Cerere de valoare redusă(obligarea pârâtei la plata sumei de lei, reprezentând contravaloarea lipsă folosință autoturism la plata penalităților ăn cuantum de 0.2% pe zi)

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2022:001.######

DOSAR NR. ###/197/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######

SECŢIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. ####

ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 22.06.2022:

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ######### #######-#########

GREFIER: ####### #######

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta ######## ##### S.R.L., în contradictoriu cu pârâta EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A și intervenienta forțată din oficiu ###### ##### ######.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.05.2022, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 06.06.2022 și 22.06.2022.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecăt##### Brașov în data de 13.01.2022, su# #r. 612/197/2022, recla##### ######## BRAIN S.R.L., în contradictoriu cu p##### ####### ####### ######### #####GURARE S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 964,98 lei, reprezentând contravaloare lipsă folosință autoturism și la plata penalităților în cuantum de 0,2% pe zi începând cu data de 04.01.2021. Suplimentar, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 550 lei, reprezentând taxa de timbru achitată în cuantum de 50 lei și onorariu avocat în cuantum de 500 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a închiriat către nu##### ##### ##e##### ##jocaru, în perioada 16.11.2020-21.11.2020, un autoturism marca Volkswagen Polo, pentru perioada cât acesta a fost lipsit de folosința autoturismului proprietatea sa, marca Mazda cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY, ce fusese avariat în accidentul rutier ce a avut loc în data de 22.10.2020. A adăugat că accidentul a fost provocat din vina exclusivă a intervenientului forțat, ce avea încheiată asigurarea R.C.A. la pârâta EUROINS, iar în urma accidentului, autoturismul proprietate# ### ##### ##e##### ##jocaru a fost avariat.

A specificat faptul că, conform poliței R.C.A., obligația de plată a contravalorii pagubelor produse din accident reveneau societății de asigurări, invocând în susținere art. 10, 11 alin. (2) lit. d), 14 din Legea nr. 132/2017, art. 2223 C. civ., iar contravaloarea lipsei de folosință reprezintă un prejudiciu pe care păgubiții l-au suferit ca urmare a producerii accidentului din culpa asiguraților pârâtei.

A adăugat că, pe perioada cât au fost lipsiți de folosința autoturismelor avariate, pagubiții au fost nevoiți să închirieze autoturisme, respectiv pe perioada cât mașinile lor erau la reparat. Reclamanta a susținut că prejudiciul reprezentând lipsa de folosință a autoturismului este stabilit pe baza documentelor justificative de înlocuire a autoturismului avariat cu un autoturism dintr-o clasă similară, documente din care să rezulte costurile, în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 132/2017 și art. 25 din Norma A.S.F. nr. 20/2017.

În concret, a menționat că nu##### ##### ##e##### ##jocaru a încheiat contractul de mașină la schimb nr. 134/16.11.2020, cu un autoturism dintr-o clasă similară cu cel care era înlocuit, clasa B, pe perioada de la data producerii accidentului până la repararea autoturismului, respectiv pe o perioadă de 5 zile, în valoare de 1.750 lei, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 174/21.11.2020. A precizat că, din această factură, asigurătorul a achitat doar suma de 785,02 lei, fără a motiva refuzul de plată a diferenței despăgubirilor.

Reclamanta a argumentat că nici pârâta și nici un alt terț nu este în măsură să intervină în contractul de închiriere încheiat între societatea reclamantă și persoana păgubită, iar evaluarea prejudiciului se face având în vedere opțiunea persoanei prejudiciate de a înlocui temporar autovehiculul închiriat, raportat la costurile de înlocuire temporară a unui vehicul dintr-o clasă similară cu cel avariat ori inferioară, iar nu raportat la prețul mediu pe piață. A mai precizat că nu există niciun temei legal pentru a plafona prețurile de înlocuire, prețuri stabilite pe piața liberă, prețurile practicate de reclamantă fiind similare cu cele ale societăților de profil de pe piață, asigurătorul neavând niciun drept conferit de lege pentru a stabili unilateral prețurile pentru serviciile de mașină la schimb, suma de 72 lei pe zi impusă de asigurător fiind derizorie.

A susținut că a fost deschis dosarul de daună nr. EJ00789307/2020, dar pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor de mașină de schimb pentru perioada cât păgubitul a fost lipsit de folosința autoturismului avariat din culpa asiguratului pârâtei.

Reclamanta a specificat faptul că pârâta nu a răspuns cererii păgubitului de acordare a despăgubirilor în termenul legal de 30 zile de la data înaintării acestei cererii, invocând în susținere art. 21 din Legea nr. 132/2017.

A adăugat că păgubitul a cesionat reclamantei toate drepturile în legătură cu creanța pe care o deținea împotriva societății de asigurare, urmând ca despăgubirea să fie achitată de asigurătorul persoanei vinovate de pagubele produse.

Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, a invocat în susținere art. 21 alin. (5) din Legea nr. 213/2017, susținând că pârâta nu răspuns cererii păgubitului de acordare a despăgubirilor, precizând că scadența plății despăgubirilor este după 40 zile de la data depunerii cererii de despăgubire.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.385, 2.223, 2.224, 2.225, 2.226 C. civ., Legea nr. 132/2017, Norma A.S.F. nr. 20/2017, art. 411 alin. (1) pct. 2, 453, 1.026 și următoarele C. proc. civ.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și au fost depuse următoarele înscrisuri: factură fiscală și extras de cont privind onorariul avocațial, tarife reclamantă, cerere de despăgubire, factură conform contractului de închiriere, proces-verbal de constatare/autorizare reparație, factură costuri reparație, proces-verbal suplimentar de constatare, deviz de reparație, contract închiriere auto, contract de mandat, contract cesiune de creanțe, dovada achitării de către pârâtă a sumei de 785,02 lei. De asemenea, au fost depuse următoarele mijloace materiale de probă: fotografie cu constatare amiabilă de accident, fotografie cu poliță R.C.A. a persoanei responsabile de accident, fotografie cu certificat înmatriculare a persoanei responsabile de accident, fotografie cu carte de identitate și permis de conducere a persoanei responsabile de accident, fotografie cu certificat înmatriculare a persoanei prejudiciate.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a precizat că, în legătură cu accidentul rutier produs de către un vehicul asigurat R.C.A. de către pârâtă și condus de intervenientul forțat, nu contestă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana intervenientului forțat și nici dinamica producerii accidentului, asumându-și răspunderea pentru asiguratul său.

A menționat că a achitat parțial în contul reclamantei suma pretinsă în cererea de despăgubire formulată de cedentul creanței, persoana prejudiciată, înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești, susținând că a calculat o sumă mai mică decât pretențiile din cererea de despăgubire având în vedere un preț al lipsei de folosință care respectă criteriul prețurilor de referință pe piață, invocând art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 în susținere. A adăugat faptul că prețul de 350 lei/zi nu este un tarif de piață, susținând că reclamanta este cea care trebuie să facă proba că prețurile și tarifele practicate de ea îndeplinesc condiția de a fi prețuri de piață.

În subsidiar, a invocat faptul că modul de calcul a perioadei de lipsă de folosință este eronat, invocând în susținere art. 25 alin. (2) din Norma nr. 20/2017, precizând că suntem în situația unei daune totale, fiind aplicabilă o limită a duratei pentru care se calculează lipsa de folosință.  În plus, a invocat apărări referitoare la faptul că asigurătorul facultativ trebuie să respecte regulile de stabilire a despăgubirii prevăzute de legislația R.C.A., invocând în susținere art. 23 alin. (4) din Legea nr. 132/2017.

În probațiune, intimata a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea autovehicule, și au fost depuse următoarele înscrisuri: dovada achitării de către pârâtă a sumei de 6.840,06 lei, dovada achitării de către pârâtă a sumei de 785,02 lei, ofertă de despăgubire.

În drept, nu au fost invocate alte prevederi legale decât lege invocate în cuprinsul motivării.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și cu mijloacele materiale de la dosar solicitate de reclamantă și pârâtă și a respins proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea autovehicule, propuse de pârâtă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, reține următoarele:

Preliminar, instanța reține că cererea este admisibilă pentru a fi soluționată potrivit procedurii speciale vizând cererile de valoare redusă, în baza art. 9 din Legea nr. 114/2021 rap. art. 1026 alin. (1) C. proc. civ., obiectul nefiind printre cele exceptate și valoarea obiectului nu depășește 50.000 lei.

În fapt, în data de 22.10.2020, ora 17:2## ## Brașov, la intersecția cu sens giratoriu dintre str. Stadionului și str. L##### #### Brașov, între nu##### ##### ##e##### ##jocaru, în calitate de conducător auto al autovehicului cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY, și n##### E##### ####a Tatu, în calitate de conducător auto al autovehicului cu nr. de înmatric##### ## 65 MYA, s-a produs un accident de vehicule și autoturismul cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY a fost avariat, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă de la dosar încheiată de cei doi conducători auto, acest aspect fiind și necontestat de către reclamantă și pârâtă.

Vinovăția producerii accidentului aparține exclusiv nu##### E##### ####a Tatu, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în constatarea amiabilă și în declarațiile celor doi conducători auto aflate la dosarul de daună, aspect care este și necontestat de către reclamantă și pârâtă. La data producerii accidentului, n##### E##### ####a Tatu avea încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu p##### ####### ####### ######### #####GURARE S.A., astfel cum rezultă din polița de asigurare depusă la dosar, acest aspect fiind și necontestat de către reclamantă și pârâtă.

La data producerii accidentului, autovehiculul cu nr. de înmatric##### ## 65 MYA era în proprietatea numi##### ##### ##e##### ##jocaru, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare al acestui autovehicul depus la dosar.

Între recla##### ######## BRAIN S.R.L. și nu##### ##### ##e##### ##jocaru s-a încheiat contractul de închiriere a unui autovehicul nr. 134/16.11.2020, având ca obiect închirierea unui autovehicul clasa B, fiind stabilită o durată a închirierii de 5 zile, un preț pe zi de 350 lei, rezultând astfel o valoare totală în cuantum de 1.750 lei.

Între nu##### ##### ##e##### ##jocaru, în calitate de mandant, și reclamantă, în calitate de mandatar, s-a încheiat contractul de mandat nr. 134/16.11.2020, având ca obiect reprezentarea mandantului în relația cu asigurătorul pentru recuperarea sumelor provenite din închirierea autoturismului.

Între nu##### ##### ##e##### ##jocaru, în calitate de cedent, și reclamantă, în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță din data de 21.11.2020, având ca obiect creanța în cuantum de 1.750 lei împotriva debito##### ####### ####### ######### #####GURARE S.A., în legătură cu contractul de închiriere nr. 134/16.11.2020, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a vehiculului avariat la evenimentul din data de 22.10.2020, respectiv cel cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY.

Autoturismul cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY a fost reparat de socie##### ########VE LUX S.R.L., costul total al reparațiilor fiind de 6.840,06 lei, astfel cum reiese din factura fiscală depusă la dosar care face referire la dosarul de daună. În devizul de reparație din data de 19.11.2020, depus la dosar, s-a prevăzut faptul că timpul total al manoperei a fost de 18,2 ore.

Nu##### ##### ##e##### ##jocaru a formulat o cerere de despăgubire în data de 23.11.2020, pe care a adresat-o pârâtei, solicitând acesteia plata sumei de 6.840,06 lei, cu titlu de contravaloare reparații autovehicul și la plata sumei de 1.750 lei, cu titlu de costuri mașină de înlocuire, cererea fiind transmisă către pârâtă în data de 23.11.2020, astfel cum rezultă din captura de ecran cu ticketul nr. 999271 depus de pârâtă la dosar.

Pârâta a deschis dosarul de daună nr. EJ00789307.

Pârâta a formulat în data de 19.12.2020, ca răspuns la cererea de despăgubire anterior menționată, o ofertă de despăgubire prin care a precizat că suma pe care se oferă să o achite este în cuantum total de 7.625,08 lei, precizând că pentru lipsa de folosință suma oferită este în cuantum de 785,02 lei, motivând diminuarea sumei prin faptul că au calculat despăgubirile pentru lipsa de folosință prin raportare la un tarif mediu, ca medie aritmetică a celor 3 oferte de preț de pe piață , astfel cum rezultă din oferta de despăgubire depusă la dosar de pârâtă.

Pârâta a achitat către n##### ########VE LUX S.R.L. suma de 6.840,06 lei în data de 11.10.2021 în legătură cu dosarul de daună deschis de pârâtă, astfel cum rezultă din extrasul depus la dosar, acest aspect fiind și necontestat de către reclamantă și pârâtă.

Pârâta a achitat către reclamantă suma de 785,02 lei în data de 25.01.2021 în legătură cu dosarul de daună deschis de pârâtă, astfel cum rezultă din extrasul depus la dosar, acest aspect fiind și necontestat de către reclamantă și pârâtă.

N##### E##### ####a Tatu și-a schimbat nume## ## E##### ##### Vlădău, conform mențiunilor care rezultă din D.E.P.A.B.D.

În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că faptul juridic ilicit invocat de reclamantă în susținerea cererii, respectiv fapta nu##### E##### ##### Vlădău, este guvernat de C. civ 2009, în baza art. 5 și 103 din Legea nr. 71/2011, și de Legea nr. 132/2017, în baza art. 39 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, fiind săvârșită în data de 22.10.2020. De asemenea, contractele încheiate între nu##### ##### ##e##### ##jocaru și reclamantă sunt guvernate de C. civ 2009, în baza art. 102 din Legea nr. 71/2011.

Cu privire la capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, instanța reține că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale a nu##### E##### ##### Vlădău, care rezultă din art. 1357 C. civ., respectiv fapta nu##### E##### ##### Vlădău de a conduce autoturismul cu nr. de înmatric##### ## 65 MYA într-un mod care a presupus lovirea autoturismului cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY în data de 22.10.2020 este o faptă ilicită, afectând dreptul subiectiv de proprietate al numi##### ##### ##e##### ##jocaru asupra autoturismului cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY, există un prejudiciu constând în costurile de reparație și costurile cu lipsa de folosință a autovehiculului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu rezultă din coroborarea daunelor menționate în constatarea amiabilă de accident cu cele din procesul-verbal de constatare a daunelor de la dosar, iar vinovăția este prezentă sub forma culpei nu##### E##### ##### Vlădău.

Ca urmare a acestui aspect, instanța reține că numi##### ##### ##e##### ##jocaru, în calitate de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatric##### ## 47 ABY, i s-a născut un drept de creanță corelativ obligației de a repara prejudiciul suferit de acesta prin accidentul de circulație amintit anterior. Debitorul acestei obligații este pârâta, ca urmare a contractului de asigurare obligatorie pe care aceasta îl avea încheiat cu n##### E##### ##### Vlădău la data producerii accidentului, în baza art. 11 alin. (1) și 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, societatea de asigurare fiind cea care răspunde pentru fapta asiguratului său, fiind vorba de prejudicii care pot fi acoperite de asigurător, respectiv prejudicii materiale și rezultând din lipsa de folosință a vehiculului, după cum rezultă din art. 11 alin. (2) lit. b) și d) din Legea nr. 132/2017.

Instanța reține că reclamanta a limitat obiectul cauzei prin capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei cu titlu de contravaloare lipsă folosință autovehicul, neformulând și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei cu titlu de contravaloare reparații. De asemenea, instanța reține faptul că, potrivit art. 1566 alin. (1) C. civ., ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță, reclamanta a dobândit creanța pe care nu##### ##### ##e##### ##jocaru o avea față de pârâtă în ceea ce privește despăgubirile cu titlu de lipsă de folosință a autovehiculului., dovedindu-și astfel calitatea procesuală activă cu privire la ceea ce a solicitat.

Ca urmare a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, pârâta este datoare să repare prejudiciul suferit de noul titular al creanței, respectiv reclamanta, aspect pe care pârâta nu îl contestă, punctul de divergență al părților fiind asupra cuantumului despăgubirilor pe care pârâta ar trebuie să îl plătească.

Cu privire la întinderea despăgubirii pe care pârâta trebuie să o plătească, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Norma A.S.F. nr. 20/2017, de unde rezultă faptul că prejudiciile reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a acestuia, sunt stabilite pe baza documentelor justificative din care rezultă costurile de înlocuire temporară a vehiculului avariat cu un vehicul de o clasă similară ori inferioară, închiriat de la entităţi autorizate cu acest obiect de activitate.

Instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia la stabilirea prețului pe zi pentru închirierea unui autovehicul trebuie avut în vedere prețul de referință de piață, reglementat de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, și nu prețul care rezultă din contractul încheiat de reclamantă deoarece, așa cum rezultă din acest alineat, prețul de referință pe piață se are în vedere la prejudiciile aduse bunurilor, fără a detalia la care dintre prejudicii se referă, de unde rezultă natura de normă generală a acestui alineat. În cazul în care avem o prevedere specială cu privire la un anumit tip de prejudiciu, această prevedere specială se va aplica cu prioritate față de norma generală, astfel cum este cazul, spre exemplu, în ceea ce privește costurile cu manopera, unde în baza art. 14 alin. (3), se poate avea în vedere și valoarea orei de manoperă practică de către unitatea reparatoare și nu prețul de referință pe piață.

Aceeași situație este prezentă și în cazul prejudiciului derivat din lipsa de folosință a autovehiculului, unde art. 25 alin. (1) lit. a) din Norma A.S.F. nr. 20/2017 stabilește singurele cerințe necesare pentru cuantificarea acestuia, fiind suficient ca acesta să rezulte din documente justificative, să privească un vehicul de o clasă similară sau inferioară și să fie închiriat de la entități autorizate cu acest obiect de activitate, nefiind așadar nevoie ca acestea să fie raportate la prețul de referință pe piață. Instanța reține că reclamanta este o entitate autorizată să închirieze autovehicule, astfel cum rezultă din extrasul O.N.R.C. de la dosar, și autoturismul închiriat este de o clasă similară cu cel avariat, pârâta necontestând aceste aspecte. Prin urmare, instanța concluzionează că norma prevăzută de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, care face referire la prețul de referință pe piață, nu se aplică, printre altele, costurilor cu titlu de manoperă și cu titlu de înlocuire autovehicul ca urmare a închirierii. Așadar, contrar susținerilor pârâtei, alegerea persoanei prejudiciate de accident nu poate fi condiționată de alegerea unei anumite variante de preț de pe piață, aceasta având libertatea să aleagă orice entitate autorizată cu obiectul de activitate vizând închirierea autoturismelor.

De asemenea, instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia modul de calcul a perioadei de lipsă de folosință este eronat, invocând în susținere art. 25 alin. (2) din Norma nr. 20/2017. Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere faptul că, în prezenta cauză, nu suntem în prezența unei daune totale, autoturismul putând fi reparat, lucru care s-a și întâmplat, iar potrivit art. 25 alin. (4) din Norma A.S.F. nr. 20/2017, în cazul reparaţiei vehiculului avariat, perioada maximă de indisponibilitate reprezintă timpul normal de reparaţie transformat în zile de lucru prin împărţirea la patru a timpului normat de reparaţie. În prezenta cauză, numărul de ore de manoperă pentru reparație a fost de 18,2 ore, care, împărțite la 4, reprezintă 4,55 zile. În legătură cu acest aspect, instanța are în vedere faptul că contractul de închiriere a autovehiculului a avut o durată stabilită prin raportare la numărul de zile, și nu prin raportare la ore, raportarea la numărul de zile fiind uzanța în cazul acestui tip de contract, ceea ce semnifică faptul că persoana prejudiciată de accident a fost nevoită să închirieze autoturismul de schimb și să achite chiria aferentă și pentru ultima zi, chiar dacă aceasta nu este o zi întreagă din punctul de vedere al orelor în care a putut utiliza autoturismului de schimb, deci în cuantumul prejudiciului intră și valoarea chiriei aferente acestei ultime zile.

Mai mult decât atât, chiar textul de lege specifică necesitatea transformării orelor în zile de lucru, de unde rezultă că instanța nu poate avea în vedere ca limită maximă a perioadei de indisponibilizare un număr care să cuprindă atât zile, cât și ore, cum este cazul unui număr care nu este întreg, ci va fi nevoie să rotunjească acest număr pentru a reliefa doar zile, limita fiind în realitate de 5 zile, întregirea numărului fiind făcută prin rotunjire pentru a respecta necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului. Instanța reține faptul că autoturismul de schimb a fost închiriat de reclamantă pe o durată de 5 zile, fiind satisfăcută astfel cerința prevăzută de lege de a nu depăși perioada maximă de indisponibilizare.

Prin urmare, din totalul sumei de 1.750 lei, cu titlu de chirie achitată de nu##### ##### ##e##### ##jocaru pentru închirierea unui autoturism de schimb, reclamanta este îndreptățită să includă întreaga sumă în cuantumul prejudiciului pe care pârâta ar trebui să îl acopere. Din această sumă, pârâta a achitat suma de 785,02 lei, de unde rezultă o diferență de 964,98 lei la care reclamanta este îndreptățită. Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei chiar la acest cuantum, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 964,98 lei, cu titlu de despăgubiri aferente lipsei de folosință a autovehiculului.

Cu privire la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța reține că, după cum rezultă din art. 21 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 132/2017, penalitățile de întârziere se datorează în cuantum de 0,2% în cazul în care asigurătorul nu își îndeplinește obligația de plată a despăgubirii, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă privind stabilirea cuantumului despăgubirii.

În primul rând, instanța reține că penalitățile de întârziere au natura de drept accesoriu față de dreptul de creanță vizând obținerea despăgubirii, iar având în vedere că cesiunea de creanță transferă dreptul cu toate accesoriile sale, reclamanta are calitate procesuală activă de a solicita și penalități de întârziere.

Privitor la momentul de la care trebuie să se calculeze aceste penalități, instanța va reține faptul că pârâta nu a răspuns cererii de despăgubire formulate de persoana prejudiciată de accident și transmisă pârâtei în data de 23.11.2020 în termen de 30 zile de la primirea acestei cereri. Pentru a ajuns la această concluzie, instanța are în vedere faptul că pârâta a depus la dosar o oferă de despăgubire care are în cuprinsul său data de 19.12.2020, însă nu a depus la dosar dovada comunicării acestei oferte către persoana prejudiciată sau către reclamantă, iar reclamanta contestă că pârâta ar fi trimis un astfel de răspuns, neputând fi considerat un aspect necontestat de către părți, pârâta având în continuare sarcina probei asupra aspectului că ar fi comunicat efectiv oferta de despăgubire. Instanța reține că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, răspunsul la cererea de despăgubire trebuie să fie trimis cu confirmare de primire, iar pârâta nu a făcut dovada că ar fi trimis răspunsul către persoana prejudiciată sau către reclamantă deloc, cu atât mai puțin cu confirmare de primire.

Mai mult decât atât, oferta de despăgubire este adresată numi##### ##### ##e##### ##jocaru, persoana prejudiciată de accident care a redactat cererea de despăgubiri, însă reclamanta îi comunicase pârâtei contractul de cesiune de creanță în data de 26.11.2020, astfel cum rezultă din plicul și copia contractului de cesiune depuse de către pârâtă la dosar, dată care este anterioară formulării de către pârâtă a ofertei de despăgubire, deci pârâta ar fi trebuit oricum să adreseze răspunsul la cererea de despăgubire către reclamantă și nu către nu##### ##### ##e##### ##jocaru.

Așadar, ca urmare a faptului că pârâta nu a răspuns în termen de 30 zile de la transmiterea cererii de despăgubire, devine incident art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, care stabilește scadența obligației de plată a despăgubirii după expirarea termenului de răspuns de 30 zile de la depunerea cererii de despăgubire. Acest articol este o normă specială care derogă de la norma generală ce reglementează scadența obligației de plată a despăgubirii în mod obișnuit, reglementată de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, și se aplică cu prioritate.

De asemenea, instanța reține că, din interpretarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, chiar dacă acest alineat face referire expresă doar la scadența de la alineatul 4, este stabilită regulă conform căreia penalitățile se datorează dacă asigurătorul nu își îndeplinește obligația de plată a despăgubirii la scadență, indiferent de care este motivul care a determinat ajungerea la scadență a obligației de plată a despăgubirii. Mai exact, penalitățile ar trebui datorate de către asigurător inclusiv în situația în care acesta nu își îndeplinește obligația de a plăti despăgubirea care a ajuns scadentă prin expirarea termenului de 30 zile în care asigurătorul putea răspunde la cererea de despăgubire, nu doar în ipoteza în care obligația de plată a despăgubirii a ajuns scadentă prin expirarea termenului de 10 zile de la acceptarea ofertei de despăgubire sau de la rămânerea definitivă a hotărârii, rațiunea penalităților fiind cu atât mai puternică în situația în care asigurătorul nu a răspuns deloc la cererea de despăgubire.

Așadar, penalitățile ar trebui să curgă din următoarea zi după calcularea unui termen de 30 zile de la primirea de către asigurător a cererii de despăgubire, termen care se va calcula, în baza art. 1416 C. civ., potrivit dispozițiilor art. 2553 alin. (1) C. civ., respectiv nu vor fi luate în calcul prima și ultima zi a termenului. Prin urmare, termenul de 30 zile a început să curgă în data de 23.11.2020, data când a fost comunicată cererea de despăgubire și s-a împlinit în data de 24.12.2020, ceea ce semnifică că scadența obligației de plată a despăgubirii a fost în data de 25.12.2020.

Instanța reține că penalitățile de întârziere urmează să se calculeze la valoarea diferenței neachitate din despăgubire, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, și anume 964,98 lei, suma aferentă primul capăt de cerere.

Ca urmare a acestui aspect, reclamanta este îndreptățită la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi din data de 25.12.2020, însă în virtutea principiului disponibilității, va avea în vedere data indicată de reclamantă de la care să se calculeze penalitățile de întârziere, respectiv 04.01.2021, va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi aferente debitului în cuantum de 964,98 lei, din data de 04.01.2021 până la achitarea integrală a debitului restant.

Având în vedere că instanța va pronunța o soluție de admitere a fiecărui din cele două capete de cerere, instanța va pronunța o soluție de admitere a cererii în ansamblul său.

Având în vedere soluția de admitere a cererii, raportat la faptul că pârâta este cea care a căzut în pretenții, în baza art. 1032 rap. art. 453 C. proc. civ., instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată, va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 550 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care sume de 50 lei reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru datorate și achitate și suma de 500 lei reprezintă onorariu avocațial, conform facturii de la dosar (fila 14).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de recla##### ######## BRAIN S.R.L., cu sedi## ## Brașov, Șoseaua Cristianului, stația Terminus de călători, cap de linie Stadionul Municipal, corpul B, complex comercial Com##### #### Brașov, C.U.I. 33786983, înregistrată la Registrul Comerțului sub număr## #######9/2014, prin reprezentant ####l Ivan Mesco, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet individual de a##### Adina Ghidermic, cu sedi## ## Br##### #### ###### ############ nr. 1##### bl# ### ap. 1C, #### Brașov, în contradictoriu cu p##### ####### ####### ######### #####GURARE S.A., cu sediul în Bucur##### #### ###### nr. 8, J8, O####e Park, clădir## ## et. 2, sector 1, prin reprezentant legal Tanja Blatn### # ###### #328123, înregistrată la Registrul Comerțului sub număr## #######3/2011, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucur##### #### ############ nr# ### et. 3, sector 3 și cu intervenienta forțată din o##### E##### ##### VLĂDĂU, C##### #######081829, cu domicili## ## Br##### #### ####### n## ## bl# ### s## ## ap. 10, #### Brașov.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 964,98 lei, cu titlu de despăgubiri aferente lipsei de folosință a autovehiculului.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi aferente debitului în cuantum de 964,98 lei, din data de 04.01.2021 până la achitarea integrală a debitului restant.

Admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecă##### Brașov.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei astăzi, 22.06.2022.

PREŞEDINTE, GREF#########X##### #U######### #A##### #

##### A.B.V./Tehn##### A.B.V./4ex/30.06.2022

Domenii speta

Spete similare