Apel. Insolvență. Contestație hotărâre adunare creditori

Apel. Insolvență. Contestație hotărâre adunare creditori

- art. 480 Cod procedură civilă

- art. 47, art. 48, art. 58, art. 63-64 din Legea nr. 85/2014

În cazul în care convocarea adunării creditorilor este efectuată de creditorul ce deține o creanță în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, acesta are obligația să comunice convocatorul ședinței și documentele aferente administratorului/lichidatorului judiciar; nerespectarea acestei obligații duce la nelegalitatea hotărârilor adoptate în cadrul ședinței adunării creditorilor, câtă vreme au fost adoptate prin îngrădirea dreptului practicianului în insolvență de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 329 din 7 octombrie 2021

Prin Sentința nr. (...) din 25.02.2021, Tribunalul (...) a admis în parte acțiunea formulată contestatorul (C) SPRL, cu sediul în (...), județul (...), desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, cu sediul în (...), jud. (...), CUI (...), înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J(...)/2005 și intervenienta accesorie (S) SRL (fosta (...) SRL), cu sediul în (...), nr. de ordine în Registrul Comerțului J(...)/2010, CUI RO (...), în contradictoriu cu intimații creditori (Creditor 1) SRL, având CUI (...) și J(...)/2011, cu sediul procesual ales în (...), jud. (...), AJFP (...), cu sediul în (...), județul (...); COMUNA (Creditor 2), cu sediul în (...), jud. (...), COMPANIA DE APĂ (Creditor 3) SA, cu sediul în (...), jud. (...), ELECTRICA FURNIZARE SA prin AFEE (Creditor 4), cu sediul în (...), (...), (Creditor 5) SRL, cu sediul în (...), jud. (...).

A anulat în parte hotărârea adunării creditorilor debitoarei (D) SRL din 20.11.2020 cu privire la primele două puncte din ordinea de zi, respectiv anularea procesului verbal de licitație din 15.05.2020 și efectuarea unei noi evaluări a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

A respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Împotriva debitoarei (D) SRL a fost deschisă procedura generală a insolvenței prin încheierea nr. (...)/F/30.10.2014 pronunțată în dosarul nr. (...)/2014, iar prin Sentința nr. (...)/F/29.06.2017 s-a dispus trecerea în faliment, fiind numit lichidator judiciar provizoriu (C) IPURL.

Conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor actualizat la (Z1).11.2020, publicat în BPI (...)/(Z2).11.2020, intimata (Creditor 1) SRL are calitatea de creditor majoritar cu un procent de peste 80% din totalul masei credale. Aceasta a devenit creditor prin cumpărarea creanței împotriva debitoarei de la cedenta (Cedenta) SpA prin contractul de cesiune din 02.11.2020.

Intimata, invocând calitatea de creditor majoritar, a convocat pentru data de 20.11.2020 adunarea creditorilor prin publicarea convocatorului în BPI (...)/(Z1).11.2020.

Conform procesului verbal al ședinței din 20.11.2020, publicat în BPI (...)/(Z3).11.2020, creditorii, cu un procent de 100% din totalul creanțelor prezente, au luat următoarele trei hotărâri: anularea procesului verbal de licitație din data de 15.05.2020, cu consecința restituirii oricăror sume de bani către ofertant în termen de 3 zile de la publicarea în BPI, efectuarea unei noi evaluări a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei și rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu d-na avocat (Av).

În ce privește cele două motive de nulitate a convocatorului, judecătorul sindic a avut în vedere regimul nulităților astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, care completează dispozițiile Legii 85/2014, conform art. 342 alin. 1 din acest ultim act normativ.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut că, în conformitate cu art. 47 alin. 1 din Legea 85/2014, adunarea creditorilor va putea fi convocată și de creditorii deținând creanțe „în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot”. Modul de calcul a valorii totale a creanțelor cu drept de vot este stabilit de art. 49 alin. 2 din Legea 85/2014 în funcție de stadiul în care se află procedura insolvenței.

În speță, la data publicării convocatorului ce face obiectul prezentului dosar era deja întocmit tabelul definitiv consolidat, publicat în BPI nr. (...)/(...).02.2019, în care era înregistrată cedenta (Cedenta) SpA. Tabelul definitiv consolidat emis de lichidator la (Z1).11.2020 și publicat în BPI la (Z2).11.2020 reprezintă o actualizare a tabelului definitiv consolidat din 2018, prin introducerea cesionarului (Creditor 1) SRL.

În condițiile în care creditoarea (Creditor 1) SRL a fost înregistrată pentru prima dată în tabelul definitiv consolidat actualizat publicat în BPI (...)/(Z2).11.2020, calculul valorii totale a creanțelor cu drept de vot se va face, conform art. 49 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2014, prin raportare la acesta. Așadar, la data de (Z1).11.2020, când a fost publicat în BPI convocatorul, intimata (Creditor 1) SRL nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 47 alin. 3 coroborat cu art. 49 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2014.

Nerespectarea acestei cerințe nu este sancționată expres prin Legea 85/2014, ceea ce înseamnă că, raportat la dispozițiile art. 175 Cod procedură civilă, sancțiunea care poate fi aplicată este nulitatea virtuală, condiționată de existența unei vătămări.

În speță însă, nu există nicio vătămare conform argumentelor de mai jos:

La (Z1).11.2020 intimata avea deja calitatea de creditor dobândită la 02.11.2020 prin contract de cesiune.

La aceeași dată era valabil tabelul definitiv consolidat, publicat în BPI nr. (...)/(...).02.2019, în care era înregistrată cedenta (Cedenta) SpA. Prin convocarea adunării de către intimată nu au fost afectate drepturile celorlalți creditori, întrucât procentele acestora din masa credală au rămas aceleași, singura schimbare operată de lichidator în tabel fiind cu privire la numele cesionarului.

Această neregularitate ar fi putut vătăma drepturile creditorilor și prin aceea că, necunoscând calitatea de creditor a (Creditor 1) SRL, nu ar fi participat la adunarea din 20.11.2020, apreciind că nu este legal convocată. În primul rând, aceștia au avut timp să cunoască calitatea intimatei de creditoare în procedură, întrucât tabelul definitiv consolidat actualizat a fost publicat în BPI la (Z2).11.2020, înainte de data la care sa ținut adunarea creditorilor. În al doilea rând,, această vătămare ar fi putut fi invocată doar de creditori, or aceștia nu au formulat acțiune în anularea hotărârii adunării.

Cu privire la al doilea motiv de nulitate, art. 47 alin. 3 teza penultimă din Legea 85/2014 prevede că, în situația convocării adunării de către creditorul cu o creanță în valoare de cel puțin 30%, convocarea și alte documente vor fi comunicate de urgență lichidatorului judiciar.

Intimata nu a respectat această obligație, dar, la fel ca și în cazul de mai sus, sancțiunea fiind nulitatea virtuală, nu se identifică vreo vătămare a creditorilor. Dacă lichidatorul judiciar ar fi avut cunoștință de existența adunării și ar fi participat, informațiile pe care le-ar fi prezentat nu ar fi schimbat hotărârile luate, în condițiile în care a fost prezent doar creditorul majoritar, a cărui poziție, în calitate de inițiator al adunării, era previzibilă.

Cu privire la cele trei hotărâri luate în adunarea din 20.11.2020, au fost avute în vedere dispozițiile art. 48 alin. 7 teza 1 din Legea 85/2014: „hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate ...”.

La licitația din 15.05.2020 bunul imobil al debitoarei a fost adjudecat de intervenienta accesorie, care a și achitat prețul. Procesul verbal încheiat cu aceea ocazie a fost analizat de judecătorul sindic în cadrul contestațiilor formulate de administratorul special și creditoarea (Creditor 1) SRL, ce au format obiectul dosarului asociat nr. (...)/2014/a5, stabilindu-se legalitatea procedurii de adjudecare.

Pe de altă parte, în baza procesului verbal din 15.05.2020 s-a născut un raport juridic obligațional între debitoare și adjudecatar, intervenienta accesorie din prezentul dosar, având conținutul prevăzut de art. 158 alin. 2 teza 2 din Legea 85/2014, ce nu poate înceta prin simpla manifestare de voință doar a uneia dintre părți.

Față de cele de mai sus, sunt nelegale hotărârile adoptate în legătură cu bunul imobil al debitoarei adjudecat la data de 15.05.2020, referitoare la anularea procesului verbal de licitație și aprobarea efectuării unei noi expertize de evaluare a acestuia.

A treia hotărâre contestată referitoare la rezilierea unui contract de asistență juridică este o chestiune de oportunitate. Rezilierea este un caz prevăzut de lege de încetare a unui contract. Dacă motivele de reziliere sunt fondate sau nu, se analizează în cadrul unei alte acțiuni judiciare, cu un alt cadru procesual – părțile din contractul de asistență juridică, nu în prezenta procedură.

Pentru motivele de mai sus, acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că s-a anulat în parte hotărârea adunării creditorilor debitoarei (D) SRL din 20.11.2020 cu privire la primele două puncte din ordinea de zi, respectiv anularea procesului verbal de licitație din 15.05.2020 și efectuarea unei noi evaluări a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Lichidatorul judiciar și intimata (Creditor 1) SRL nu au solicitat cheltuieli de judecată, iar intervenienta a arătat că le va solicita pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de apel creditorul S.C. (Creditor 1) S.R.L, continuat de cesionara (Pf), solicitând instanței, în principal, anularea hotărârii apelate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, în cazul reținerii spre judecare, solicită schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor adoptate de către AGC (D) SRL din 20.11.2020 privitoare la primele două puncte de pe ordinea de zi respectiv: 1. anularea procesului verbal de licitație din data de 15.05.2020 și 2. efectuarea unei noi evaluări a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Cu privire la primul punct de pe ordinea de zi a ședinței AGC anulat de prima instanță și față de care s-a reținut în considerente că în cadrul dosarului nr. (...)/2014/a5 s-a stabilit legalitatea procedurii de adjudecare, apelanta susține că dosarul menționat nu a stabilit în mod definitiv legalitatea procedurii de valorificare, cauza aflându-se în faza apelului, efectul devolutiv al acestuia generând o noua analiză a fondului. Așadar, consideră că acest considerent nu poate constitui temei pentru admiterea cererii (C) SPRL și anularea pct. 1 de pe ordinea de zi a ședinței AGC.

Referitor la faptul că instanța a considerat că încheierea procesului verbal de licitație din 15.05.2020 „a dat naștere unui raport juridic obligațional având conținutul prevăzut în art. 158 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, ce nu poate înceta prin simpla manifestare de voință doar a uneia dintre părți”, apelanta susține că textul de lege la care face trimitere instanța prevede că atunci când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație, or aceste considerente este necesar a fi adaptate la specificul situației, în sensul că obligația născută în sarcina debitoarei (D) SRL prin încheierea acestui proces verbal nu are, conform dispozițiilor Codului civil care completează Legea nr. 85/2014, un caracter absolut și perpetuu și totodată legalitatea acestui act nu a fost tranșată în mod definitiv.

Natura juridică a acestui proces verbal este aceea a unui antecontract care conferă, conform Codului civil, dreptul promitentului cumpărător de a cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract în termen de 6 luni de la data când contractul trebuia perfectat în forma autentică. Acest termen, la data adoptării Hotărârii AGC era împlinit, dreptul adjudecatarei fiind prescris. Prin împlinirea termenului de prescripție cauzat de pasivitatea creditorului obligația promitentului vânzător și-a pierdut caracterul perfect iar, din această perspectivă anularea procesului verbal de licitație din 20.11.2020 nu mai poare fi considerată ca nelegală deoarece adjudecatarul nu mai poate obține pe cale de acțiune o hotărâre care să țină loc de contract ci doar desființarea procesului verbal și restituirea prestației efectuate.

În cazul de față, apelanta apreciază că este vorba despre ceea ce doctrina denumește o obligație civilă imperfectă „degenerată”, adică despre o obligație inițial perfectă, viabilă, care ulterior și-a pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adică dreptul la acțiune în justiție, precum și celelalte mijloace juridice ofensive care le însoțeau ca efect al prescripției extinctive. Așadar, susține că hotărârea din 20.11.2020 a AGC nu numai că nu afectează dreptul adjudecatarului ci dimpotrivă, facilitează calea acestuia de repunere în situația anterioară.

Hotărârea instanței de anulare a deciziei creditorilor de a efectua un nou raport de evaluare a bunurilor debitoarei apare ca netemeinică și nelegală, această decizie reprezentând o chestiune de oportunitate și în consecință, potrivit art. 48 alin. 7 teza I din Legea nr. 85/2014, aceasta excede posibilității de cenzură a judecătorului sindic.

Pe de altă parte, apelanta critică faptul că prima instanță nu a ținut cont, în considerentele pe care și-a întemeiat hotărârea de anulare a pct. 1 și 2 de pe ordinea de zi, de argumentele AGC care au stat la baza acestor decizii și consideră că analiza argumentelor AGC care relevau nelegalitatea procesului verbal de licitație din 15.05.2020 ar fi condus la respingerea cererii în anulare a contestatoarei. Prin anularea procesului verbal de licitație din data de 15.05.2020, s-a urmărit restabilirea legalității în privința modului de aducere la îndeplinire a hotărârii AGC anterioare. Licitația din 15.05.2020 finalizată prin semnarea procesului verbal de adjudecare a nesocotit principiile legii insolvenței și interesul superior al creditorilor iar intenția directă a creditorilor întruniți în cadrul adunării din 20.11.2020 a fost aceea de a restabili legalitatea în privința modului de lichidare a activelor debitoarei.

Ședința AGC a avut pe ordinea de zi analiza procedurii de valorificare în stadiul în care se afla la data de 20.11.2020 constatându-se, sub aspect pur obiectiv, următoarele:

- nu operase transferul dreptului de proprietate asupra imobilului;

- se împlinise termenul de prescripției a dreptului de a se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.

Sub aspect subiectiv, pe baza elementelor și informațiilor deținute, creditorii au apreciat că, pentru respectarea principiilor și prevederilor legii insolvenței precum și pentru salvgardarea propriilor interese, este necesară anularea PV de licitație din 15.05.2020, repunerea părților în situația anterioară și efectuarea unei noi evaluări. Analiza licitațiilor publice în urma cărora ofertantul (...) SRL a fost declarat câștigător au relevat serioase probleme de legalitate și de oportunitate.

Cu privire la viciile procedurii de înstrăinare a pensiunii solicită a se observa că lichidatorul și-a neglijat atribuțiile conferite de lege procedând la organizarea licitației în condițiile în care nu era clarificat nici măcar dreptul de acces la construcție (situată pe terenul unei alte persoane față de care se află pe rol o serie de litigii privind dreptul de trecere). Acest lucru a însemnat o asumare directă de către părți (lichidator, adjudectar) a imposibilității pe o perioadă nedeterminată de îndeplinire a obligației speciale de predare și preluare și implicit o acceptare a imposibilității perfectării contractului. Totodată, licitând un imobil fără drept de acces, fostul lichidator a diminuat în mod artificial valoarea de piață a clădirii. S-a ajuns astfel la ofertarea unui preț derizoriu față de valoarea reală a bunului adică la o prejudiciere directă a creditorilor.

Apelanta mai susține și că lichidatorul a procedat nelegal și intempestiv organizând înstrăinarea fără a oferi posibilitatea de inspectare a bunului. Dacă în privința persoanelor interesate de achiziție legea vorbește de o facultate a acestora de a „cerceta” bunul, în privința reprezentatului debitoarei aceasta are obligația legală de oferi posibilitatea reală persoanelor interesate de a-și exercita acest drept, (sfera posibililor participanți a fost grav restrânsă de această situație, care putea fi remediată anterior licitației). Etapele premergătoare ședinței de licitație s-au desfășurat în perioada stării de urgență, în condițiile unei restrângeri accentuate a posibilităților de ofertare, a unei diminuări drastice a interesului de piață pentru investițiile în domeniul turistic și în dezacord cu prevederile din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență (art.: 2, 41, 42) și din Ordonanța militară nr. 2 (art. 3 alin. 1, 2). Vorbește despre încălcări evidente ale principiilor maximizării averii debitoarei și valorificării eficiente a activelor și despre o eludare fățișă a obligației prevăzute în art. 154 (1) din Legea 85/2014 potrivit căreia, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piață, într-o formă adecvată, a bunurilor.

De asemenea, precizează că fostul lichidator nu a explicat niciodată atitudinea complet netransparentă de refuz a cererii scrise a administratorului special (și unic asociat al debitoarei) să asiste la licitația din data de 15.05.2020 în condițiile în care era înscris un singur ofertant - SC (S) (fosta (...) SRL care, de altfel, a și fost declarat câștigător.

Apelanta arată și că opinia sa, care susține necesitatea continuării procedurii de valorificare în acord cu prevederile Legii 85/2014 care este posibilă în mod obiectiv numai prin anularea procesului verbal de licitație din 15.05.2020, a fost împărtășită și de către creditoarea Comuna (Creditor 2).

Toate aceste argumente răstoarnă prezumția de legalitate a licitației și odată cu aceasta și validitatea raportului juridic obligațional generat de semnarea procesului verbal de licitație. Așadar este incontestabil faptul că, raportul juridic obligațional la care face trimitere prima instanță și în baza căruia a anulat primele două puncte de pe ordinea de zi a ședinței AGC din 20.11.2020 nu poate produce efecte dacă a luat ființă fără respectarea legii insolvenței.

În concluzie, susține că hotărârile AGC de anulare a procesului verbal de licitație și de aprobare a efectuării unei noi evaluări a bunurilor sunt legale și temeinice și în consecință se impune admiterea apelului așa cum a fost formulat.

În drept, au fost invocate textele de lege la care s-a făcut trimitere în cuprinsul prezentului apel.

Împotriva aceleași hotărâri a formulat apel și (C) SPRL, în calitate de fost lichidator judiciar al S.C. (D) S.R.L., solicitând instanței admiterea căii de atac cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a convocatorului Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.11.2020, publicat în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020 și a hotărârilor adoptate în cadrul ședinței și cuprinse în Procesul-verbal nr. (...)/20.11.2020.

În motivarea cererii de apel, lichidatorul judiciar face precizarea că nu a fost informat cu privire la ținerea Adunării Creditorilor antemenționată, respectiv nu i-a fost comunicată nici convocarea și nici orice fel de alte documente și informații aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi. Având în vedere aceste considerente, nu au fost prezenți la ședință, aspect menționat în cuprinsul Procesului-verbal nr. (...)/20.11.2020.

În aceste condiții ședința Adunării Creditorilor a fost prezidată de creditorul majoritar (Creditor 1) SRL prin administrator (...), secretariatul fiind asigurat tot de către reprezentantul creditorului majoritar.

Cu privire la constatarea nulității absolute a convocatorului ședinței AGC, precum și a hotărârilor luate cu această ocazie, în calitate de lichidator judiciar, a formulat contestație ce a făcut obiectul Dosarului asociat nr. (...)/2014/a7 al Tribunalului (...), iar prin dispozițiile Sentinței nr. (...)/F/25.02.2021, judecătorul sindic a admis în parte acțiunea formulată, în sensul că a anulat în parte hotărârea adunării creditorilor debitoarei (D) SRL din 20.11.2020 cu privire la primele două puncte de pe ordinea de zi, respectiv anularea procesului verbal de licitație din 15.05.2020 și efectuarea unei noi evaluări a bunurilor din patrimoniul debitoarei, respingând în rest acțiunea.

Apreciază criticabilă hotărârea judecătorului sindic având în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2014 care sunt cât se poate de clare și nu lasă loc de interpretare cu privire la momentul la care se dobândește/pierde calitatea de creditor în procedura insolvenței. Astfel, prevederile legale incidente în cauză sunt cele ale art. 5.

Din lecturarea textului legal, reiese fără putință de tăgadă faptul că (Creditor 1) SRL nu a dobândit calitatea de creditor în procedura insolvenței SC (D) SRL decât la data de (Z1).11.2020, dată la care acesta a fost înscris în Tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei. În contrapartidă, nici societății (Cedenta) SpA nu i-a încetat calitatea de creditor în cadrul procedurii insolvenței SC (D) SRL decât odată cu înlăturarea din tabelul creanțelor.

Dacă s-ar admite teza contrară, respectiv că (Creditor 1) SRL a devenit creditor în locul (Cedenta) de la data semnării contractului de cesiune și că nu există niciun prejudiciu față de creditori, s-ar ajunge în situația ipotetică în care ar fi propus distribuiri de sume în procedură în baza Tabelului unde (Cedenta) era creditor, doar că distribuirea s-ar face către (Creditor 1) SRL, fără ca acesta să aibă vreo calitate în procedura insolvenței SC (D) SRL.

Apreciază că ar fi putut fi admisibilă ipoteza învederată de judecătorul sindic prin faptul că nu s-a schimbat nimic de la Tabelul definitiv consolidat al creanțelor publicat în BPI nr. (...)/(...).02.2019 față de cel din BPI nr. (...)/(Z2).11.2020, dacă ar fi fost în prezența schimbării denumirii creditorului (cum a reținut judecătorul sindic) și nu în prezența unei cesiuni de creanță, care nu a fost analizată de lichidatorul judiciar la data la care “noul creditor” a transmis spre publicare convocatorul ședinței AGC.

Reglementarea juridică a cesiunii de creanță, așa cum este ea prevăzută de dispozițiile Codului civil, trebuie privită în strânsă legătură cu dispozițiile Legii insolvenței privitoare la momentul la care un creditor este considerat participant la procedura insolvenței și momentul la care pierde această calitate. De asemenea, situația ar fi fost alta în condițiile în care creditorul, dacă avea solicitări care să necesite a fi puse în discuția AGC, să le adreseze lichidatorului judiciar din procedură, pentru ca acesta să procedeze la convocarea ședinței AGC în condițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 și doar în ipoteza refuzului acestuia din urmă să procedeze creditorul însuși la convocarea AGC. În această situație, chiar în ipoteza în care la data solicitării convocării AGC cesionarul nu ar fi deținut calitatea de creditor în procedură, lichidatorul judiciar, odată cu analizarea Notificării de cesiune de creanță, ar fi analizat și solicitarea acestuia de a convoca AGC cu o anumită ordine de zi și nu ar mai fi ajuns în situația în care la data la care a fost convocată ședința AGC, petentul să nici nu fie creditor în procedura insolvenței SC (D) SRL, în sensul dispozițiilor legale amintite.

De altfel, din modul în care este reglementată modalitatea de convocare a ședințelor AGC la art. 47, chiar la alin. 1, apelantul susține că legitimitatea procesuală activă revine practicianului în insolvență și nu creditorului, fie el și majoritar, care după bunul său plac să-și însușească atribuțiile lichidatorului judiciar în cazul (D) SRL și să convoace ședința AGC.

Din interpretarea dispozițiilor art. 47 rezultă fără îndoială că în primă instanță practicianul în insolvență este cel îndreptățit să convoace ședința AGC, iar doar în subsidiar, în caz de refuz, creditorul/creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea creanțelor cu drept de vot pot convoca AGC, concluzie ce reiese din exprimarea clară a legiuitorului prin art. 47 (1) din Legea nr. 85/2014.

Unul din considerentele avute la bază de judecătorul sindic, cu privire la respingerea acțiunii raportat la motivul de nulitate reprezentat de convocarea ședinței AGC de către o persoană care nu deținea calitatea de creditor în procedură la momentul convocării, este acela că interesele celorlalți creditori nu au fost vătămate prin modalitatea în care a înțeles să procedeze (Creditor 1) SRL la convocarea și ținerea ședinței AGC (D) SRL, fără a avea în vedere modul în care prin acest comportament al (Creditor 1) SRL, profund nelegal, sunt vătămate drepturile și mai ales obligațiile lichidatorului judiciar în procedura insolvenței.

A admite că un astfel de comportament, precum cel al (Creditor 1) SRL este unul legal și poate fi unul uzual, am ajunge la situația în care orice creditor care deține cel puțin 30% din creanțele cu drept de vot înscrise la masa credală a debitorului să se erijeze în organ care aplică procedura, atribut exclusiv acordat de legiuitor judecătorului sindic și practicianului în insolvență (lichidatorul judiciar în cazul de față), nemaivorbind că ne aflăm și în prezența unui abuz de drept (raportat la calitatea de creditor majoritar în procedură, calitate dobândită doar începând cu data de 13.11.2021).

Astfel, critică faptul că în mod eronat judecătorul sindic a afirmat că vătămarea ar fi putut fi invocată doar de creditori atâta vreme cât dispozițiile art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014 conferă legitimitate procesuală activă și practicianului în insolvență de a contesta pe motive de nelegalitate Hotărârea AGC.

Raportat la considerentele hotărârii judecătorului sindic sub aspectul sancțiunii ce poate fi aplicabilă în speță privind doar nulitatea virtuală, condiționată de existența unei vătămări, aceasta nu face decât să încurajeze un comportament profund nelegal pentru toți eventualii participanți la procedura insolvenței, în general.

Pentru toate aceste motive, apreciază întemeiat apelul sub aspectul primului motiv de nulitate invocat pe calea contestației, respectiv cel referitor la lipsa calității procesuale active a (Creditor 1) SRL de a convoca ședința AGC, la data de 12.11.2020, de când emană convocatorul ședinței AGC, sens în care solicită a-l admite.

Cu privire la cel de al doilea motiv de nulitate invocat pe calea contestației, respectiv a faptului că nu s-a urmat procedura expres prevăzută de dispozițiile art. 47 alin. 3 ale Legii nr. 85/2014 privitoare la modul în care creditorii trebuie să se comporte în situația în care ei sunt cei care procedează la convocare a ședinței AGC – convocarea și orice alte documente vor fi comunicate de urgență lichidatorului judiciar, apelantul critică hotărârea primei instanțe pornind de la dispozițiile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

 Prin urmare, dacă s-ar admite ipoteza cum că (Creditor 1) SRL ar fi deținut calitatea de creditor în procedură la momentul la care a procedat la convocarea ședinței AGC, raportat la faptul că acesta nu s-a conformat dispozițiilor art. 47 alin. 3 în sensul că nu a comunicat lichidatorului judiciar convocarea și orice alte documente și informații aferente ședinței AGC din 20.11.2020, susține că ședința s-a desfășurat în condiții de nelegalitate, contrar celor reținute de către reprezentantul creditoarei în cuprinsul Procesului-verbal nr. (...)/19.11.2020.

Iar dacă creditorul majoritar (Creditor 1) SRL a apreciat că nu se impune încunoștințarea lichidatorului judiciar cu privire la adunare, fiindu-i aplicabile prevederile art. 42 alin. 1) din Lege, susține că acesta este în eroare, deoarece prevederile art. 47 alin. 3 sunt clare sub acest aspect: convocarea și orice alte documente și informații aferente acesteia vor fi comunicate de urgență lichidatorului judiciar, condiții în care se impune, de asemenea, constatarea nulității absolute a ședinței Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.11.2020 orele 08:00 convocată prin publicarea Convocatorului nr. 2/12.11.2020 în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020.

Cum legiuitorul nu face diferența între convocarea ședinței AGC de către un creditor care are 30% din total pasiv raportat la creanțele cu drept de vot, de către comitetul creditorilor sau de către creditorul majoritar, dispozițiile legale ale art. 47 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 fiindu-i aplicabile și SC (Creditor 1) SRL, apelantul susține că în situația în care, legal convocat, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar refuza să prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezintă la data și locul convocării, aceasta va fi prezidată de președintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentați sau asistați de un avocat ori de un consilier juridic. În acest caz, convocarea și orice alte documente și informații aferente acesteia vor fi comunicate de urgență administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Procesul-verbal întocmit va fi transmis spre publicare în BPI în termen de 3 zile de către persoana care a prezidat adunarea.

Motivarea referitoare la faptul că este vorba despre o nulitate virtuală și nu se identifică vreo vătămare a creditorilor, iar în plus și dacă creditorul majoritar ar fi comunicat informațiile pe care le-ar fi prezentat în AGC, nu ar fi schimbat deciziile luate de creditorul majoritar, nu poate sta drept temei al respingerii contestației, prin această motivare judecătorul sindic nefăcând altceva decât să confirme că nu trebuie respectată legea atâta timp cât ești creditor majoritar.

Ceea ce omite judecătorul sindic să aibă în vedere este faptul că, în speță, este vorba despre o procedură colectivă și concursuală de executare silită, în care fiecare parte implicată are drepturile și obligațiile sale legale. Tocmai aceasta este rațiunea pentru care a promovat contestația – nerespectarea dispozițiilor legale imperative. Faptul că nerespectarea legislației în materie cu privire la convocarea lichidatorului judiciar și remiterea de urgență a materialelor supuse aprobării creditorilor practic nu ar fi schimbat rezultatul votului, transpune un organ care în teorie aplică procedura (lichidatorul judiciar), într-un simplu spectator în procedura falimentului SC (D) SRL instrumentată de un creditor care a intervenit în procedură cu 7 zile înainte de ședința AGC.

Față de faptul că Adunarea creditorilor din data de 20.11.2020 este lovită de nulitate pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, susține că și Hotărârile adoptate în cadrul adunării atacate sunt nule.

Dincolo de acest aspect, cu referire la hotărârile adoptate, cu titlu prealabil, învederează instanței faptul că prin analogie cu dispozițiile art. 42 alin. 3) teza finală din Legea nr. 85/2014, creditorii care intervin în procedură ulterior deschiderii acesteia, fie prin repunerea lor de drept în termenul de admitere a creanței, fie ca urmare a unei subrogații, vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală. În aceste condiții, sunt inadmisibile hotărârile adunării creditorilor care desființează sau modifică retroactiv hotărâri ale creditorilor legal adoptate, cum ar fi în situația dedusă judecății, vânzarea unui activ la licitație sau încheierea unor contracte.

Trecând peste acest aspect, referitor la cea de-a treia decizie luată creditori în ședința AGC, cea referitoare la aprobarea rezilierii contractului de asistență juridică încheiat cu doamna avocat (Av), arătând că încheierea contractelor de asistență juridică cu avocat (Av) a fost realizată cu aprobarea Adunării Creditorilor din data de 02.06.2020, necontestată, în baza ofertei de servicii depusă de aceasta, apelantul susține că oportunitatea acestui demers a fost analizată de către creditori la momentul respectiv, aceștia apreciind ca fiind oportună și în interesul procedurii aprobarea ofertei de servicii formulată de avocat (Av), astfel că a se susține în acest stadiu al procedurii și a decide rezilierea acestor contracte, este inadmisibil, în condițiile în care interesele creditorilor și averea debitoarei nu au fost afectate raportat la faptul că sumele achitate în temeiul contractelor respective au fost din dobânzile încasate prin grija lichidatorului judiciar care a dat eficiență dispozițiilor art. 39 alin. 3) din Lege.

Mai mult decât atât, apelantul precizează că aprobarea încheierii contractelor cu d-na avocat (Av) a fost dată chiar de cedentul creanței (Creditor 1) SRL.

În concluzie, potrivit raționamentului judecătorului sindic este o decizie de oportunitate a înlocui un avocat cu altul și de a plăti două onorarii, astfel că nu trebuie sancționat creditorul pentru nerespectarea legii privitor la modul în care a procedat la convocarea și ținerea ședinței creditorilor din data de 20.11.2020.

În concluzie, având în vedere împrejurarea că Adunarea Generală a Creditorilor din data de 20.11.2020 a fost convocată de o persoană fără calitate la momentul respectiv, că lichidatorului judiciar nu i-au fost comunicate convocatorul, materialele și informațiile aferente ședinței, aspecte recunoscute de instanța de fond, apelantul solicită admiterea prezentului apel cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a convocatorului Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.11.2020 publicat în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020 și a hotărârilor adoptate în cadrul ședinței și cuprinse în Procesul-verbal nr. (...)/20.11.2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 pct. 19, art. 46, art. 47 alin. 3), art. 48 alin. 7) și 8) și cele ale art. 42 alin. 3) teza finală din Legea nr. 85/2014, art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.

(C) SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC (D) SRL, prin întâmpinarea la apelul formulat de SC (Creditor 1) SRL, solicită instanței respingerea apelului.

În principal, a invocat excepția lipsei interesului fostului creditor în susținerea apelului ce face obiectul prezentului dosar, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Din interpretarea textului legal reiese fără dubiu faptul că pentru justificarea interesului în cauză, apelanta trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de textul legal antemenționat, cumulativ. Or, având în vedere faptul că apelanta nu mai deține calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței SC (D) SRL, începând cu data cesiunii creanței, apreciază că astăzi apelanta nu are un interes actual în susținerea apelului, sens în care se impune respingerea acestuia ca atare.

Pe fondul apelului, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat sub aspectul criticilor aduse de apelant hotărârii atacate.

Cu privire la critica adusă referitor la dosarul asociat nr. (...)/2014/a5 arată că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 85/2014 hotărârile pronunțate de judecătorul sindic sunt executorii. Mai mult decât atât, potrivit art. 430 și 431 alin. 1 hotărârea pronunțată în dosarul asociat /a5 se impune cu putere de lucru judecat, chiar dacă provizorie, în speța dedusă judecății, astfel că în mod corect judecătorul sindic s-a raportat la hotărârea pronunțată într-un litigiu anterior, având o strânsă legătură cu litigiul prezentului dosar.

Pe de altă parte, raportat la stadiul actual al procedurii, și anume, acela că la acest moment patrimoniul debitoarei a fost valorificat, demers validat de către instanța de judecată în dosarul asociat /a5 prin respingerea contestaților față de măsura lichidatorului judiciar de valorificare, anularea procesului-verbal de licitație din data de 15.05.2020 excede atribuțiilor adunării generale a creditorilor, care nu poate adopta hotărâri care contravin hotărârilor judecătorești. Atribuțiile Adunării Generale a Creditorilor vizează oportunitatea demersurilor în proceduri, or la data prezentei nu mai poate pune în discuție oportunitatea demersului de valorificare a activului imobiliar din patrimoniul debitoarei (această fază fiind de mult depășită), ci doar legalitatea acestuia, cu privire la care judecătorul sindic deja s-a pronunțat în dosarul asociat /a5. Ca atare, în mod just instanța de fond s-a referit la hotărârea pronunțată în acel dosar în motivarea hotărârii atacate.

Cu privire la susținerile cum că dreptul adjudecatarului de a solicita instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract s-ar fi prescris, arată că apelanta este în eroare, întrucât motivele pentru care până la data prezentei nu s-a semnat Contractul de vânzare în formă autentică, se referă la existența pe rolul instanțelor a litigiilor care vizează legalitatea procedurii de valorificare, nefiind aplicabile situației de față dispozițiile legale referitoare la prescripție.

Cu privire la hotărârea instanței privind anularea deciziei creditorilor referitoare la efectuarea unui nou raport de evaluare a bunurilor debitoarei, apelanta arată că aceasta este nelegală raportat la faptul că este vorba despre o chestiune de oportunitate și nu una de legalitate, astfel încât excede posibilității de cenzură a judecătorului sindic.

Critica adusă de apelantă hotărârii atacate sub acest aspect este nefondată, întrucât hotărârea judecătorului sindic vine ca o consecință firească a constatării nelegalitățile hotărârii privitoare la anularea procesului-verbal de licitație din data de 15.05.2020, astfel că o soluție contrară ar crea o situație absurdă în care s-ar valida o hotărâre AGC de evaluare a unui patrimoniu care a fost valorificat.

Din acest punct de vedere, raportat la stadiul actual al procedurii de valorificare, expus mai sus, hotărârea privind efectuarea unei noi evaluări a bunurilor dm patrimoniul debitoarei în mod corect a fost analizată de judecătorul sindic sub aspectul legalității, faza oportunității demersului fiind depășită la momentul ținerii ședinței AGC din data de 20.11.2020.

Cu privire la criticile referitoare la legalitatea procedurii de valorificare din data de 15.05.2020 s-a pronunțat judecătorul sindic în dosarul asociat nr. (...)/2014/a5 menținând-o ca fiind legală, urmând ca în același dosar să se pronunțe, în apel și Curtea de Apel (...).

În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 pct. 19, art. 46, art. 48 alin. 7 și cele ale art. 42 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2014, art. 33, art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.

Intimata (S) S.R.L (fostă (...) SRL), prin întâmpinare, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de către (Creditor 1), cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Sub aspectul netemeiniciei primului motiv de apel, în ceea ce privește lipsa caracterului definitiv al ședinței ce a fost avută în vedere de către judecătorul fondului la momentul soluționării prezentului dosar, arată că nu are nicio relevanță faptul că hotărârea din dosarul asociat /a5 nu era definitivă la momentul pronunțării sentinței apelate, din moment ce caracterul executoriu al acelei sentințe impunea judecătorului sindic obligația de a ține cont de puterea provizorie a lucrului judecat.

Astfel prin raportare atât la dispozițiile speciale ale Legii nr. 85/2014 (art. 46 alin. 1 din lege), care statuează caracterul executoriu al hotărârilor judecătorului sindic cât și la dispozițiile art. 431 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 430 alin. (4) din Codul de procedură civilă privind efectele provizorii ale lucrului judecat, judecătorul sindic era ținut să dea efect lucrului judecat în dosarul nr. (...)/2014/a5, respectiv caracterul legal al procedurii de valorificare a activului către intimată.

În speță, este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice avute în vedere cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Faptul că lucrul judecat nu avea caracter definitiv la momentul pronunțării sentinței apelate nu are nicio relevanță din perspectiva procedurii insolvenței. Celeritatea derulării acestei procedurii fiind și motivul pentru care legiuitorul a prevăzut caracterul executoriu al hotărârilor judecătorului sindic, tocmai pentru ca procedura să poate fi derulată în lipsa caracterului definitiv al acestora.

 Pentru considerentele mai sus arătate, solicită a se constata netemeinicia primului motiv de apel al (Creditor 1) și respingerea lui ca atare.

Referitor la al doilea motiv de apel, în ceea ce privește pretinsa prescripție a dreptului intimatei de a solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ce ar justifica în opinia apelantei adoptarea hotărârilor anulate, arată că apelanta se află în eroare cu privire la efectele Procesului - verbal de licitație prin care intimata a adjudecat. Astfel deși procesul-verbal naște obligații atât în sarcina vânzătorului, cât și în sarcina adjudecatarului izvorând din natura juridică a unui antecontract, pentru ipoteza absurdă că prescripția ar fi relevantă în adoptarea hotărârilor apelantei anulate de către instanță, trebuie făcută trimitere la dispozițiile Codului civil care reglementează natura juridică a prescripției.

Pentru a putea fi în situația de a discuta prescripția dreptului intimatei, condiția ce trebuie îndeplinită în dreptul comun este aceea că prescripția poate fi invocată doar de către partea interesată, parte care să nu fi recunoscut dreptul supus prescripției. Or, în ceea ce privește dreptul intimatei de a perfecta contractul de vânzare, arată că vânzătorul a recunoscut explicit acest drept, imposibilitatea perfectării contractului fiind cauzată chiar de către apelanta din prezenta cauză, și nu de către vânzător. Practic, apelanta invocă o prescripție inexistentă a dreptului intimatei pentru a justifica anularea de către aceeași apelantă a dreptului de a perfecta contractul de vânzare, recunoscut de către vânzător, dar afectat de demersurile ilegale ale apelantei. Arată astfel că motivul apelantei privind o presupusă prescripție care ar fi justificat anularea titlului de către un terț în favoarea căruia nu curge prescripția, ignoră normele elementare de drept și se impune a fi respins ca vădit neîntemeiat.

Se mai susține de către apelantă că decizia efectuării unei noi evaluări este o decizie de oportunitate, care nu este supusă controlului judecătorului sindic. Față de acest motiv apel, intimata susține că acesta este contrazis de dispozițiile art. 62 din Legea nr. 85/2014, așa că, contrar celor susținute prin apel, efectuarea unei noi evaluări nu reprezintă un motiv de oportunitate, ci de legalitate, supus controlului instanței de judecată, astfel că se impune și respingerea acestui al treilea motiv de apel.

În ceea ce privește „considerentele” care au stat la baza anularii titlului de către Adunarea creditorilor și care, în opinia apelantei, nu au fost avute în vedere de către instanță prin sentința apelată, în primul rând, intimata face trimitere la aspectele invocate la punctul II din prezenta întâmpinare, respectiv la cele privind puterea de lucru judecat a legalității procedurii de valorificare.

În al doilea rând, în combaterea celor susținute de către apelantă, arată că în analiza procedurii de valorificare, în cadrul ședinței Adunării creditorilor (D) din data de 20.11.2021, în care apelanta deține pondere majoritară, nu prezintă nicio relevanță în prezentul dosar, dat fiind faptul că judecătorul sindic este singurul abilitat să analizeze legalitatea unei proceduri de valorificare întreprinse de practicianul în insolvență, ceea ce s-a și întâmplat în Dosarul nr. (...)/2014/a5.

Cu referire la situația juridică a căii de acces la activ, arată că aceasta a fost adusă la cunoștința intimatei, prin Caietul de sarcini ce a fost pus la dispoziție anterior adjudecării activului, iar singurele persoane îndreptățite să invoce o nulitate a procedurii de vânzare prin raportare la situația litigioasă a căii de acces ar fi lichidatorul judiciar și adjudecatarul și nu un creditor participant la procedură, care nu are niciun interes în valorificarea activului cu sau fără cale de acces.

Situația juridică a căii de acces privește în mod exclusiv exercitarea dreptului de proprietate al debitoarei și, eventual al intimatei, în ipoteza în care s-ar opera transferul dreptului de proprietate ca urmare a adjudecării, iar modalitatea în care lichidatorul judiciar a procedat în ceea ce privește lămurirea situației privind calea de acces reprezintă o chestiune de oportunitate, determinată de necesitățile și prioritățile procedurii, oportunitatea fiind în mod clar stabilită în funcție de disponibilitățile financiare de care se putea folosi practicianul în insolvență pentru a clarifica problema căii de acces. Totodată, situația căii de acces nu reprezintă un motiv de nelegalitate a procedurii de valorificare a activului, iar singura persoană îndreptățită să invoce aspectele ce țin de calea de acces la imobilul adjudecat este intimata, semnatară a procesului-verbal de adjudecare.

În cea ce privește instituirea stării de urgență, apreciază că aceasta nu a suspendat derularea procedurilor de insolvență, astfel cum în mod eronat susține apelanta, doar a judecății dosarelor de insolvență în fața judecătorului sindic, cu mici excepții. Decretul privind instituirea stării de urgență nu a suspendat atribuțiile practicienilor în insolvență, cum, de altfel, nu le-a suspendat nici pe cele ale organelor colegiale, astfel că ședința de licitație organizată pentru data de 15.05.2020 a avut caracter public, fiind desfășurată în prezența tuturor participanților; reprezentanții convenționali ai asociatului debitoarei, în condițiile ridicării dreptului de administrare a acesteia, nu au calitatea de persoane îndreptățite să participe la procedura de licitație, nici ca regulă și nici în situația de excepție în care practicianul în insolvență era obligat să limiteze drastic participarea fizică a persoanelor la ședința de licitație, permițând astfel accesul doar persoanelor care participau efectiv la procedura de licitație.

Solicitarea reprezentantului convențional al administratorului special de a lua parte la ședința de licitație în vederea „asistării” nu își găsește temei legal întrucât aceasta nu a deținut calitate de participant, fiind terț raportat la procedura de licitație.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, solicită instanței să constate netemeinicia și acestor critici aduse de către apelanta creditoare sentinței pronunțate de judecătorul fondului și, pe cale de consecință să le respingă.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, curtea a reținut următoarele considerente:

Prin contestația ce face obiectul prezentei cauze, lichidatorul judiciar (C) SPRL a solicitat constatarea nulității absolute a convocatorului publicat în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020 și a hotărârilor adoptate în cadrul ședinței adunării creditorilor debitoarei SC (D) SRL din data de 20.11.2020, cuprinse în procesul-verbal nr. (...)/20.11.2020, publicat în BPI nr. (...)/(Z3).11.2020.

Prin sentința apelată, judecătorul sindic a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de practicianul în insolvență și anularea în parte a hotărârii adunării creditorilor din data de 20.11.2020 cu privire la primele două puncte din ordinea de zi referitoare la anularea procesului verbal de licitație din data de 15.05.2020 și efectuarea unei noi evaluări a bunurilor din patrimoniul debitoarei, fiind respinse restul solicitărilor.

Această hotărâre a fost apelată de lichidatorul judiciar în partea privind respingerea cererii de constatare a nulității convocatorului ședinței și a cererii de nulitate a celei de a treia hotărâri adoptate în ședința creditorilor, precum și de către creditorul (Creditor 1) SRL cu privire la partea de hotărâre prin care s-a dispus anularea primelor două puncte din ordinea de zi, creditor care ulterior și-a cesionat creanța către creditoarea (Pf), care a preluat calitatea procesuală a cedentului.

Analizând apelul declarat de apelanta creditoare (Pf)-cesionar al creanței (Creditor 1) SRL, curtea a constatat că prin acesta se solicită, în principal, anularea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic și trimiterea cauzei spre rejudecare, însă în cadrul dezvoltării motivelor de apel apelanta nu arată care ar fi împrejurările care ar determina anularea hotărârii atacate, respectiv care sunt prevederile legale nerespectate de instanța de fond care ar determina trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeași instanță.

Conform prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

Situațiile care determină anularea hotărârii apelate au fost prevăzute expres de către legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 480 alin. 3-6 Cod procedură civilă, iar acestea vizează soluționarea procesului fără a se intra în judecata fondului, judecarea acestuia în lipsa părții care nu a fost legal citată, necompetența instanței sau un alt motiv de nulitate al hotărârii atacate.

În speță, judecătorul sindic a soluționat cererea formulată pe fond, nu prin prisma vreunei excepții procesuale, iar apelanta nu a invocat nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la citare, necompetența materială a instanței sau alt motiv de nulitate prevăzut de lege care ar putea atrage nulitatea hotărârii atacate. Or, în aceste condiții, în care nu se invocă nici un motiv de natura celor mai sus arătate, curtea a constatat că cererea apelantei creditoare de anulare a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță, nu poate fi primită.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la fondul cauzei deduse judecății, formulate de către ambii apelanți, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată pentru motive de nelegalitate, care pot viza modalitatea de convocare, de ținere a ședinței creditorilor, cvorumul și majoritatea necesară adoptării legale a hotărârilor, corecta aplicare a prevederilor legale în baza cărora se adoptă anumite hotărâri, etc.

În fapt, curtea a reținut că prin hotărârea adunării creditorilor din data de 20.11.2020, s-a decis cu votul reprezentând 100% din totalul creanțelor prezente, respectiv al creditorului (Creditor 1) SRL care deținea un procent de peste 80% din totalul masei credale, anularea procesului verbal de licitație din data de 15.05.2020, cu consecința restituirii oricăror sume de bani către ofertant în termen de 3 zile de la publicarea în BPI, efectuarea unei noi evaluări a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei și rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu d-na avocat (Av).

Această adunare a creditorilor a fost convocată de către creditorul (Creditor 1) SRL, prin publicarea convocatorului ședinței în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020. Acesta a dobândit calitatea de creditor al debitoarei în urma cesiunii de creanță încheiate cu creditoarea cedenta (Cedenta) SpA, care a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat publicat în BPI nr. (...)/(...).02.2019. Cesiunea de creanță a fost notificată practicianului în insolvență la data de 12.11.2020, acesta luând act de cesiune prin tabelul definitiv consolidat întocmit la data de (Z1).11.2020 și publicat în BPI la data de (Z2).11.2020.

Sub un prim aspect, apelatul contestator a invocat nulitatea convocatorului ședinței adunării creditorilor publicat în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020 pe considerentul că acesta a fost emis de către o persoană care nu deținea la data publicării convocatorului calitatea de creditor în cadrul procedurii insolvenței.

Analizând acest motiv de nulitate, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014, creditorul îndreptățit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței și care în urma admiterii cererii dobândește drepturile și obligațiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii, calitate care încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii.

Conform prevederilor art. 47 alin. 1 din lege, adunarea creditorilor va putea fi convocată și de creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, modul de calcul a valorii totale a creanțelor cu drept de vot urmând a se stabilii conform prevederilor art. 49 alin. 2 din lege, în funcție de stadiul în care se află procedura insolvenței, respectiv conform tabelului definitiv consolidat publicat în BPI, în speță.

Analizând situația factuală din cauză, curtea a constatat că la data publicării convocatorului ședinței în BPI, respectiv la data de (Z1).11.2020, în cadrul tabelului definitiv consolidat publicat în BPI nr. (...)/(...).02.2019, nu era înscrisă societatea (Creditor 1) SRL, care a emis convocatorul, ci societatea cedentă (Cedenta) SpA, de la care a preluat creanța societatea cesionară (Creditor 1) SRL.

Cesiunea de creanță a fost notificată practicianului în insolvență la data de 12.11.2020, care a luat act de aceasta prin tabelul consolidat rectificat emis la data de (Z1).11.2020 și publicat în BPI la data de (Z2).11.2020.

Or, câtă vreme creditoarea (Creditor 1) SRL a fost înregistrată pentru prima dată în tabelul definitiv consolidat al creanțelor doar în cadrul tabelului actualizat publicat în BPI nr. (...)/(Z2).11.2020, aceasta nu îndeplinea la data emiterii convocatorului condiția prevăzută de art. 47 alin. 3 coroborat cu art. 49 alin. 2 lit. e) din lege, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic.

Cu toate acestea, curtea a constatat că cererea practicianului în insolvență de constatare a nulității absolute a convocatorului emis de creditorul (Creditor 1) SRL nu poate fi primită deoarece acesta reprezintă doar un act procedural premergător ținerii ședinței, care nu produce efecte juridice în mod singular și independent de adunarea creditorilor în vederea căreia a fost emis. Convocatorul ședinței are rol doar de informare a creditorilor asupra datei și locului ședinței, precum și asupra ordinii de zi care va fi supusă discuției în cadrul adunării creditorilor, situație în care, acesta nu poate fi considerat că reprezintă un act juridic care produce efecte juridice distincte care să poată fi analizat prin prisma regimului juridic al nulității.

Într-adevăr, convocarea ședinței adunării creditorilor, efectuată cu nerespectarea prevederilor legale produce consecințe juridice, însă asupra legalității hotărârilor adoptate în cadrul ședinței convocate nelegal, nu asupra actului procedural premergător, cu rol doar de informare a creditorilor.

Pe de altă parte, curtea a constatat că în mod judicios a reținut judecătorul sindic că lichidatorul judiciar nu poate justifica existența unei vătămări în raport de convocatorul întocmit de către creditor, câtă vreme acesta este emis în vederea încunoștințării creditorilor, iar în aceste condiții, neregularitatea invocată putea produce o vătămare doar a drepturilor creditorilor înscriși la masa credală care au fost convocați la adunare și în favoarea cărora legiuitorul a stabilit regulile de procedură referitoare la convocarea ședinței.

 Or, câtă vreme până la data ținerii ședinței, în tabelul definitiv consolidat al creanțelor s-a operat cesiunea de creanță intervenită, aceasta vizând doar schimbarea numelui creditorului, fără nici un fel de modificare a cuantumului masei credale, raportat la neinvocarea de către creditori a vreunei vătămări legate de modul de convocare a ședinței, nu se poate reține existența nulității invocate de lichidatorul judiciar, care nu poate în nume propriu să invoce producerea vreunei vătămări în raport de convocatorul ședinței.

Drept urmare, curtea a constatat că motivele de apel invocate de apelantul lichidator judiciar sub acest aspect sunt nefondate, în mod corect respingând judecătorul sindic cererea de constatare a nulității convocatorului ședinței adunării creditorilor publicat în BPI nr. (...)/(Z1).11.2020.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la ținerea ședinței adunării creditorilor cu încălcarea prevederilor legale, curtea a constatat că acestea sunt fondate, în mod eronat reținând judecătorul sindic lipsa vreunei vătămări a apelantului.

Astfel, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 47 alin. 1 din lege, adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, iar secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor este în sarcina acestuia.

Prin prisma acestei prevederi legale, legiuitorul a stabilit regula generală referitoare la convocarea ședinței, prezidarea acesteia și ținerea secretariatului ședinței adunării creditorilor.

De la această regulă generală, în cadrul prevederilor art. 47 alin. 3, legiuitorul a stabilit că adunarea creditorilor va putea fi convocată și de comitetul creditorilor sau de către creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot. În această situație, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar refuză să prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezintă la data și locul convocării, aceasta va fi prezidată de președintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentați sau asistați de un avocat ori de un consilier juridic, iar în acest caz, convocarea și orice alte documente și informații aferente acesteia vor fi comunicate de urgență administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

În cazul în care are loc o asemenea convocare, efectuată de comitetul creditorilor sau de către creditorii deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, legiuitorul a prevăzut necesitatea comunicării de urgență a convocatorului și a oricăror documente și informații aferente ordinii de zi administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Aceste dispoziții au fost stipulate în vederea încunoștințării practicianului în insolvență asupra datei și locului ședinței, asupra ordinii de zi supuse dezbaterilor, precum în vederea acordării posibilității acestuia de a participa la ședință, de a prezida dezbaterile și de a asigura secretariatul ședinței conform prevederilor art. 47 alin. 1 și art. 58 alin. 1 lit. g) coroborat cu art. 63-64 din lege. În situația în care, acesta nu se prezintă la adunare sau refuză să prezideze ședința, aceasta poate fi condusă președintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentați sau asistați de un avocat ori de un consilier juridic, care vor asigura și secretariatul ședinței.

Publicarea convocatorului adunării creditorilor în BPI nu poate să înlocuiască comunicarea separată a convocatorului și a documentelor aferente cu practicianul în insolvență, deoarece convocatorul publicat este adresat creditorilor debitoarei potrivit prevederilor art. 48 din lege, însă practicianul în insolvență este un organ care aplică procedura insolvenței, potrivit prevederilor art. 40 din lege și nu participant al acesteia, în sensul vizat de art. 41 alin. 1 din Legea insolvenței.

În calitate de organ care aplică procedura, administratorul/lichidatorul judiciar are o serie de atribuții și competențe legate de buna desfășurare a procedurii și de maximizarea averii debitorului, acestuia revenindu-i obligația, ca alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operațiunilor prevăzute de lege și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură.

În vederea respectării acestor deziderate, participanții la procedură au obligația de a colabora în mod activ cu practicienii în insolvență și de a-și exercita drepturile conferite de lege cu bună credință în vederea înlăturării oricăror nereguli care ar putea afecta buna desfășurare a procedurii și a se asigura respectarea tuturor obligațiilor stabilite de lege în sarcina acestora.

În speță, după cum în mod judicios a reținut și judecătorul sindic, creditorul majoritar care a convocat ședința adunării creditorilor, nu a respectat prevederile art. 47 alin. 3 teza penultimă din Legea nr. 85/2014, în sensul că nu a procedat la comunicarea convocatorului ședinței și a documentelor aferente cu lichidatorul judiciar.

Nerespectarea acestei obligații legale, chiar dacă nu este sancționată în mod expres cu nulitatea hotărârilor adoptate, duce la intervenirea acestei sancțiuni câtă vreme aceasta ține de legalitatea modului în care s-a desfășurat ședința adunării creditorilor, nulitate care nu poate fi analizată doar prin prisma existenței sau nu, a unei vătămări a creditorilor debitorului.

Dispozițiile legale mai sus arătate, au fost edictate în favoarea practicienilor în insolvență în vederea exercitării de către aceștia a atribuțiilor de prezidare a ședinței adunării creditorilor și de asigurare a secretariatului acesteia. Or, în condițiile în care, un practician în insolvență nu este încunoștințat despre ținerea unei adunări a creditorilor, convocată de către comitetul creditorilor ori de creditorul majoritar, acesta este pus în imposibilitatea de a-și respecta atribuțiile stabilite, fiind în mod evident vătămat în drepturile conferite de lege în favoarea sa.

Într-o asemenea situație, nu se poate reține că practicianul în insolvență a refuzat să participe la adunarea creditorilor ori să prezideze ședința, pentru a putea deveni incidente prevederile legale care conferă dreptul președintelui comitetului creditorilor ori, în lipsă, a creditorului care a cerut convocarea, de a prezida ședința și de a ține secretariatul acesteia, câtă vreme practicianul în insolvență nu a avut cunoștință despre ținerea adunării și nu a fost în măsură să adopte vreo poziție față de aceasta, în sensul vizat de prevederea legală.

Drept urmare, câtă vreme creditorul majoritar care a convocat adunarea creditorilor nu a comunicat convocatorul și documentele aferente ședinței cu lichidatorul judiciar, conducerea ședinței de către creditorul majoritar și adoptarea de hotărâri în lipsa lichidatorului judiciar, care nu a lipsit nejustificat de la adunare și nici nu a refuzat să prezideze dezbaterile, nu respectă exigențele legale și duce la nulitatea hotărârilor adoptate în cadrul adunării.

În aceste condiții, este lipsit de relevanță dacă hotărârile adoptate de creditorul majoritar țin de oportunitatea adoptării acestora ori dacă rezultatul votului a fost unul previzibil sau nu, câtă vreme ținerea ședinței a avut loc cu nerespectarea prevederilor legale, împrejurare care duce la nulitatea hotărârilor adoptate prin îngrădirea dreptului practicianului în insolvență de a-și îndeplinii atribuțiile stabilite de lege în sarcina sa.

În consecință, curtea a constatat că motivele de apel invocate de apelantul lichidator judiciar sub acest aspect, referitoare la nulitatea tuturor hotărârilor adoptate în adunarea creditorilor din data de 20.11.2020 sunt fondate, iar în această situație, analizarea caracterului de oportunitate sau nu a hotărârilor adoptate la primele două puncte ale ordinii de zi, invocate prin intermediul motivelor de apel formulate de creditoarea (Pf) – cesionar al creanței (Creditor 1) SRL, devine superfluă câtă vreme indiferent de felul celor trei hotărâri adoptate în cadrul adunării creditorilor, acestea sunt lovite de nulitate datorită nerespectării prevederilor legale referitoare la ținerea ședinței adunării creditorilor.

De asemenea, curtea a reținut că nu se mai impune a se analiza nici restul motivelor de nulitate invocate de practicianul în insolvență, legate de depășirea atribuțiilor conferite de lege adunării creditorilor cu privire la anularea procesului verbal de licitație și aprobarea efectuării unei noi expertize de evaluare, respectiv cele invocate de către apelanta creditoare referitoare la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile lichidatorul judiciar cu ocazia procedurii de valorificare a bunurilor debitoarei și care ar fi justificat adoptarea hotărârilor în cadrul adunării.

Concluzionând asupra celor mai sus expuse, curtea a constatat că sunt fondate doar motivele de apel invocate de apelantul lichidator judiciar referitoare la nulitatea tuturor hotărârilor adoptate în adunarea creditorilor, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 480 Cod procedură civilă și art. 43 din Legea nr. 85/2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta (Pf) – cesionar al creanței (Creditor 1) SRL și admiterea apelului declarat de apelantul (C) SPRL, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul anulării în tot a hotărârii adunării creditorilor debitoarei (D) SRL din data de 20.11.2020 cu privire la toate cele trei puncte de pe ordinea de zi și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

 (Decizie redactată și rezumată de judecător Ioana TĂTAR)

Domenii speta

Spete similare