Încadrare în grad de handicap. Criterii obiective şi subiective de stabilire a gradului de dependenţă de alte persoane.

- Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007, de aprobare a criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.

Din analiza criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007, Curtea reţine că stabilirea dreptului la un asistent personal nu depinde în mod absolut de scorurile ADL şi/sau Barthel, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond în sentinţa recurată, aceste scoruri trebuind să fie interpretate coroborat cu celelalte concluzii ale consultaţiilor şi rapoartelor medicale.

Mai mult, Curtea reţine că, potrivit aceloraşi criterii, scala de incapacitate Barthel „măsoară performanţele pacientului în zece activităţi ale vieţii cotidiene în funcţie de ajutorul exterior necesar. Scorul maxim este de 100 de puncte şi corespunde unei autonomii complete. Scorul de 60 de puncte semnifică "independenţa asistată", iar cel de 75 de puncte – cvasiindependenţa”. Or, scorurile reclamantului sunt mult sub 60, cel din anul 2020 fiind de 13, astfel că acesta nu se încadrează nici măcar la cvasiindependenţă, fiind astfel dependent de alte persoane.

Faptul că reclamantul nu este autonom în ceea ce priveşte capacitatea de a se îngriji şi gospodări este, de altfel, confirmat şi de faptul că în anii 2018, 2019 şi 2021 chiar intimatul-reclamant a apreciat că se impune încadrarea acestuia în gradul de handicap grav cu asistent personal. 

Prin urmare, Curtea constată că, respingând acţiunea reclamantului, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material în cauză, astfel că devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin.(1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, recursul declarat de reclamant fiind, în consecinţă, fondat.

Prin sentinţa civilă nr. 987/CA/03.12.2020, Tribunalul Brașov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean B. – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat, reclamantul A., solicitând admiterea acestui recurs, casarea în tot a sentinței recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține că în soluţionarea cauzei instanţa de fond nu a avut în vedere actele medicale ataşate care sunt în măsură să demonstreze temeinicia cererii formulate, rezultând din acestea că nu este în măsură a se gospodări şi întreţine singur, că nu poate efectua activităţile specifice traiului zilnic în mod independent, astfel că este necesar ajutorul unui asistent personal, unele din aceste constatări fiind făcute chiar de reprezentanţii intimatei-pârâte în mod direct.

Recurentul mai arată că, prin evaluările medicale, a fost stabilită, pentru efectuarea activităţilor zilnice constând în igienă corporală, deplasare, îmbrăcare, mers la toaletă, alimentaţie şi altele, o independenţă asistată, fiind în imposibilitatea efectuării acestora fără sprijinul permanent din partea unei persoane. În ceea ce priveşte mobilitatea, recurentul arată că s-a constatat că este independent în scaunul cu rotile, inclusiv la colţuri, deplasarea fiind realizată pe distanţe scurte numai în interiorul locuinţei, fără posibilitatea efectuării unei deplasări pe distanţe lungi sau deplasări în exterior.

Recurentul mai învederează că la cele 8 activităţi identificate în indexul IADL sau ADL instrumental punctajul obţinut este de 3 puncte, ceea ce înseamnă că nu este în măsură să efectueze cumpărături, nu poate păstra igiena personală şi nu are capacitate de a se deplasa din casa în care locuieşte către gară sau autogară şi nu poate folosi mijloacele de transport, nefiind în măsură să se deplaseze în mod independent.

De asemenea, recurentul susţine că din evaluările efectuate medicul specialist a recomandat asistenţa personală, fiind dependent de îngrijirea acordată de membrii familiei sale.

În drept, recurentul invocă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, art. 496 alin. (2) din Codul de procedură civilă combinat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. 

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 87 alin. (5) teza finală din Legea nr. 448/2006, coroborat cu art. 28 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul-pârât Consiliul Judeţean B. pentru Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B., a formulat întâmpinare (f.15-18), prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant, iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică, întrucât în mod corect instanţa de fond a reţinut că starea de sănătate şi autonomia reclamantului s-au îmbunătăţit faţă de ultimele evaluări, fiind totodată esenţială stabilirea gradului concret de autonomie a persoanei evaluate, aceste elemente fiind necesar să aibă la bază şi să respecte pe deplin principiile enunţate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 448/2006, principii care exclud aplicarea pur formală a criteriilor enunţate în Ordinul nr. 762/1992/2007.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2021, Curtea a respins excepţia nulităţii recursului.

În recurs a fost suplimentată proba cu înscrisuri.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile recurentului, ale intimatei şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea reţine următoarele:

Prin recursul său, recurentul-reclamant a susţinut aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează încadrarea persoanelor adulte în grad de handicap grav cu asistent personal. Aceste critici se circumscriu dispoziţiilor art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă.

Curtea reţine că problema ce se pune în cauză este aceea dacă în mod legal recurentul-reclamant are dreptul şi la asistent personal, întrucât sub aspectul gradului în care a fost încadrată reclamantul („grav”), prin acţiune şi recurs nu au fost formulate critici. Pentru a avea dreptul la un asistent personal, persoana încadrată în handicap grav trebuie să nu aibă posibilitatea de a se îngriji singură şi să aibă nevoie de sprijin din partea altor persoane, aspecte care trebuie să rezulte din evaluarea sociopsihomedicală, potrivit art. 35 alin., (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Din probatoriul administrat în dosar, Curtea reţine că recurentul-reclamant se află în evidenţa intimatului-pârât ca persoană cu handicap din anul 2018, când a fost emis, în urma evaluării, certificatul nr. xxxx/31.05.2018, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap „grav cu asistent personal”. De asemenea, în anul următor, reclamantul a fost încadrat tot în gradul „grav cu asistent personal”, prin certificatul nr. xxxx/06.05.2019.

Certificatul care face obiectul controlului de legalitate în prezenta cauză a fost emis în anul 2020, pentru prima dată reclamantul fiind încadrat în gradul grav, fără asistent personal, intimatul-pârât justificând aceasta prin faptul că actele medicale prezentate de reclamant relevă o îmbunătăţire a stării de sănătate a reclamantului. De asemenea, Curtea mai reţine că, în dosarul de recurs, a fost depus certificatul de încadrare a reclamantului în handicap grav cu asistent personal nr. xxxx/12.05.2021.

Din analiza criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1992/2007, Curtea reţine că stabilirea dreptului la un asistent personal nu depinde în mod absolut de scorurile ADL şi/sau Barthel, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond în sentinţa recurată, aceste scoruri trebuind să fie interpretate coroborat cu celelalte concluzii ale consultaţiilor şi rapoartelor medicale.

Mai mult, Curtea reţine că, potrivit aceloraşi criterii, scala de incapacitate Barthel „măsoară performanţele pacientului în zece activităţi ale vieţii cotidiene în funcţie de ajutorul exterior necesar. Scorul maxim este de 100 de puncte şi corespunde unei autonomii complete. Scorul de 60 de puncte semnifică "independenţa asistată", iar cel de 75 de puncte – cvasiindependenţa”. Or, scorurile reclamantului sunt mult sub 60, cel din anul 2020 fiind de 13, astfel că acesta nu se încadrează nici măcar la cvasiindependenţă, fiind astfel dependent de alte persoane.

Faptul că reclamantul nu este autonom în ceea ce priveşte capacitatea de a se îngriji şi gospodări este, de altfel, confirmat şi de faptul că în anii 2018, 2019 şi 2021 chiar intimatul-reclamant a apreciat că se impune încadrarea acestuia în gradul de handicap grav cu asistent personal. 

Prin urmare, Curtea constată că, respingând acţiunea reclamantului, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material în cauză, astfel că devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin.(1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, recursul declarat de reclamant fiind, în consecinţă, fondat.

Faţă de aceste considerente, făcând aplicarea dispoziţiilor art.496 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecăţii, va  casa în tot sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean B. – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi va anula certificatul de încadrare în grad de handicap nr. xxxx/15.05.2020, emis de pârât, obligând, totodată pârâtul, prin Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, la emiterea unui nou certificat, de încadrare a reclamantului în gradul de handicap grav cu asistent personal.

Domenii speta

Spete similare