Contestaţie în anulare. Art.503 alin.2 pct.2 Cod de Procedură Civilă. Culpa părţii.

Decizie 284/R din 21.04.2021


- art.503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în scopul retractării unei hotărâri judecătoreşti, numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503, 504  Cod procedură civilă.

Conform art. 503 alin.2 pct.2 Cod de procedură civilă „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Curtea reţine că ipoteza reglementată de textul menţionat vizează exclusiv erori materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

În jurisprudenţă s-a reţinut că acest motiv de  contestaţie în anulare are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea  cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, însă s-a subliniat  totodată că, pentru a fi  admisă această cale extraordinară de atac, este necesar ca  eroarea să nu se datoreze culpei procesuale a părţii, mai exact  trebuie ca eroarea  să existe în raport de situaţia existentă la dosar la data pronunţării hotărârii atacate, deoarece numai în acest caz se poate ajunge  la concluzia că instanţa a săvârşit o greşeală.

În cazul de faţă, motivul de contestaţie în anulare invocat de contestatori respectiv împrejurarea că dintr-o eroare taxa de timbru datorată, deşi plătită, nu a fost depusă la dosar, nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Dovada plăţii taxei judiciare de timbru nu a fost depusă în recurs, ci abia în contestaţia în anulare, instanţa de recurs nu a avut  posibilitatea să cunoască faptul achitării taxei judiciare de timbru, aşadar  nu se poate vorbi de o eroare a instanţei, aceasta datorându-se culpei procesuale a recurenţilor care nu au dat dovadă de diligenţă şi nu au depus, odată cu recursul, dovada achitării taxei judiciare de timbru. În soluţionarea contestaţiei în anulare, Curtea trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii care se atacă.

Prin decizia civilă nr. 101/R din 11.02.2021 pronunţată în dosarul civil nr. xxx/119/2020, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu de instanţa de judecată, a anulat recursul formulat de recurentele U.A.T. A. şi Primăria Municipiului A. împotriva sentinţei civile nr. 793/08.10.2020 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia Civilă, ca netimbrat şi a obligat recurentele la plata către intimata B. a sumei de 350 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia Curţii de Apel Braşov a fost atacată cu contestaţie în anulare de către U.A.T. A. şi Primăria Municipiului A., contestatorii solicitând admiterea contestaţiei în anulare cu consecinţa anulării Deciziei nr. 101/R din 11.02.2021.

În motivare, s-a arătat că prin Decizia nr. 101/R din 11.02.2021 instanţa a anulat recursul declarat de U.A.T. A. şi Primăria Municipiului A. ca netimbrat şi a precizat că în urma adresei comunicate de Curtea de Apel Braşov prin care li s-a pus în vedere, sub sancţiunea anulări cererii, să se achite taxa de timbru de 100 lei în termen de 10 zile de la data primirii adresei, la data de 16.11.2020 Municipiul A. a efectuat plata taxei de timbru şi că dintr-o regretabilă eroare, această dovadă a plăţii taxei de timbru nu a ajuns la dosarul cauzei.

Contestatoarele au precizat că atât timp cât au achitat taxa de timbru aferentă cererii de recurs în termenul stabilit de Curtea de Apel Braşov se impune anularea Deciziei nr. 101/R din 11.02.2021.

În probaţiune a fost depus extrasul de cont aferent datei de 16.11.2020.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2, art. 505 alin. 1 şi art. 506 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Acţiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că prin contestaţia în anulare formulată se solicită anularea Deciziei nr. 101/R din 11.02.2021 şi soluţionarea cauzei motivat de faptul că dintr-o eroare dovada plăţii taxei de timbru nu a ajuns la dosar.

A precizat intimata că, în cauză, aspectul invocat de către contestatori nu se circumscrie noţiunii de eroare materială reglementată de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă deoarece vizează modul în care instanţa de recurs a apreciat actele dosarului, respectiv lipsa taxei de timbru din dosar, chestiune care nu mai poate face obiectul aprecierii instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare, cu atât mai mult cu cât nu există nicio dovadă că această taxă a fost plătită pentru acest dosar, iar soluţia pentru neplata taxei de timbru este anularea recursului.

Intimata a menţionat că noţiunea de eroare materială din cuprinsul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă are în vedere, în principal, erorile evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sensul noţiunii fiind unul restrictiv, care nu poate fi extins la greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispoziţii legale, astfel încât se impune respingerea contestaţiei în anulare.

Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea o apreciază ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în scopul retractării unei hotărâri judecătoreşti, numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503, 504  Cod procedură civilă.

Conform art. 503 alin.2 pct.2 Cod de procedură civilă „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Curtea reţine că ipoteza reglementată de textul menţionat vizează exclusiv erori materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

În jurisprudenţă s-a reţinut că acest motiv de contestaţie în anulare are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea  cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, însă s-a subliniat  totodată că, pentru a fi  admisă această cale extraordinară de atac, este necesar ca  eroarea să nu se datoreze culpei procesuale a părţii, mai exact  trebuie ca eroarea  să existe în raport  de situaţia existentă la dosar  la data pronunţării hotărârii atacate, deoarece numai în acest caz se poate ajunge  la concluzia că instanţa a săvârşit o greşeală.

În cazul de faţă, motivul de contestaţie în anulare invocat de contestatori respectiv împrejurarea că dintr-o eroare taxa de timbru datorată, deşi plătită, nu a fost depusă la dosar, nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Dovada plăţii taxei judiciare de timbru nu a fost depusă în recurs, ci abia în contestaţia în anulare, instanţa de recurs  nu a avut  posibilitatea să cunoască faptul achitării taxei judiciare de timbru, aşadar  nu se poate  vorbi de o eroare a instanţei, aceasta datorându-se culpei procesuale a recurenţilor care nu au dat dovadă de diligenţă şi nu au depus, odată cu recursul, dovada achitării taxei judiciare de timbru. În soluţionarea contestaţiei în anulare, Curtea trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii care se atacă.

Faţă de aceste considerente, contestaţia în anulare formulată va fi respinsă.

În baza art. 453 Cod procedură civilă îi va obliga pe contestatorii UAT A. şi Primăria Municipiului A. să plătească intimatei B. suma de 350 de lei, cheltuieli de judecată.