Penal.aplicarea principiului in dubio pro reo, schimbarea temeiului de drept al soluţiei de clasare

APLICAREA PRINCIPIULUI IN DUBIO PRO REO, SCHIMBAREA TEMEIULUI DE DREPT AL SOLUŢIEI DE CLASARE

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 29.06.2021, sub numărul ..../200/2021, petenta SG a contestat soluția de clasare dispusă în dosarul de urmărire penală nr. ..../P/2020, solicitând admiterea plângerii, desființarea soluției de clasare și continuarea urmăririi penale.

În motivare, petenta a arătat că în anul 2013 a cumpărat un teren și o casă de la niște rude ale intimatei SC. Din invidie și răutate intimata îi cauzează probleme iar pe data de 09.11.2020 ar fi pândit-o la gardul de hotar, unde nu respectă datoria pe care o are de a face curățenie și a nu deranja vecinii cu mizeria care crește pe teren. A arătat petenta că, în timp ce curăța ierburile și lăstarii de prun crescuți pe terenul acesteia, intimata s-a întins peste plasa de sârmă și a lovit-o în ambii ochi cu lăstari de prun, lăsând-o aproape oarbă.

În continuare, petenta a redat diverse conflicte dintre acesta și intimată.

În drept, petenta nu a invocat dispoziţii legale.

La prezenta cauză a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. .../P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

La data de 19.11.2020, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a fost înregistrată plângerea penală formulată de petenta SG cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva acestuia de către numita SC, arătându-se că  acesta, la data de 19.11.2020, ar fi lovit-o pe persoana vătămată, peste gardul de hotar, cu o nuia în zona ochilor și a feței, afectându-i vederea.

Prin ordonanţa din data de 26.11.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal.

Prin ordonanța din data de 28.01.2021 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) Cod penal, ca urmare a plângerii formulate de numita SC împotriva numitei SG.

Prin ordonanţa din data de 10.02.2021, confirmată de procuror, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta SC, cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 04.03.2021 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata SC, cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată (f. 27-29 dup), declaraţie martor TF (f. 38-39 dup), declaraţie martor DG (f. 40-41 dup), declaraţie suspect/inculpat SC (f. 30-34 dup), certificat medico-legal nr. 818 (f. 37 dup).

Prin ordonanţa emisă de procuror la data de 20.04.2021 în dosarul nr. .../P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal, reţinându-se incidenţa art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen., apreciindu-se ca fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, neexistând probe certe, complete și neîndoielnice de vinovăție. Astfel, s-a constatat ca fiind incidentă o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, şi anume: fapta nu există. De asemenea, s-a dispus clasarea și cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) Cod penal, reclamată de către numita SC.

 Prin ordonanţa din data de 31.05.2021, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../II/2/2021, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentei SG, arătându-se că nu există probe certe în sensul că fapta reclamată există.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că argumentele prezentate de petentă în prezenta plângere împotriva soluției de clasare nu sunt de natură să dovedească nelegalitatea sau netemeinicia acesteia.

Pentru reţinerea săvârşirii unei infracţiuni, vinovăţia intimatei trebuie dovedită cu probe certe, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă a faptei, astfel încât să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, orice dubiu profitând persoanei cercetate penal, conform principiului in dubio pro reo, complement al prezumţiei de nevinovăţie.

Astfel, potrivit art. 4 Cod. proc. pen., privind prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă şi orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Când se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată. Există îndoială atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia şi nici nevinovăţia celui în cauză. În acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie.

Judecătorul de cameră preliminară constată că după administrarea unui probatoriu complet, corect şi legal administrat, s-a ajuns la concluzia că nu se poate stabili cu certitudine că intimata ar fi lovit persoana vătămată, nemaiexistând alte probe la care s-ar putea recurge.

Se constată aşadar că în mod corect s-a reţinut că este incidentă situaţia în care probele administrate nu au fost suficient de puternice, concrete şi pertinente, pentru a demonstra acuzaţiile aduse intimatei, descrise şi analizate prin prisma normelor de incriminare, procurorul raportându-se astfel şi la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat constant în jurisprudenţa sa importanţa principiului probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă", precizând că o astfel de probă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii/prezumţii necontestate, suficient de grave, precise şi concordante.

Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că temeiul soluției de clasare nu este art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen., ci art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc. pen.

Astfel, pentru a fi incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale reglementat de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen., respectiv fapta nu există, este necesar să se rețină că nu a existat nicio modificare în realitatea obiectivă, nu s-a săvârșit acțiunea sau inacțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a unei infracțiuni.

 În cauză, însă, din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 818 (f. 37 dup), rezultă că față de persoana vătămată a fost exercitată o acțiune de lovire, aceasta prezentând leziuni traumatice care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur la data de 09.11.2021, necesitând pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Așadar, nu ne regăsim în ipoteza de aplicare a art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen., împrejurările de fapt circumscriindu-se domeniului de aplicare a art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc. pen., respectiv nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea .

Pentru a fi incidente aceste ultime dispoziții legale, este necesar ca, din ansamblul probatoriului administrat, să rezulte că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, însă nu de persoana care avea calitatea de suspect sau inculpat, chiar aceasta fiind ipoteza din cauza de față.

Potrivit art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. d) Cod proc. pen., în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate admite plângerea, cu consecinţa schimbării temeiul de drept al soluţiei de clasare, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea, condiție îndeplinită în prezenta cauză, schimbarea temeiul de drept al soluției de clasare în art. 16 alin. (1) lit. c) în loc de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc.pen., nefiind de natură a-i agrava situaţia petentei SG.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse anterior, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. d) Cod proc. pen., va admite plângerea formulată de către petenta SG în contradictoriu cu intimata SC şi va schimba temeiul de drept al soluţiei de clasare dispuse în dosarul de urmărire penală nr. ..../P/2020 prin ordonanţa din data de 20.04.2021 din art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc.pen. în art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc.pen.

Cazul de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale reglementat de art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc. pen. operează in personam, reținându-se că, după administrarea probatoriului, nu se poate stabili că persoana cercetată a săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetărilor, însă presupune că fapta există și constituie infracțiune, impunându-se așadar, ca, după pronunțarea unei soluții de clasare pe acest temei, ca organele de urmărire penală să disjungă respectiva cauză, să reia urmărirea penală și să continue cercetările, în vederea identificării autorului ori a participantului la săvârșirea faptei.

În temeiul art. 275 alin. (3) Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare