Actiune in regres

acţiune în regres

SENTINŢA CIVILĂ NR.125

Pe rol se află pronunţarea  cauzei civile formulate de reclamanta AA, judeţul Neamţ reprezentată legal prin Primar BB, …, nr.4, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâta ……, având ca obiect acţiune în pretenţii/evacuare.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 04.02.2021, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a dispus  amânarea pronunţării pentru termenul din 18.02.2021, când s-au hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 30.07.2020, sub nr. 1164/188/2020, reclamanta AA prin primar, în contradictoriu cu pârâta BB, a solicitat rezilierea contractului de concesiune pentru neexecutarea obligațiilor, obligarea pârâtei la plata sumei de 29 877 lei reprezentând contravaloare redevență restantă și penalități, obligarea pârâtei la evacuarea terenului concesionat, obligarea pârâtei la plata redevenței de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la evacuarea efectivă a terenului; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că între cele două părți au existat relații contractuale derulate în baza contractului de concesiune nr 5592/29.05.2008; pârâta a refuzat plata datoriilor restante cu toate că a rămas în continuare în posesia terenului.

În drept au fost invocate disp art 1350, art 1516, art 1518, art 1530 și art 1531 cod civil.

În dovedire, a depus înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare la 11.09.2020 ( f 29) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția de neexecutare a contractului, solicitând pe fond respingerea cererii.

În motivare a arătat faptul că reclamanta nu a predat terenul care a făcut obiectul contractului, nerespectându-și obligațiile contractuale, modificând amplasamentul inițial al terenului.

În dovedire a invocat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială.

În drept a invocat disp art 1556 cod civil.

La data de 21.10.2020 reclamanta a formulat precizări, prin care solicită constatarea încetării contractului cu data de 29.05.2018- data expirării perioadei contractuale, solicitând sumele indicate inițial ca fiind din redevențe, de după încetarea contractului, cu titlul de daune-interese.

La termenul din 17.12.2020 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a calificat excepția de neexecutare a contractului ca fiind o apărare de fond.

La termenul din 04.02.2021, la cererea pârâtei instanța a amânat pronunțarea pentru ca aceasta să depună concluzii scrise. Până la momentul pronunţării, la dosar nu au fost depuse concluzii scrise de părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, la data de 29.05.2008 între părți a fost încheiat contractul de concesiune nr 5592, ( f 11) având ca obiect cedarea în concesiune a terenului în suprafață de 435 mp situat în AA, ….., cu destinația depozit de materiale.

Conform contractului, terenul se învecinează la N cu str ……., la E cu teren din domeniul privat al orașului ……. Terenul a fost identificat conform schiței anexă la contract și a caietului de sarcini, care însă nu au fost depuse la dosarul cauzei de către nici una dintre părți.

Conform art 2 din contract, acesta s-a încheieat pentru o durată de 10 ani, începând cu 29.05.2008 iar conform art 7 pct 6, la încetarea contractului prin ajungere la termen concesionarul este obligat să restituie concedentului bunurile de retur- respectiv terenul de 435 mp.

La aceeași dată ( 29.05.2008) a fost încheiat Procesul-verbal predare amplasament ( f 14), semnat de ambele părți, amplasamentul materializându-se în teren prin repere vizibile.

Pârâta a afirmat faptul că reclamanta a schimbat amplasamentul inițial, refuzând orice cooperare ulterioară cu privire la acest aspect. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că nu datorează redevențe din moment ce reclamanta nu a respectat contractul.

La data de 14.12.2016 pârâta a emis o adresă către reclamantă prin care a solicitat eliberarea schiței prevăzute în contractul de concesiune încheiat în 2008, menționând faptul că la momentul primirii terenului nu a primit și schița terenului ( f 36).

La data de 13.01.2017, reclamanta răspunde solicitării pârâtei, afirmând faptul că schița s-a transmis odată cu emiterea contractului, arătând în același timp și că pârâta administrează terenul și plătește redevența ( f 37).

Analizând planul de amplasament și delimitare a imobilului cu nr cadastral 52324 ( f 30), comparativ cu indicațiile din contractul de concesiune cu privire la amplasarea terenului, instanța reține faptul că terenul care face obiectul contractului dintre cele două părți este cel indicat ca fiind Lotul II; acesta este singura variantă posibilă pentru ca un teren din amplasamentul indicat să se învecineze cu …., râul Bicaz și o altă suprafață de teren aparținând …...

În concluzie, instanța apreciază faptul că la momentul la care părțile s-au deplasat la fața locului unde a fost încheiat procesul-verbal de predare a amplasamentului, pârâta era imposibil a se fi aflat în eroare cu privire la limitele terenului, cel puțin cu privire la 3 din cele 4 laturi care au limitări vizibile …..

Având în vedere că pârâta nu a dovedit în fața instanței faptul că reclamanta nu a predat în concesiune o altă suprafață de teren decât cea indicată în contract, instanța respinge apărările făcute de aceasta cu privire la pretinsa neexecutare a contractului din partea reclamantei.

În drept, instanţa reţine incidenţa disp. art. 1270 alin. 1 C.civ. care prevăd că „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.

Conform art. 1516 alin. 1 din acelaşi act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. În temeiul art. 1516 alin. 2 pct. 1 C.civ., atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei.

 Principiul pacta sunt servanda se fundamentează pe necesitatea asigurării unei stabilităţi a raporturilor juridice în condiţiile existenţei libertăţii contractuale. Astfel, părţile sunt libere să încheie acte juridice cu condiţia să nu contravină legii, însă, odată exprimată şi concretizată voinţa, clauzele trebuie respectate întocmai cum au fost prevăzute deoarece convenţia este plasată într-un context juridic, economic şi social cu ample implicaţii asupra multitudinii raporturilor juridice.

Instanța reține faptul că, deşi pârâta şi-a însuşit contractul, aceasta nu a adus nicio dovadă a plăţii debitului şi nu a contestat cuantumul acestuia.

În conformitate cu art. 1350 alin. (2) C. civ., atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Analizând instituția răspunderii civile contractuale, ceea ce trebuie să fie reținut pentru a fi angajată răspunderea este culpa debitorului. Obligația de a răspunde pentru prejudiciile ce au fost cauzate datorită neexecutării contractuale este legată de neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate. Prin urmare, răspunderea contractuală nu-și va găsi aplicabilitatea atunci când există o neexecutare justificabilă a contractului. Astfel, pe tărâmul acestei răspunderi, gradele culpei, de principiu, nu au vreo relevanță, decât în anumite contracte.

În materie contractuală, vinovăția este apreciată ca fiind o condiție esențială, distinctă și absolut necesară, precis delimitată în structura răspunderii civile contractuale. Dovada acesteia este realizată prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor asumate. Astfel, analizând comparativ cele două forme ale răspunderii civile, observăm cum, atât în cadrul răspunderii civile delictuale, cât și în cadrul răspunderii civile contractuale, vinovăția are aceeași natură, reprezentând în ambele cazuri o atitudine psihică a autorului față de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Prin urmare, la fel ca și în cazul răspunderii delictuale, care este eminamente subiectivă, și răspunderea contractuală trebuie fundamentată pe o conduită culpabilă a persoanei responsabile de neexecutarea obligațiilor asumate prin contract

Astfel, în cazul obligațiilor de rezultat, culpa debitorului este prezumată relativ și operează de îndată ce creditorul face dovada că debitorul nu a obținut rezultatul la care s-a obligat. Nerealizarea scopului urmărit constituie faptul vecin și conex, din existența căruia legea prezumă culpa debitorului. Prin urmare, creditorul nu este ținut să probeze culpa debitorului.

În materia contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare sau de executare cu întârziere ori necorespunzătoare a obligației, debitorul obligației trebuie să facă dovada cauzei străine pentru a fi exonerat de răspundere.

Prejudiciul reprezintă consecinţele păgubitoare, patrimoniale şi nepatrimoniale, suportate de către creditor ca efect al neexeeutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere de către debitor a obligaţiei asumate prin contract.

Cât priveşte sarcina probei neexecutării, respectiv executării necorespunzătoare ori cu întârziere, în cazul obligaţiilor de a da şi de a face, creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei, iar apoi neexecutarea se prezumă.

Astfel, conform contractelor încheiate între părți, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea redevenţei convenite.

Instanţa constată faptul că durata contractului încheiat de părţi a expirat la 29.05.2018, motiv pentru care pârâta datorează redevenţă doar până la acea dată.

Conform Somaţiei din 02.07.2020, instanţa constată faptul că reclamanta a calculat redevenţe inclusiv pentru anul 2020, motiv pentru care instanţa va proceda la recalcularea valorii redevenţei datorate pentru intervalul de timp 2016-mai 2018. În concluzie, valoarea redevenţei pentru perioada 2016-2017 rămâne cea indicată în somaţie, însă pentru anul 2018 valoarea se va reduce corespunzător pentru o durată de 5 luni, având în vedere expirarea contractului, suma rezultată fiind de 16 171,94 lei.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantă și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 16 171,94 lei cu titlu de debit şi penalităţi, calculate până la 02.07.2020.

Conform art 1535 cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau în cuantumul legal.

Având în vedere faptul că părțile au convenit în contract o penalitate de 0,1 % pe zi de întârziere la data scadenței, instanța va obliga pârâta și la plata acestei penalități. Raportat la faptul că reclamanta a calculat penalităţi pentru redevenţă, până la 02.07.2020, instanţa va obliga pârâta la plata daunelor moratorii raportate la debitul principal, datorate de la data de 02.07.2020 şi până la achitarea integrală a debitului principal.

Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la achitarea unor daune interese cuantificabile la valoarea redevenţei precizate în contract, instanţa îl apreciază ca fiind întemeiat. Astfel, pârâta nu a susţinut şi nici dovedit faptul că ar fi restituit terenul reclamantei la data încetării contractului, aceasta păstrând folosinţa imobilului prejudiciind astfel reclamanta de atributul dreptului de proprietate.

În contractul încheiat, părţile nu au convenit cuantumul daunelor interese moratorii, datorate în caz de nerestituire a bunului la finalul contractului. În acelaşi timp, nu s-a precizat nici faptul că debitorul se află de drept în întârziere la împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului.

Instanţa constată faptul că debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la restituirea bunului. În acelaşi timp, reclamanta nu a dovedit notificarea scrisă a pârâtei cu privire la restituirea bunului, ci numai notificări de plată a redevenţei.

În concluzie, instanţa constată că pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la restituirea bunului, la momentul formulării cererii de chemare în judeată, acesta fiind momentul de la care pârâta datorează daune interese moratorii.

Raportat la disp art 1536-1537 cod civil, instanţa constată faptul că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligaţiei pârâte de a restitui bunul. În consecinţă, instanţa va obliga pârâta la plata daunelor interese moratorii în cuantum egal cu dobânda legală calculată la valoarea redevenţei pe care aceasta trebuia să o plătească reclamantei, beneficiul nerealizat de aceasta  constatând în în emolumentul folosinței bunului pentru care se datorează dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației pârâtei (daune-interese moratorii, căci întârzierea executării l-a împiedicat pe reclamant să își realizeze beneficiul rezultând din folosința bunului).

Având în vedere faptul că raporturile contractuale dintre cele două părţi au încetat, iar pârâta ocupă fără un titlu legal imobilul proprietatea oraşului Bicaz, instanţa va admite şi capătul de cerere privitor la evacuare şi va dispune evacuarea pârâtei, cu obligarea acesteia la predarea terenului care a făcut obiectul contractului de concesiune.

Cu privire la solicitarea de cheltuieli de judecată, instanța reține faptul că reclamanta nu a făcut dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AA reprezentată legal prin Primar BB, cu sediul în Bicaz, str.Barajului, nr.4, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâta BB, cu sediul în …, ….,, astfel cum a fost precizată.

 Dispune evacuarea pârâtei, cu obligarea acesteia la predarea terenului care a făcut obiectul contractului de concesiune.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sume de ….. lei cu titlu de debit redevenţe şi penalităţi, calculate până la 02.07.2020.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a daunelor moratorii (0,1 % pe zi de întârziere ) raportate la debitul principal, datorate de la data de 02.07.2020 şi până la achitarea integrală a debitului principal.

Obligă pârâta la plata cătr reclamantă a daunelor interese moratorii în cuantum egal cu dobânda legală calculată la valoarea redevenţei pe care aceasta trebuia să o plătească reclamantei în baza contractului; daunele interese moratorii se datorează începând cu data cererii de chemare în judecată din prezenta cauză ( 30.07.2020) şi până la restituirea terenului.

Ia act că nu s-au efectuat cheltuieli în dosar.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi  ….

Domenii speta

Spete similare