Anulare act administrativ

Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:013.000867

Dosar nr. 8739/105/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA  Nr. 867

Şedinţa publică de la 03 Iunie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE -  ……

GREFIER -  …….

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul GĂTITU ION, domiciliat in comuna Contesti, sat Contesti judetul Teleorman, in contradictoriu cu paratele MFP. ANAF - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI cu sediul in Ploiesti str.Aurel Vlaicu nr.,22 judetul Prahova, si ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI TELEORMAN, cu sediul in Alexandria, str.Dunarii nr.188 judetul Teleorman, având ca obiect anulare act administrativ.

Cauza a rămas în pronunţare la termenul de judecată de 16.05.2016, când părţile au lipsit şi când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru datele de 27 mai  2016 şi 3 iunie 2016.

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8739/105/2015, reclamantul Gătitu Ion  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (D.G.R.F.P.P.) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, anularea deciziei nr. 332/09.07.2015 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti privind contestaţia formulată de acesta, cu consecința anulării deciziei de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:

Potrivit deciziei de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, nr. 62/27.04.2015, s-a constatat că S.C. Kaufaly S.R.L., în care, scriptic, reclamantul deținea calitatea de asociat și administrator, a fost declarată insolvabilă conform procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008 emis de Biroul colectare, executare silită persoane juridice Alexandria, iar datoriile fiscale neachitate, în sumă de 27.532 lei la acea dată, în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, i-a fost imputată în mod netemeinic reclamantului.

Situația reținută de către organele fiscale este aceea că reclamantul, în calitate de administrator, și-ar fi executat mandatul cu rea-credință și că nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

În decizia contestată, apărările reclamantului sunt reluate în mod trunchiat, fără însă a fi combătute cu argumente solide.

Organele fiscale încearcă să recupereze debitul unui comerciant ieșit din circuitul comercial de la o persoană în suferință, cu grave probleme de sănătate, țintuită într-un scaun cu rotile de mai mulți ani și care nu se poate îngriji singură.

Reclamantul a avut calitatea de administrator în cadrul S.C. Kaufaly S.R.L., însă în anul 2006 a suferit un accident vascular la trunchiul cerebral, fiind diagnosticat cu deficiență funcțională gravă, handicap grav (în termeni medicali „AVC de trunchi cerebral și dislipidemie”), accident în urma căruia a rămas paralizat de la mijloc în jos și i-au fost afectate temporar discernământul și permanent corzile vocale și funcțiile motorii.

Timp de câțiva ani starea de sănătate a fost și mai gravă de atât, reclamantul fiind supus unui program intens de recuperare, astfel că nu s-a mai putut ocupa de administrarea societății în cadrul căreia era administrator.

Reclamantul nu a desfășurat activități în interes personal și nici nu și-a însușit bunuri din patrimonial societății, neplata datoriilor fiscal find cauzată de lipsa de încasări/venituri ale societății, care a făcut imposibilă continuarea activității societății și obținerea de profit necesar achitării datoriilor fiscale.

Analizând art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr.92/2003, se poate conchide că, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului trebuie îndeplinite două condiţii: reaua-credinţă şi obligaţia de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei.

Reaua credinţă a administratorilor în înstrăinarea sau ascunderea, sub orice formă, a activelor debitorului, în îndeplinirea obligaţiei legale de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, precum şi în determinarea nedeclarării şi/sau neachitării la scadenţă a obligaţiilor fiscale sau în determinarea restituirii sau rambursării unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului trebuie să fie dovedită de către organul fiscal, ci nu doar invocată.

Aşadar pentru reţinerea relei-credinţe sunt necesare dovezi concludente, însă organele fiscale nu relevă nicio dovadă care să îndeplinească aceste cerinţe.

Nici măcar izvorul creanţei solicitate nu-l indică, ce reprezintă, de unde provine, când s-a născut.

Cu privire la obligaţia de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, aceasta nu a fost îndeplinită din cauza problemelor grave de sănătate, iar din cuprinsul actelor administrative contestate se poate observa că nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea reclamantului în ajungerea în starea de insolvabilitate a societăţii.

Un alt aspect invocat în apărări şi desconsiderat de către organele fiscale este incidenţa cazului fortuit, prevăzut de art. 1.351 alin. 1 şi 3 din Codul civil. Boala de care suferă reclamantul întruneşte cu siguranţă elementele unui caz fortuit, având în vedere că declanşarea/producerea acesteia nu se putea prevedea şi nu se putea înlătura, iar efectele bolii au contribuit cauzal şi în mod substanţial la imposibilitatea de a mai administra activitatea societăţii, cu consecinţa neexecutării obligaţiilor acesteia faţă de stat şi evident a producerii prejudiciului.

Referitor la neprezentarea sa la audiere la organele fiscale, reclamantul arată că le-a informat că nu a putut să le dea curs din cauza stării de sănătate, că nu este deplasabil de la domiciliu şi că, potrivit legii, organul fiscal avea dreptul de a solicita instanţei competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii sau uni handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îşi îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin potrivit legii, totuşi organele fiscale au avut o altă conduită.

În deciziile organelor fiscale nu se precizează data/anul când au luat naştere aceste creanţe fiscale, a căror plată se solicită, precum şi izvorul acestora.

Această omisiune vădită este evident o dovadă de rea-credinţă din partea pârâtei întrucât de vreme ce societatea nu a mai avut activitate de prin 2004, obligaţiile fiscale restante corespund acelei perioade, ceea ce conduce la raţionamentul că organele fiscale au emis o decizie pentru recuperarea unei datorii cu o vechime de peste 10 ani, deci pentru obligații care sunt prescrise, motiv pentru care invocă prescripția dreptului de a solicita plata creanței, față de prevederile art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.

În drept, reclamantul a mai invocat prevederile art. 194 și urm. din Codul de procedură civilă și art. 212, 218 din O.G. nr. 92/2003.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele și pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, în motivare arătând următoarele:

Prin Decizia nr. 62/27.04.2015 s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului Gătitu Ion, în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003.

Analizând situația obligațiilor fiscale înregistrate de debitoarea KAUFALY S.R.L., a rezultat că aceasta înregistra obligații fiscale în sumă de 27.532 lei, din care debite în sumă de 9.398 lei și accesorii în sumă de 18.134 lei.

Debitoarea a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile, prin procesul – verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008.

Debitoarea avea obligația de a achita la scadență, din proprie inițiativă obligațiile fiscale restante, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o deși avea cunoștință de existența obligațiilor fiscale restante, nu a efectuat demersuri pentru achitarea în întregime a acestora, aceasta reprezentând o dovadă a relei-credințe și a intenției de a prejudicia creditorul fiscal.

Deși avea cunoștință despre debitul datorat, administratorul societății a ignorat cu bună-știință achitarea obligațiilor fiscale.

Mai mult, acesta s-a rezumat la depunerea declarațiilor fiscale fără a achita în întregime sumele declarate, aceasta reprezentând o dovadă a relei-credințe și a intenției de a prejudicia creditorul fiscal.

Conform art. 194 din Legea nr. 31/1990, administratorul avea cunoștință de situațiile financiare anuale ale societății, urmare a aprobării acestor documente.

Administratorul societății, văzând că după 90 de zile de la scadență nu a plătit datoria, avea obligația, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Or, reclamantul, în plus, față de neîndeplinirea acestei obligații legale care ar fi putut conduce la redresarea sau lichidarea societății, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, a optat pentru retragerea din societate.

Nici după declararea stării de insolvabilitate, acesta nu a făcut nici un demers pentru a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței.

Deși, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 1 din O.G nr. 92/2003, cu notificarea nr. 17469/05.03.2015, reclamantul Gătitu Ion a fost convocat la audiere, iar în conformitate cu art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, s-a comunicat prin publicitate, prin afișarea la data de 19.03.2015, concomitent la sediul organului fiscal și pe ragina de internet a A.N.A.F., anunțul colectiv nr. 23281/18.03.2015, acesta a dovedit dezinteres în îndeplinirea obligațiilor legale.

A mai arătat pârâta că, având în vedere cele prezentate, consideră că atunci când au intervenit problemele financiare ale societății și neputința de a plăti datoriile exigibile către bugetul general consolidat, reclamantul, în calitate de administrator în perioada constituirii obligațiilor fiscale restante, avea obligația ca în termenul legal să solicite deschiderea procedurii insolvenței.

În apărare, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

La termenul de judecată de 16.05.2016 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri propusă de ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 62/27.04.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Teleorman (filele 21-25) s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului Gătitu Ion cu debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. pentru obligaţii fiscale restante, datorate bugetului general consolidat în sumă de 27.532 lei.

Împotriva acesteia reclamanta a formulat contestaţie, aceasta fiind soluţionată prin Decizia nr. 332/09.07.2015 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (filele 13-17), în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile, prin procesul – verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29390/28.11.2008 (filele 64-65).

Reclamantul, în calitate de administrator al S.C. KAUFALY S.R.L., odată cu constatarea insuficienţei fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, avea obligaţia, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus legii insolvenţei, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Atragerea răspunderii solidare a reclamantei în solidar cu debitoarea S.C. KAUFALY S.R.L. a fost dispusă în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane: (…) c) administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate.

În urma măsurilor de executare silită nu s-au recuperat obligaţiile bugetare restante datorate de S.C. KAUFALY S.R.L.

Obligaţiile fiscale pentru care a fost întocmită Decizia nr. 168156/29.05.2014, în sumă totală de 27.532 lei, din care debite în sumă de 9.398 lei și accesorii în sumă de 18.134 lei.

Precum s-a reţinut în Decizia nr. 62/27.04.2015 că,  potrivit art. 27 din Lg. nr. 85/2006, reclamantul a avut posibilitatea ca, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, să solicite deschiderea procedurii insolvenței instanței competente, ceea ce reclamantul nu a făcut.

Însă, raportat la prevederile art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr.92/2003, pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului trebuie îndeplinite două condiţii: reaua-credinţă şi obligaţia de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei.

Instanţa reţine că, în cazul reclamantului, nu sunt dovedite reaua-credinţă a acestuia şi intenţia de a prejudicia creditorul fiscal.

Reclamantul a arătat că nu a desfășurat activități în interes personal și nici nu și-a însușit bunuri din patrimoniul societății, neplata datoriilor fiscale find cauzată de lipsa de încasări/venituri ale societății, care a făcut imposibilă continuarea activității societății și obținerea de profit necesar achitării datoriilor fiscale.

Reclamantul a avut calitatea de administrator în cadrul S.C. Kaufaly S.R.L., însă în anul 2006 a suferit un accident vascular la trunchiul cerebral, fiind diagnosticat cu deficiență funcțională gravă, handicap grav (în termeni medicali „AVC de trunchi cerebral și dislipidemie”), accident în urma căruia a rămas paralizat de la mijloc în jos și i-au fost afectate temporar discernământul și permanent corzile vocale și funcțiile motorii (bilet ieșire din spital nr. 9842/2006 – filele 11-12).

Pe numele acestuia au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap nr. 2059/11.06.2015 (fila 18) și nr. 1939/26.06.2014 (fila 49), conform cărora reclamantul se încadrează la gradul de handicap grav necesitând asistent personal.

În cuprinsul întâmpinării formulate de D.G.R.F.P. Ploiești și a Deciziei nr. 332/09.07.2015, se afirmă că obligațiile fiscale restante cele mai vechi ale S.C. Kaufaly S.R.L. sunt din anul 2008 (neachitate la data declarării insolvabilității).

Conform susținerilor reclamantului, confirmate de înscrisurile medicale depuse la dosar, timp de câțiva ani starea de sănătate a fost foarte gravă, reclamantul fiind supus unui program intens de recuperare.

Față de situația medicală a reclamantului, instanța reține că acesta nu s-a mai putut ocupa de administrarea societății Kaufaly S.R.L. și că nu se poate susține că s-a probat neîndeplinirea cu rea - credință de către acesta a obligaţiei de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei.

Instanța mai reține că, din actele depuse la dosar reiese că din anul 2008 (anul obligațiilor fiscale restante cele mai vechi ale S.C. Kaufaly S.R.L.), și până în anul 2015, când a fost emisă decizia de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015 nu reiese să se fi produs suspendarea ori întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale prevăzut ade art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.

În consecință, instanța mai reține că, față de împlinirea acestui termen de prescripție este nelegală emiterea Decizia de angajare a răspunderii solidare privind atragerea răspunderii solidare nr. 62/27.04.2015

Față de cele mai sus reținute, instanța, apreciind prezenta acțiune întemeiată, urmează să o admită și să dispună anularea Deciziei nr.332/9.07.2015 emise de DGRFP Ploieşti si a Deciziei de angajare a răspunderii nr.62/27.04.2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite acţiunea formulată de reclamantul GĂTITU ION domiciliat in comuna Contesti, sat Contesti judeţul Teleorman,in contradictoriu cu paratele MFP. ANAF. DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI cu sediul in Ploieşti str.Aurel Vlaicu nr.,22 judeţul Prahova si ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI TELEORMAN cu sediul in Alexandria, str. Dunării nr.188 judeţul Teleorman.

Anulează Decizia nr.332/9.07.2015 si decizia de angajare a răspunderii nr.62/27.04.2015 emise de DGRFP Ploieşti.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţata in şedinţa publica astăzi 03.06.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Tehnored.PC

5 ex./2016

Operator de date cu caracter

Personal nr.5595

Domenii speta

Spete similare