Fond. Drept procesual civil. Competenţa materială de soluţionare a unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei (societatea de transport feroviar) la plata unor sume reprezentând daune interese compensatorii pe care societatea reclamantă le pretinde ca

Hotărâre Incheiere din 18.12.2020


(Dosarul se află în calea de atac a recursului – Termen de judecată la data de 11 noiembrie 2019)

Fond. Drept procesual civil. Competenţa materială de soluţionare a unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei (societatea de transport feroviar) la plata unor sume reprezentând daune interese compensatorii pe care societatea reclamantă le pretinde ca urmare a prejudiciului suferit în urma rezilierii contractului de închiriere a unei secţii de circulaţie.

- art. 131 Cod de procedură civilă;

- art. 16 alin. 1 din H.G. nr. 27/2004;

- Legea nr. 101/2016;

- Legea nr. 554/2004.

Încheierea contractelor de închiriere a unor secţii de circulaţie din infrastructura feroviară neinteroperabilă aparţinând CFR a fost reglementată, la nivelul anului 2006, prin act normativ cu caracter special, respectiv prin H.G. nr. 27/2004, care reglementa condiţiile în care puteau fi încheiate aceste contracte. Dispoziţiile legale prevedeau necesitatea parcurgerii procedurii de licitaţie publică. Însă, desfăşurarea unei proceduri de licitaţie publică nu transferă contractului încheiat în această procedură caracterul unui contract de achiziţie publică, deoarece dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului nr. xx/xx/18.12.2006, enumeră şi definesc  în mod expres contractele  cărora li se  aplică dispoziţiile legale speciale. Având în vedere că este vorba de închirierea unor bunuri aparţinând proprietăţii publice şi aflate în gestionarea Companiei Naţionale de Căi Ferate „CFR” SA, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 12/1998, republicată, în vigoare la data încheierii contractului, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, contractul de închiriere având natura juridică a unui contract administrativ.