Infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art.107 din Legea nr. 46/2008. Dezincriminare.

- art.107 din Legea nr.46/2008; Legea nr.197/2020

Prin Legea nr.197/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 823 din 8 septembrie 2020, au fost aduse modificări Legii nr.46/2008 (Codul silvic), în sensul că infracţiunea prevăzută de art.107 alin.1 a fost redefinită ca fiind ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, iar la alin.11 s-a prevăzut că reprezintă infracţiune tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate.

Prin sentinţa penală nr. 28 din 2.03.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în baza art. 396 alin.1 şi alin.2 Cod procedura penală, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 Cod penal şi art. 77 lit. a Cod penal şi cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107, alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată – Codul silvic.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut, în fapt, că martora A. – mama inculpaţilor B. şi C., respectiv soacra inculpatului D., a închiriat de la persoana civilă UAT E., pentru perioada 13.05.2013 – 20.12.2013, suprafaţa de 36 ha păşune, aflată în paza Ocolului Silvic Privat F., după cum rezultă din contractul de închiriere nr. xxxx/13.05.2013 ( f. 143 d.u.p. vol. I).

Pe această păşune, martora A., împreună cu inculpaţii B. şi C., fii martorei, au ridicat o stână pentru creşterea de ovine. Cei trei s-au hotărât să cureţe această păşune de vegetaţia forestieră, sens în care au cooptat mai multe persoane pentru a-i ajuta, respectiv pe martorii G., H., I., J., K. şi L..

Astfel, la data de 15.06.2013, inculpaţii B., C. şi D., ajutaţi de martorii menţionaţi anterior, cu topoare şi motofierăstraie, au tăiat de pe o parte pe suprafaţa păşunii închiriate – aproximativ 6 ha -, un număr de 554 arbori, de esenţă răşinoase, nemarcaţi în vederea exploatării silvice, cu diametre cuprinse între 8 cm şi 45 cm, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f. 13 d.u.p.), cauzând proprietarului – persoana civilă UAT E. – un prejudiciu de 9050,55 lei, ce depășește de 85 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (142,5 lei la data faptei).

Această stare de fapt este recunoscută de inculpaţi şi este confirmată de declaraţiile martorilor  G., H., J., K., M. şi A. date în faza de urmărire penală şi menţinute în faţa instanţei, dar şi de martorii L., I. în declaraţiile date în faza urmăririi penale ( f. 146 -148 d.u.p.).

Inculpaţii B. şi C. au susţinut că acţiunea de tăiere a fost efectuată cu încuviinţarea pădurarului N. care a fost în zona respectivă, dar nu a avut nici o obiecţie.

Audiat în calitate de martor, N., pădurar în cadrul Ocolului Silvic F., a arătat că în data când a fost curăţată păşunea a mers în zona respectivă în jurul orelor 8 -9 dimineaţa, când i-a văzut pe cei trei inculpaţi, de la o distanţă de aproximativ 100-150 m, că tăiau arbori de mici dimensiuni, cu fierăstraie mecanice, dar a crezut că aceştia curăţau păşunea, astfel că nu a intervenit. De asemenea, deţinea de foarte puţin timp funcţia de pădurar (de o lună) şi nu a realizat că inculpaţii efectuau tăieri în cantonul său.

S-a întors însă după masa, pe la orele 16 sau 17, când a constatat că materialul lemnos fusese proaspăt tăiat, erau cca. 400 cioate şi a văzut că lângă stână sunt inculpaţii şi câţiva oameni cu drujbele alături. Precizează că cele arătate le-a observat din maşina cu care se deplasa-se până acolo, din care însă nu a coborât la faţa locului.

În apărarea lor, inculpaţii au mai susţinut şi că pe de o parte că materialul lemnos crescut pe păşune este unul fără valoare, care creşte la întâmplare, constituit din arbuşti sau cel mult arbori care cresc în formă de morcov şi care nu ating mai mult de 2 m, iar pe de altă parte, că au procedat astfel întrucât au fost avertizaţi verbal de angajaţi ai APIA care s-au deplasat la faţa locului, doi ani consecutivi, să cureţe păşunea, (martora A. a avut închiriată păşunea şi anii anteriori), dar şi de reprezentanţii Primăriei E.. Susţin că martora A. a fost şi amendată de APIA pentru necurăţarea păşunii închiriate, iar dovezile sunt depuse la dosar.

La dosarul de urmărire penală se află, într-adevăr, două procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare ale APIA (f. 139 şi f.141) referitoare la cererile de plată (ale subvenţiei) depuse de martora A., dar neregulile constatate – la capitolul 6 – nu privesc necurăţarea păşunii, ci diferenţe dintre suprafeţele declarate pentru obţinerea subvenţiei. De asemenea, martorii O. ( f. 67) şi P. ( f. 68), angajaţi ai APIA Q., au infirmat susţinerile inculpaţilor referitore la pretinsa avertizare de a curăţa păşunea de arbori.

Ori, chiar în condiţiile în care ar fi fost dovedită existenţa unei astfel de avertizări, tăierea arborilor ar fi trebuit efectuată tot cu respectarea regulilor privind marcarea.

În ce priveşte calitatea materialului lemnos tăiat, instanţa a avut în vedere diametrul celor 554 arbori evidenţiat în procesul-verbal de constatare la faţa locului pe baza căruia a fost efectuat calculul pagubei, conform Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 85/08.11.2006, aprobat prin Legea nr. 84/2007 şi  Ordinul nr. 3283 din 23.08.2012 al M.M.P., coroborat cu cele evidenţiate în planşele foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului (f. 22, 25, 26 d.u.p.) în care se regăsesc arborii tăiaţi, aceştia în cea mai mare parte rămânând la faţă locului, după cum recunosc şi inculpaţii. De asemenea, va avea în vedere declaraţiile martorilor R. (f. 55) şi N. (f. 53) potrivit cărora nu a fost solicitată, respectiv nu a fost efectuată marcarea arborilor în vederea exploatării silvice. De altfel nici inculpaţii nu au adus vreo probă contrară.

De altfel, şi martorii audiaţi în cauză, care au participat la tăieri, au recunoscut că au tăiat şi „arbori mai groşi”. Cât priveşte teza ce s-a încercat a fi acreditată de inculpaţi cum că arborii respectivi nu constituiau material lemnos de calitate, crescând sub formă de „morcov”, atingând o înălţime de 1,70 m, provenind din lăstari, tufişuri, copaci subţiri, fără valoare, instanţa nu a reţinut-o întrucât este contrazisă de cele constate cu ocazia cercetării la faţa locului.

Inculpaţii au mai susţinut că nu au făcut altceva decât să se conformeze cererii martorei A. de a curăţa păşunea respectiv care, în calitate de chiriaş al păşunii, i-a asigurat că totul este legal, iar curăţarea păşunii este impusă de autorităţi. Ori chiar martora A. a recunoscut că nu a fost prezentă la momentul săvârşirii faptei, iar pe de altă parte chiar o asemenea cerinţă din partea martorei nu justifică acţiunea reclamanţilor, lipsa marcajului silvic putând fi constată de orice persoană. Pe de altă parte, martorii au arătat că inculpaţii C. şi B. le-au comunicat că nu e nici un impediment să taie arborii, pentru că aşa au solicitat cei de la APIA ( declaraţii martori f. 82/verso şi f.130, de exemplu).

Prin urmare, pentru cele expuse, instanţa nu a reţinut apărările inculpaţilor şi a reţinut starea de fapt prezentată în rechizitoriu coroborată cu probele administrate – declaraţiile de martori, procese-verbale de cercetare la faţa locului, declaraţii inculpaţi.

În drept, instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor C., B. şi D. care, în data de 15.06.2013, împreună cu martorii G., H., I., J., K. şi  L., au tăiat fără drept de pe picior un număr de 544 arbori de esenţă răşinoase specia molid, nemarcaţi cu ciocanul silvic, de pe păşunea […] a Primăriei Comunei E., aflată în paza Ocolului Silvic Privat F., cauzând un prejudiciu în valoare de 9050,55 lei, ce depășește de 85 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (142,5 lei la data faptei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art.107 alin.1 lit. d din Legea nr. 46/2008 republicată cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal - circumstanța agravantă legală a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane, forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fiind intenţia directă, aşa cum aceasta este definită de art. 16 Cod penal. 

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, la data de 6.03.2020, în termen legal, inculpaţii.

Apelanţii au solicitat în prezenta cale de atac, în esenţă, pronunţarea unei soluţii de achitare, motivat de faptul că prin dispoziţiile Legii nr.197/2020 s-au adus modificări Legii nr.46/2008 privitor la conţinutul constitutiv al infracţiunii reţinută în sarcina lor, în sensul că în noua reglementare este sancţionată ca infracţiune doar tăierea de arbori din fondul forestier naţional. Ori, în condiţiile în care în prezenta cauză s-a reţinut că arborii au fost tăiaţi de pe o păşune, nu se poate proceda la condamnarea lor, fapta care a format obiectul judecăţii nefiind prevăzută de legea penală.

În calea de atac s-a procedat de către Curtea de Apel la obţinerea de informaţii de la UAT E. şi Ocolul Silvic Privat F. referitoare la regimul juridic al terenului de pe care au fost tăiaţi arborii, răspunsurile acestora fiind comunicate pentru termenul de judecată din data de 8.10.2020.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum şi principiile enunţate de Codul de procedură penală în art.417 şi art.418, Curtea de Apel reţine următoarele.

Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt cu care a fost sesizată, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

În esenţă, probele administrate relevă că martora A. – mama inculpaţilor B. şi C., respectiv soacra inculpatului D., a închiriat de la persoana civilă UAT E., pentru perioada 13.05.2013 – 20.12.2013, suprafaţa de 36 ha păşune, aflată în paza Ocolului Silvic Privat F., după cum rezultă din contractul de închiriere nr. xxxx/13.05.2013.

Pe această păşune, martora A., împreună cu inculpaţii B. şi C., fii martorei, au ridicat o stână pentru creşterea de ovine. Cei trei s-au hotărât să cureţe această păşune de vegetaţia forestieră, sens în care au cooptat mai multe persoane pentru a-i ajuta, respectiv pe martorii G., H., I., J., K. şi L..

Astfel, la data de 15.06.2013, inculpaţii B., C. şi D., ajutaţi de martorii menţionaţi anterior, cu topoare şi motoferăstraie, au tăiat de pe o parte pe suprafaţa păşunii închiriate un număr de 554 arbori, de esenţă răşinoase, nemarcaţi în vederea exploatării silvice, cu diametre cuprinse între 8 cm şi 45 cm, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, cauzând proprietarului – persoana civilă UAT E. – un prejudiciu de 9050,55 lei, ce depășește de 85 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În raport de elementele factuale reţinute anterior, judecătoria a considerat că încadrarea juridică a acţiunii infracţionale este cea prevăzută de art.107 alin.1 lit. d din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal (pentru inculpaţii B. şi C.) şi a art.77 alin.1 lit. a Cod penal, respectiv cea de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În raport de critica invocată de către apelanţi în prezenta cale ordinară de atac, Curtea reţine că prin Legea nr.197/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 823 din 8 septembrie 2020, au fost aduse modificări Legii nr. 46/2008 (Codul silvic), în sensul că infracţiunea prevăzută de art.107 alin.1 a fost redefinită ca fiind ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, iar la alin.11 s-a prevăzut că reprezintă infracţiune tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate.

Comparativ, la data comiterii faptei şi a sesizării instanţei de judecată, era considerată ca fiind infracţiune, conform art.107 alin.1 din Legea nr. 46/2008 (art.108 alin.1 în forma legislativă de la data comiterii infracţiunii), acţiunea de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.

În atare condiţii, se observă, raportat la starea de fapt reţinută, că cei 554 arbori au fost tăiaţi de pe păşunea închiriată de către martora A., conform contractului de închiriere nr. xxxx/13.05.2013, în prezent fapta reţinută în sarcina inculpaţilor nefiind considerată a fi infracţiune, prin raportare la locul unde a fost comisă fapta cauzatoare de prejudiciu.

Totodată, Curtea reţine, în aceeaşi ordine de idei, că prin adresele din nr. 3174 din 8.10.2020 a UAT E. şi din 30.09.2020 a Ocolului Silvic Privat F. s-a comunicat instanţei de apel că suprafaţa de teren de pe care au fost tăiaţi arborii nu a făcut parte în anul 2013 din fondul forestier naţional, împrejurare în care, faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art.107 din Legea nr. 46/2008, după cum a fost modificat prin Legea nr.197/2020, se observă că în cauză lipseşte cerinţa esenţială prevăzută de latura obiectivă a infracţiunii, respectiv ca arborii să fie tăiaţi din fondul forestier naţional.

De altfel, din starea de fapt expusă anterior, care corespunde celei reţinută de către procuror la momentul sesizării judecătoriei prin rechizitoriu, rezultă în mod indubitabil că materialul lemnos a fost tăiat de pe păşunea închiriată de către martoră şi nu din fondul forestier naţional.

Astfel, având în vedere succesiunea de legi penale intervenită din momentul comiterii acţiunii şi până în prezent, care a produs modificări esenţiale conţinutului constitutiv al infracţiunii reţinută în sarcina lui B., C. şi D., în cauză sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit. b, teza I, Cod procedură penală, fapta inculpaţilor actualmente nefiind prevăzută de legea penală, neputându-se astfel proceda la tragerea lor la răspundere penală.

Faţă de acestea, se observă că este întemeiată critica adusă hotărârii de către apelanţi, cu privire la soluţia adoptată de către prima instanţă, din perspectiva modificărilor legislative survenite între momentul pronunţării hotărârii şi cel al soluţionării căii de atac promovată în cauză.

Corelativ admiterii apelurilor promovate în cauză de către inculpaţi şi dispunerea unei soluţii de achitare conform celor menţionate anterior, Curtea a desfiinţat hotărârea supusă atenţiei şi din perspectiva modalităţii de soluţionare a acţiunii civile promovată alături de acţiunea penală de către partea civilă UAT E., în considerare dispoziţiilor exprese ale art.25 alin.5 Cod procedură penală.

Drept urmare, desfiinţându-se în totalitate hotărârea primei instanţe, relativ la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile şi a celei penale, în rejudecare, instanţa de apel, în temeiul art.16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală, a dispune achitarea inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art.107 alin.1 lit. d din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Domenii speta

Spete similare