Acţiune având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor cauzate de animale sălbatice. Calitatea procesuală pasivă

În baza art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, procesele verbale în care se consemnează de către comisie constatarea şi evaluarea pagubelor produse se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba. Potrivit art. 1, art. 7 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 743/2015, atribuţii în implementarea şi controlul aplicării regimului silvic şi cinegetic în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional le revin gărzilor forestiere, conduse de un Inspectorul-şef, care emite decizii, în condiţiile legii.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că legiuitorul a configurat raportul juridic în privința pagubelor produse culturilor agricole de animale sălbatice, conferind capacitate civilă conducătorului autorității sau instituției publice, în ceea ce privește emiterea actelor administrative prin care se aprobă procesele verbale de stabilire a despăgubirilor, respectiv se dispune plata acestora. Întrucât emitentul actului administrativ de imputare este Inspectorul Șef al Gărzii Forestiere N., prezenta cauză nu poate fi soluționată fără participarea în proces a Inspectorului Șef al Gărzii Forestiere N.

- art. 1, art. 7 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 743/2015,

- art. 3, art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008,

 - Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006

Prin Sentinţa nr. x/22.07.2021, pronunţată de Tribunalul Mureș în y/102/2021, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră N fără ca instanţa să se pronunțe pe fondul cauzei.

La data de 15 septembrie 2021 recurenta – reclamantă M a formulat calea de atac extraordinară a recursului solicitând casarea Sentinței nr. x/22.07.2021 și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii administrative și, pe cale de consecință, obligarea intimatei-pârâte la emiterea Deciziei de plată pentru suma totală de 12.044,00 lei reprezentând:

a) 7.260 lei, despăgubiri pentru prejudiciu cauzat de animale sălbatice (mistreți) pe o suprafață de 5 ha., teren proprietate personală cultivat, conform Procesului – verbal de constatare și evaluare nr. 1311/27.05.2020 și

b) 4.784,00 lei, despăgubiri pentru prejudiciu cauzat de animale sălbatice (mistreți) pe o suprafață de 2,30 ha., teren proprietate personală cultivat, în procent de 80%, conform Procesului –verbal de constatare și evaluare nr. 1496/17.06.2020.

Totodată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a susținut faptul că sentința atacată este nelegală prin modul greșit în care, invocând dispozițiile art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, refuzând să soluționeze acțiunea administrativă pe fond.

În opinia recurentei-reclamante, în mod corect acțiunea a fost promovată în contradictoriu cu Garda Forestieră N, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 743/2015 din 9 septembrie 2015 privind organizarea şi funcționarea Gărzilor forestiere și cele ale Ordinului nr. 456/2016 din 3 martie 2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Gărzilor forestiere al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 262 din 7 aprilie 2016. Potrivit acestor acte normative, gărzile forestiere sunt instituţii publice teritoriale, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, finanţate integral de la bugetul de stat, cu atribuţii în implementarea şi controlul aplicării regimului silvic şi cinegetic în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional. Potrivit art. 7 din H.G. nr. 743/2015, conducerea fiecărei Gărzi este asigurată de un inspector-şef, funcţionar public care coordonează activitatea Gărzii şi o reprezintă în relaţiile cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, cu celelalte instituţii publice centrale sau locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din raza de activitate teritorială a acestuia, în vederea realizării atribuţiilor sale specifice.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 decembrie 2021, intimata-pârâtă Garda Forestieră N a solicitat instanţei respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și în consecinţă, menținerea hotărârii criticate ca temeinică și legală.

În susținerea întâmpinării, intimata-pârâtă a arătat că acțiunea a fost promovată în contradictoriu cu Garda Forestieră N, solicitându-se constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere N în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de către reclamantă și obligarea Gărzii Forestiere N la emiterea deciziei de constatare.

Raportat la prevederile art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008, respectiv art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea și funcționarea Gărzilor forestiere, intimata-pârâtă a susținut că instanța de fond a dispus în mod corect cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 16l din Legea nr. 554/2004.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205, art. 263 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pe cele ale Legii nr. 554/2004, H.G. nr. 1679/2008, Legii nr. v7/2006.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Tribunalului Mureș la data de 01.03.2021 şi înregistrată sub nr. y/102/2021, recurenta-reclamantă M a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Garda Forestieră N de soluționare a cererii formulate de reclamantă și pe cale de consecință obligarea pârâtei la emiterea deciziei de plată pentru suma totală de 14.044 lei, reprezentând:

a) 7.260 lei, despăgubiri pentru prejudiciu cauzat de animale sălbatice (mistreți) pe o suprafață de 5 ha., teren proprietate personală cultivat, conform Procesului – verbal de constatare și evaluare nr. 1311/27.05.2020 și

b) 4.784,00 lei, despăgubiri pentru prejudiciu cauzat de animale sălbatice (mistreți) pe o suprafață de 2,30 ha., teren proprietate personală cultivat, în procent de 80%, conform Procesului –verbal de constatare și evaluare nr. 1496/17.06.2020.

Prin Sentinţa nr. x/22.07.2021, Tribunalul Mureș a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră N. Cererea a fost respinsă în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 fără ca instanţa să procedeze la analiza fondului cauzei.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond în mod temeinic a considerat necesar, în temeiul prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, să pună în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a emitentul actului administrativ. Având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a emitentului actului, în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, cererea reclamantei a fost respinsă fără ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.

Față de critica recurentei-reclamante față de aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat următoarele:

H.G. nr. 1679/2008 reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 ale aceleiaşi legi, culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. Potrivit art. 3, constatarea pagubelor, evaluarea acestora şi stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte: un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba; un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile; un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În baza art. 6 alin. (5), procesele verbale în care se consemnează de către comisie constatarea şi evaluarea pagubelor produse se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba.

Potrivit art. 1, art. 7 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 743/2015, atribuţii în implementarea şi controlul aplicării regimului silvic şi cinegetic în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional le revin gărzilor forestiere, conduse de un Inspectorul-şef, care emite decizii, în condiţiile legii.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că legiuitorul a configurat raportul juridic în privința pagubelor produse culturilor agricole de animale sălbatice, conferind capacitate civilă conducătorului autorității sau instituției publice, în ceea ce privește emiterea actelor administrative prin care se aprobă procesele verbale de stabilire a despăgubirilor, respectiv se dispune plata acestora.

În speță, emitentul actului administrativ de imputare este Inspectorul Șef al Gărzii Forestiere N.

Deși prin Încheierea de ședință din data de 24.06.2021, instanța de fond a solicitat părților, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 să își exprime poziția față de introducerea în cauză Inspectorul Șef al Gărzii Forestiere N, nici una din părți nu a solicitat introducerea în cauză a emitentului actului.

Potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond”.

În acelaşi sens, art. 161 din Legea nr. 554/2004 prevede: „Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond”.

Pentru aceste argumente, concluzia instanței de fond este una perfect justificată și întemeiată, anume că prezenta cauză nu poate fi soluționată fără participarea în proces a emitentului deciziei de imputare, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii formulate de reclamantă fiind legală și temeinică.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică Sentinţa nr. x/22.07.2021, pronunțată de Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare