Motive necesare pentru admiterea unei cereri de strămutare.

- art. 71 Cod de procedură penală

Conform dispoziţiilor art. 71 Cod de procedură penală, strămutarea unei cauze se dispune atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

O primă condiţie ce se desprinde din textul legal este aceea că trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea tuturor judecătorilor de la o instanţă ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, şi deci că nu mai există nici un judecător imparţial care să judece cauza.

Atunci când petentul invocă anumite nemulţumiri legate de procedurile penale în care este parte şi de atitudinea adoptată de preşedintele completului de judecată privind persoana sa, modalitatea de apreciere a judecătorului cauzei cu privire la probele solicitate de inculpat, petentul considerând că nu are parte de un proces echitabil, nu este îndeplinită această condiţie a afectării imparţialităţii tuturor judecătorilor de la instanţă, nefiind dovezi la dosar că toţi judecătorii de la respectiva instanţă ar judeca cu parţialitate cauza petentului.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Constată că prin sesizarea făcută de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. xxxxx/197/2016 s-a înaintat Curţii de Apel Braşov spre competentă soluţionare cererea de strămutare a cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. xxxxx/197/2016 privind pe inculpatul A..

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. xxx/64/2017 la data de 23.11.2017, fiind depuse la dosar informări efectuate de Tribunalul Braşov.

În motivarea cererii de strămutare, inculpatul A. a arătat, în esenţă, că cererea de strămutare este întemeiată, este temeinic motivată şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege privind admiterea strămutării.

A solicitat să se aibă în vedere că a fost trimis în judecată pentru un presupus ultraj judiciar săvârşit împotriva a doi magistraţi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., respectiv C. şi D. şi împotriva unui magistrat judecător, respectiv E. – la vremea respectivă preşedintele Judecătoriei B., în prezent vicepreşedintele Judecătoriei B..

Petentul A. apreciază că cererea de strămutare este întemeiată motivat de faptul că preşedintele completului, respectiv doamna judecător F., care este şi preşedintele Judecătoriei B, începând cu termenul din 14 februarie şi până la data de 26 iunie, a dovedit în permanenţă un interes vădit în cauza a cărei strămutare o solicită, a părtinit aşa-zisele părţi vătămate, a avut un comportament neadecvat faţă de persoana sa în calitate de inculpat, cenzurându-l cu privire la întrebările puse părţilor vătămate în timpul audierii, a demonstrat faptul că are o afinitate faţă de una dintre părţile vătămate, respectiv faţă de doamna judecător căreia la termenul din 14.02.2017 i s-a adresat în şedinţă publică cu o afinitate care nu îşi avea rostul, afirmând în şedinţă publică „o voi pune pe doamna grefier să vă sune”. Consideră că, dacă exista un motiv care să conducă la a fi sunată şi a fi anunţată partea vătămată, trebuia să existe o notă telefonică cu privire la acel incident procedural. La dosar nu există aşa ceva.

De asemenea, arată că doamna judecător F., începând cu data de 14.02.2017 şi până la data de 26 iunie 2017, nu i-a admis nicio probă pentru a-i permite să îşi dovedească nevinovăţia. A readministrat întreg materialul probator din rechizitoriul parchetului curţii de apel, întocmit de doamna procuror H. şi domnul procuror general I., care provin de la Parchetul de pe lângă Tribunalul J., deci au o relaţie strânsă, iar domnul procuror I. are un interes personal. În dosar există adrese făcute în nume personal de către domnul procuror, cerând fişa operativă a cazierului judiciar pentru a scoate în evidenţă că ar fi vreun recidivist, făcând trimitere la o condamnare din anul 2000, într-o cauză instrumentată de domnul procuror, care la acel moment l-a privat în mod abuziv de libertate.

Totodată, arată că, deşi a avut motive de a o recuza pe doamna judecător F. încă din 14 februarie 2017, nu a făcut-o şi a fost de bună-credinţă, considerând că, probabil, doamna judecător are acel comportament în cauză pentru a afla situaţia de fapt din dosarul de ultraj pe care îl avea de soluţionat, însă dânsa a dorit să facă doar formal acte de procedură în cauză, să readministreze tot probatoriul pe care l-a contestat încă din procedura de cameră preliminară, întrucât nu i s-a permis nici în faza de urmărire penală să se apere şi să propună probe. Arată că a fost reţinut în data de 26 septembrie 2016 şi arestat în data de 27 septembrie 2016 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei B, fiind ţinut în arest preventiv 3 luni de zile şi în arest la domiciliu încă 3 luni de zile. Ironia sorţii este că domnii procurori H. şi I. au procedat la întocmirea dosarului de ultraj ca şi în anul 2000 cu încălcarea drepturilor procedurale.

Arată că doamna judecător F., în cele 14 termene de judecată, nu i-a asigurat dreptul la apărare, nu a respectat principiul contradictorialităţii, i-a încălcat dreptul de a propune şi de a administra probe. Iniţial, apărătorul său a solicitat verbal administrarea de probe, dar doamna judecător tăcea ca şi cum nu auzea. În momentul în care a constatat că dânsa nu doreşte, atunci a început să scrie şi solicită să se observe că este trimis în judecată şi pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii şi folosirea fără drept a denumirilor „Barou” şi „Uniunea Naţională a Barourilor”.

Petentul a mai arătat că toate aspectele prezentate au culminat în data de 26 iunie 2017 cu o acţiune dovedită ca fiind exces de putere din partea doamnei judecător F., care l-a hărţuit din punct de vedere psihologic, făcându-se că nu înţelege ceea ce îl întreba pe martorul care era audiat, respectiv „cum a fost posibil să pună în cutia poştală un înscris astăzi când el este emis mâine”. Arată că dânsa se făcea că nu înţelege şi la un moment dat aceasta răspunde că e eroare materială. Precizează că doamna judecător mereu spune că este eroare judiciară.

Arată că, având în vedere această atitudine a doamnei judecător, care l-a supus la stres psihologic, în momentul în care se retrăgea de la pupitrul la care doamna judecător îl chemase, l-a un moment dat i s-a făcut rău, a căzut, pierzându-şi conştiinţa. Avocatul său, care se afla în stânga sa, a solicitat să se apeleze serviciul de urgenţă 112. Doamna judecător F. imediat a ordonat „nu mai sunaţi pe nimeni, inculpat ridică-te”. Doamna judecător, fiind preşedintele completului, avea obligaţia să dispună sunaţi la 112. Ori, doamna judecător prin dispoziţia pe care a dat-o „nu mai sunaţi pe nimeni, inculpat ridică-te, fără scene aicea”, adresându-se soţiei, sale care era în bancă şi care a început să plângă pentru că a intrat în panică – practic, a dispus la acea dată ca dânsul să suporte o vătămare, care putea să se soldeze cu o paralizie sau cu decesul său. Norocul său a fost că unul dintre jandarmii care se afla în sală sau în uşa sălii, cunoscându-şi îndatoririle din fişa postului, a sunat la 112 şi în 9 minute un echipaj smurd s-a prezentat la faţa locului.

Apreciază că, în mod nejustificat cele 3 cereri de recuzare a doamnei judecător, au fost respinse cu motivaţia că aceste aspecte nu sunt motive de recuzare.

Petentul mai arată că doamna judecător şi-a permis în calitate de magistrat şi a decis prin hotărârea pe care a luat-o ca dânsul să moară. Arată că până la data de 26 iunie 2017 nu a contestat instanţa, nu a făcut nicio cerere, nicio plângere ulterior, a constatat că doamna judecător cu bună ştiinţă, practic a vrut să ducă la bun sfârşit ceea ce a început doamna procuror D. şi cu doamna procuror C. în favoarea doamnei judecător E., să reconstituie probe prin agresarea soţiei sale, vrând să-i însceneze un ultraj.

