Căi de atac. Menţiune exactă în dispozitivul hotărârii atacate. Imposibilitatea recalificării căii de atac

Curtea a constatat că împotriva Sentinţei nr. x/21.10.2021 pronunțate de Tribunalul Mureș – Secția de contencios administrativ și fiscal pârâta Casa Județeană de Pensii B a formulat calea de atac a apelului, cu toate că în dispozitivul hotărârii atacate în mod corect s-a indicat calea de atac a recursului.

Astfel cum s-a reținut și prin Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, recalificarea căii de atac în condițiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege. Or, în cazul de față instanța nu poate proceda la recalificarea căii de atac formulate, având în vedere mențiunile corecte din dispozitivul hotărârii atacate.

În cazul în care instanța de judecată ar proceda în toate situațiile la recalificarea căii de atac, determinând astfel curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege, partea ar fi îndrituită să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii judecătorești, independent de dispozițiile legale aplicabile și de mențiunea corectă din dispozitivul hotărârii atacate. Or, art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu prevede dreptul generic al părți de a exercita o cale de atac, ci dreptul acesteia la exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

-art. 22 alin. 4, art. 457 alin. 1, 4 din Codul de procedură civilă,

-art. 20 alin. 1 din Legea 554/2004,

-Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Î. C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii

Prin Sentinţa nr. x/21.10.2021 pronunțată de Tribunalul Mureș – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. y/102/2021, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus:

- obligarea pârâtei să recunoască reclamantei drepturile salariale cuvenite la nivelul maxim al salarizării aflate în plată la nivelul Casei Judeţene de Pensii Mureş şi a Casei Judeţene Buzău, pentru perioada 01 ianuarie z şi până la data de 18 iunie 201;

- obligarea la calcularea şi plata diferenţelor dintre salariile plătite efectiv şi salariile stabilite la nivel maxim, conform alineatului precedent, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În fapt, s-a arătat că reclamanta a deținut funcția publică de referent în Cadrul Casei Județene de Pensii B, drepturile salariale fiind stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În ceea ce privește modul de stabilire al drepturilor salariale, după adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a demonstrat o permanentă preocupare, pentru realizarea unui sistem de salarizare a întregului personal bugetar bazat pe coerență și echitate. Aceste preocupări se reflectă și în deciziile pronunțate de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, date în analiza constituționalității diferitelor dispoziții legale incidente în materie sau în interpretarea și aplicarea acestora, ce au ca punct de plecare principiul echității și coerenței, afirmat prin art. 3 lit. d din Legea-cadru nr. 330/2009, reafirmat prin art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 și care se regăsește, în continuare, și în art. 6 lit. b), c) și f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În acest context s-a reținut că prin O.U.G. nr. 57/2015 s-a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru  modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare a fost introdus în cuprinsul O.U.G. nr. 57/2015, art. 3 ind. 1, iar prin O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, cu modificările ulterioare, alin. (1) al art. 3 ind. 1 a fost modificat, introducându-se în cuprinsul acestui articol patru noi alineate, alineatele (1 ind. 1)- (1 ind. 4).

Pârâta a arătat că în  aplicarea art. 3 ind. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, prin alin. (1 ind. l) s-a definit sintagma „fiecare funcție” ca reprezentând funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În anul z, salarizarea personalului plătit din fonduri publice se făcea potrivit O.U.G. nr. 99/2016 aprobată prin Legea nr. 152/2017, însă în opinia pârâtei această împrejurare nu aduce nimic nou în ceea ce privește problema de drept supusă analizei. Pentru determinarea corectă a salariului unui funcționar public la 1 ianuarie z trebuie avută în vedere salarizarea acestuia în anul 2016, potrivit O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016.

În considerarea celor expuse, Casa Județeană de Pensii B a determinat și stabilit salariile funcționarilor publici din cadrul instituției cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Casa Națională de Pensii Publice îndrumă, coordonează și controlează modul de aplicare a dispozițiilor legale de către casele de pensii, drepturile salariale fiind stabilite potrivit grilelor de salarizare comunicate, cu respectarea dispoziției Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

Totodată s-a învederat faptul că A.N.F.P. potrivit H.G. 1000/2006 are atribuții în domeniul monitorizării și controlului activității referitoare la funcția publică și la funcționarii publici, dar nici această instituție nu a emis în teritoriu directive în ceea ce privește modul de salarizare raportat la Decizia C.C.R. nr. 794/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466, 476 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, precum și dispozițiile invocate în cuprinsul cererii de apel.

Reclamanta A a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac formulate de Casa Județeană de Pensii B ca nefondată și pe cale de consecință menținerea Sentinței nr. x/2021 a Tribunalului Mureș, ca legală și temeinică.

La termenul de judecată din data de 17.02.2022, instanța a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului.

Examinând cu prioritate în conformitate cu art. 248 Cod procedură civilă excepţia inadmisibilității apelului invocată din oficiu, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) Cod procedură civilă, care transpune în plan legislativ principiul procedural al legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În materia contenciosului administrativ acţionează dispoziţia legală consacrată de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit căreia: ,,Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”

Curtea a constatat că împotriva Sentinţei nr. x/21.10.2021 pronunțate de Tribunalul Mureș – Secția de contencios administrativ și fiscal pârâta Casa Județeană de Pensii B a formulat calea de atac a apelului, cu toate că în dispozitivul hotărârii atacate în mod corect s-a indicat calea de atac a recursului.

Potrivit art. 22 alin. (4) prima teză din Codul de procedură civilă, judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.

Astfel cum s-a reținut și prin Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, recalificarea căii de atac în condițiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege. Or, în cazul de față instanța nu poate proceda la recalificarea căii de atac formulate, având în vedere mențiunile corecte din dispozitivul hotărârii atacate.

În cazul în care instanța de judecată ar proceda în toate situațiile la recalificarea căii de atac, determinând astfel curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege, partea ar fi îndrituită să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii judecătorești, independent de dispozițiile legale aplicabile și de mențiunea corectă din dispozitivul hotărârii atacate. Or, art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu prevede dreptul generic al părți de a exercita o cale de atac, ci dreptul acesteia la exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Totodată, nu se poate reține nicio eroare în denumirea cererii formulate de pârâta Casa Județeană de Pensii B, din motivele invocate nu rezultă cu claritate scopul urmărit de parte în sensul de a se exercita calea de atac a recursului nefiind identificate motive de nelegalitate invocate ce se pot încadra în cazurile prevăzute de art. 488 C. pr. civ., nefiind incidente nici prevederile art. 152 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea a admis excepția inadmisibilității apelului și va respinge ca inadmisibil apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B împotriva Sentinței nr. x/21.10.2021, pronunțată de Tribunalul Mureș – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Domenii speta

Spete similare