Civil

INSTANŢA

Asupra contestaţiei la executare de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.  2312/173/2021 din 02.06.2020, contestatorul D I  , in contradictoriu cu intimata SC ... S.A.R.L.,, prin avocat, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în  (...), a formulat contestaţie la titlu, solicitând anularea contractului de credit nr. 401CSI6081290001/08.05.2008, încheiat între contestator şi Bancpost SA şi contestaţie la executare împotriva executării silite ce se efectuează împotriva sa în dosarul execuţional nr. 1382/2018 al BEJ M B-C, solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate, cu plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivare a arătat, că a încheiat cu Bancpost SA contractul contestat şi a achitat ratele stabilite o perioadă de 5-6 luni, fără a mai avea posibilitatea de a plăti următoarele rate asumate.

La data de 23.08.2021 a primit din partea BEJ un plic care conţinea procesul verbal de sechestru asupra unui autovehicul care îi aparţine. Anterior nu a primit nici un act de executare.

Nu a încheiat nici un contract cu ... şi nu i s-a comunicat vreo cesiune de creanţă, astfel că în situaţia unei astfel de cesiuni nu îi este opozabilă şi nu produce efecte faţă de el decât dacă îi era comunicată, conf. art. 1578 şi 1579 C. civ..

Ca urmare a solicitat anularea contractului de credit.

A invocat excepţia prescripţiei dreptului de a mai fi pus în executare titlul executoriu, având în vedere că nu a mai achitat nicio rată din anul 2008, iar până la data demarării executării, în anul 2018 au trecut mai mult de 3 ani.

Conform graficului de rambursare, ultima rată trebuia achitată în luna iunie 2013, astfel că şi dacă s-ar lua în calcul această situaţie tot ar fi intervenit prescripţia dreptului la punerea în executare a contractului de credit.

În drept a invocat art. 712, alin. 2 – art. 720 şi urm. C. proc. civ., iar în probaţiune a depus un set de înscrisuri (fila 12-16).

A timbrat cererea cu suma de 1000 lei, precizând că nu are posibilitatea de  a achita taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere vizând suspendarea executării silite şi nici cauţiunea stabilită de instanţă (fila 10, 11).

Intimata ... SaRL a formulat întâmpinare la data de 17.09.2021, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, susţinând că acesta nu a timbrat corespunzător acţiunea şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, precizând că actele de executare silită au fost comunicate contestatorului la data de 27.08.2021, iar contestaţia a fost formulată la data de 27.09.2021, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.

A invocat excepţia netimbrării capătului cererii referitor la nulitatea contractului de credit, care ar fi trebuit timbrat la valoarea, conform art. 3, din OUG nr. 80/2013.

Pe fondul cauzei a susţinut că între contestator şi Bancpost SA a fost încheiat contractul de credit invocat de contestator, pentru o perioadă de 120 luni. Întrucât debitorul nu a rambursat împrumutul în termenul stabilit, creditorul a cesionat creanţa către intimată, la data de 16.08.2016,  care a înscris contractul de cesiune în Arhiva Electronică de Garanţii Reala Mobiliare.

Consideră că actele de executare au fost legal efectuate nefiind motive de anulare a acestora.

De asemenea, a arătat că are calitatea de creditor, precizând că prin cesiunea de creanţă se schimbă doar titularul dreptului de creanţă, fără a fi afectate drepturile şi obligaţiile debitorului, iar banca avea dreptul legal de a transmite altei persoane creanţa aflată în patrimoniul său, fără acordul debitorului cedat, în contractul încheiat între părţi fiind stipulată o astfel de clauză.

Lipsa notificării debitorului cu privire la cesiunea de creanţă nu lipseşte contractul de cesiune de efectele sale, debitorul putându-se apăra demonstrând că a efectuat plăţi creditorului cedent, despre care noul creditor nu are cunoştinţă.

A menţionat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, dat fiind că nu s-a probat de către contestator acest aspect.

(...)

Concluzionând asupra tuturor celor precizate prin prezenta întâmpinare, a solicitat a se constata nelegalitatea si netemeinicia contestaţiei la executare formulata de contestator si cale de consecinţa respingerea acţiunii ce face obiectul acestui dosar, cu atat mai mult cu cat contestatorul nu invoca si nu probează in niciun fel nelegalitatea actelor de executare.

În drept a invocat prev. art. 205 C. proc. civ. (fila 24 şi urm.).

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat o parte din aspectele prezentate în cererea introductivă, solicitând respingerea excepţiilor invocate de către intimată. A precizat că singurele acte de executare silită le-a primit la data de 23.08.2021 şi a specificat că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.

În consecinţă, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, având în vedere că a intervenit prescripţia dreptului de a se putea pune în executare titlul executoriu (fila 41 şi urm.)

La dosarul cauzei a fost depus în copie dosarul de executare silită nr.  1382/2018 al BEJ M B-C, contravaloarea fotocopierii dosarului de 89 lei fiind achitată de către contestator  (fila 50 şi urm., 137).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate în cauză.

Cu privire la excepţia netimbrării contestaţiei la executare, invocată de intimată, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, dovada achitării taxei judiciare de timbru aflându-se la fila 11 din dosar. La primul termen de judecată contestatorul a renunţat la primul capăt al cererii, respectiv solicitarea de a se constata nulitatea contractului de credit care constituie titlul executoriu, aşa încât nu s-a mai impus timbrarea acestuia.

Referitor la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de intimată, instanţa reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 715 C. proc. civ. care prevede că termenul în care se poate formula contestaţie la executare este de 15 zile de la data la care contestatorul a cunoscut actul de executare pe care îl contestă.

Din actele de executare silită depuse de către executorul judecătoresc reiese că s-a transmis de către SC Kruk România SRL contestatorului o notificare din care nu reiese data, aceasta fiind returnată întrucât destinatarul era plecat din ţară (fila 84).

Contestatorul a primit, prin depunerea la cutia poştală, procesul verbal de instituire a sechestrului la data de 24.08.2021 (fila 123).

Alte acte de executare silită nu au mai fost comunicare contestatorului.

Contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 27.08.2021, fiind astfel respectat termenul de 15 zile, care s-a împlinit la data de 09.09.2021.

Ca urmare instanţa va respinge ca nefondată excepţia tardivităţii invocată de intimată.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că Banc Post SA a încheiat cu contestatorul contractul de credit de consum nr. 401CSI6081290001/08.05.2008 in suma de 12.000 lei pe termen de 120 luni (fila 53 şi urm.).

La data de 16.08.2016 Banc Post Sa a cesionat creanţa deţinută împotriva contestatorului către .. SaRL (fila 55 şi urm.) .

Noul creditor a solicitat BEJ M B C punerea în executare silită a titlului executoriu reprezenta de contractul de credit, la data de 31.07.2018, fiind deschis dosarul execuţional nr. 1382/2018. Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 22.08.2018, pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 2061/173/2018 (fila 52, 87).

Executorul Judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului deschise la mai multe instituţii bancare şi a efectuat verificări specifice în vederea identificării tuturor surselor de venit şi a bunurilor debitorului  (fila 90 şi urm.).

Din informaţiile primite de la Banca Transilvania, care a dobândit pachetul majoritar de acţiuni al Bancpost SA, a reieşit că ultima rată achitată de către împrumutat a fost în ziua de 13.02.2009, iar creditul nu a fost declarat scadent anticipat, până la data de 16.08.2016, când a fost cesionat către ... SARL (fila 151).

Contestatorul a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa urmând a o analiza în continuare.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu este o veritabilă excepţie în această situaţie ci reprezintă un motiv de nelegalitate a executării silite care dacă va fi constatat va conduce la admiterea acţiunii şi la anularea actelor de executare silită, deci un motiv de apărare, care ţine de fondul contestaţiei.

Conform dispoziţiilor art. 6  din NCC prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv la 01.10.2011, sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, respectiv  prevederilor decretului nr. 167/1958. Cum contractul împrumut a fost încheiat la data de 08.05.2008, instituţiile juridice mai sus menţionate se vor raporta la legislaţia anterioară intrării în vigoare a noului cod civil.

Instanţa reţine că potrivit art. 1 din decretul cu nr. 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.

Conform art. 3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripţie este de trei ani  şi, potrivit art. 7 din acelaşi act normativ prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Prevederile menţionate anterior referitoare  la termenul de prescripţie general de 3 ani şi la momentul începerii curgerii termenului de prescripţie se regăsesc şi în Noul Cod Civil, fiind prevăzute de  art. 2517 NCC, iar art. 2523 NCC stipulează că prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

În materia executării silite, potrivit art. 405 alin 1 CPC 1865 (reluat de art. 706 alin. 1, 2  NCPC), art. 3 şi art. 7 din decretul nr. 167/1958 dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani şi începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită începe de la data ultimei plăţi, de la data declarării scadenţei plăţii, ori de la data rezilierii contractului.

În cazul prestaţiilor sau al plăţilor succesive, prescripţia începe să curgă separat, pentru fiecare dintre acestea, de la data la care au devenit exigibile –(art. 7 alin.3 , art.12 din Decret).

