Ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 alin.1 şi 4 Cod penal şi conducere sub influenţa alcoolului, prev. de art.336 alin.1 Cod penal, toate cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal

Prin rechizitoriul nr. /P/2019 din 25.06.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăţei, a fost trimis in judecată inculpatul Z.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal,

-vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 alin.1  şi 4 Cod penal şi

-conducere sub influenţa alcoolului, prev. de art.336 alin.1 Cod penal,

- toate cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal.

Date privind desfășurarea urmăririi penale:

Ca şi situaţie de fapt, organele de urmărire penală au reţinut în sarcina inculpatului că, în ziua de 21.02.2019 a condus autoturismul marca VW Polo cu nr.de înmatriculare xxx pe DJ 212 din judeţul Brăila,  încălcând dispoziţiile art.50 alin.1 lit.”a” din OUG nr.195/2002 referitoare la viteza maximă de circulaţie în afara localităţilor şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, având în sânge o alcoolemie peste limita prevăzută de lege, producând totodată un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a trei persoane () şi uciderea alteia ().

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace de probă: 

(...)

În cursul cercetării penale inculpatul nu a fost asistat de apărător ales/oficiu şi faţă de acesta nu s-au luat măsuri asiguratorii/preventive.

Persoanele vătămate M.I. şi B.F. au fost asistate de apărător ales.

Persoana vătămată D.I. şi aparţinătorii victimei R. M. au fost asistaţi de avocat.

În procedura de cameră preliminară, nu au fost formulate cereri și excepții, iar judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheierea din data de 06.10.2020, competenţa Judecătoriei Brăila, legalitatea sesizării instanței ..., legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză ....

 În faza de judecată, la termenul din data de , înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul Z.V., a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaşte şi că şi le însuşeşte. Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: 

La data de 21.02.2019 orele 1855 organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Însurăţei au fost sesizate cu privire la faptul că pe DJ 212, la km 47 + 250 m, în afara localităţii B de Jos, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane.

La locul faptei, organele de poliţie au identificat cele două autovehicule implicate în accidentul rutier: autoutilitara marca Isuzu cu nr.de înmatriculare xxx proprietatea S.C. E C SRL T, jud. Galaţi, staţionată pe marginea din dreapta a părţii carosabile şi autoturismul marca VW Polo cu nr.de înmatriculare xxx proprietatea lui ZC-I, impactată în partea din spate a autoutilitarei.

Din primele cercetări a rezultat că autoutilitara marca Isuzu fusese condusă de către persoana vătămată D.I., avându-i ca pasageri pe martorii B.M., B.R.A., L.M., M.T. şi pe victima R.M.

Autoturismul marca VW Polo fusese condus de către inculpatul Z.V., avându-i ca pasageri pe martorul D. M.– pe bancheta din dreapta faţă, iar pe bancheta din spate pe persoanele vătămate B.F. şi M.I..

La momentul sosirii organelor de poliţie la faţa locului s-a constatat că victima R.M.decedase, iar persoanele vătămate D.I., M.I. şi B.F. suferiseră leziuni corporale, fiind transportate la spital.

Conform actului medico-legal de necropsie nr. întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, moartea victimei R M a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator consecutiv fracturii occipito-cervicale cu secţionarea trunchiului cerebral în cadrul unui politraumatism, leziuni ce s-au putut produce prin lovire proiectare în urma unui accident rutier. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,86 g%o alcool

Raportul de constatare medico-legal nr.  emis de Serviciul de Medicină Legală B pe numele persoanei vătămate D.I. a concluzionat că persoana vătămată a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, în cadrul unui eveniment de trafic rutier, la data de 21.02.2019, fiindu-i necesare 40 – 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile nepunându-i viaţa în primejdie.

Raportul de constatare medico-legal nr.  emis de Serviciul de Medicină Legală B pe numele persoanei vătămate B.F., a concluzionat că leziunile prezentate de persoana vătămată s-au putut produce prin lovire de corpuri dure la data de 21.02.2019 în cadrul unui accident rutier şi necesită 55 – 60 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (în caz de evoluţie favorabilă),  viaţa nefiindu-i pusă în primejdie.

Raportul de constatare medico-legal nr. emis de Serviciul de Medicină Legală B pe numele persoanei vătămate M.I. a concluzionat că persoana vătămată a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi mecanism complex de hiperflexie-hiperextensie a coloanei vertebrale cervicale, în cadrul unui eveniment rutier, la data de 21.02.2019, fiindu-i necesare 75 – 80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi fără punerea vieţii în primejdie.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. emis de Serviciul de Medicină Legală B, inculpatului Z.V. i s-a recoltat o singură probă de sânge, la spital, la orele 2125, rezultând o alcoolemie de 1,55 g%o.

Urmare a administrării materialului probator, s-a stabilit faptul că, în data de 21.02.2019, în jurul orelor 1800, inculpatul Z.V. s-a întâlnit la un magazin situat pe raza comunei V cu un consătean, persoana vătămată B.F., iar aceasta, ştiindu-l posesor de maşină şi permis (inculpatul conducea maşina fratelui său) l-a rugat să o transporte în localitatea S.H. pentru a achiziţiona nişte scule de pescuit.

Inculpatul a fost de acord însă, ştiind că anterior consumase băuturi alcoolice, l-a apelat pe martorul D. M., din aceeaşi localitate, rugându-l să conducă el autoturismul marca VW Polo cu nr.de înmatriculare xxx.

Martorul D. M. a fost de acord şi împreună cu inculpatul s-au deplasat cu autoturismul în cauză la domiciliul numitului M. I., loc unde se afla persoana vătămată B.F. Întrucât şi persoana vătămată M. I. şi-a exprimat intenţia de a merge împreună cu ei în localitatea S H, inculpatul a fost de acord şi toţi patru s-au urcat în maşină: martorul DM la volan, inculpatul Z.V. pe scaunul din dreapta faţă, iar persoanele vătămate B.F. şi M.I. pe bancheta din spate şi au pornit către localitatea S H.

La un moment dat, la ieşirea din localitatea MB, inculpatul Z.V. i-a solicitat martorului D.M. să oprească pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice, iar ulterior i-a cerut acestuia să treacă pe bancheta din dreapta, urmând să conducă el autoturismul în continuare.

Martorul D.M. a urmat indicaţiile inculpatului, acesta din urmă urcându-se la volan şi conducând autoturismul către localitatea S.H.

În acest timp, pe traseul Constanţa – Brăila, persoana vătămată D.I. conducea autoutilitara marca Isuzu cu nr.de înmatriculare xxx

La km  47 + 250 m, la ieşirea din localitatea B de Jos, motorul autoutilitarei s-a oprit, iar sistemul de lumini nu a mai funcţionat.

În această situaţie, constatând că maşina nu mai porneşte, conducătorul auto D. I. le-a solicitat celor cinci pasageri să părăsească cabina, iar doi dintre aceştia să îmbrace veste reflectorizante şi să se poziţioneze în faţa şi spatele autovehiculului, astfel ca maşina să fie semnalizată, până va scoate el triunghiurile reflectorizante din lada de scule aflată sub caroserie, în partea dreaptă spate.

În urma acestei solicitări, victima R. M. a îmbrăcat o vestă reflectorizantă şi s-a poziţionat în spatele autoutilitarei, iar martorul L. M. a îmbrăcat o altă vestă reflectorizantă şi s-a poziţionat la partea din faţă a autovehiculului.

În timp ce persoana vătămată D.I. se afla în lateralul vehiculului, deplasându-se la partea din faţă pentru a monta triunghiul reflectorizant scos din lada de scule, inculpatul Z V, deşi fusese atenţionat de martorul D.M. că pe carosabil se află staţionat un vehicul şi în spatele lui este o persoană îmbrăcată cu vestă reflectorizantă, a lovit-o pe victima R. M., proiectând-o peste autoutilitară, după care a lovit autoutilitara care l-a proiectat pe D. I. în şanţul aflat în partea laterală dreapta.

În urma impactului victima R.M. a decedat, conducătorul auto D.I. a fost aruncat în şanţ, suferind vătămări corporale, iar cei doi pasageri de pe bancheta din spate a autoturismului condus de inculpat au suferit, la rândul lor, vătămări corporale.

Expertiza dispusă în cauză, pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului şi a posibilităţilor de evitare, a concluzionat că inculpatul la data de 21.02.2019 orele 1900, pe întuneric, pe DJ 212, între localităţile B de Jos şi S H, jud.Brăila, a condus autoturismul marca VW Polo cu nr.de înmatriculare xxx cu viteza de 99,09 km/h, iar la ieşirea din localitatea B  de Jos, după parcurgerea curbei la stânga, atenţionat sau nu de martorul D. M., a luat decizia de a frâna. Frânarea efectivă a început la distanţa de 21,9 m faţă de partea din spate a autoutilitarei oprite. Decizia de frânare a fost luată şi începută la distanţa de 87 m de partea din  spate a autoutilitarei oprite.

După 11,9 m de frânare eficientă autoturismul marca VW Polo a lovit victima R M (persoană care se asigura de vizibilitatea pericolului autovehiculului oprit pe partea carosabilă).

La momentul impactului cu victima viteza autoturismului marca VW Polo a fost de 66,47 km/h.

Victima a fost purtată pe capota autoturismului până la contactul cu partea din spate a autoutilitarei.

Reducerea bruscă a vitezei autoturismului VW Polo a dus la proiectarea victimei către înainte, cu boltă, peste caroseria autoutilitarei.

Distanţa totală de proiectare a victimei a fost de 15,2 m.

După contactul iniţial faţă autoturism/spate autoutilitară, datorită formei longitudinale a părţii din faţă a autoturismului şi a impulsului acestuia, partea din faţă a autoturismului condus de inculpat a intrat sub partea din spate a autoutilitarei, a ridicat-o şi a determinat deplasarea acestui ansamblu nou format pe o distanţă de 6,6 m.

Deplasarea bruscă a autoutilitarei a dus la lovirea conducătorului acesteia aflat lângă autoutilitară şi aruncarea lui în afara părţii carosabile, dreapta.

Persoanele aflate în autoturism pe scaunele din faţă, au fost protejate de praguri, iar cele aflate pe scaunele din spate au suferit vătămările cele mai grave la cap, deoarece au fost proiectate cu capul în bord şi parbriz.

Cauza accidentului a fost iniţierea întârziată a manevrei de frânare pentru evitarea obstacolului, de către inculpat, întârziere datorată timpului de reacţie, cel puţin dublat, din cauza stării psihomotorie deficitară şi deplasarea cu viteză neadaptată la condiţiile de drum, cu toate că vesta reflectorizantă, purtată de victimă, a oferit avertisment optic, având o suprafaţă şi o proprietate reflectorizantă mult mai mare decât cea a unui triunghi.

Expertiza a mai stabilit faptul că persoana vătămată D. I., conducătorul autoutilitarei marca Isuzu, a procedat în mod corect, în sensul că dată fiind starea tehnică a autoutilitarei imobilizate, lipsa de energie electrică şi configuraţia drumului (fără acostament de refugiu pe partea dreapta/stânga), a semnalizat prezenţa obstacolului cu persoane echipate cu veste reflectorizante  până la asigurarea vizibilităţii cu triunghiuri reflectorizante.

În concluzie, accidentul putea fi evitat, prin frânare, numai de către inculpat, dacă acesta nu ar fi consumat băuturi alcoolice şi ar fi avut o stare psihomotorie corespunzătoare şi ar fi adaptat viteza la condiţiile de drum.

Conform art.50 alin.1 lit.”a” din OUG nr.195/2002 viteza maximă admisă în afara localităţilor pentru vehiculele din categoria B (cazul autoturismului marca VW Polo) este de 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) şi de 90 km/h pe celelalte categorii de drum.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă administrate în cauză:

(...)

Instanţa reţine astfel, că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunaoştere a faptei de către inculpat, rezultă, dincolo de orice îndoială, că faptele reţinute în sarcina inculpatului există, acestea constituie infracţiuni, fiind săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Încadrarea juridică a faptei:

În drept, faptele inculpatului Z.V. care, în data de 21.02.2019 a condus autoturismul marca VW Polo cu nr.de înmatriculare xxx pe DJ 212 din judeţul Brăila,  încălcând dispoziţiile art.50 alin.1 lit. a din OUG nr.195/2002 referitoare la viteza maximă de circulaţie în afara localităţilor şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, având în sânge o alcoolemie de 1.55 g/l alcool în sânge, producând totodată un accident de circulaţie din care a rezultat decesul victimei R.M. şi vătămarea corporală a persoanelor vătămate D.I. ( 40-45 zile de îngrijiri medicale), B.F. (55-60 zile de îngrijiri medicale) şi M. I.( 75/80 zile de îngrijiri medicale), întrunesc  elementele constitutive ale infracţiunilor de  ucidere din culpă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 alin.1  şi 4 Cod penal şi conducere sub influenţa alcoolului, prev. de art.336 alin.1 Cod penal, toate cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă reţinută în sarcina inculpatului, instanţa reţine că, potrivit art. 192 alin 2 Cod penal, infracţiunea constă în uciderea din cupă ca umare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la drptul la viaţă , asigurat fiecărei persoane, asigurat fiecărei persoane prin incriminarea faptelor care aduc atingere acestei valori fundamentale. Elementul material al agravantei prevăzute la art. 192 alin 2 Cod penal, constată într-o acţiunedesfăşurată cu nerespectarea unor dispoziţii legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite acivităţi.

În situaţia concretă a inculpatului, acesta a nesocotiti atât dispoziţiile legale privind regimul maxim de viteză aplicat pentru respectivul sector de drum, regim de viteză reglementat de art. 50 din OUG nr. 195/2002 (130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene şi 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri), cât şi dispoziţiile referitoare la interdicţia de a conduce un autovehicul în condiţiile în care anterior, conducătorul auto a consumat băuturi alcoolice (şi care rezultă implicit din incriminarea ca faptă contravenţională, sau, după caz, infracţiune, în funcţie de valoarea alcoolemiei constatate).

Urmare a accidentului de circulaţie produs de către inculpat, a intervenit decesul victimei R.M.

Raportul de cauzalitate dintre acţiunea conducătorului auto-inculpat Z.V. şi urmarea imediată- decesul victimei R. M., rezultă raportul de expertiză medico legală- necropsie nr. întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, în care se consemnează faptul că moartea victimei R. M. a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator consecutiv fracturii occipito-cervicale cu secţionarea trunchiului cerebral în cadrul unui politraumatism, leziuni ce s-au putut produce prin lovire proiectare în urma unui accident rutier.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa apreciază că inculpatul (conducând sub influenţa băuturilor alcoolice şi cu viteză excesivă)  a acţionat cu forma culpei cu previziune, prevăzând rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea sa, considerând fără temei că acesta nu se va produce.

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin 1 şi 4 Cod penal, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Potrivit textului de lege, infracţiunea constă fapta prevăzută în art. 193 alin 2 Cod penal, săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune.

Infracţiunea este mai gravă, potrivit art. 196 alin 4 Cod penal, dacă urmările prevăzute la alin 1-3 s-au produs faţă de două sau mai multe persoane.

Integritatea corporală a unei persoane este apărată de lege nu numai împotriva infracţiunilor săvârşite cu intenţie, ci şi împotriva celor săvârşite din culpă.

Elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune de lovire sau acţiune prin care s-au produs vătămări corporale săvârşită în anumite condiţii: sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor substanţe psihoactive, ori în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi o infracţiune.

Instanţa reţine că inculpatul se afla la volanul unul autoturism după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, având o alcoolemie de 1.55 g‰ , valoare ce atrage răspunderea penală potrivit art. 336 alin 1 Cod penal.

Urmarea imediată este dovedită de certificatele medico legale depuse de cele trei personae vătămate, …..

Deasemenea, din cuprinsul aceloraşi acte medicale rezultă că leziunile au fost produse în condiţiile unui accident rutier, fiind dovedită astfel şi legătura de cauzalitate.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei cu previziune, pentru considerentele expuse la analizarea infracţiunii de ucidere din culpă.

Cu privire la a treia infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, respectiv cea prev. de art. 336 alin 1 Cod penal, instanţa reţine că elementul material al laturii obiective constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, îmbibaţie alcoolică care se determină post factum prin analize de laborator.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică, inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g/l, aproape dublu faţă de valoarea maximă pentru ca fapta să constituie infracţiune.

Spre deosebire de celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului care sunt infracţiuni de rezultat, infracţiunea prev de art. 336 alin 1 Cod penal este o infracţiune de pericol, urmarea imediată constând în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ce formează obiectul ocrcotirii penale.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re.

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este intenţia directă. Din materialul probator administrat a rezultat faptul că acesta, conştient de faptul că a consumat băuturi alcoolice, a solicitat initial altei persoane (martorului D.M.) să conducă autoturismul, însă, pe parcursul drumului, acesta a solicitat martorului să treacă pe locul din dreapta pentru ca el însuşi să conducă vehiculul.

Analizând fapta concret săvârşită de către inculpat prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor mai sus menţionate, instanţa constată că există deplină corespondenţă, fiind îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că va dispune condamnarea inculpatului.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal este cel al individualizării, potrivit căruia sancţiunile penale trebuie să fie astfel stabilite încât să reflecte periculozitatea faptei şi făptuitorului şi să asigure realizarea scopurilor acestor sancţiuni.

Având ca scop stabilirea unei sancţiuni corecte, care să fie o reflectare a atingerii aduse în mod concret valorii sociale încălcate, individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să fie guvernată de principiul proporţionalităţii .

În acest sens, art. 74 Cod penal, cu denumire marginală „Criterii generale de individualizare a pedepsei, statuează: „stabilirea duratei ori a  cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite  şi cu periculozitatea infractorului , care se evaluează după următoarele criterii:

a)de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite

b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

c)natura și gravitatea rezultatului produs

d)motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit

e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului

f)conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal

g)nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială..

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând justificare în acest sens.

Instanța va ține cont de conduita anterioară a inculpatului caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, precum şi de conduita avută în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii. Acesta a fost prezent la fiecare termen de judecată, a recunoscut săvârşirea faptei, manifestând o atitudine de sincer regret faţă de evenimentele din 12.06.2019.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin 2 Cod penal, instanţa va reţine faptul că decesul victimei a intervenit imediat după producerea accidentului, impactul fiind deosebit de violent. Din planşele foto existente la dosarul cauzei, se poate constata faptul că autovehiculul condus de inculpat a intrat frontal în partea din spate a autoutilitarei condusă de persoana vătămată D I.

Practic, victima RM, aflată în momentele premergătoare ale accidentului, în spatele autoutilitarei, a fost spulberată pe fondul unei viteze excesive şi a unei reacţii de frânare întârzâiate a inculpatului, cauzată de consumul de alcool.

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului.

Având în vedere criteriile menţionate şi gravitatea faptei, instanţa va condamna pe  inculpatul Z. V.  la o pedeapsă de 3 ani  închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin 2 Cod penal  cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din 21.02.2019).

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin 1 şi 4 Cod penal, instanţa reţine că limitele de pedeapsă sunt de la 4 luni la 1 an şi 4 luni închisoare, la care se va aplica reducerea de 1/3 din pedeaspă ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, astfel că maximul pedepsei devine închisoare de 10 luni şi 20 zile.

Având în vedere nr. mare de persoane vătămate, nr. mare de zile de îngrijiri medicale avute de fiecare dintre acestea, instanţa va condamna inculpatul la o pedeapsă de 10 .luni închisoare pentru această infracţiune.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 336 alin 1 Cod penal, limitele de pedeaspă după reducerea de 1/3 aplicare ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei sunt de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere valoarea ridicată a alcoolemiei precum şi urmările extrem de grave ale conduitei sale imprudente (1 persoană decedată şi 3 persoane vătămate), instanţa va condamna inculpatul la o pedeapsă de 1 an şi 5 luni închisoare.

În temeiul art. 38 – art. 39 alin 1 lit. b) Cod penal, va contopi cele trei pedepse de 3 ani, 10 luni şi 1 an şi 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani la care se adaugă un spor de o treime din suma celorlalte două ( 1/3 din 27 luni, respectiv 9 luni), în final 3 (trei) ani şi 9(nouă) luni  închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsa se va executa în regim privativ de libertate.

Latura civilă

Potrivit înscrisului aflat la fila 35 dosar instanţă, s-au constituit părţi civile, prin apărător ales, următoarele persoane:

-BT, sora victimei RM, cu suma de 300 000 lei daune morale;

-BF, nepot de soră al victimei, cu suma de 200 000 lei  daune morale

-RG, fratele victimei, cu suma de 300 000 lei daune morale

-RV, nepot de frate al victimei, cu suma de 200 000 lei, daune morale

-RŞ, fratele victimei, cu suma de 300 000 lei daune morale

-RD, nepot de frate, cu suma de 200 000 lei daune morale.

Persoana vătămată DI, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă cu suma de 290 000 daune morale şi 40 000 lei daune materiale. Pe parcursul judecării cauzei, persoana vătămată a renunţat la daunele materiale.

Potrivit înscrisului aflat la fila 46 din dosar, s-au constituit părţi civile, prin apărător ales următoarele persoane:

-C A, fiica victimei, cu suma de 450 000 lei daune morale şi 3000 lei daune

materiale, reprezentând contravaloarea consilierii psihologice de care a avut nevoie urmare a decesului tatălui

-RG, fiul victimei, cu suma de 450 000 lei daune morale şi 3000 lei daune

materiale, reprezentând contravaloarea consilierii psihologice de care a avut nevoie urmare a decesului tatălui

-RLM, fiul victimei, cu suma de 450 000 lei daune morale şi 3000 lei

daune materiale, reprezentând contravaloarea consilierii psihologice de care a avut nevoie urmare a decesului tatălui

Persoana vătămată BF, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă cu suma de 100 000 lei daune morale

Persoana vătămată MI, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă cu suma de 150 000 lei daune morale

Spitalul Judeţean de Urgenţă B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 507,77 lei, respectiv 15 469,72 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată MI.

Spitalul Judeţean de Urgenţă B a precizat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă referitor la persoana vătămată DI

Spitalul Judeţean de Urgenţă B a precizat în cursul urmăririi penale,  că se constituie parte civilă cu suma de 4217,85 referitor la persoana vătămată B F.

Serviciul Judeţean de Ambulanţă B a precizat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 1056,12 lei reprezentând serviciile de transport pentru persoana vătămată DI.  Cu privire la celelalte persoane vătămate, această unitate medicală nu a formulat răspuns la solicitările instanţei

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal  are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Potrivit art. 19 alin 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit legii civile.

Potrivit art. 1357 alin 1 şi 2 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Esența răspunderii civile constă în ideea de reparare a  unui prejudiciu, afirmându-se că răspunderea civilă are o funcție reparatorie. Aceasta rezultă din prevederile art. 1357 Cod civil unde se arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, precum și din toate celelalte norme juridice ale instituției răspunderii civile.

Instanţa, analizând condiţiile angajării răspunderii civile delictuale raportat la speţa dedusă judecăţii, constată că acestea sunt îndeplinite cumulativ în prezenta cauză.

Comiterea faptei ilicite şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite de probele administrate în cauză. Instanţa reţine de asemenea că este îndeplinită şi cerinţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi paguba produsă, precum şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte daunele materiale, instanţa constată că acestea au fost solicitate de părţile civile, toţi fiii victimei RM, şi constau în suma de 3000 lei fiecare, contravaloarea şedinţelor de consiliere psihologică de care au apreciat că au nevoie urmare a traumei cauzată de decesul tatălui lor.

Instanţa va admite latura civilă astfel cum a fost formulată sub aspectul daunelor materiale solicitate, apreciind că acestea sunt dovedite, la dosar regăsindu-se rapoartele de evaluare psihologică şi chitanţele ce atestă plata serviciilor

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de Spitalul de Urgenţă B, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 320 alin 1 din Legea nr. 95/2006 şi de art.  11 din Legea nr. 132/2017, o va admite şi va obliga asiguratorul de răspundere civilă la plata următoarelor sume:

-507,77 lei, respectiv 15 469,72 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată M I.

-4217,85 referitor la persoana vătămată BF

Va lua act că această unitate medicală nu s-a constituit parte civilă referitor la persoana vătămată DI

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanţă B, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 320 alin 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, o va admite şi va obliga asiguratorul de răspundere civilă la plata sumei de 1056,12 lei reprezentând serviciile de transport pentru persoana vătămată D I.

Instanţa va constatat că această unitate medicală nu s-a constituit parte civilă referitor la persoanele vătămate B F şi M I.

Cu privire la daunele morale, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probele administrate

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța de judecată are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de persoanele vătămate D I, B F şi M I, instanţa urmează a le admite în parte, în considerarea criteriilor menţionate mai sus, urmând a obliga asiguratorul la plata către aceştia a sumelor de 50 000 lei, 60 000 lei, respectiv 80 000 lei.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile, toţi fiii victimei R M, instanţa reţine dispoziţiile art.  1391 alin. Alin 2 Cod civil,  potrivit căruia „instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

Fără a se putea contesta legăturile de afecţiune existente, instanţa va reţine şi faptul că numiţii nu-şi mai văzuseră tatăl (victima accidentului) de o perioadă îndelungată de timp ( 7 ani, 2 ani etc), victima fiind divorţată de mama părţilor civile. Din conţinutul rapoartelor de evaluare psihologică reiese că victima nu era implicată intens în viața părţilor civile. Partea civilă RL M nu-şi mai văzuse tatăl de 7 ani şi nici nu-i răspunsese la telefon de revelion

Instanţa va admite în parte acţiunea civilă sub acest aspect şi va obliga la plata a câte 100 000 lei daune morale.

Partea civilă RL M a solicitat instanţei să dispună şi obligarea la plata unei pensii de întreţinere lunare de la data accidentului.

Instanţa va respinge această solicitare, având în vedere că la dosar nu există nicio probă adusă nici cu privire la faptul că victima plătea această pensie de întreţinere şi nici cu privire la cuantumul acesteia.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, potrivit art. 1391 alin. (2) Cod civil,  instanța judecătorească poate acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei.

Părţile civile sunt fraţii victimei R M, legătura de rudenie fiind stabilită potrivit înscrisurilor depuse la dosar. Este evident că aceştia au suferit un prejudiciu moral prin decesul fratelui lor, instanţa urmând să aprecieze prejudiciul moral suferit doar prin prisma relaţiilor de rudenie apropiată. Astfel, va admite în parte acţiunea civilă, urmând a dispune obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 20000 lei.

Părţile civile sunt nepoţii de soră/frate ai victimei. astfel cum prevede art. 1391 alin. (2) teza ultimă Cod civil, este instituită obligația dovedirii prejudiciului, constând în durerea încercată prin moartea victimei, nefiind suficientă simpla legătură de rudenie cu victima pentru acordarea daunelor morale.

Instanţa constată că în cauză nu s-a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte existența unui prejudiciu moral suferit de această partea civilă ca urmare a decesului unchiului lor.

Instanţa va constată neîntemeiată cererea acestora de acordare de daune morale, nefiind administrat niciun mijloc de probă în susţinerea pretenţiilor.

Domenii speta

Spete similare