Litigiu privind funcționarii publici statutari – drepturi salariale

DREPT ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici statutari – drepturi salariale

- art. 1 alin. 5 din Legea nr. 284/2010

- art. 5 din OUG nr. 1/2010

- HG nr. 1/2017

- HG nr. 846/2017

- HG nr. 937/2018

Prin actele normative care au reglementat anual salarizarea personalului plătit din fonduri publice, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, s-a urmărit de asemenea menținerea în plată a salariilor la un nivel cel puțin egal cu cel aflat în plată la finalul anului anterior, dacă personalul a continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

 În ceea ce privește problema sporurilor și indemnizațiilor incluse în temeiul art. 1 alin. 5 din Legea nr. 284/2010 și art. 5 din OUG nr. 1/2010 în salariul funcției de bază/salariul de funcție, instanța de recurs reține că acestea și-au pierdut individualitatea și au devenit parte a salariului funcției de bază/salariului de funcție, astfel încât nu există temei legal pentru excluderea lor din cuantumul acestuia. Scopul includerii lor în salariul funcției de bază/salariului de funcție a fost menținerea aceluiași nivel al salarizării, astfel încât nicio persoană să nu înregistreze prin punerea în aplicare a prevederilor noilor legi ale salarizării, diminuarea cuantumului drepturilor salariale de care beneficia.

Or, salariul funcției de bază al reclamantului, în configurația rezultată din aplicarea legilor anuale de salarizare, nu a avut un cuantum inferior salariului minim brut pe țară, neputând-se astfel reține încălcarea de către recurentul-pârât, la stabilirea salariului de funcție al reclamantului, a prevederilor HG nr. 1/2017, HG nr. 846/2017 și HG nr. 937/2018.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 100 din 10 februarie 2021

Prin Sentința nr. (...)/CA din 13.10.2020 Tribunalul (...) a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului (...) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului I.P.J. (...) la calcularea și acordarea către reclamant a soldei de funcție, aferentă perioadei ianuarie 2017 – 01.03.2019, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară, garantat, în plată de 1450 lei, conform H.G. nr. 1/2017, începând cu data de 01.02.2017, de 1900 lei, conform H.G. nr. 846/2017, începând cu data de 01.01.2018, de 2080 lei, conform H.G. nr. 937/2018, începând cu data de 01.01.2019; a obligat pârâtul la plata într-o singură tranșă, către reclamant a diferențelor dintre solda de funcție, care a fost achitată efectiv până la momentul trecerii în rezervă și suma rezultată după calcularea soldei de funcție cuvenite, conform dispozițiilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență și până la plata integrală; totodată a fost obligat pârâtul I.P.J. (...) să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste cuantumul drepturilor bănești, astfel cum acestea au fost recalculate. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a respins excepția de inadmisibilitate, și pe fondul cauzei, a constatat că reclamantul (R) a fost funcționar public cu statut special (polițist), în cadrul I.P.J. (...).

Obiectul cauzei îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului I.P.J. (...) la calcularea și acordarea soldei de funcție prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat, prin prisma dispozițiilor H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, pretenții pe care instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Începând cu anul 2009, s-a început implementarea unui nou sistem de salarizare a bugetarilor, primul act normativ adoptat în acest sens fiind Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prin care au fost adoptate principiile noului sistem de salarizare, stabilindu-se caracterul unitar al acestui sistem, salariile, soldele sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, devenind principalul element al câștigului salarial conform art. 6 litera b) din acest act normativ potrivit căruia stabilirea salariului de bază, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, ca principal element al câștigului salarial, are loc prin includerea în acestea, după caz, a unor sporuri, majorări sau indemnizații cu caracter general.

S-a reținut că, potrivit acestei prime legi unice de salarizare, s-a stabilit ca implementarea noului sistem de salarizare să se realizeze etapizat, iar singurul principiu care asigura stabilitate în întreg sistemul bugetar, convenit de altfel și cu partenerii sociali care au participat la elaborarea actului normativ respectiv, era cel conform căruia trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare, să se facă astfel încât nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a drepturilor salariale de care beneficia la 31.12.2009, în acest sens art. 7 alin. (2) stipulând că “realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”.

 În sensul celor de mai sus, s-a reținut că, potrivit alin. (5) al art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, “în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare vor fi cele corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, a soldei la funcția de bază sau, după caz, la indemnizația lunară de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Față de conținutul normei citate, rezultă că reîncadrarea personalului bugetar la data de 1 ianuarie 2010 s-a realizat luând în calcul solda la care ar fi fost îndreptățit acest personal la nivelul lunii decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.

S-a reținut că, în vederea înlăturării dificultăților de aplicare și interpretare unitară a normelor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, act normativ care în art. 5 alin. (1) stipula faptul că “începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare, brută, avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”.

În același sens, art. 6 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență a stipulat că: “În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 (...) sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

 Acest principiu a fost menținut prin toate legile anuale de salarizare ulterioare.

 Tribunalul a avut, însă, în vedere că, în ceea ce privește anul 2017, începând cu data de 1 ianuarie 2017 a intrat în vigoare un act normativ care a cuprins prevederi exprese, de asemenea, la nivel general și cu titlu de principiu, cu privire la nivelul salariului minim brut pe țară, prin articolul 1 din HG. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stipulându-se că „începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră.”

În același sens, pentru anul 2018 a fost adoptată H.G. nr. 846/20172017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stipulat prin art. 1 că „începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 lei/oră”.

Totodată, pentru anul 2019, a fost adoptată HG 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată care a stipulat în art. 1, similar, că „începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în bani, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră.”

Prin urmare, reținând că, în privința polițiștilor, solda de funcție reprezintă echivalentul salariului de bază, tribunalul a constatat, că, în virtutea acestor prevederi legale, sporurile sau alte adaosuri prevăzute în legile de salarizare în vigoare se calculează prin aplicarea acestora la solda de funcție, soldă de funcție ce reprezintă baza de referință pentru celelalte elemente salariale, legiuitorul impunând un nivel minim al soldei de funcție cel puțin egal cu cel al venitului minim pe economie, venit care în anul 2017 a fost de 1450 lei, în anul 2018 a fost de 1900 lei, iar în anul 2019 este de 2080 lei (2350 lei pentru cei cu studii superioare), în conformitate cu cele trei acte normative enunțate mai sus, respectiv H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/20172017 și HG 937/2018.

Instanța a reținut, în mod esențial, că sintagma „care nu include sporuri și alte adaosuri”, respectiv sintagma „fără a include sporuri și alte adaosuri” ce se regăsesc în cele trei acte normative prin care s-a reglementat nivelul salariului minim pentru anii 2017, 2018 și 2019 au fost introduse începând cu 1 ianuarie 2017 și reflectă modificarea concepției legiuitorului sub aspectul nivelului salariului minim pe economie, în condițiile în care în actele normative adoptate anterior în această materie – de exemplu HG 1091/2014 – aceste sintagme nu se regăseau, intenția legiuitorului fiind în mod evident diferită începând cu anul 2017, în sensul garantării în plată a unui salariu minim care să nu includă sporurile sau alte adaosuri.

 Pentru aceste considerente, reținând că pârâtul nu a aplicat în demersul de stabilire a salariului reclamantului prevederile H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017 și HG 937/2018, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului (...), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, urmare a rejudecării cauzei, respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, dată cu aplicare și interpretarea greșită a prevederilor legale aplicabile obiectului cauzei.

În acest sens, a precizat recurentul că întreaga motivare a instanței de fond se bazează pe greșita înțelegere, respectiv pe confuzia pe care judecătorul fondului o face cu privire la termenii utilizați pe parcursul anilor în legile de salarizare a polițiștilor, raportat la echivalentul salariului de bază.

Astfel, salariul de funcție al polițiștilor conține cuantumul actualizat al elementelor salariale rezultate din reconstrucția salarială reglementată prin Legea cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 153/2017, precum și prin legile de salarizare anuale. Ori, din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că, salariul de funcție lunar brut la funcția de bază calculată al intimatului, nu este nicidecum mai mic decât salariul minim brut pe țară stabilit prin HG nr. 1/2017.

În cadrul acestui raționament juridic prezintă relevanță Decizia nr. 15/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - la punctul 67 al considerentelor reținându-se faptul că „orientarea instanțelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice pe care instanța de trimitere le indică este în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu cel al salariului de funcție al polițiștilor se face fără excluderea din salariul de funcție a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare – Legea-cadru nr. 284/2010, dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câștigate, ceea ce conduce la concluzia că problema de drept, astfel cum este prezentată în sesizare, nu este susceptibilă de interpretări diferite, în măsură să reclame intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile necesare pentru a preîntâmpina o jurisprudență neunitară, potrivit scopului acestei proceduri”.

În aceste condiții, raționamentul corect al aplicării art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, conform căruia salariul de funcție actual determinat în conformitate cu legislația-cadru de salarizare în perioada 2010-2017, prin reconstrucție salarială, ca valoare absolută a unor cuantumuri salariale introduse de lege în acest salariu de funcție, se majorează cu 25% la 1 ianuarie 2018 și ulterior se compară suma salariului de funcție majorat cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, este unul valabil nu doar în anul 2018, ci a guvernat și în perioada 2010-2017.

 Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

În drept a invocat Codul de procedură civilă și actele normative mai sus învederate.

Intimatul (R), prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Criticile aduse de recurent hotărârii primei instanțe sunt întemeiate, recursul impunându-se a fi admis pentru considerentele de mai jos.

 Chestiunea litigioasă dedusă judecății, de a cărei dezlegare depinde soluția dată și capetelor accesorii din petitul acțiunii formulată de reclamant, constă în esență în solicitarea reclamantului de echivalare/egalizare, începând cu 01.02.2017, a salariului de funcție, fără sporuri și alte adaosuri, cu valoarea salariului minim brut pe țară reglementat de HG nr. 1/2017 pentru anul 2017, HG nr. 846/2017 pentru anul 2018, respectiv HG nr. 937/2018 pentru anul 2019.

Potrivit art. 1 din HG nr. 1/2017, începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră. Dispoziții similare se regăsesc și în celelalte două hotărâri de guvern prin care valoarea salariului minim pe economie a fost stabilită la 1.900 lei, respectiv 2.080 lei.

Se impune astfel a se clarifica, raportat la obiectul litigiului, regimul juridic al sumelor compensatorii incluse în temeiul OUG nr. 1/2010 în salariul de funcție al polițiștilor.

În acest scop, instanța de recurs a reținut ca fiind relevante prevederile art. 5 din OUG nr. 1/2010, potrivit cărora, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brute avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009 și prevederile art. 6 din același act normativ, potrivit cărora, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Instanța de recurs a reținut, totodată, că în anul 2010 a fost adoptată Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului bugetar, în care la art. 7 s-a prevăzut aplicarea etapizată a prevederilor acestei legi, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază, respectiv că valoarea acestora utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se va face printr-o nouă lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.

În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, care în art. 1 alin. 5 menționează că în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

 Prin actele normative care au reglementat anual salarizarea personalului plătit din fonduri publice, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, s-a urmărit de asemenea menținerea în plată a salariilor la un nivel cel puțin egal cu cel aflat în plată la finalul anului anterior, dacă personalul a continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

 Revenind la problema sporurilor și indemnizațiilor incluse în temeiul prevederilor legale mai sus citate în salariul funcției de bază/salariul de funcție, instanța de recurs a reținut că acestea și-au pierdut individualitatea și au devenit parte a salariului funcției de bază/salariului de funcție, astfel încât nu există temei legal pentru excluderea lor din cuantumul acestuia. Scopul includerii lor în salariul funcției de bază/salariului de funcție a fost menținerea aceluiași nivel al salarizării, astfel încât nicio persoană să nu înregistreze prin punerea în aplicare a prevederilor noilor legi ale salarizării, diminuarea cuantumului drepturilor salariale de care beneficia.

Or, salariul funcției de bază al reclamantului, în configurația rezultată din aplicarea legilor anuale de salarizare, nu a avut un cuantum inferior salariului minim brut pe țară, neputând-se astfel reține încălcarea de către recurentul-pârât, la stabilirea salariului de funcție al reclamantului, a prevederilor HG nr. 1/2017, HG nr. 846/2017 și HG nr. 937/2018.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, a admis recursul și a casat în parte sentința, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii.

A fost menținută soluția primei instanțe de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, cu privire la care nu au fost formulate critici în recurs de către recurentul I.P.J. (...).

Domenii speta

Spete similare