Pe de altă parte, creditorul nu poate cere plata anticipată a întregii sume specificate în contract dacă debitorul îşi respectă obligaţia de plată la termenele stabilite. Creditorul nu poate pretinde în această situaţie nici plata parţială a unei rate înainte de împlinirea termenului şi tocmai de aceea termenele de prescripţie curg separat pentru fiecare rată de credit.

După neexecutarea culpabilă de către debitor, când termenele suspensive în favoarea sa nu mai există, ne aflăm în situaţia explicată de art. 7 alin. 2 din Decret, potrivit căruia în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.

Ori, prin expresia în obligaţiile ce urmează să se execute la cererea creditorului trebuie să se înţeleagă atât situaţia regulă, în care nu există un termen suspensiv sau o condiţie suspensivă, care să afecteze dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă, cât şi situaţiile în care fie există o clauză care îndreptăţeşte pe creditor să ceară oricând, la dorinţa sa, executarea obligaţiei fie există un termen suspensiv, dar este în favoarea creditorului care poate renunţa oricând la beneficiul lui solicitând executarea de îndată a obligaţiei de către utilizator.

Este chiar situaţia analizată, în care termenele de plată a ratelor în favoarea debitorului nu mai există, deoarece în baza clauzelor contractuale, creditorul poate să rezilieze contractul, să declare scadent anticipat creditul şi să pretindă executarea integrală a obligaţiei, iar termenele rămân doar în favoarea creditorului, care ar putea fi interesat să obţină penalităţile stabilite.

Dacă în decurs de 3 ani de la încetarea plăţii creditorul începe executarea silită pentru ratele succesive neachitate, cursul prescripţiei se întrerupe, la fel cum se întâmplă şi în cazul în care se realizează o plată voluntară, chiar dacă se acoperă doar cuantumul ratei celei mai vechi sau oricum se realizează o plată parţială.

Cererea de executare silită a fost formulată la data de 31.07.2018, ultima plată fiind efectua la data de 16.08.2016, iar  scadenţa anticipată a creditului a fost declarată la data de 16.08.2016, când a avut loc cesiunea creanţei.

În situaţia contractelor de credit bancar, părţile se înţeleg ca debitorul să realizeze plăţi parţiale succesive, la numite termene stabilite în favoarea sa. Debitorul poate însă renunţa la termenele de plată şi poate realiza o restituire integrală şi anticipată a întregului credit, fără a fi ţinut să plătească şi dobânzile pe care le-ar fi datorat dacă ar fi respectat termenele.

Pe de altă parte, creditorul nu poate cere plata anticipată a întregului credit dacă debitorul îşi respectă obligaţia de plată la termenele stabilite. Creditorul nu poate pretinde în această situaţie nici plata parţială a unei rate înainte de împlinirea termenului şi tocmai de aceea termenele de prescripţie curg separat pentru fiecare rată de credit.

În contractele de credit bancar se stipulează însă o clauză potrivit căreia în caz de neplată a unei rate sau a unui număr de rate, creditorul poate declara scadenţa anticipată a creditului şi deci poate cere plata întregului debit, nu şi a dobânzilor viitoare.

Ori, din momentul în care creditorul ar putea solicita oricând executarea întregii sume datorate, practic nu mai există un termen de plată în favoarea debitorului care să împiedice pe creditor să îl urmărească şi care să determine amânarea începerii curgerii prescripţiei pentru fiecare rată în parte.

În această situaţie, debitorul nu mai poate opune creditorului termenele stabilite în favoarea lui, iar creditorul nu mai este ţinut să le respecte, depinzând de voinţa exclusivă dacă pretinde unei părţi din creanţă sau a întregii creanţe. Termenele rămân exclusiv în favoarea creditorului.

Astfel, după neexecutarea culpabilă de către debitor, când termenele suspensive în favoarea debitorului nu mai există, ne aflăm în situaţia explicată de art. 7 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.

Ori, prin expresia în obligaţiile ce urmează să se execute la cererea creditorului trebuie să se înţeleagă atât situaţia regulă, în care nu există un termen suspensiv sau o condiţie suspensivă, care să afecteze dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă, cât şi situaţiile în care există o clauză care îndreptăţeşte pe creditor să ceară oricând, la dorinţa sa, executarea obligaţiei şi există un termen suspensiv, dar este în favoarea creditorului care poate renunţa oricând la beneficiul lui solicitând executarea de îndată a obligaţiei de către debitor.

Este chiar situaţia analizată, în care termenele de plată a ratelor în favoarea debitorului nu mai există, deoarece în baza clauzei creditorul poate cere oricând executarea integrală a obligaţiei, iar termenele rămân doar în favoarea creditorului, care ar putea fi interesat să obţină dobânda stipulată, dar ar putea să şi renunţe la aceste termene.

În ceea ce priveşte curgerea termenului de prescripţie pentru întregul credit în funcţie de data ultimei plăţi, nu este necesar ca creditorul să îşi fi valorificat dreptul de a declara scadenţa anticipată pentru ca termenul de prescripţie să poată curge, ci să se fi întrunit condiţiile ca să poată cere executarea întregii obligaţii.

Este adevărat că creditorul poate să opteze să declare sau nu scadenţa anticipată a creditului şi că nu este ţinut decât eventual de un termen prohibitiv scurt în care să o facă, fără a fi obligat să procedeze în acest sens.

Pe de altă parte, însă, pasivitatea sa în a începe executarea silită trebuie sancţionată prin curgerea termenului de prescripţie, deoarece nu poate fi lăsat la dispoziţia exclusivă a creditorului stabilirea momentului începerii termenului de prescripţie, în funcţie de data declarării scadenţei anticipate.

Dacă în decurs de 3 ani de la încetarea plăţii creditorul începe executarea silită pentru ratele succesive restante, în situaţia în care nu a declarat scadenţa anticipată, sau pentru întregul credit, dacă a declarat scadenţa anticipată, cursul prescripţiei se întrerupe, la fel cum se întâmplă şi în cazul în care se realizează o plată voluntară, chiar dacă se acoperă doar cuantumul ratei celei mai vechi sau oricum se realizează o plată parţială.

Declararea scadenţei anticipate nu are efect întreruptiv asupra cursului termenul de prescripţie, deci ea trebuie să se realizeze în termenul de 3 ani raportat la ultima plată, iar executarea trebuie să înceapă în cursul aceluiaşi termen.

Ca urmare, prescrierea dreptului de a cere executarea silită nu poate curge, de la data declarării scadenţei anticipate a creditului (art. 8,3 din contract) căci acest moment este un moment eminamente subiectiv, dependent de o manifestare de voinţă  exclusivă a creditorului, manifestare care poate fi întârziată o perioadă lungă de timp  conducând astfel la o imprescriptibilitate  a dreptului de a cere executarea silită , aspect ce nu  se poate  admite, fiind contrar interpretării art. 7 din D 167/1958 . 

În acest context, instanța constată că momentul de la care a început să curgă prescripţia  dreptului de a cere executarea silită este momentul la care neexecutarea obligaţiilor de către debitor a devenit cunoscută creditoarei , respectiv de la data de  13.03.2009  când rata aferentă  acestei luni nu a mai fost achitată  şi s-a împlinit la data de 13.03.2012, astfel că cererea de executare silită formulată la data de  31.07.2018  este depusă după împlinirea acestuia.

Intimata ... nu făcut dovada intervenirii unor cazuri de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei, conform art. 4051 şi art. 4052 V. C.proc. civ., reluate de art. 708, 709 N. C. proc. civ..

În consecinţă, instanţa va admite contestaţia la executare şi  va constata că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a contractului de împrumut pentru nevoi personale 401CSI6081290001/08.05.2008 cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 1382/2018 al BEJ Mircea Bogdan Constantin.

Întrucât prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, care este o  excepţie de fond, absolută şi peremptorie, în procedura contestaţiei la executare fiind o veritabilă apărare de fond, a devenit inutilă analizarea celorlalte aspecte invocate de către contestator.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga intimata, partea care a pierdut procesul, la plata către contestator a cheltuielilor de judecată suportate de acesta.

Cu toate acestea, având în vedere că litigiul s-a întins pe o perioadă de două luni, fiind acordare trei termene de judecată, complexitatea cauzei nu este foarte ridicată, iar prestaţia apărătorului contestatorului s-a rezumat la a susţine cele arătate în cererea de chemare în judecată în mod sintetic, fără a fi necesar administrarea unui probatoriu complex, în temeiul art. 451, alin. 2 C. proc. civ., instanța va reduce  onorariul avocatului de la suma de 3000 lei, la suma de 2000 lei.

Ca urmare, va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 2089 lei,  89 lei reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu fotocopierea dosarului de executare silită şi 2000 lei onorariul avocatului, cu titlu de cheltuieli de judecată (fila 143-145).

Referitor la taxa judiciară de timbru, în cuantum de 1000 lei, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, urmând a dispune restituirea acesteia către contestator, la momentul şi condiţionat de rămânerea definitivă a prezentei  hotărâri judecătoreşti.

Domenii speta

Spete similare