Petentul susţine că va demonstra că nu este vorba de ultraj, chiar dacă doamna judecător nu a vrut să-l lase să-şi formuleze apărarea. A constatat că doamna judecător nu doreşte să afle adevărul şi nu îndeplineşte rolul activ al instanţei de judecată, ci doreşte să acopere abuzurile făcute de către procurorii curţii de apel şi doamna judecător de cameră preliminară.

Petentul apreciază că din probatoriul administrat rezultă că cererea este admisibilă şi câtă vreme un magistrat a atentat cu bună ştiinţă la viaţa sa, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 203 Cod penal, din punct de vedere moral nu mai are dreptul să judece această cauză.

Raportat la toate acţiunile pe care doamna judecător le-a făcut, începând cu data de 14.02.2017 şi până la termenul din 12 decembrie 2017, când dânsa şi-a permis să afirme la adresa soţiei sale, care este martor şi urmează să fie audiată „va fi bolnavă”, „este bolnavă”, „se prezintă de bunăvoie” - consideră că doamna judecător nu are dreptul să facă astfel de afirmaţii. Dânsa nu doreşte să afle adevărul.

Consideră că nu are parte de un proces echitabil, de o judecată dreaptă, de un magistrat judecător independent şi imparţial. Presupune că doamna judecător are şi anumite obligaţii, fiind fost procuror, avocat suspendat. Nu are încredere în dânsa, dacă aceasta nu a pus preţ pe viaţa sa.

Solicită admiterea cererii de strămutare a cauzei la o instanţă egală în grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Braşov.

Arată că, dacă se va judeca dosarul tot la Braşov, acest dosar în apel va veni la curtea de apel, iar procurori din cadrul curţii de apel au instrumentat dosarul.

De asemenea, solicită să nu se dispună strămutarea cauzei la Judecătoria K., deoarece această instanţă l-a condamnat în anul 2000.

Analizând cererea de strămutare a cauzei, Curtea reţine dispoziţiile art. 71 Cod de procedură penală  conform cărora strămutarea unei cauze se dispune atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

O primă condiţie ce se desprinde din textul legal este aceea că trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea tuturor judecătorilor de la Judecătoria B. ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, şi deci că nu mai există nici un judecător imparţial care să judece cauza.

Petentul invocă anumite nemulţumiri legate de procedurile penale în care este parte şi de atitudinea adoptată de preşedintele completului de judecată privind persoana sa, modalitatea de apreciere a judecătorului cauzei cu privire la probele solicitate de inculpat, petentul considerând că nu are parte de un proces echitabil. Petentul nu face referire la alţi judecători ai secţiei penale a Judecătoriei B., ci exclusiv la preşedintele completului de judecată ce are cauza sa pe rol.

Curtea consideră deci că în cauză nu este îndeplinită această condiţie a afectării imparţialităţii tuturor judecătorilor de la instanţă, nefiind dovezi la dosar că toţi judecătorii de la Judecătoria B. ar judeca cu parţialitate cauza petentului.

Dacă, într-adevăr, judecătorul cauzei ar fi parţial, calea legală de a-l înlocui de la judecata cauzei este admiterea unei cereri de recuzare, aspect însă ce excede cauzei de faţă.

Aspectul că judecătorul cauzei este şi preşedintele instanţei nu are nicio relevanţă cu privire la imparţialitatea celorlalţi judecători ai secţiei penale, întrucât preşedintele nu are atribuţii de a controla sau a dispune măsuri în dosarele acestora.

Pe de altă parte, solicitarea petentului de a se dispune strămutarea cauzei la o instanţă egală în grad, dar din raza unei alte Curţii de Apel este o soluţie ce nu poate fi dispusă, din moment ce art.71 Cod de procedură penală stabileşte clar că nu se poate dispune strămutarea unei cauze decât la o instanţă de acelaşi grad din raza Curţii de Apel ce dispune strămutarea.

Se va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare a judecăţii cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. xxxxx/197/2016 al Judecătoriei Braşov, formulată de petentul A..

În baza art. 275 alineat 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul, în culpă procesuală prin formularea acestei cereri, să plătească statului  suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare