Recurs. Litigiu privind achiziţiile publice. Condiţia experienţei similare clarificată prin documentaţia de atribuire care nu a fost contestată.

- art. 75 din Legea nr. 98/2016

- art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017 emisă în aplicarea prevederilor art. 178 şi art. 179 lit. a) şi b) din Legea 98/2016

Prin contestaţia formulată împotriva rezultatului procedurii, nu mai poate fi pusă în discuţie legalitatea documentaţiei de atribuire, astfel cum a fost clarificată prin erată, întrucât nefiind contestate aceste acte ale autorităţii contractante în termenul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 101/2016  ele au dobândit caracter obligatoriu pentru participanţii la procedură.

Prin sentinţa civilă nr. 955/26.10.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. xxxx/119/2017, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B. C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei.

În motivare recurenta, reiterează aspectele de fapt şi de drept din cererea introductivă dar şi aspecte de ordin procedural referitoare la competenţa materială a primei instanţe.  Criticile de recurs vizează următoarele aspecte:

Prima instanţa a interpretat greşit criteriul de calificare privind experienţa similară prin prisma eratei din 17.05.2017, a documentaţiei de atribuire şi a prevederilor legale incidente.

Astfel, este adevărat că necontestarea eratei are ca efect consolidarea acesteia cu forţă obligatorie atât faţă de ofertanţi cât şi faţă de entitatea contractantă, însă, reclamanta recurentă nu a contestat această erată ci adresa nr. 1618/26.07.2017 prin care oferta sa a fost declarată inacceptabilă pe motiv că nu îndeplineşte criteriul de calificare al experienţei similare din documentaţia de atribuire, fişa de date şi erata din 17.05.2017.  Astfel, reclamanta arată că nu a contestat conţinutul eratei ci modul în care entitatea contractantă şi prima instanţă au interpretat conţinutul eratei.

Recurenta arată că raţionamentul primei instanţe potrivit cu care „Din interpretarea acestui text legal rezultă că este nelegal să se solicite demonstrarea experienţei similare prin prezentarea doar de lucrări identice, fiind necesar să fie permise şi cele similare,  per a contrario nu numai lucrări similare. Cum reclamanta nu a fost în măsură să prezinte o lucrare identică cu cea menţionată în fişa de date a achiziţiei, respectiv lucrări de “înfiinţare, modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de pompare, ci doar lucrări de alimentare cu apă şi canalizare, în mod corect a fost respinsă oferta ca inadmisibilă.” este  unul eronat, cea de-a doua parte contrazicând-o pe prima  şi rezultând o interpretare greşită a prevederilor legale şi a principiilor care guvernează materia licitaţiilor publice/achiziţiilor publice, respectiv art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017: “Nu se poate solicita demonstrarea experienţei similare prin furnizarea de produse/prestarea de servicii/execuţia de lucrări identice cu cele care fac obiectul contractului de achiziţie publică/de achiziţie sectorială/acordului-cadru care urmează a se atribui, pentru a nu se restrânge competiţia, fiind necesar să fie permise şi cele similare sau superioare din punctul de vedere al complexităţii şi/sau scopului. (2) Autoritatea/Entitatea contractantă va explicita similaritatea obiectului contractului într-o manieră care să reflecte categoriile/tipurile de produse/servicii/lucrări de o complexitate comparabilă cu cele care fac obiectul contractului de achiziţie publică/de achiziţie sectorială/acordului-cadru ce urmează să fie atribuit, utilizând o descriere generală, raportată la sectorul/domeniul în care se încadrează acesta”.

