Drept civil. Uzucapiune. Conditii.

Decizie 55 din 23.01.2020


Pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani,  instanța trebuie să analizeze dacă bunul în litigiu poate forma obiectul acestui drept şi dacă asupra respectivului bun s-a exercitat timp de 30 de ani o posesie utilă în sensul art. 1847 cod civil de la 1864, adică o posesie continuă, pașnică şi publică.

Prin sentinţa civilă nr..., pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosarul nr...., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A.C şi C.L împotriva pârâtei U.A.T

S-a luat act  că nu s-au solicitat  cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr..., pronunțată de Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, s-a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A.C şi C.L. , împotriva sentinţei civile nr...., pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosarul...., în contradictoriu cu intimatul-pârât UAT, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții.

Recurenţii au arătat că motivul de nelegalitate pentru care au solicitat casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj, este cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin 8 Cod proc.civ.

Recurenţii au solicitat să se constate dreptul de proprietate, ca efect al uzucapiunii, pentru suprafața de 400 m.p, teren intravilan situat în Municipiul..., județul Dolj.

Au arătat ca posedă aceasta suprafață de teren pentru care au solicitat sa li se constate dreptul de proprietate de foarte mult timp.Pentru această suprafață de teren şi construcțiile aferente, s-au achitat impozitele încă din momentul în care au început posesia, recurenţii fiind cei care au fost înscriși la Registrul agricol, împreună cu copiii acestora minori.

Au mentionat ca nu a fost formulată şi nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 sau legilor ulterioare ale fondului funciar, astfel că, pentru suprafața de teren din Municipiul...., judetul Dolj, nu exista titlu de proprietate.

Acest teren a fost şi este îngrădit pe toate laturile sale, iar posesia pe care au realizat-o încă de la început, precum şi posesia pe care au realizat-o cei anterior acestora, este una utilă, îndeplinind condițiile pe care art. 1890 din vechiul Cod civil le cere.

Prin sentința pronunțată de Judecătoria..., s-a respins cererea de chemare în judecata impotriva paratului U.A.T., prin Primar, motivându-se, în principal, că nu sunt îndeplinite în speța condițiile uzucapiunii de 30 de ani, şi anume ca recurenţii nu au exercitat asupra terenului în litigiu o posesie continua, neîntrerupta, netulburata şi sub nume de proprietari o perioada de peste 30 de ani.

Prin decizia  recurată a fost respins apelul acestora cu motivația ca nu este îndeplinită una din condițiile fundamentale pentru dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive şi anume posesia de 30 ani.

Pentru suprafața de teren din municipiul ....nu exista titlu de proprietate.Or, a fi respinsă acțiunea pe considerentul că nu este îndeplinită cerința privitoare la posesia de 30 ani ar echivala cu lipsirea acestora de orice posibilitate de a îşi valorifica dreptul, în situația în care, chiar Curtea Europeana a reținut un drept protejat de Convenție, din situații de fapt, cu mare persistenta în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.

Prin acțiunea de faţă, recurenţii au solicitat instanțelor de judecată, constatarea unui drept de proprietate.

Așa cum s-a mai arătat, pentru această suprafață de teren nu a existat niciodată un act de proprietate. Persoana de la care aceştia au preluat posesia imobilului cu foarte mulți ani în urmă, nu avea cum sa le vândă sau să aibă posibilitatea de a încheia cu aceştia vreun înscris, el nefiind proprietar, ci doar o persoana care a exercitat o scurtă perioadă de timp posesia terenului (şi fără a avea calitatea de autor, în înțelesul legii, faţă de aceştia)

Or, recurenții se văd în imposibilitatea de a intra într-o stare de normalitate (legalitate) vis-a-vis de acest teren, în condițiile în care le sunt percepute impozitele aferente de către Primaria ...impozite pe care le-au achitat încă din primul an al posesiei acestora, dar în schimb nu au deschise căile unor prerogative pe care numai dreptul de proprietate li le poate oferi.

S-a mai arătat de către recurenți, că în momentul în care au făcut demersurile necesare obținerii acestei autorizații de construcție le-a fost solicitată dovada dreptului de proprietate cu privire la teren, lucru ce i-a determinat să promoveze acțiunea de faţă, fiind singura modalitate de a putea valorifica interesul.

Posesia pe care au exercitat-o încă de la început, este una utila, în sensul ca aceasta este una neîntreruptă, netulburata, publica şi sub nume de proprietari.

Având în vedere cele arătate, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate.

Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.

Prin decizia civilă nr.55, pronunțată la data de 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea  a avut în vedere următoarele motive:

Potrivit art. 483 alin 3  cod procedură civilă hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs doar pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru motive de netemeinicie, astfel încât recursul nu este o cale de atac cu caracter devolutivă, ci urmărește să supună instanței competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicate. Prin urmare, în calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de 488 cod procedură civilă, care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată.

Scopul acestei căi de atac este, prin urmare, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, cu consecințe directe în planul reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excedează analizei instanței de recurs.

Din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că recurenții au invocat  motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., în sensul că decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1890 C.civ. de la 1864, critică ce se dovedește neîntemeiată.

Astfel, pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani,  instanța trebuie să analizeze dacă  bunul în litigiu poate forma obiectul acestui drept şi dacă asupra respectivului bun s-a exercitat timp de 30 de ani o posesie utilă în sensul art. 1847 cod civil de la 1864, adică o posesie continuă, pașnică şi publică.

În speță, aceste dispoziții legale au fost corect aplicate de tribunal, care  a reținut că nu a fost împlinit termenul cerut de lege pentru a uzucapa.

Curtea a subliniat că data de la care o persoană a început să folosească un bun, să facă acte materiale specifice posesiei, este o chestiune de fapt care putea rezulta fie dintr-un înscris,  fie din declarațiile martorilor, cu mențiunea că aceste probe trebuie să aibă un conținut precis.

Pentru a pronunța decizia de respingere a apelului reclamanților, în sensul că nu este îndeplinită condiția privind durata posesiei, tribunalul s-a raportat la declarațiile martorilor  S.S si O.S. potrivit cărora reclamanții posedă terenul de 20 de ani si, nu în ultimul rând, la adeverința nr...care atestă că în registrul agricol pe anii 2001-2005, 2010-2014, 2015-2016 figurează înscriși reclamanții A.C si C.L. de cca 18 ani, datele fiind înscrise „ la declarația  acestora”.

 Prin urmare, analizând probele în mod coroborat, în concordantă cu prevederile art. 264 C.proc.civ. tribunalul a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția privind durata posesiei de 30 de ani, niciuna din probele administrate neconfirmând îndeplinirea condiției privind durata posesiei timp de 30 de ani.

Curtea a sesizat  că prin acțiunea introductivă reclamanții nu au precizat data la care au intrat în posesia terenului, ci au menționat că posesia a început de foarte mult timp, aceeași susținere fiind reiterată si în căile de atac.

De altfel, lecturând motivele de recurs, Curtea a constatat că recurenții nu au contrazis această concluzie a instanței de apel sub aspectul duratei posesiei, invocând dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu ca urmare a posesie exercitate timp îndelungat.

De asemenea, au susținut că dreptul ce derivă din situații de fapt cu mare persistentă în timp este protejat de Convenție, fără a invoca existenta unei neconcordante ori incompatibilități dintre dispozițiilor art. 1890 C.civ. de la 1864, cu dispozițiile Convenției europene. Or, numai într-o astfel de ipoteză instanțele sunt îndreptățite a da eficiență priorității blocului de convenționalitate în sensul inaplicabilității normei interne și al aplicării directe a normei convenționale, apreciată mai favorabilă în conformitate cu art. 20 alin. (2) din Constituția României pentru raportul juridic, concret, dedus judecății. Ca atare, în condițiile unei astfel de critici, incomplete şi neargumentate, Curtea  a retinut că nu poate să extindă analiza făcută, ci a constatat că dispozițiile legale referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dispoziții expuse deja, au fost respectate de tribunal.

In fine, așa cum corect retine instanța de apel, în cauză nu a fost invocată joncțiunea posesiilor, nefiind indicat posesorul anterior al  bunului,  astfel că instanța nu avea de efectuat verificări în acest sens.

Curtea a concluzionat că recurenții reclamanții nu au dovedit în cauză îndeplinirea condițiilor impuse prin dispozițiile codului civil pentru admiterea acțiunii având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia exercitată nefiind continuă, pașnică, timp de  30 de ani.

Decizia din apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii, potrivit art. 496 cod procedură civilă recursul  a fost respins ca nefondat.