Recurs. Imposibilitatea invocării de motive noi de nelegalitate a actului administrativ direct în recurs

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Imposibilitatea invocării de motive noi de nelegalitate a actului administrativ direct în recurs

- pct. 204 din Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 155/2014

- art. 494 raportat la art. 478 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă

Potrivit pct. 204 din Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 155/2014, împotriva măsurilor dispuse prin decizie de către Curtea de Conturi, precum și a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia, sub sancțiunea decăderii.

Decizia a fost comunicată recurentului reclamant la data de 27.08.2020, astfel că depunerea contestației la data de 12.10.2020 este una tardivă.

Criticile recurentului referitoare la nelegalitatea comunicării deciziei Curții de Conturi la sediul său în loc de sediul procedural ales, cu consecințe asupra curgerii termenului de contestare, au fost invocate pentru prima dată prin motivele de recurs. Invocarea ulterioară (în recurs) a acestei împrejurări reprezintă o modificare a cauzei acțiunii, ce nu poate fi făcută decât cu respectarea termenelor procesuale prevăzute de art. 204 alin. (1) Cod procedură civilă, împrejurare ce nu se regăsește în speță, iar formularea în recurs a respectivei critici este prohibită de dispozițiile art. 494 raportat la art. 478 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 891 din 22 octombrie 2021

Prin Sentința nr. (...) din 22.04.2021, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta UAT (R) prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Județeană (...).

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că organele de control din cadrul pârâtei, cu ocazia efectuării, în perioada 09.06.2020 - 27.07.2020, a misiunii de „Audit financiar a conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2019” la reclamantă au constatat o serie de abateri de la legalitate, care au fost consemnate în Raportul de audit financiar și anexele acestuia, înregistrat la reclamantă sub nr. (...)/27.07.2020 și la Camera de conturi (...) sub nr. (...)/27.07.2020.

Împotriva constatărilor de la pct. 5 și 6 din Raportul de audit financiar nr. (...)/27.07.2020 și a Procesului verbal de constatare nr. (...)/27.07.2020, reclamanta a formulat obiecții (prin înscrisul intitulat contestație).

Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 94/1992: „Entitatea auditată poate face obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora. Obiecțiile formulate se depun la sediul instituției din care face parte auditorul public extern și vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor.”

De asemenea, potrivit pct. 162 lit. b) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155 din 29.05.2014 a Plenului Curții de Conturi: „162. În procesul de semnare de către reprezentanții legali ai entității controlate, raportul de control întocmit de auditorii publici externi ai Curții de Conturi se poate afla în următoarele situații:

b) semnat cu obiecții – caz în care valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control se face după primirea obiecțiilor. Termenul de transmitere/depunere a obiecțiilor la structura Curții de Conturi care a efectuat controlul este de 15 zile.”

Ulterior, în vederea valorificării Raportului de audit, directorul Camerei de Conturi (...) a emis Decizia nr. (...)/26.08.2020, prin care s-au stabilit în sarcina conducerii entității auditate măsuri pentru remedierea deficiențelor, în temeiul dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 94/1992, republicată, și ale pct. 174 din Regulament.

Reclamanta a formulat contestația înregistrată la Camera de Conturi (...) sub nr. (...)/14.10.2020.

Contestația formulată a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi (...), prin încheierea nr. (...)/27.11.2020, prin care s-a dispus respingerea ca tardivă a acesteia.

Potrivit procedurii de contestare a deciziei și soluționare a contestației, la decizia emisă de către structura de specialitate a Curții de Conturi, reglementată la punctele 204 - 226 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație, la structura Curții de Conturi care a emis decizia, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum și a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, (pct. 204 alin. (l).

„Termenul de 15 zile calendaristice pentru contestarea deciziei nu cuprinde ziua primirii deciziei și nici ziua depunerii/expedierii contestației, iar când acest termen se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Prin data primirii deciziei se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a deciziei”. (pct. 206)

Instanța a reținut că Decizia nr. (...)/27.08.2020 a fost emisă în data de 27.08.2020, iar această decizie însoțită de o adresă, semnată de către directorul Camerei de Conturi (...), a fost transmisă la UATC (R), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 27.08.2020. Data la care s-a confirmat primirea Deciziei nr. (...)/27.08.2020 de către reprezentanții UATC (R) este 31.08.2020 – fila 13 vol. III, iar contestația administrativă a fost depusă în data de 14.10.2020, cu depășirea termenului legal de depunere/transmitere care s-a împlinit la data de 16.09.2020.

Instanța nu a reținut susținerea reclamantei, conform căreia la data de 14.10.2020 s-a retrimis contestația care inițial a fost înaintată la data de 07.08.2020, existând confirmarea de primire din data de 10.08.2020, această contestație fiind retrimisă pe fax la data de 12.09.2020, iar dat fiind faptul că nu s-a comunicat un răspuns la obiecțiunile sale, reclamanta arată că a retrimis contestația și la data de 14.10.2020.

Astfel, instanța a reținut că este vorba de două proceduri diferite reglementate de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, respectiv de Procedura de formulare a obiecțiilor împotriva Raportului de audit financiar și Procedura de contestare a deciziei.

Prin înscrisul întitulat „contestație” transmis la Camera de Conturi (...) la data de 7 august 2020 și retransmis în vederea primirii unui răspuns, reclamanta și-a exprimat, procedural, obiecțiile cu privire la constatările de la pct. 5 și 6 din Raportul de audit financiar nr. (...) din 27 iulie 2020 și Procesul-verbal de constatare nr. (...) din 27 iulie 2020, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 94/1992, republicată, și pct. 162 lit. b) din RODAS.

Instanța a apreciat că faptul că reclamanta și-a întitulat demersul procedural „contestație”, nu prezintă relevanță, cât timp din conținutul actului cât și momentul la care a fost întocmit (7 august 2020), se atestă fără echivoc, exercitarea procedurii privind depunerea de obiecții la raportul de audit, ce se exercită anterior celei ce vizează contestarea deciziei.

La baza întocmirii deciziei stau: raportul de control/audit cu anexele sale, nota privind poziția motivate legal referitoare la obiecțiile depuse de conducătorul entității controlate, menționată la pct. 162 lit. b), nota cu propuneri de valorificare, precum și proiectul deciziei, (pct. 164 din RODAS).

În consecință, la obiecțiile depuse de entitatea verificată, nu se transmite niciun răspuns. Obiecțiile sunt avute în vedere la valorificarea constatărilor și se menționează depunerea lor, în partea introductivă a deciziei.

Pe de altă parte, procedura de contestare a deciziei este reglementată distinct la pct. 204-210 din RODAS, și se realizează, în mod firesc, ulterior emiterii deciziei.

Contestația se formulează împotriva măsurilor dispuse prin decizie, or, „contestația” transmisă și retransmisă vizează măsurile reținute în raportul de audit și procesul-verbal de constatare, așa cum rezultă din conținutul acesteia.

În soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere conținutul actului întocmit și nu denumirea dată acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs UAT (R) prin Primar, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, iar pe cale de consecință, anularea Încheierii nr. (...)/27.11.2020 emisă de către Camera de Conturi (...) privind respingerea contestației formulate în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 5 și 6 din raportul de Audit Financiar nr. (...)/27.07.2020, anularea Deciziei nr. (...)/27.08.2020 a Curții de Conturi, cu privire la pct. 5 și 6 din cuprinsul deciziei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta a arătat că din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că, inițial, la data de 07.08.2020 a formulat o contestație la raportul de audit care a fost întocmit și comunicat Primăriei (R).

Ulterior văzând că nu s-a răspuns la această contestație, a recomunicat contestația formulată inițial la data din 07.08.2020, cu privire la care deține și confirmarea de primire.

A recomunicat această contestație, atât pe e-mail, cât și pe fax către pârâta din această cauză, iar ulterior i s-a comunicat Încheierea nr. (...)/27.11.2020 cu privire la care s-a arătat că Decizia nr. (...)/27.08.2020 a fost emisă în 27.08.2020 și comunicată Primăriei (R) la 31.08.2020.

Din punctul de vedere al recurentei, nu se poate vorbi de o contestație formulată tardiv, atât timp cât la 07.08.2020, cu confirmare de primire, a comunicat o contestație către pârâtă.

Într-adevăr această decizie s-a emis ulterior, dar se poate observa că prin fax a recomunicat contestația inițială, dovada existând la dosar printre înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată, din care rezultă că în acel termen prevăzut în decizie a recomunicat contestația formulată la data de 07.08.2020.

În octombrie 2020, văzând că nu a primit nici un răspuns de la Curtea de Conturi, a recomunicat, pe e-mail, aceiași contestație formulată la data din 07.08.2020. Abia după ce în octombrie 2020 a recomunicat contestația, într-adevăr i s-a comunicat Încheierea nr. (...)/27.11.2020 prin care s-a învederat faptul că s-a apreciat că Decizia nr. 57 nu a fost contestată în termen legal și s-a respins ca tardivă contestația formulată, pârâta apreciind că doar în octombrie 2020 a comunicat contestația către ei.

Or, indiferent cum s-ar cataloga sau denumi actul transmis, “contestație” sau “obiecțiuni la raportul de audit” formulat la data din 07.08.2020 se poate observa că prin acea contestație pe care a formulat-o și a transmis-o pârâtei, a indicat un domiciliu procedural ales.

Susține recurenta că, atât timp cât a indicat un domiciliu procedural ales, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 158 din Codul de procedură civilă, respectiv în momentul în care o parte își alege un domiciliu procedural ales este obligatorie comunicarea oricărui act de procedură astfel cum a indicat în contestație, la domiciliul procedural ales.

Decizia nr. 57 s-a comunicat în continuare de către pârâtă la sediul reclamantei. În această situație, sunt aplicabile disp. art. 158 din Codul de procedură civilă, astfel că raportat la acest text de lege, nu s-a făcut o comunicare legală a deciziei care a fost emisă ulterior întocmirii raportului de audit.

Chiar dacă s-ar trece și peste acest aspect, în septembrie 2020, a recomunicat prin fax contestația formulată și ulterior văzând că tot nu există un răspuns a recomunicat contestația, astfel că nu se poate considera tardivă și că nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește tardivitatea formulării contestației împotriva Deciziei nr. (...)/27.08.2020, recurenta consideră că pârâta și instanța de fond au dat o interpretare eronată situației de fapt și de drept.

Astfel, arată că a formulat o cerere către pârâtă la data de 09.12.2020 prin care a solicitat comunicarea dovezii Deciziei nr. (...)/27.08.2020 către UAT (R), dar încă nu a primit un răspuns.

Pârâta face o confuzie, deoarece la data de 14.10.2020, a retrimis doar contestația, care inițial a fost înaintată către pârâtă la data de 07.08.2020, existând confirmarea de primire din data de 10.08.2020.

Chiar dacă ar exista acea dovadă de comunicare a Deciziei din data de 31.08.2020, tot raportat la faptul că nu primise un răspuns din partea pârâtei la contestația transmisă în data de 07.08.2020, a retrimis contestația sa prin fax la data de 12.09.2020.

Astfel, pentru că nu s-a comunicat un răspuns la obiecțiunile sale, a retrimis contestația și la data de 14.10.2020.

Raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă care este aplicabil și în prezenta cauză, unitatea administrativ teritorială și-a ales un domiciliu procedural la un cabinet de avocat, pârâta trecând peste această opțiune legală a reclamantei. În acest sens, recurenta consideră că nu se poate reține faptul că nu a formulat contestația în termenul de 15 zile prevăzut de art. 206 din Regulament.

În ceea ce privește constatarea de la pct. 5, respectiv efectuarea de plăți reprezentând penalități stabilite în baza sentinței judecătorești dispuse ca urmare a nepunerii în aplicare, în anii anteriori, a unei sentințe judecătorești definitivă și irevocabilă, recurenta arată faptul că încă există pe rol un proces cu privire la aceste sume.

În ceea ce privește penalitățile achitate de către Primăria Comunei (R) în favoarea numitului (N), după prezentarea istoricului în privința acestui aspect, recurenta învederează că suma de 96.33,96 lei a fost achitată în integralitate, în îndeplinirea obligației dispuse de către instanță, pentru a evita acumularea de noi penalități, însă s-a formulat și o contestație la executare cu privire la această sumă înregistrată sub nr. dosar (...)/2020 al Judecătoriei (...), fiind posibil ca banii să se întoarcă în conturile sale la momentul finalizării procesului.

În ceea ce privește constatarea de la pct. 6, Curtea a făcut o aplicare greșită a prevederilor HG 937/2018 și a HG 933/2019.

Curtea de Conturi a reținut că pentru anul 2019, salariile de bază au fost stabilite eronat prin încălcarea normelor referitoare la cuantumul salariului de bază minim brut garantat pe țară. În conformitate cu HG 937/2018, respectiv HG 935/2019, salariul minim brut pe țară se acordă în mod diferențiat persoanelor care au studii superioare și vechime în muncă minim un an în specialitatea studiilor, față de persoanele care nu au studii superioare, ori nu au vechimea necesară.

Astfel, funcționarii UAT (R) cărora li s-au acordat salarii raportate la suma de 2350 lei îndeplinesc condiția de a avea studii superioare și cel puțin un an vechime în specialitatea studiilor. Acordarea unui salariu de 2080 lei pentru anul 2019 ar fi constituit o gravă încălcare a drepturilor salariale a acestor persoane.

Pe de altă parte, Curtea reclamă încălcarea art. 11 din Legea cadru, însă acordarea veniturilor salariale pentru funcționarii publici din cadrul UAT (R) s-a făcut cu respectarea dispozițiilor indicate și în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Curtea reclamă și încălcarea art. 13 din Legea cadru, or UAT (R) se încadrează la categoria prevăzută la litera C, pct. 15 din Anexa IX, respectiv 3001 - 5000 de locuitori, prin urmare are coeficientul 4.5 pentru calcularea îndemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică, de unde rezultă că în fapt nu s-au încălcat prevederile legale.

În drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 453 Cod procedură civilă, Legea 554/2004, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități din 29.05.2014, textele de lege enunțate în cuprinsul recursului.

Prin întâmpinare, intimata Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi Județeană (...) a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

În motivare, arată că sunt neîntemeiate criticile recurentei, aceasta creând o confuzie între cele două proceduri reglementate de RODAS, respectiv Procedura de formulare a obiecțiilor împotriva Raportului de audit financiar și procedura de contestare a deciziei.

Prin înscrisul întitulat “contestație” transmis la Camera de Conturi (...) la data de 7 august 2020 și retransmis în vederea primirii unui răspuns, recurenta și-a exprimat, procedural, obiecțiile cu privire la constatările de la pct. 5 și 6 din Raportul de audit financiar nr. (...) din 27 iulie 2020 și Procesul-verbal de constatare nr. (...) din 27 iulie 2020, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 94/1992, republicată, și a pct. 162 lit. b) din RODAS.

Împrejurarea că, recurenta și-a întitulat demersul procedural - contestație - nu prezintă relevanță câtă vreme din conținutul actului cât și a momentului la care a fost întocmit (7 august 2020), se atestă fără echivoc, exercitarea procedurii privind depunerea de obiecții la raportul de audit, care în mod evident, se exercită anterior celei ce vizează contestarea deciziei, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.

La analizarea temeiniciei aspectelor invocate de către recurenta-reclamantă, Tribunalul (...), în mod corect a analizat conținutul actului întocmit și nu denumirea greșită a acestuia, astfel că retransmiterea obiecțiilor în vederea primirii unui răspuns, nu poate suplini procedura plângerii prealabile, neefectuate în termen.

Având în vedere lipsa procedurii administrative prealabile obligatorii de contestare a deciziei, în mod corect Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către UATC (R), menținând ca legale Decizia nr. (...)/27.08.2020 și Încheierea nr. (...)/27.11.2020, emise de Camera de Conturi (...) și Comisia de Soluționare a Contestațiilor constituită la nivelul acesteia.

Referitor la eventualele cheltuieli de judecată, intimata apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, Curtea de Conturi nu poate fi considerată “o parte care cade în pretenții”, pentru că litigiul de față s-a născut din exercitarea atribuțiilor specifice ei și misiunii pe care o îndeplinește, care constă în garantarea legalității cheltuirii banului public, în egală măsură în care Curtea Constituțională, garantează supremația Constituției.

De aceea, a obliga Curtea de Conturi să plătească cheltuieli de judecată pentru activitatea pe care o desfășoară echivalează cu un soi de sancțiune implicită că își face datoria.

Aceasta este și rațiunea pentru care OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, scutește Curtea de Conturi de la plata taxei de timbru.

Întrucât temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală, pârâtele, în speța de față Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi (...), nu se află în culpă procesuală.

În drept, intimata a invocat art. 490 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, art. 223 - 226 din RODAS, art. 1.349 alin. (1) și (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 14 alin. (2) și (3), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, art. 7 din Legea nr. 50/2019, art. 1 (3), art. 2 (1) lit. a), art. 3 (4), art. 11 (3), (4), art. 12 (1), art. 13 (1), art. 16 (1), art. 40 din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 1 alin. (l) și art. 2 din HG nr. 937/2018, art. 164 alin. (12) din Legea nr. 53/2003, art. 1 alin. (1) din HG nr. 935/2019, art. 212 alin. (2) din OUG nr. 57/2019, art. 36 alin. (3) din OUG/2018, pct. 1 lit. a), alin. 3 din OMFP nr. 1792/2002.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind neîntemeiat din următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea arată că judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale sentinței recurate, iar invocarea directă în recurs a unor motive, nepropuse în primă instanță, nu este permisă, întrucât motivele de recurs invocate nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de fond.

În speță, Curtea a reținut că instanța de judecată se pronunță numai în limitele în care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, în speță, reclamantul neinvocând încălcarea de către autoritatea pârâtă a normelor legale în materia comunicării deciziei contestate, la domiciliul procedural ales, prin obiecțiunile formulate la data de 07.08.2020.

Totodată, invocarea ulterioară (în recurs) a acestei împrejurări reprezintă o modificare a cauzei acțiunii, ce nu poate fi făcută decât cu respectarea termenelor procesuale prevăzute de art. 204 alin. (1) Cod procedură civilă, împrejurare ce nu se regăsește în speță, iar formularea în recurs a respectivei critici este prohibită de dispozițiile art. 494 raportat la art. 478 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.

Potrivit acestor texte, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de recurs de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea recursului ori în întâmpinare.

În recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca fiind motive noi criticile recurentului referitoare la nelegalitatea comunicării deciziei Curții de Conturi la sediul său în loc de sediul procedural ales, cu consecințe asupra curgerii termenului de contestare.

Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a normelor legale ce reglementează termenul de contestare a deciziei Curții de Conturi, critici încadrabile în drept în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În mod corect a procedat instanța de fond la analiza conținutului înscrisului cu privire la care recurentul reclamant susține că este o contestație împotriva Deciziei Curții de Conturi nr. (...)/27.08.2020.

În urma examinării probei, instanța de fond a stabilit că prin înscrisul întitulat „contestație” transmis la Camera de Conturi (...) la data de 7 august 2020 și retransmis în vederea primirii unui răspuns, reclamanta și-a exprimat, procedural, obiecțiile cu privire la constatările de la pct. 5 și 6 din Raportul de audit financiar nr. (...) din 27 iulie 2020 și Procesul-verbal de constatare nr. (...) din 27 iulie 2020.

Este de amintit că instanța de fond, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Astfel, schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obțină recurentul-reclamant atunci când aduce în discuție reaprecierea probelor reținută de prima instanță (ex: aprecierea înscrisului trimis la data de 07.08.2020 ca fiind o contestație împotriva Deciziei nr. (...)/2020 a Curții de Conturi, și nu obiecții, astfel cum constată în fapt prima instanță prin lecturarea conținutului său), motiv pentru care, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 483 raportat la art. 488 Cod procedură civilă, reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală.

Raportat la starea de fapt reținută, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, apreciind că a fost depusă tardiv contestația împotriva Deciziei nr. (...)/2020 contestată.

Astfel, potrivit pct. 204 din HCC nr. 155/2014, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum și a termenului stabilit pentru ducerea la îndeplinire a unora dintre aceste măsuri, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia, sub sancțiunea decăderii.

Decizia a fost comunicată recurentului reclamant la data de 27.08.2020, astfel că depunerea contestației la data de 12.10.2020 este una tardivă.

De asemenea, corect a făcut instanța de fond distincția între cele două proceduri reglementate prin HCC nr. 155/2014, una ce vizează etapa obiecțiilor la raportul de audit în situația în care acesta este semnat cu obiecții și una ce vizează etapa de contestare a deciziei prin care sunt valorificate constatările auditorilor.

În prima etapă, dacă raportul este semnat cu obiecții, valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control se face după primirea obiecțiilor. Termenul de transmitere/depunere a obiecțiilor la structura Curții de Conturi care a efectuat controlul este de 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poștă. În termen de maximum 7 zile calendaristice de la data înregistrării obiecțiilor la structura de specialitate care a efectuat controlul, auditorii publici externi întocmesc o notă conținând poziția motivată legal referitoare la obiecțiile în cauză, care se înregistrează la structura de specialitate care a efectuat acțiunea și se atașează la raportul de control întocmit. Prin urmare, nu se comunică în mod distinct.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința pronunțată este legală, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat ca fiind neîntemeiat. (Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare