Proxenetism, prev. de art.213 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. 1749/P/2015 din 15.06.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a fost trimis in judecată inculpatul  O.L. pentru  săvârşirea  infracţiunii  de proxenetism, prevăzută de art.213 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal.

Date privind desfășurarea urmăririi penale:

Ca şi situaţie de fapt, organele de urmărire penală au reţinut în sarcina inculpatului că, în perioada martie 2012 – martie 2017 a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către S.S.A. (în total sumele de 253.881,87 lei şi 5.037,02 euro), înlesnindu-i totodată acesteia practicarea prostituţiei.

 În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace de probă: (..)

Referitor la actele de urmărire penală(...)

În procedura de cameră preliminară, nu au fost formulate cereri și excepții, iar judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheierea din data de 16.09.2020, competenţa Judecătoriei Brăila, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul cu nr. 1749/P/2015 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpatul O.L. pentru săvârşirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal.

În faza de judecată,

Inculpatul a fost asistat de apărători aleşi, (...)

La termenul din 15.02.2021, instanţa a dat citire actului de sesizare, iar inculpatul, prin apărător ales, a precizat că recunoaşte acţiunile prezumtiv ilicite imputate de acuzare, respectiv de a primi banii şi de a o conduce pe concubina sa la aeroport în vederea plecării în Elveţia, în schimb contestă destinaţia exclusivă a sumelor de bani imputate de acuzare, nefiind dumnealui exclusiv destinatarul tuturor banilor. În concluzie,  a precizat că inculpatul nu solicită aplicarea procedurii simplificate şi solicită să fie judecat şi audiat pe dreptul comun.

La termenul din 15.02.2021 a fost audiat inculpatul O.L.

La acelaşi termen au fost puse în discuţia părţilor probele. Inculpatul, prin apărători aleşi a precizat că nu contestă probele administrate la urmărirea penală, solicitând administrarea probei testimoniale un martor din cei patru martori audiaţi, respectiv martora S.S.A., şi audierea unui martor care nu a fost audiat la urmărirea penală, respectiv P.C. De asemenea, a solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul din 15.03.2021 a fost audiată martora P.C.

La termenul din 19.04.2021 a fost audiată martora Şchiaua Ştefania Alexandra.(fila 47 dosar).

Au fost depuse înscrisuri cu privire la activitatea desfăşurată de martora S.S.A.

La termenul din 19.04.2021, inculpatul, prin apărător ales a invocat excepţia nulităţii declaraţiei martorei S.S.A. din cursul urmăririi penale, întrucât pe baza acestei declaraţii a fost formulată învinuirea, iar declaraţia a fost consemnată fără a i se aduce la cunoştinţă dispoziţiile art. 117 Cod procedură penală, care fuseseră declarate neconstituţionale prin decizia nr. 562/2017. S-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a convorbirilor telefonice interceptate pe vechiul Cod de procedură penală unde se arată în mod expres că procurorul este organul de urmărire penală care trebuie să pună în executare interceptările sau organul de cercetare  penală prin delegare. Arată că din actele de la dosar nu rezultă că procurorul este cel care a realizat interceptarea, astfel încât ne află în situaţia prevăzută de art. 281 cpp, respectiv lipsa procurorului la efectuarea unui act de urmărire penală echivalează cu nulitatea absolută. Arată că la dosar ar fi trebuit să existe două tipuri de procese verbale, dar ordonanţa de delegare reprezintă doar un tip de proces verbal, astfel că lipseşte actul procedural penal  pe baza căruia să se stabilească cine a fost organul de urmărire penală care a pus în executare mandatul de supraveghere tehnică dispusă de judecătorul de drepturi  şi libertăţi.

În susţinerea argumentelor sale, inculpatul, prin apărător ales, a depus şi concluzii scrise

Prin încheierea de şedinţă din 07.05.2021, instanţa a respis ca inadmisibilă cererea inculpatului O.L., prin apărători aleşi de constatare a nulităţii: autorizaţiei nr. a Judecătoriei Brăila, pentru nerespectarea condiţiilor de  legalitate prev. de art. 91 ind. 1 Cod procedură penală 1969 ; a punerii în executare a autorizaţiei nr., sub incidenţa prevederilor art. 197 alin 2 Cod procedură penală 1969, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la participarea procurorului; a proceselor verbale din 04.09.2016, 18.10.2016, 03.12.2016, 14-15.12.2016 şi 30.04.2020, întocmite urmare a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr., nr., nr. şi, emise de Judecătoria Brăila; şi a declaraţiei martorei S.S.A., în condiţiile Deciziei CCR nr. 562/19.09.2017 .

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că:

Cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii absolute a autorizaţiei nr. a Judecătoriei Brăila, pentru nerespectarea condiţiilor de legalitate prev. de art. 91 ind. 1 Cod procedură penală 1969 (întrucât infracţiunea pentru care se efectua urmărirea penală era una urmăribilă la plângere prealabilă, şi nu din oficiu, cum ar fi impus revederile art. 91 ind. 1 alin 1 Cod procedură penală 1969), instanţa consideră că motivul invocat de inculpat nu se circumscrie unei nulităţi absolute (neregăsindu-se în niciunul din cazurile de nulitate absolută prev. de art. 281 alin 1 Cod procedură penală), ci doar, cel mult al unei nulităţi relative, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 282 alin 2 Cod procedură penală.

Cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii absolute a punerii în executare a autorizaţiei nr., sub incidenţa prevederilor art. 197 alin 2 Cod procedură penală 1969, întrucât ar fi fost  încălcate dispoziţiile referitoare la participarea procurorului, instanţa apreciază că motivul invocat de inculpat (respectiv încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului) nu se aplică procedurii reglementate de dispoziţiile art. 91 ind. 2 Cod procedură penală 1969.

Rolul Ministerului Public în activitatea judiciară este reglementat de art. 131 Constituţie.

Dispoziţiile constituţionale instituie atribuţii cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau prin legi ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general şi public sunt prevăzute în  art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului", iar, potrivit dispoziţiilor art. 351 şi art. 363 din Codul de procedură penală, judecata se desfăşoară oral, nemijlocit şi contradictoriu, la ea participând, în mod obligatoriu, procurorul care exercită un rol activ, în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale, putând formula motivat cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.

Din analiza dispoziţiilor legale la care am făcut trimitere mai sus, rezultă că atunci când se vorbeşte de o participare a procurorului sunt avute în vedere şedinţele de judecată, pe de o parte, iar pe de altă parte, la a lua parte la efectuarea unor acte de procedură atunci când legea prevede în mod expres.

Art. 91 ind. 2 Cod procedură penală 1969, „procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prev. de art. 91 ind. 1 ...” nu se circumscrie noţiunii de „participare a procurorului” , ci se circumscrie atribuţiei de efectuare a urmăriri penală, atribuţie prev. în art. 63 lit. a din Legea nr. 304/2004, art. 56 Cod procedură penală.

Procedând la verificarea proceselor verbale existente la filele 54-80 dosar de urmărire penală, instanţa constată că acestea sunt întocmite de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Brăila şi certificate de procuror, în condiţiile art. 91 ind. 3 Cod procedură penală 1968.

În concluzie, instanţa constată că motivul invocat de inculpat nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută prev. de art. 281 Cod procedură penală (art. 197 alin 2 Cod procedură penală 1969).

Cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii absolute a proceselor verbale din 04.09.2016, 18.10.2016, 03.12.2016, 14-15.12.2016 şi 30.04.2020, întocmite urmare a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr., nr., nr. şi, emise de Judecătoria Brăila, pe motiv că nu rezultă ce organ al statului a pus în executare mandatele de supraveghere tehnică, atât timp cât lipsesc procesele verbale prevăzute la art. 143 alin 1 Cod procedură penală, instanţa constată următoarele:

Potrivit art. 142 alin 1 Cod procedură penală, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie executată de organeul de cercetarepenală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.

Potrivit art. 143 alin 1 Cod procedură penală, procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea sau localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum şi, după caz, data şi ora la care a început activitatea de supraveghere şi data şi ora la care s-a încheiat.

Mandatul de supraveghere tehnică nr. a fost identificat la fila 157.

Pentru Mandatul de supraveghere tehnică nr., procurorul a emis Ordonanţa de delegare din 15.04.2016, pentru consemnarea rezultatelor activităţilor (fila 225) şi a emis Ordonanţa din 15.04.2016 prin care a dispus punerea în executare a mandatului de către IPJ Brăila, Serviciul de Investigaţii Criminale şi Direcţia de Operaţiuni Speciale- Serviciul de Operaţiuni Speciale Brăila (fila 226).

Procesele verbale în care au fost consemnate rezultatele activităţilor desfăşurate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr., se regăsesc la filele 160-177 dosar up şi sunt certificate pentru autenticitate  de către procuror, potrivit art. 143 alin 4 Cod procedură penală.

Mandatul de supraveghere tehnică nr. a fost identificat la fila 178 .

Pentru Mandatul de supraveghere tehnică nr., procurorul a emis Ordonanţa de delegare din 28.04.2016, pentru consemnarea rezultatelor activităţilor (fila 227) şi a emis Ordonanţa din 28.04.2016 prin care a dispus punerea în executare a mandatului de către IPJ Brăila, Serviciul de Investigaţii Criminale şi Direcţia de Operaţiuni Speciale- Serviciul de Operaţiuni Speciale Brăila (fila 228).

Procesele verbale în care au fost consemnate rezultatele activităţilor desfăşurate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr., se regăsesc la filele 181-192 dosar up şi sunt certificate pentru autenticitate  de către procuror, potrivit art. 143 alin 4 Cod procedură penală.

Mandatul de supraveghere tehnică nr. a fost identificat la fila 193.

Pentru Mandatul de supraveghere tehnică nr., procurorul a emis Ordonanţa de delegare din 12.05.2016, pentru consemnarea rezultatelor activităţilor (fila 22229) şi a emis Ordonanţa din 12.05.2016 prin care a dispus punerea în executare a mandatului de către IPJ Brăila, Serviciul de Investigaţii Criminale şi Direcţia de Operaţiuni Speciale- Serviciul de Operaţiuni Speciale Brăila (fila 230).

Procesele verbale în care au fost consemnate rezultatele activităţilor desfăşurate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr., se regăsesc la filele 196-200 dosar up şi sunt certificate pentru autenticitate  de către procuror, potrivit art. 143 alin 4 Cod procedură penală.

Mandatul de supraveghere tehnică nr. a fost identificat la fila 206.

Pentru Mandatul de supraveghere tehnică nr., procurorul a emis Ordonanţa de delegare din 13.06.2016, pentru consemnarea rezultatelor activităţilor (fila 233) şi a emis Ordonanţa din 13.06.2018 prin care a dispus punerea în executare a mandatului de către IPJ Brăila, Serviciul de Investigaţii Criminale şi Direcţia de Operaţiuni Speciale- Serviciul de Operaţiuni Speciale Brăila (fila 233).

Procesele verbale în care au fost consemnate rezultatele activităţilor desfăşurate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr., se regăsesc la filele 209-213 dosar up şi sunt certificate pentru autenticitate  de către procuror, potrivit art. 143 alin 4 Cod procedură penală.

Prin Decizia nr. 51/16.02.2016 Curtea Constituţionala a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 190/14.03.2016.

Mandatele de supraveghere tehnică la care am făcut referire mai sus, au fost emise după publicarea deciziei nr. 51/2016 în Monitorul Oficial.

Instanţa nu identifică niciun motiv de nulitate absolută a proceselor verbale din 04.09.2016, 18.10.2016, 03.12.2016, 14-15.12.2016 şi 30.04.2020 (identificate la filele menţionate mai sus) întocmite urmare a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr., nr., nr. şi, emise de Judecătoria Brăila.

În situaţia în care punerea în executare a autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a altor comunicări, precum şi consemnarea rezultatului acestor activităţi nu sunt realizate de către procuror  sau de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ci de către un organ fără atribuţii de urmărire/cercetare penală, ar fi fost încălcate normele de competenţă materială şi funcţională fapt ce ar fi atras nulitatea absolută  în conformitate cu prevederile art. 281/ alin 1 lit. b Cod procedură penală, în forma stabilită ca fiind conformă cu legea fundamentală prin Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale. (prin aceasta din urmă s-a stabilit că soluţia legislativă cuprinsă în art. 281 alin 1 lit. b Cod procedură penală care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei  a organului de urmărire penală, este neconstituţională)

Chiar şi în condiţiile în care ar fi lipsit procesele verbale prev. de art. 142 alin 1 Cod procedură penală, aspectul ar fi atras doar nulitatea relativă, iar în faza de judecată, invocarea acestei nulităţi devine inadmisibilă în condiţiile art. 282 alin 4 lit. a) Cod procedură penală.

Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la solicitarea de a constata nulităţii relative a declaraţiei martorei S.S.A., în condiţiile Deciziei CCR nr. 562/19.09.2017.

Ca urmare a deciziei Curţii constituţionale nr. 802/05.12.2017, probele validate de judecătorul de cameră preliminară  pot forma obiectul unei noi examinări, însă numai în ceea ce priveşte practicile, metodele, procedeele folosite de organele de anchetă pentru strângerea lor, întrucât încălcarea interdicţiei categorice a legii în obţinerea probelor printr-o procedură nelegală sau neloială atrage nulitatea absolută a actelor procedurale şi procesuale  prin care au fost administrate, în condiţiile în care vătămarea adusă procesului penal nu poate fi acoperită , fiind prezumată de drept.

Altfel spus, în cursul judecăţii nu mai pot fi invocate încălcari ale prescripţiilor procedurale  de administrare a probelor, ci doar acele vicii determinate de utilizarea unor metode nelegale de obţinere a acestora, proceduri care, fiind interzise în mod imperativ de lege, justifică, ulterior depăşirii fazei de cameră preliminară, competenţa instanţţelor de a examina respectivele aspecte.

La termenul din 28.06.2021, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, având ca obiectiv determinarea valorii anuale a coşului minim de consum, pentru un trai decent, pentru familia inculpatului , trei adulţi şi un copil, pentru perioada martie 2012-martie 2017.

Solicitarea a fost respinsă prin încheierea din 30.06.2021.

La termenul din 18.10.2021, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat, ca prin intermediul unei cereri de asistenţă judiciară în materie penală, autorităţile din Elveţia să precizeze „dacă, în legea penală elveţiană, constituie infracţiune fapta unei persoane de a obţine foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei în mod legal”, justificând solicitarea pe principiile teritorialităţii şi personalităţii legii penale, statuate prin art. 8-9 Cod penal.

Prin încheierea de şedinţă din 22.10.2021, instanţa a respins administrarea probei, potrivit art. 100 alin 4 lit. a Cod procedură penală.

Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: 

 Pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila se efectuau cercetări cu privire la infracţiuni de proxenetism săvârşite de numitul A.C., iar din cercetări a rezultat că numita S.S.A. a trimis din diverse tări UE sume de bani către O.L. şi L. A.M.

Astfel, prin ordonanţa nr. 142/P/2013 din 30.03.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus disjungerea şi declinarea competenţei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila cu nr., fiind începută urmărirea penală in rem pentru art. 213 alin 1 Cod penal, la data de 15.04.2015.

La data de 17.08.2017 a fost audiată în calitate de martor numita S.S.A., din declaraţia sa rezultând faptul că, începând din anul 2010 a început o relaţie cu inculpatul O.L., locuind împreună cu acesta în apartamentul deţinut de mama martorei, P.C.. În acelaşi apartament cei doi concubini (martora S.S.A. şi inculpatul) au locuit împreună cu martora P.C., şi ulterior cu fiica lor, minora O.S.B.

În cursul anului 2010, martora SSA a mers în Germania pentru a găsi un loc de muncă, însă a revenit în ţară după scurt timp.

În anul 2012, şi-a căutat de lucru pe internet, găsind astfel, în Elveţia „o casă denumită Artemis, cu profil masaj erotic”. Martora a fost acceptată, astfel că aceasta declară că s-a deplasat  în Elveţia unde a început să lucreze ca meseuză. Totodată, prin acest mod racola diferiţi clienţi cu care practica prostituţia pe diferite sume de bani. Astfel, din anul 2012 şi până în prezent, merge periodic şi lucrează în Elveţia, de obicei merge o lună, după care revine o lună în ţară.

Cu privire la sumele de bani obţinute din practicarea activităţii de prostituţie, martora SSA a declarat că obţine lunar sume cuprinse între 5000 şi 6 000 euro.

„De obicei, după ce ajung în Elveţia, trimit sume de bani, cuprinse între 2500-3000 euro prin mijloace de transfer bancar, pe numele concubinului meu, O.L., pe care acesta le cheltuie pentru tratamentul medicamentos al mamei mele care suferă de mai multe boli, pentru întreţinerea fiicei noastre minore, plata utilităţilor la adresa mea de domiciliu. Diferenţa de bani care îmi rămân, îi strâng şi îi aduc personal în ţară unde îi cheltui împreună cu toată familia mea, respectiv concubinul meu, fiica noastră şi mama mea.”

Martora a mai declarat că inculpatul nu are loc de muncă, iar singurul său venit sunt banii pe care ea îi trimite din Elveţia.

Fiind întrebată expres dacă inculpatul a determinat-o pe martoră să practice prostituţia, aceasta a negat, precizând că merge în Elveţia de bună voie.

Întrucât din cercetări a rezultat că martora SSA a trimis, în anul 2014, sume de bani şi pe numele martorului MLA, s-a procedat la audierea acestuia din urmă, declaraţie din care a rezultat că martorul îi cunoaşte pe cei doi concubini din copilărie, cunoştea că martora SSA practică prostituţia în străinătate, iar inculpatul l-a rugat să accepte ca martora SSA să trimită mai multe sume de bani pe numele martorului, întrucât contul inculpatului era blocat. Martorul a acceptat solicitarea :”am fost de acord, fapt pentru care am primit de trei ori de la SSA, prin serviciul de transfer bancar Western Union, sume de bani cuprinse între 3000 lei şi 5100 lei, în total aproximativ 13.000 lei.”. Martorul mai declară că banii îi dădea toţi inculpatului, iar acesta  folosea o parte pentru achitarea datoriilor, dar uneori juca şi la aparatele de noroc.

În perioada anilor 2014-2015, martorul a însoţit pe inculpat la aeropoprtul Otopeni pentru a o conduce pe martora SSA care pleca cu avionul în Elveţia. “Din câte mi-a povestit O., am înţeles că acesta i-a facilitat practicarea prostituţiei numitei SSA, asigurându-i transportul  şi alte lucruri în scopul de a obţine sume de bani din prostituţie”. Martorul a mai declarant că inculpatul nu avea loc de muncă, astfel că sursa sa de venit erau banii primiţi de ma martora SSA.

În cadrul cercetărilor din cursul urmăririi penale, a fost audiat şi martorul A.C., din declaraţia acestuia rezultând că este  naşul de botez al fetiţei inculpatului O.L. şi a martorei SSA. Martorul a declarat că şi acesta cunoştea despre ocupaţia celei din urmă, şi anume că practică prostituţia în Elveţia, în aceeaşi încăpere cu fosta lui concubină, AV şi că martora SSA îi trimitea bani inculpatului OL. Despre inculpatul OL a declarat martorul că acesta cunoştea foarte bine cu ce se ocupa concubina lui în Elveţia şi că el nu avea niciun loc de muncă, singurul lui venit fiind banii obţinuţi de martora SSA din practicarea prostituţiei.

A mai  relatat acest martor şi despre episodul când numita SSA trebuia să plece împreună cu fosta lui concubină, AV, în Elveţia şi că, din cauza faptului că îşi pierduse cartea de identitate, SSA a trebuit să mai rămână câteva zile în ţară pentru a rezolva problema cu eliberarea la urgenţă a unui nou act de identitate şi abia apoi a putut să meargă şi ea în Elveţia să practice prostituţia în acelaşi loc ca şi AV, toate aceste aspecte fiindu-i cunoscute prin prisma discuţiilor telefonice pe care el le-a avut cu inculpatul OL.

Tot în urma discuţiilor telefonice purtate cu inculpatul, a confirmat martorul AC că OL primea bani de la concubina lui prin transfer bancar, fără a cunoaşte cu exactitate sumele.

În finalul declaraţiei, martorul a precizat că, din câte cunoaşte el, inculpatul OL ar fi „aranjat concubinei sale să plece în Elveţia şi să practice prostituţia într-o casă de toleranţă”.

De precizat este faptul că acest martor a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate prin sentinţa nr. a Tribunalului Brăila, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, fapte din perioada 2002-2003.

De asemenea, acelaşi martor a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate şi prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei Brăila, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, fapte din perioada 2012-2015,

Tot în cursul urmăririi penale a fost identificată şi audiată martora PVM (filele 35,36, vol.1) aceasta declarând  că, în luna martie 2016 l-a cunoscut pe inculpatul OL la discoteca Rebel din Chiscani, judeţul Brăila, ocazie cu care au făcut schimb de numere de telefon, întâlnindu-se de mai multe ori cu inculpatul, împrejurări în care a aflat că acesta are o relaţie cu o persoană Flori, cu care are un copil minor (o fetiţă) şi că Flori merge periodic în străinătate. Martora a declarat că  inculpatul nu i-a spus nici cu ce se ocupă Flori, respectiv dacă practică aceasta practică prostituţia şi nici dacă a primit de la aceasta sume de bani.

A arătat martora că, de fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul OL, acesta venea cu un autoturism marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare BR-08-ETY, despre care a înţeles de la inculpat că este al lui.

La data de 21.08.2017 numitului OL i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de suspect, drepturile şi obligaţii pe pe car ele are, ocazie cu care persoana în cauză a declarat că va da declaraţie în prezenţa apărătorului ales.

La data de 22.08.2017, numitul OL, în prezenta apărătorului ales, , a declarat că nu dă declaraţii până nu va studia dosarul de urmărire penală. (fila 40).

La data de 18.10.2017, numitului OL i s-a adus la cunoştinţă calitatea de inculpat, drepturile şi obligaţiile pe pe care le are, iar acesta a refuzat să facă vreo declaraţie până când nu va studia dosarul de urmărire penală. (fila 41).

La data de 04.01.2018, inculpatului, în prezenţa apărătorului ales i s-a adus la cunoştinţă schimbarea de încadrare juridică, ocazie cu care inculpatul a susţinut că nu are nimic de declarat (fila 43).

În cursul urmăririi penale au fost încuviinţate măsuri de supraveghere tehnică constând în interceptarea convorbirilor telefonice purtate de pe terminalele folosite de către inculpatul OL (cu precizarea că acest inculpat a deţinut şi a folosit mai multe nr. de telefon), precum şi de concubina acestuia, martora SSA.

În cadrul cercetării judecătoreşti, după punerea în discuţia părţilor a probelor solicitate, a fost audiat inculpatul OL şi martorii SSA (concubina inculpatului) şi PC (mama martorei SSA).

Din declaraţia inculpatului OL rezultă următoarele aspecte:

„Recunosc situația de fapt în totalitate așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, însă nu sunt de acord cu aspectele referitoare la destinația sumelor de bani. Este adevărat că sumele de bani despre care se face vorbire în rechizitoriu , respectiv 253881,87 lei și 5037,02 euro au fost obținuţi de către SSA în urma practicării prostituției și mi-au fost trimiși mie în mare parte prin serviciile bancare.

Însă acești bani nu erau destinați pentru folosința mea exclusivă, ci pentru a fi folosiți în casă, în familie. Menționez că în luna martie 2012 când SSA a început să practice prostituția în străinătate, copilul pe care îl aveam cu aceasta a rămas în îngrijirea mea. Eu, copilul și mama numitei SSA, respectiv PC, locuiam în același apartament. Banii pe care îi primeam de la SSA îi foloseam pentru întreținerea întregii familii. În perioada 2012-2017 eu nu am fost angajat cu forme legale, însă îmi mai ajutam părinții care au o fermă la țară.

Știam că SSA practică prostituția, însă aceasta este o activitate legală în Elveția. A existat o înțelegere între mine și SSA ca banii pe care mi-i trimite să-i folosesc pentru întreținerea mea, a copilului și a mamei ei.”

Inculpatul mai susţine că, trăieşte în concubinaj cu martora din anul 2010, că iniţiativa practicării prostituţiei a aparţinut martorei (iar cu privire la acest aspect nu a fost de acord, dar nici nu s-a putut opune),  în perioada 2014-2015 a achiziţionat un autoturism în valoare de 3000 euro pe care l-a înmatriculat pe numele mamei inculpatului, „la sugestia concubinei sale”.

Cu privire la mijloacele financiare necesare pentru întreţinere proprie, din declaraţia inculpatului rezultă următoarele aspecte:

-Nu a fost angajat în muncă  în perioada 2012-2017

-A fost ajutat de părinţii săi care au o fermă la ţară

-„Cheltuiam și eu în interesul meu personal din banii pe care mi-i trimitea concubina, dar nu pot aprecia cam cât anume”

Din declaraţia martorei PC rezultă că aceasta este propritara imobilului în care locuieşte cu fiica sa, nepoata şi inculpatul, încă de la începutul relaţiei de concubinaj dintre fiica sa şi inculpat.

Martora mai susţine :Am o relație foarte bună cu ginerele meu, are grijă de mine și de nepoata mea. Din câte știu, acesta lucrează la magazinul mamei sale pe care o ajută , însă nu știu dacă are întocmite forme legale. Știu că atunci când are câte un ban, inculpatul vine și mi-l dă, iar eu am grijă să îi pun deoparte. Cu mult timp in urmă, dar nu pot preciza cand, fiica mea a plecat în străinătate la lucru. Nu cunosc ce anume lucra fiica mea acolo, nu m-a interesat acest aspect, nu am discutat bici cu ea și nici cu ginerele meu. Cat a fost fiica mea plecată, eu am rămas acasă cu inculpatul și cu fiica sa, nepoata mea. Împreună ne-am ocupat de creșterea copilului. Știu că primea bani de la fiica mea din străinătate, iar banii mi-i dădea mie să îi pun deoparte. Deoarece au fost necesare unele reparații la casă, acestea au fost efectuate cu ajutorul inculpatului, s-au înlocuit geamuri, s-a pus centrală, a zugrăvit apartamentul , a pus parchet, toate acestea din banii pe care mi-i dădea să îi pun deoparte.”

În ceea ce priveşte autoturismul achiziţionat de inculpat, martora PC precizează că a fost din banii  daţi de părinţii inculpatului, întrucât „inculpatul este singur la părinţi”.

A mai precizat martora că are o pensie de 1200 lei, însă are diverse probleme de sănătate, a fost internată în spital ocazie cu care a cheltuit în jur de 2000 euro, întreţinerea copilului se ridică la suma de 1500 lei lunar, iar cheltuielile cu întreţinerea în jur de 1000 lei lunar.

Martora SSA a fost audiată în cadrul cercetării judecătoreşti, ocazie cu care aceasta a precizat că îşi menţine declaraţiile pe car ele-a dat în cursul urmăririi penale, în sensul că practică prostituţia din anul 2011-2012 în Elveţia şi că, la început, inculpatul nu a fost de acord cu această îndeletnicire a martorei.

Martora afirmă că: Pe lună câștigam între 4000-6000 euro, fără să fie o sumă fixă, iar o parte din bani îi trimiteam în țară pe numele inculpatului. Discutam cu inculpatul la telefon cu privire la destinația banilor pe care îi trimiteam, cheltuielile casei, medicamentele mamei mele, bani pentru copil. Din discuțiile pe care le aveam ulterior și cu mama mea, puteam verifica dacă banii pe care îi trimiteam erau utilizați în scopul stabilit cu inculpatul.

Nu cunosc dacă inculpatul a folosit din banii trimiși și pentru anumite nevoi personale ale sale. Parte din banii pe care îi trimiteam, inculpatul îi dădea mamei mele.

Martora susţine că din proprie inițiativă trimitea acești bani și nu i se cereau de către inculpat sau altcineva. A considerat că trebuie să trimită bani pentru familie, iar familia sa este reprezentată de mama, copil și concubin, respectiv inculpatul. Inculpatul a cunoscut că în perioada 2012-2017,  practica prostituția și că banii provin din această activitate.

Martora declară că a stabilit cu inculpatul ca în perioada în care ea este plecată, el să aibă grijă de tot ce înseamnă copil, mamă și casă. Știa că inculpatul nu are nici un venit și că se întreține și el din banii pe care ea trimiteam pentru mamă, copil și casă. Nu cunoaşte câți bani folosea inculpatul pentru nevoile sale personale.

„Întotdeauna am plecat de bunăvoie, fără să fiu determinată de inculpat. Am trimis bani pentru achitarea datoriilor, datorii care erau făcute de mine și în mod firesc consideram că trebuie să trimit banii pentru a le acoperi în totalitate. Nu pot aprecia care este suma pe care am trimis-o în țară în 2012-2017.

În Elveția, activitatea este legalizată, iar eu plăteam taxe pentru activitatea pe care o desfășuram. În această perioadă am renovat apartamentul și cred că au fost cheltuiți în jur de 40.000-45.000 euro, sumă în care intră inclusiv mobila cumpărată pentru apartament.

Cheltuielile cu întreținerea mea pe teritoriul Elveției se ridicau la suma de 2000 euro pe lună. Stabileam cu inculpatul ca din banii pe care îi trimiteam să achite ce aveam de achitat, iar restul să îi dea mamei. Găseam parte din bani la mama atunci când reveneam în țară.”

Cu privire la infracţiunea de proxenetism, instanţa reţine următoarele:

Infracţiunea este prevăzută în art. 213 Cod penal, într-o variantă tip şi două variante agravate.

Constituie proxenetism în varianta tip, potrivit alin 1, determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane.

Infracţiunea este inclusă în Titlul I al Codului penal- Infracţiuni cpntra persoanei, Cap. VII- Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile. Pornind de la grupul de infracţiuni în cadrul căruia a fost inclusă infracţiunea de proxenetism, rezultă că obiectul juridic principal al acestei infracţiuni constă în relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relaţii care  presupun procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii, acesta poate fi orice persoană, textul de incriminare nu impune vreo condiţie specială, inclusiv un membru de familie, de exemplu soţul  persoanei care practică prostituţia, şi care obţine foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei. Legiuitorul nu a exclus din sfera ilicitului penal în materia infracţiunii de proxenetism soţul ori concubinul persoanei care practică prostituţia.

Astfel cum s-a reţinut şi în Decizia CCR nr. 704/28.10.2021 (prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 213 alin 1 Cod penal, cu privire la sintagma „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei”, MO nr. 41/13.01.2022), atunci când legiuitorul a dorit protejarea relaţiilor de familie în detrimentul tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, a reglementat cauze speciale de nepedepsire, aspect care nu se regăseşte în cazul infracţiunii de proxenetism.

În ceea ce priveşte fapta concret reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum rezultă cu rechizitoriu, aceasta constă în aceea că, în perioada martie 2012 – martie 2017, a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către SSA (în total sumele de 253.881,87 lei şi 5.037,02 euro), înlesnindu-i totodată acesteia practicarea prostituţiei.

Rezultă aşadar, că au fost avute în vedere două modalităţi de săvârşire a faptei:

-Obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei şi

-Înlesnirea practicării prostituţiei

Cu privire la cea de a doua modalitate (înlesnirea practicării prostituţiei), instanţa constată că, în descrierea faptei nu au fost indicate, în concret, modalităţile prin care inculpatul a înlesnit practicarea prostituţiei de către martora SSA. Din cuprinsul rechizitoriului ar rezulta faptul că această activitate ar fi constat în aceea că inculpatul ar fi transportat martora cu autoturismul la aeroport pentru ca această să se poată deplasa în Elveţia şi că ar fi efectuat demersuri în vederea obţinerii, în regim de urgenţă, a unui act de identitate fără de care nu ar fi putut părăsi teritoriul României.

Textul de incriminare nu conferă elemente care stabilească expres care conduită se subsumează sintagmei de înlesnire a practicării prostituţiei.

Astfel cum s-a reţinut şi în practica constată a Curţii Consituţionale (Decizia nr. 170/2018,  sau Decizia nr. 527/2017) „revine organelor judiciare sarcina de a stabili ce fapte întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, formularea generală a normei incriminatoare urmărind să acopere o paletă cât mai largă de acțiuni ce înlesnesc în mod efectiv practicarea prostituției. De altfel, potrivit doctrinei, „înlesnirea practicării prostituției“ se poate realiza prin orice acțiune prin care se face mai ușor de practicat sau de continuat practicarea prostituției. Înlesnirea poate consta în punerea la dispoziție a unui spațiu locativ, în finanțarea organizării unei case în care se practică prostituția, în crearea de condiții favorabile practicării prostituției, în promisiunea de a nu denunța faptul practicării prostituției etc. Înlesnirea practicării prostituției constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituția și se poate realiza sub orice formă și prin orice mijloace. Înlesnirea apare, deci, ca o formă specială a complicității la prostituție, pe care, însă, legiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului, așadar, ca infracțiune de sine stătătoare”.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului care a transportat martora către aeroport, precum şi cele prin care a ajutat martora la obţinerea unei cărţi de identitate în regim de urgenţă, nu se subsumează sintagmei de înlesnire a practicării prostituţiei de către martora SSA.

În considerarea acestei aprecieri, instanţa are în vedere că aceste acţiuni ale inculpatului au avut caracter ocazional, şi nu au fost determinante în activitatea martorei de practicare a prostituţiei, mai ales că au avut loc după o perioadă de timp considerabilă de când martora începuse activitatea pe teritoriul Elveţiei. 

Materialul probator administrat în cauză nu a evidenţiat faptul că activitatea de transport efectuată de inculpat a fost esenţială, şi că fără această activitate a inculpatului, martora nu ar fi avut posibilitatea părăsirii teritoriului României. Mai mult, transportul efectuat de inculpat nu s-a realizat până la locaţia la care martora practica prostituţia, ci doar până la aeroport, de unde aceasta părăsea singură teritoriul României. Nu se poate aprecia că fără această activitate a inculpatului martora nu ar fi avut posibilitatea practicării, sau că ar fi fost îngreunată această activitate.

Aceleaşi raţiuni sunt avute în vedere şi cu privire la activitatea inculpatului de a facilita obţinerea într-un timp mai scurt a unui act de identitate, urmare a faptului că cel anterior fusese pierdut de martoră în împrejurări necunoscute.

În ceea ce priveşte prima modalitate de săvârşire a infracţiunii, respectiv prin obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei, instanţa constată că materialul probator administrat relevă cu certitudine faptul că inculpatul a folosit în interes propriu parte din banii pe care martora i-a obţinut din activitatea de practicare a prostituţiei:

- Declaraţie inculpat: Cheltuiam și eu în interesul meu personal din banii pe care mi-i trimitea concubina, dar nu pot aprecia cam cât anume

-Declaraţie martora SSA :Știam că inculpatul nu are nici un venit și că se întreține și el din banii pe care eu îi trimiteam pentru mamă, copil și casă ,

- Declaraţie martor MLA: banii îi dădeam toţi inculpatului, iar acesta  folosea o parte pentru achitarea datoriilor, dar uneori juca şi la aparatele de noroc

- înscrisuri şi declaraţii martori cu privire la achiziţia unui autoturism de către inculpat (fila108-115)

- înscrisuri din care rezultă că inculpatul nu a fost încadrat în muncă în perioada 2012-2017, neavând o sursă de venit stabilă de întreţinere.

Atât inculpatul, cât şi martora PC au încercat să acrediteze ideea că inculpatul era susţinut financiar de către părinţii săi, susţineri care nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat.

Dimpotrivă, faptul că banii trimişi de martora SSA erau esenţiali pentru traiul zilnic al inculpatului, rezultă şi din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice existent la fila 174 dosar up. Din cuprinsul discuţiei purtată între inculpat aflat în România şi martora SSA (aflată în Elveţia), reiese că inculpatul se împrumuta de bani pentru traiul zilnic până când i se trimiteau bani de către martoră. 

Este adevărat că nu întreaga sumă de bani trimisă de către martora SSA a fost folosită de inculpat în interesul său exclusiv, însă parte din banii trimişi au fost folosiţi de acesta pentru nevoile zilnice, la care se adaugă suma de 4800 euro bani cu care a fost achiziţionat autoturismul folosit exclusiv de către inculpat şi înmatriculat pe numele mamei inculpatului.

Raportat la această situaţie de fapt susţinută de materialul probator, instanţa urmează a analiza următoarele aspecte:

-Dacă este sau nu îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prev. de art. 213 alin 1 Cod penal, în cazul în care faptele, în modalitatea obţinerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei, sunt săvârşite faţă de o persoană care are calitatea de concubină/soţie a inculpatului

-Dacă este sau nu îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prev. de art. 213 alin 1 Cod penal, în cazul în care faptele, în modalitatea obţinerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei, privesc sume de bani obţinute din activitatea de prostituţie desfăşurată pe teritoriul unui stat în care aceasta este autorizată potrivit legii

Cu privire la aceste aspecte, din cuprinsul Deciziei ÎCCJ nr. 1 din 15 ianuarie 2019, (referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii), rezultă că, la nivel naţional, instanţele judecătoreşti nu au o practică unitară, şi nici literatura de specialitate nu este unitară în a aprecia într-o modalitate sau alta.

În cuprinsul deciziei sus amintite, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea, ÎCCJ statuează că aspectele cu care a fost sesizată nu reprezintă reale probleme de drept care pot fi supuse interpretării (De asemenea, din examenul de jurisprudență a curților de apel, în opiniile exprimate s-a evidențiat că problemele ridicate nu au reprezentat nicio dificultate de interpretare și aplicare, așa cum rezultă și din hotărârile judecătorești definitive anexate.Împrejurarea că nu există jurisprudență la toate instanțele din sistemul judiciar pe aspectele semnalate, precum și existența unor opinii minoritare pe aspectele respective nu pot constitui argumente care să susțină că este vorba de o chestiune de drept care să necesitate pronunțarea unei hotărâri prealabile, fiecare cauză punctuală având particularități specifice)

În concluzie, ÎCCJ apreciază că este atributul fiecărei instanţe de judecată în a aprecia asupra tipicităţii infracţiunii în condiţiile situaţiei de fapt expuse (Or, pentru a constitui o problemă de drept premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să își găsească izvorul în dispozițiile legale, și nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei (...) Stabilirea situației de fapt nu poate fi cenzurată de instanța supremă în procedura prevăzută de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, care rămâne în competența exclusivă de soluționare a instanței care sesizează, nefiind permis Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți să antameze fondul cauzei, rațiunea instituției sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nefiind aceea ca judecata instanței supreme să se substituie celei a instanței legal învestite).

În atare condiţii, pe baza materialului probator la care am făcut trimitere mai sus, instanţa va constata că fapta inculpatului OL care, în perioada martie 2012 – martie 2017,  a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către concubina sa, SSA în Elveţia, respectiv sume de bani pe care le-a folosit în interes personal.

Instanţa apreciază că nu prezintă importanță caracterul licit sau ilicit al faptei de practicare a prostituției, obiectul juridic principal al infracţiunii prev. de art. 213 Cod penal constând în relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relaţii care  presupun procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană.

Astfel cum rezultă din cuprinsul art. 213 Cod penal, subiectul activ poate fi orice persoană, întrucât nu se impune vreo condiție specială în acest sens. Legiuitorul nu a prevăzut ca reprezentând o cauză specială de nepedepsire situația în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului. În ipoteza în care s-ar fi dorit nepedepsirea persoanei care determină, înlesnește sau obține foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către concubină/soție, legiuitorul ar fi exclus în mod expres răspunderea penală, astfel cum se prevede, cu titlu de exemplu, în cazul infracțiunilor de favorizare a infractorului ori de tăinuire.

Chiar dacă pe teritoriul Elveţiei, prostituţia este o activitate legală, acest aspect nu generează neincriminarea infracţiunii de proxenetism, întrucât nici pe teritoriul României, activitatea de prostituţie nu este sancţionată penal

De asemenea, instanţa mai constată că dispozițiile art. 213 din Codul penal incriminează proxenetismul cu referire la noțiunea de practicare a prostituției, definită ca situație de fapt, şi nu rasportat la notiunea de infracţiune. (art. 213 alin 4 Cod penal: prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul)

Instanţa constată că întreaga activitate infracţională a inculpatului s-a desfăşurat pe teritoriul României, banii trimişi de martoră fiind ridicaţi de către inculpat, astfel cum rezultă din înscrisurile care atesta efectuarea transferurilor bancare. Prin urmare nu se ridică problema unui aspect de teritorialitate a legii penale.

Legătura dintre activitatea incriminată în art. 213 Cod penal și practicarea prostituției nu este afectată de caracterul legal al acestei din urmă activități și nici de locul desfășurării acesteia. În legislația națională practicarea prostituției nu este sancționată penal, aspect care nu afectează tipicitatea faptei. Prin urmare, nici caracterul legal al desfășurării acestei activități pe teritoriul altor state nu este de natură să conducă la o altă concluzie

Potrivit legislaţiei naţionale sancționată penal este numai persoana care exploatează o astfel de activitate de prostituţie, în vederea protejării relațiilor sociale referitoare la demnitatea umană.

Independent de delcaraţiile martorei SSA, din analiza proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice (purtate atât între cei doi concubini, cât şi de inculpatul OL cu diverse persoane), se conturează o relație de subordonare/exploatare a martorei S, motiv în plus pentru susţinerea existenţei tipicităţii infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului.

Discuţia telefonică avută de inculpat la data de 17.05.2016, cu o persoană se sex feminin, scoate în evidenţă atitudinea inculpatului faţă de martora SSA, precum şi poziţionarea sa faţă de situaţia generală de a obţine bani în urma practicării prostituţiei de oricare femeie în general (Fila 191, mandat supraveghere tehnică)

(...)

Nu poate fi omis faptul că, în perioadele în care martora SSA se afla plecată din ţară, inculpatul a iniţiat relaţii cu alte două persoane de sex feminin, afirmând faţă de acestea sentimente de ataşament erotic şi desconsiderare faţă de concubina sa: (...)

Chiar şi în perioada în care martora se afla în ţară, inculpatul purta discuţii cu persoane de sex feminim, din conţinutul cărora rezultă o atitudine de dispreţ faţă de martora SSA:

(...)

Faptul că martora SSA era practic exploatată de către inculpat, este scos în evidenţă de discuţiile telefonice purtate între cei doi.

(...)

Urmare a punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică nr., în perioada 31.05.2016-13.06.2016, între inculpat (aflat în România)  şi martora SSA (aflată în Elveţia) au avut loc discuţii pe tema datoriilor pe care inculpatul le-a făcut şi modalitatea de acoperire a acestora. Astfel, la data de 31.05.2016, martora SSA îi trimite un mesaj text inculpatului din care rezultă nemulţumirea acesteia cu privire la faptul că datoriile inculpatului însumează „6 mii”:”ai făcut datorii 6 mii să stai k boschetarii stii să cauţi bani fii şi u băiat k îţi pleacă femeia îşi lasă kopilu akasă să-ţi plătească datoriile...” (fila 197).

În data de 06.06.2016, între cei doi concubini se poartă o discuţie telefonică, din care rezultă că martora S face demersuri pentru a-i trimite bani inculpatului :Io am venit să-ţi trimit ţie banii, că te-am văzut că ai spume la gură” (fila 198).

Tot în cursul aceleiaşi zile, între cei doi are loc o noua discuţie telefonică, în cadrul căreia inculpatul confimă că a primit banii de la martoră.

La data de 13.06.2016, martora SA îl contactează telefonic pe inculpat pentru a-l întreba ce a făcut cu banii, primind confirmarea de la inculpat că şi-a plătit datoriile.

(...)

Această din urmă convorbire telefonică informă declaraţia martorei PC, potrivit căreia inculpatul primea bani de la părinţii săi, iar toţi banii pe care îi trimitea din Elveţia martora S, erau predaţi ei de către inculpat. În realitate, inculpatul lua cu împrumut bani de la martora PC, iar ceea ce trimitea din străinătate martora S nu erau înmânaţi „pentru păstrare” martorei P.

Înscrisul de la fila 222 dosar up atestă faptul că, în data de 06.06.2016, martora a trimis, iar inculpatul a ridicat suma de 1324,45 euro ( adresa nr., emisă de Smith&Smith SRL), bani pe care i-a folosit în scop personal.

La fila 205 din dosarul de urmărire penală se regăseşte procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi numita CMG, cel mai probabil plecată în străinătate. Din conţinutul discuţiilor rezultă, cel mai probabil că şi aceasta practica prostituţia  la un hotel („am făcut o mie o sută în două zile”), iar inculpatul îi solicită şi acesteia bani:

(...)

Din actele dosarului de urmărire penală, instanţa mai constată faptul că martora SSA practică prostituţiape teritoriul Elveţiei din anul 2010 (fila 94 dosar) şi nu cum în mod eronat a precizat aceasta din anul 2012. Tot din anul 2010 a început şi relaţia de concubinaj dintre aceasta şi inculpat.

Materialul probator administrat în cursul urmăririi penale , precum şi în cadrul cercetării judecătoreşti, relevă cu prisosinţă faptul că inculpatul OL a obţinut foloase materiale pentru sine în urma practicării prostituţiei de către martora SSA, în perioada martie 2012-martie 2017, perioadă în care inculpatul nu a avut nicio sursă de venit, cele necesare traiului zilnic fiind asigurate din banii trimişi de martora SSA.

Instanţa nu poate reţine susţinerea inculpatului potrivit căreia a obţinut sume de bani din jocurile de noroc, astfel că ar fi mai avut şi alte surse de venit, având în vedere fatul că din declaraţiile martorilor şi procesele verbale de redare a convorvirilor telefonice, pentru a juca jocuri de noroc inculpatul folosea tot banii obţinuţi de la martora SSA.

Instanţa nu poate reţine susţinerea inculpatului potrivit căreia nu a acţionat cu intenţia de a exploata prostituarea concubinei sale. Astfel, discuţiile telefonice purtate de inculpat cu concubina sa, dar şi cu alte persoane, conturează fără echivoc atitudinea inculpatului care „avea femeie care face bani”, ceea ce conturează tiparul clasic al infracţiunii de proxenetism.

Este adevărat că parte din sumele de bani trimise de martora SSA au fost folosite şi pentru întreţinerea copilului minor, sau pentru investiţii în imobilul în care locuiau, poate şi pentru acoperirea anumitor nevoi medicale ale martorei PC, însă inculpatul era conştient că, în situaţia în care nu ar fi folosit banii şi pentru aceste necesităţi, nu ar fi mai primit nicio sumă de la concubina sa.

Contrar celor susţinute de către inculpat, atitudinea şi acţiunile acestuia descrise în delaliu mai sus, chiar în contextul unei relaţii de concubinaj, se circumscriu activităţii de proxenetism.

Încadrarea juridică a faptei:

În drept, fapta inculpatului OL, constând în aceea că, în perioada martie 2012 – martie 2017,  a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către concubina sa, SSA în Elveţia, respectiv suma de 12 634,45 euro, precum şi alte sume de bani pe care le-a folosit în interes personal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin 1 Cod penal.

Instanţa va reţine că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 Cod penal.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul OL  există, a fost săvârşită de acesta şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, fiind săvâşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege,  astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal este cel al individualizării, potrivit căruia sancţiunile penale trebuie să fie astfel stabilite încât să reflecte periculozitatea faptei şi făptuitorului şi să asigure realizarea scopurilor acestor sancţiuni.

Având ca scop stabilirea unei sancţiuni corecte, care să fie o reflectare a atingerii aduse în mod concret valorii sociale încălcate, individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să fie guvernată de principiul proporţionalităţii .

În acest sens, art. 74 Cod penal, cu denumire marginală „Criterii generale de individualizare a pedepsei, statuează: „stabilirea duratei ori a  cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite  şi cu periculozitatea infractorului , care se evaluează după următoarele criterii:

a)de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite

b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

c)natura și gravitatea rezultatului produs

d)motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit

e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului

f)conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal

g)nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanța va porni de la faptul că  infracțiunea supusă analizei, cea de proxenetism,  are ca obiect juridic special relaţiile sociale privind conviețuirea socială, morală, publică şi demnitatea umană, împotriva faptelor de transformare a raporturilor sexuale în sursa de trafic şi de parazitism. Proxenetismul prezintă un grad de pericol social crescut, fiind cea mai josnică formă de parazitism social, fiind vorba de acte de favorizare, întreţinere şi exploatare a prostituţiei practicată de alte persoane. Ţinând cont de pericolul social al acestei faptei, chiar în legislaţiile care nu incriminează prostituţia, proxenetismul este considerat totuşi infracţiune.

Astfel, va condamna pe  inculpatul OL la o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii proxenetism prev. de art. 213 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Codpenal.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a),  b) Cod penal, având în vedere gravitatea faptei, instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, apreciind că, prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, inculpatul s-a dovedit nedemn în a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanța având în vedere și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Calmanovici c. României şi Hirst c. Marii Britanii), pe o perioadă de 2 ani

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Prin sentinţa penală nr. a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. a Tribunalului Brăila, inculpatul OL a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani, începând executarea la data de 19.06.2007, fiind liberat condiţionat la data de 25.10.2010.

La termen, inculpatul urma să se libereze la data de 18.06.2012.

Prin urmare, instanţa va constata că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în restul rămas de executat, motivpentru care, în temeiul art. 104 alin 2 Cod penal, va  revoca liberarea condiţionată şi va dispune executarea restului de pedeapsă de 602 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. sentinţa penală nr. a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. a Tribunalului Brăila alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, în total o pedeapsă de 2 ani  şi 602 zile.

În temeiul art. 45 alin 3 Cod penală dispune aplicarea pedepsei complementare prev de art. 66 lit. a şi b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani, ce va fi executată în condiţiile art. 68 Cod penal.

În temeiul art. 45 alin 5 Cod penal dispune aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 65 Cod penal în referire la art. 66 alin 1 lit a şi  b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută, natura şi cuantumul pedepsei aplicate, instanţa va dispune executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Confiscare

Din declaraţiile inculpatului, dar şi ale martorei SSA, coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă faptul că autoturismul cu seria şasiu înmatriculat sub nr., a fost achiziţionat de către inculpat ( la data de 16.03.2016, 4800 euro)  cu banii trimişi de martora SSA, şi înmatriculat pe numele mamei inculpatului OS.

Prin adresa nr., Administraţia Finanţelor Publice Brăila a comunicat faptul că, la data de 25.02.2020, inculpatul OL figura în evidenţe ca fiind proprietarul unui autoturism Opel Astra cu serie motor  şi seria şasiu. A fost ataşat şi copia contractului de vânzare cumpărare, din care rezultă că inculpatul a achiziţionat acest autoturism în data de 13.04.2012, la preţul de 6000 euro. (fila 155).

Din analiza înscrisurilor existente la fila 226 dosar up, instanţa constată că la data de 04.04.2012 şi 07.04.2012, inculpatul OL a primit prin transfer de la martora SS sumele de 5231,42 euro, respectiv 2090,08 euro.

Coroborat cu faptul că, în perioada respectivă, inculpatul nu avea o sursă de venit licită, (nefiind încadrat în muncă sau sume de bani care să provină sin cedarea folosinţei unor bunuri), instanţa va consideră că suma de 6000 euro achitată pentru achiziţionarea autoturismului respectiv este obţinută în urma activităţii infracţionale a inculpatului, moriv pentru care se va dispune confiscarea acesteia.

Din cuprinsul discuţiei telefonice dintre inculpat şi martora SSA din data de 21.04.2016 (fila 165 dosar) , rezultă că inculpatul a folosit în interes personal suma de 600 euro, bani pe care i-a obţinut de la martora.

Înscrisul de la fila 222 dosar up atestă faptul că, în data de 06.06.2016, martora a trimis, iar inculpatul a ridicat suma de 1324,45 euro ( adresa nr. 234/24.02.2017, emisă de Smith&Smith SRL), bani folosiţi pentru achitarea datoriilor proprii ale inculpatului.

Se va dispune confiscarea doar sumelor menţionate mai sus, cu privire există probe că au folosit exclusiv inculpatului.

Este adevărat că sumele de bani trimise de către martora SSA , în perioada martie 2012-martie 2017 sunt mult mai mari, şi că inculpatul a folosit în interes personal şi alte sume de bani, însă instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor privind confiscarea dată fiind imposibilitatea cuantificării exacte acestor sume de bani.

Domenii speta

Spete similare