Interpretarea primei instanţe cum că trebuie să existe un minim de lucrări identice pentru a îndeplini criteriul de calificare este  greşită şi în contradicţie  cu scopul prevederii legale invocate. Total greşită este şi interpretarea per a contrario realizată de prima instanţă. Art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017 prevede că Nu se poate solicita demonstrarea experienţei similare prin furnizarea de produse/prestarea de servicii/execuţia de lucrări identice, prima instanţă  ajungând la concluzia că este nelegal să se depună numai lucrări similare. Recurenta consideră că prin această interpretare eronată prima instanţă a adăugat la lege  pentru că concluzia la care a ajuns nu rezultă nici implicit şi nici explicit din textul de lege evocat. Textul de lege interzice entităţii contractante să solicite lucrări identice, scopul fiind acela de „a nu se restrânge competiţia, fiind necesar să fie permise şi cele similare sau superioare din punctul de vedere al complexităţii şi/sau scopului.” Or prima instanţă interpretând că este nelegal ca să se solicite numai lucrări similare, contrazice chiar scopul prevăzut de lege.  Menţiunea  „fiind necesar să fie permise şi cele similare”, nu poate fi interpretată în sensul că ofertanţii sunt obligaţi să oferteze un minim de lucrări identice şi în completare lucrări similare.

Oferta recurentei îndeplineşte condiţia experienţei similare, reclamanta susţinând că numai o astfel de interpretare corespunde chiar explicaţiei oferite de entitatea contractantă, respectiv cu scopul de a evita o restricţionare artificială a participării la procedură. Or, prin respingerea ofertei reclamantei se ajunge tocmai la contrariul scopului textului de lege, respectiv se limitează participarea participanţilor care nu au lucrări identice, într-un cuantum cât de mic. Autoritatea contractantă interpretează eronat noţiunea de „completare”  din clarificarea dispusă, în sensul că ar trebui să existe un număr minim de lucrări identice, la care să se adauge lucrările similare. Or, interpretarea corectă, prin prisma prevederilor legale anunţate ar fi ca autoritatea contractantă să accepte atât lucrări identice cât şi lucrări similare, pentru a se evita restricţionarea artificială a participării la procedură. Autoritatea contractantă interpretează noţiunea de completare raportându-se la situaţia concretă procentuală în timp ce interpretarea corectă se raportează la sfera noţiunii de lucrări similare. Această sferă cuprinde atât lucrări identice cât şi lucrări similare, fiind la latitudinea ofertantului să menţioneze ca experienţă similară sau lucrări identice, autoritatea contractantă fiind împiedicată să solicite lucrări identice (parţial sau integral).

În mod greşit prima instanţă a apreciat că nu se pot aplica regulile de interpretare a contractului stabilite de dreptul comun art. 1267, 1268 alin. (1) şi 1269 din Codul civil, argumentând eronat că în speţă nu suntem în prezenţa unui contract semnat de părţi. Recurenta arată că dat fiind specificul procedurii este vorba de un contract în formare, având valoarea juridică de promisiune bilaterală/ antecontract care a conferit reclamantei vocaţia de a-i fi analizată oferta şi de a formula contestaţie.  Este astfel evidentă că prin prisma art. 1 alin.2 Cod civil principiile de interpretare din materia contractelor se pot aplica şi în această materie în măsura în care nu există prevederi exprese.

Astfel, aplicând regulile de interpretare a contractului stabilite de dreptul comun art. 1267, 1268 alin. (1) şi 1269 din Codul civil  rezultă că din explicaţia dată de autoritatea contractantă, intenţia a fost în sensul de a clarifica noţiunea de lucrări similare în sensul lărgirii şi nu în sensul limitării concurenţei la un minim de lucrări identice. Relevant este art. 1268 alin. ii  Cod civil  conform cu care „ prevederile destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea la alte cazuri care nu au fost expres prevăzute”.

 Totodată recurenta reclamantă consideră că fiind un contract de adeziune clauzele se interpretează împotriva celui care le-a propus conform art. 1269 alin.2 Cod procedură civilă.

În final se susţine că soluţia primei instanţe este greşită, chiar dacă prin absurd s-ar reţine că interpretarea oferită de prima instanţă noţiunii de experienţă similară ar fi corectă, întrucât chiar şi această interpretare permite justificarea experienţei similare cu executarea de staţii de pompare, completate cu alte lucrări similare. Aşadar există şi lucrări identice nu doar lucrări similare, dar superioare ca şi complexitate.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 225 lei conform art. 52 alin.2 coroborat cu art.56 alin.2 din Legea nr.101/2016.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare (f.28) solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate. În considerentele întâmpinării reiterează apărările expuse pe larg în întâmpinarea formulată la fondul cauzei arătând în esenţă că arată că autoritatea contractantă B. C. a stabilit în documentaţia avizată de CRFIR D., precum şi în Anunţul de participare nr. 404493/04.05.2017 următoare cerinţă minimă de calificare privind experienţa similară: „Ofertantul trebuie să fi executat lucrări similare în ultimii 5 ani în valoare cumulată de cel puţin 3.780.000 lei, valoare care se poate demonstra prin însumarea valorilor lucrărilor executate la nivelul a maximum 3 contracte." Pe parcursul perioadei de depunere a ofertelor, precum şi în urma unei solicitări de clarificări depuse de către un potenţial ofertant, Autoritatea Contractantă a procedat la clarificarea sintagmei de experienţă similară, după cum urmează: „Prin lucrări similare se înţeleg lucrări de înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de pompare. Având în vedere specificul lucrărilor, în completarea experienţei similare se acceptă şi lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii (ex. alimentări cu apă)." Această clarificare este în conformitate cu Instrucţiunea ANAP nr. 2/2017, emisă în aplicarea prevederilor art. 178 şi art. 179 lit. a) şi b) din Legea nr. 98/2016, deoarece clarifică noţiunea de lucrări similare  - „lucrări de înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de pompare"; oferă posibilitatea ca operatorii economici să prezinte „în completarea experienţei similare" contracte care conţin aceleaşi categorii de lucrări ca investiţia licitată.

 Cu privire la critica de recurs referitoare la greşita interpretare de către prima instanţă a criteriului de calificare privind experienţa similară prin prisma eratei din 17.05.2017 a documentaţiei de atribuire şi a prevederilor legale incidente, intimata pârâtă  susţine că modul de interpretare al textului de lege invocat este irelevant întrucât el reglementează modul de întocmire al documentaţiei de atribuire  care în prezenta cauză nu a fost contestat şi nici erata.  Chiar şi în ipoteza în care s-ar pune problema conformităţii modului de aplicare a respectivului text de lege intimata pârâtă consideră că prima instanţă a dat interpretarea corectă  art. 5 din Instrucţiunea ANAP nr. 2/2017, în demonstrarea experienţei similare nu se poate cere numai execuţia de lucrări identice, fiind necesar a fi permise şi cele similare sau superioare.

Clarificarea sintagmei de „experienţă similară" s-a realizat prin publicarea Anunţului de tip erată Numărul 105285/17.05.2017. Prin publicarea acestei erate s-a eliminat posibilitatea de interpretare excesivă a acestei cerinţe - prezentarea exclusivă de lucrări de modernizare şi retehnologizare a reţelei de irigaţii - şi s-a dat posibilitatea ca în completarea experienţei similare să poată fi prezentate şi alte tipuri de lucrări, care se încadrează în descriere. Prin această erată, Autoritatea contractantă nu a renunţat la cerinţa prezentării de lucrări similare - „înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de pompare" - şi nici nu a stabilit un prag valoric sau procentual din totalul valoric al experienţei similare solicitate pentru lucrările de irigaţii. În urma publicării eratei, nu s-au primit notificări/contestaţii de la operatorii economici. Astfel, se consideră că S.C. A. S.R.L. C. a acceptat conţinutul Documentaţia de atribuire, oferta urmând a fi elaborată şi evaluată cu respectarea acesteia. Prin urmare, orice critici aduse modalităţii de stabilire a experienţei similare la ora actuală sunt tardive; acestea trebuiau formulate în termenul legal  calculat de la data publicării Anunţului de participare respectiv a Eratei. De asemenea, în cazul unor neclarităţi în formularea cerinţei, ar fi trebuit să se solicite informaţii suplimentare, fapt care nu s-a întâmplat.

Se arată că la evaluarea DEAU s-au respectat întocmai prevederile Documentaţiei de atribuire. În acest sens, printre lucrările similare prezentate nu s-a reuşit identificarea cel puţin a unei lucrări de „înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de

pompare", ci doar a unor lucrări de alimentare cu apă şi/sau canalizare, care în

conformitate cu precizările din erată pot fi acceptate doar în completarea experienţei

similare solicitate. Astfel, oferta depusă de contestatar a fost declarată inacceptabilă conform art. 137 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 395/2016, deoarece nu a completat DUAE în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea contractantă şi nu îndeplineşte criteriul minim de calificare în ceea ce priveşte experienţa similară.

În final se arată că interpretarea noţiunii de „similar", în conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice în vigoare, există referinţe la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016, respectiv art. 17 alin. (1) lit. a) din H.G. 395/2016, unde în mod generic, noţiunea de „produse similare" este interpretată din punct de vedere al destinaţiei: „...sunt destinate unor utilizări identice sau similare". În cazul de faţă se poate lesne observa că destinaţia lucrărilor propuse ca experienţă similară de către contestatarul S.C. A. S.R.L. C. - alimentare cu apă şi canalizare nu poate fi considerată nici identică, nici măcar similară cu lucrările de irigaţii.

Cu privire la motivul de recurs privind aplicarea regulilor de interpretare a contractului stabilite de dreptul comun art. 1267, 1268 alin. (1) şi 1269 din Codul civil  în mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză nu există încă un contract semnat între părţi astfel că respectivele norme de interpretare nu pot fi aplicate.

Cu privire la al treilea motiv de recurs, respectiv greşita respingere a contestaţiei întrucât oferta reclamantei întruneşte criteriul experienţei similare, intimata arată că acest motiv este invocat pentru prima dată în recurs, şi se solicită instanţei a nu analiza acest motiv de nelegalitate întrucât depăşeşte cadrul procesual şi obiectul litigiului dedus judecăţii primei instanţe.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Obiectul cauzei constă în contestaţia formulată de recurenta reclamantă împotriva adresei nr. 1618/26.07.2017 prin care oferta depusă a fost declarată inacceptabilă conform art. 137 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 395/2016, deoarece nu a completat DUAE în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea contractantă şi nu a îndeplinit criteriul minim de calificare în ceea ce priveşte experienţa similară.

Procedura de achiziţie în speţă are ca obiect proiectul „Modernizarea şi retehnologizarea reţelei de irigaţii deţinute de B. C., plot 986 ha, Judeţul E.".

Aşa cum a reţinut prima instanţă, autoritatea contractantă a stabilit în documentaţia avizată de CRFIR D., precum şi în Anunţul de participare nr. 404493/04.05.2017 următoarea cerinţă minimă de calificare privind experienţa similară: „Ofertantul trebuie să fi executat lucrări similare în ultimii 5 ani în valoare cumulată de cel puţin 3.780.000 lei, valoare care se poate demonstra prin însumarea valorilor lucrărilor executate la nivelul a maximum 3 contracte."

 La acest criteriu a fost publicată la data de 17.05.2017 o erată, fiind clarificată sintagma de lucrări similare astfel : „ prin lucrări similare se înţeleg lucrări de înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii inclusiv staţii de pompare. Având în vedere specificul lucrărilor, în completarea experienţei similare se acceptă şi lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii”.

Reclamanta şi nici un alt participant la procedură nu au contestat documentaţia de atribuire şi erata menţionată.

Astfel, reclamanta pentru justificarea experienţei similare, a menţionat următoarele contracte: (i) Reabilitarea infrastructurii în staţiunea Balneoclimaterică E. - alimentare cu apă; (ii) Modernizare strada F. - Tronson I în Oraşul E. - alimentare cu apă; (iii) Extinderea sistemului de alimentare cu apă în comuna G., sat H., precum şi extinderea sistemului de canalizare în comuna G., sat H., în judeţul E. - alimentare cu apă. 

Prima critică de recurs vizează greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017 emisă în aplicarea prevederilor art. 178 şi art. 179 lit. a) şi b) din Legea nr. 98/2016: „Nu se poate solicita demonstrarea experienţei similare prin furnizarea de produse/prestarea de servicii/execuţia de lucrări identice cu cele care fac obiectul contractului de achiziţie publică/de achiziţie sectorială/acordului-cadru care urmează a se atribui, pentru a nu se restrânge competiţia, fiind necesar să fie permise şi cele similare sau superioare din punctul de vedere al complexităţii şi/sau scopului. (2) Autoritatea/Entitatea contractantă va explicita similaritatea obiectului contractului într-o manieră care să reflecte categoriile/tipurile de produse/servicii/lucrări de o complexitate comparabilă cu cele care fac obiectul contractului de achiziţie publică/de achiziţie sectorială/acordului-cadru ce urmează să fie atribuit, utilizând o descriere generală, raportată la sectorul/domeniul în care se încadrează acesta”.

 Din interpretarea gramaticală a acestui text invocat de recurentă rezultă cu evidenţă că acesta vizează modul de întocmire al documentaţiei de atribuire, şi respectiv exigenţele ce ţin de raţiunea legiuitorului referitoare la experienţa similară şi explicaţiile pe care trebuie să le ofere autoritatea contractantă.

Astfel, Curtea consideră, în acord cu prima instanţă dar şi cu  intimata autoritate contractantă, că, la acest moment procedural, respectiv, contestaţia formulată împotriva rezultatului procedurii, nu mai poate fi pusă în discuţie legalitatea documentaţiei de atribuire, astfel cum a fost clarificată prin erată, întrucât nefiind contestate aceste acte ale autorităţii contractante în termenul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 101/2016  ele au dobândit caracter obligatoriu pentru participanţii la procedură. Pe cale de consecinţă, în această etapă a procedurii potrivit art. 75 din Legea nr. 98/2016 „Ofertantul depune oferta elaborată în conformitate cu informaţiile şi cerinţele prevăzute în documentele achiziţiei, însoţită de documentele sau de documentul unic de achiziţie european, în conformitate cu dispoziţiile art. 193 - 197, după caz, care demonstrează îndeplinirea criteriilor de calificare stabilite de autoritatea contractantă.”iar instanţa se va limita la analiza conformităţii ofertei depuse cu documentaţia de atribuire.

 Astfel, critica de recurs referitoare la aplicarea prevederilor art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017 se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă însă este nefondată.

Curtea reţine în continuare că din interpretarea gramaticală a explicaţiei oferite de autoritatea contractantă prin erata publicată la data de 17.05.2017, rezultă cu claritate, dincolo de orice echivoc că, staţiile de pompare reprezintă lucrări similare numai dacă sunt specifice lucrărilor de irigaţii,  dar şi că se acceptă  lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii  numai în completarea experienţei similare.

 În speţă, niciuna dintre cele 3 lucrări invocate de reclamantă în dovedirea experienţei similare nu reprezintă staţie de pompare specifică lucrărilor de irigaţii, ci dimpotrivă, toate cele 3 lucrări se încadrează în categoria lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii , fără ca acestea să vină în completarea unei lucrări care să satisfacă exigenţele de experienţă similară stabilite clar prin documentaţia de atribuire.

 Astfel, Curtea validează interpretarea dată de prima instanţă şi de autoritatea contractantă dată acestei cerinţe şi clarificării oferite, neputând fi primite argumentele recurentei, argumente care vizează de fapt legalitatea întocmirii şi clarificarea documentaţiei de atribuire prin raportare la art. 5 din Instrucţiunea ANAP 2/2017.

Contrar susţinerii reclamantei recurente, criteriul experienţei similare a cuprins nu doar lucrări identice respectiv „lucrări de înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii” dar şi lucrări similare respectiv „inclusiv staţii de pompare”specifice sistemelor de irigaţii , iar în completarea  lucrărilor similare a permis şi acceptarea ca relevante a unor „lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii” însă numai în completarea experienţei similare.

Astfel, Curtea înlătură critica de recurs  referitoare la interpretarea de către prima instanţă sintagmei „în completare” reţinând că prin aplicarea argumentului de interpretare gramaticală concluzia care se impune fără echivoc este aceea a primei instanţe, respectiv că „lucrări la reţele din conducte de polietilenă inclusiv staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii” pot fi primite însă numai alături de alte lucrări care se încadrează în noţiunea de experienţă similară, respectiv „lucrări de înfiinţare/modernizare sisteme de irigaţii” dar şi lucrări similare respectiv „inclusiv staţii de pompare” .

Curtea va înlătura ca nefondată şi critica de recurs privind neaplicarea regulilor de interpretare a contractului stabilite de dreptul comun art. 1267, 1268 alin. (1) şi 1269 din Codul civil, întrucât aplicarea acestor reguli este subsidiară şi se referă la un contract încheiat, or, în speţă în mod corect prima instanţă a aplicat prevederile speciale în materia procedurii de atribuire, procedură în care orice dubiu referitor la interpretarea unei cerinţe din etapa precontractuală a atribuirii  poate fi înlăturat prin contestarea cerinţei, prin solicitarea de clarificări ori contestarea răspunsurilor la clarificări, remedii procedurale care,  în speţă, aşa cum am reţinut, nu au fost parcurse.

În final, recurenta reclamantă susţine că şi  dacă, prin absurd, s-ar reţine că interpretarea oferită de prima instanţă noţiunii de experienţă similară ar fi corectă, întrucât chiar şi această interpretare permite justificarea experienţei similare cu executarea de staţii de pompare, completate cu alte lucrări similare, contractele pe care le-a depus presupun inclusiv executarea unor staţii de pompare dar şi lucrări de executare, reabilitare reţele de apă potabilă, canalizare, staţii de hidrofor, epurare, toate acestea reprezentând nu doar lucrări identice ori  similare, dar şi superioare ca şi complexitate.

Curtea reţine că această critică a fost formulată în contestaţia iniţială astfel că nu reprezintă o cerere nouă ori un argument invocat pentru prima dată în recurs. Însă, în interpretarea aceleiaşi cerinţe devenite obligatorii şi opozabile tuturor participanţilor la procedură prin necontestarea documentaţiei de atribuire ori a eratei, rezultă că staţiile de pompare la care se face referire sunt pe de o parte la categoria lucrări similare staţii de pompare specifice lucrărilor de irigaţii,  iar la categoria lucrărilor permise doar  în completare staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii”. Faptul că staţiile de pompare acceptate ca lucrări similare sunt doar cele specifice lucrărilor de irigaţii rezultă din aplicarea argumentului de interpretare logică, per a contrario faţă de teza finală care menţionează expres, staţii de pompare, altele decât cele specifice lucrărilor de irigaţii.

Astfel, Curtea va respinge ca nefondată şi această critică de recurs, validând raţionamentul juridic al primei instanţe şi menţinând interpretarea autorităţii contractante care a  respins ca inacceptabilă oferta recurentei reclamante pentru că nu a îndeplinit criteriul minim de calificare în ceea ce priveşte experienţa similară.

Raportat acestor considerente, art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va  respinge recursul  formulat de reclamantă, menţinându-se  ca temeinice  şi  legale dispoziţiile  instanţei de fond.

Se va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare