă pentru invocarea excepţiei în discuţie, care să o exonereze pe recurentă de răspundere pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de plantare.

Pe de altă parte, recurenta nu a refuzat să-şi execute propria obligaţie aflată în discuţie (de plantare), în conformitate cu art. 1556 alin.1 Cod civil, ci a executat-o necorespunzător contractului. Ca urmare, recurenta nu a invocat la momentul şi în modul prescris de lege excepţia de neexecutare a contractului. În plus, sub acest aspect sunt corecte consideraţiile instanţei de apel, în sensul că recurenta nu avea doar obligaţia de plantare, ci şi obligaţia de consiliere a intimatei în aspecte privind plantarea şi îngrijirea puieţilor de Paulownia EU Cotevisa, astfel încât orice greşeală săvârşită sub aceste aspecte de către intimată trebuia semnalată la timp cumpărătoarei.

Relativ la obligaţia intimatei de udare a plantelor  ,,în caz de secetă după plantare” (art.4, titlul ,,Obligaţiile cumpărătorului”, lit. f) se observă că era exigibilă ulterior executării de către recurentă a obligaţiei de plantare şi, ca urmare, o eventuală neexecutare sau executare necorespunzătoare nu justifica refuzul recurentei de executare a propriei obligaţii de plantare (şi nici nu a determinat concret un asemenea refuz). Pentru aceleaşi considerente nu se poate justifica efectuarea de către recurentă a unor lucrări de plantare de proastă calitate (caracter reţinut prin decizia atacată).

Ultimul motiv de recurs este străin de hotărârea recurată, în condiţiile în care petitul la care se referă (obligarea recurentei la restituirea sumei de 183.005 lei cu titlu de contravaloare arbuşti şi servicii de plantare) a fost disjuns de către instanţa de fond, la data de 04.03.2019, fiind înregistrat sub nr. dos. xxxx/197/2019 şi nu a fost soluţionat prin sentinţa apelată, astfel încât nu a format obiect de cercetare nici în apel.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că nu este incident în speţă motivul de casare invocat de către recurentă, prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, situaţie faţă de care, în temeiul art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către recurenta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 507/26.06.2020 a Tribunalului Braşov, pe care o va menţine.

În baza dispoziţiilor art.494 coroborat cu art. 482 şi art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau în onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare