Momentul de la care curg daunele moratorii sub forma dobânzii legale în cazul neexecutării unei obligații de despăgubire în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie.

- art.1516 Cod civil,  art. 1523 alin. 2 litera c Cod civil, art. 1531 Cod civil

În cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a sumei de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează fără a se face dovada vreunui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Or, conform principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă repararea întregului prejudiciului, respectiv efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1385 alin. (3) Cod civil şi art. 1535 Cod civil, la nivelul dobânzii legale.

Prin decizia civilă nr. 575/Ap din 29 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7331/23.07.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a păstrat-o.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Nu s-a putut reţine critica apelantei că în speţă nu sunt incidente dispozițiile art. 1516-1517 Cod civil întrucât între societatea de asigurare şi persoana păgubită, reclamanta nu există încheiat un contract.

În speţă, răspunderea apelantei pârâte este contractuală, derivând din contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiat cu persoana vinovată de producerea accidentului.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 1.516 Cod civil : ,,(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.  (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”

Neexecutarea imputabilă creditorului, art. 1.517 Cod civil: ,,O parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune.”

Apelanta pârâtă a fost pusă în întârziere cu privire la plata despăgubirilor în sumă de 13,257,44 lei, ca urmare a deschiderii dosarului de daună, valoarea despăgubirilor fiind corect calculată, aspect confirmat şi prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

În aceste condiţii, adresa nr. […]/30.08.2016, prin care se respinge cererea de acordare a despăgubirilor solicitate ca urmare a deschiderii dosarului de daună marchează data de la care se datorează dobânda legală.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă a respins apelul şi a păstrat ca legală şi temeinică sentinţa apelată.

Împotriva acestei decizii a Tribunalului Braşov a declarat recurs în termen, motivat recurenta pârâtă S.C. A. S.A., criticând decizia în temeiul art. 488 pct. 8 din Cod procedură civilă sub aspectul dispoziţiei instanţei de a acorda dobânda legală pentru despăgubirile stabilite în sarcina asigurătorului.

Astfel se susţine ca instanţa de apel a încălcat normele de drept material ce guvernează normele speciale din materia asigurărilor de răspundere civilă auto. În esenţă, susţine ca dobânda legală nu poate fi acordată pe perioada precizată de instanţă, respectiv de la data respingerii cererii de către asigurator (30.08.2016) şi până la achitarea debitului principal. Consideră că dobânda legală trebuie acordată doar de la data cererii de chemare în judecată, respectiv 13.02.2017. Respingerea cererii de despăgubire de către asigurator nu echivalează cu o notificare de punere în întârziere prin prisma normelor legale din materia asigurărilor, singurul act procedural de punere în întârziere este cererea de chemare în judecată.

Intimata reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, invocând şi nulitatea recursului pe considerentul că motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă.

La termenul din 17.10.2019, intimata a renunţat la invocarea acestei excepţii.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, intimata a susţinut că recursul trebuie respins, deoarece punerea în întârziere a recurentei cu privire la acordarea dobânzilor legale s-a realizat prin deschiderea dosarului de daună, recurenta exprimându-şi opinia în sensul respingerii cererii, în data de 30.08.2019.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând recursul formulat, instanţa a constatat că nu este fondat.

Instanţa de apel a respins criticile apelantei pârâte sub acest aspect, al datei de la care se datorează dobânzile, iar motivul de recurs nu este decât o reiterare a motivelor din apelul soluţionat.

Data acordării dobânzii legale în speţă s-a stabilit corect, în raport şi de dispoziţiile normei speciale în materie de asigurări Norma ASF nr. 23/2014 care instituire potrivit art. 29 răspunderea asigurătorului din ziua următoare celei în care s-a încheiat poliţa, având obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Din moment ce intimata reclamantă a solicitat asigurătorului suma de 13257,44 lei prin cererea despăgubire în dosarul de daună nr. […]/20.07.2016 şi a primit răspunsul din data de 30.08.2016 în sensul neacoperirii prejudiciului, s-a interpretat corect ca a fost vorba de un refuz de plată a sumei menţionate, debitorul manifestându-şi în mod neîndoielnic faţă de creditorul său intenţia de a nu executa obligaţia, aspect ce atrage aplicarea art. 1523 alin. 2 lit. c din noul Cod civil, fiind de drept în întârziere. Prin urmare, raportat la aceste dispoziţii, nu se poate reţine ca fondată critica recurentei pârâte cu privire la data de la care curge dobânda legală, respectiv nu se poate da prevalenţă argumentului că data punerii în întârziere este data cererii de chemare în judecată, faţă de particularitatea raportului juridic ce instituie regula punerii de drept în întârziere a debitorului în condiţiile art. 1523 alin. 2 litera c din noul Cod civil.

Mai mult, recurenta pârâtă a avut o poziţie procesuală culpabilă, negând şi în fața instanţei de fond dreptul reclamantei la despăgubiri, deşi dreptul acesteia rezultă din contractul de asigurare şi din lege, iar asiguratorul trebuia să cunoască acest lucru, astfel încât, în mod legal, instanţa de apel a obligat la dobânda legală începând cu data de 30.08.2016, doar această dispoziţie asigurând repararea integrală a prejudiciului suferit de persoana păgubită prin producerea accidentului.

În consecinţă, recursul formulat de recurenta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 575/29.03.2019 a Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, a fost respins, prin decizia civilă nr. 800/24.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Domenii speta

Spete similare