Contestaţie împotriva notificării de dare în plată. Incidenţa condiţiilor impreviziunii

Hotărâre 1625 din 15.02.2022


Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 28.10.2020, sub nr. 33934/299/2020 contestatorul BT S.A., în contradictoriu cu intimata CA a formulat, în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016 contestaţie împotriva notificării de dare în plată înregistrată la sub nr. 32546/20.10.2020, solicitând să se constate că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

În motivare,  s-a indicat că, intre B S.A. in calitatea de creditor si prezenta intimata in calitatea de debitor si garant ipotectar si MFD (in prezent decedat) a fost incheiata conventia de credit nr. HL28833/05.09.2008 prin care a fost acordat un imprumut in suma de 170.000 CHF. Acest credit a fost utilizat cu prioritate pentru rambursarea integrala a creditului acordat de SC BCR in baza contractului de credit nr. PFS877/27.02.2007, inclusiv a dobanzilor la zi si a comisionului de rambursare. Diferenta ramasa a fost utilizata de imprumutat numai pentru satisfacerea nevoilor personale si/sau ale familiei sale.

Creditul de mai sus a fost garantat cu imobilul -apartament- situat in Bucuresti, XXX a localitatii Bucuresti, Sector 1.

S-a mai învederat faptul ca, pana la data declararii scadentei anticipate a creditului, la contractul de credit mentionat mai sus, au fost incheiate 3 acte aditionale , scopul incheierii acestor acte aditionale fiind de inlesnire a rambursarii creditului iar in cadrul actului aditional nr. 3 a fost avut in vedere si decesul codebitorului MFD.

Avand in vedere faptul ca, nu au fost respectate obligatile contractuale, creditul a fost declarat scadent anticipat si drept consecinta, a fost formulată cerere de executare silită inregisttrata la SCPEJ XXX, fiind deschis în acest sens dosarul execuțional nr.441 MI/2015. În cadrul acestui dosar execuțional a fost vândut la licitație publică, imobilul care garanta creditul.

La data de 20.10.2020, a fost inregistrata de catre subscrisa, BT Notificarea formulata in baza Legii 77/2016 in cadrul carei a solicitat stingerea obligatiilor izvorate din contractul de credit — in contextul in care bunul ipotecat in favoarea B SA (actual BT) a fost valorificat in cadrul procedurii de executare silita.

Contestatoarea a indicat că notificarea transmisă subscrisei de către intimata, cu scopul de a se elibera de obligația de restituire a sumelor împrumutate printr-un act incheiat la sediul BNP DP nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege si drept consecinta, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Așa cum s-a menţionat mai sus, creditul acordat în baza convenției de credit a fost declarat scadent anticipat, iar ulterior, a fost formulată cererea de executare silită către SCPEJ XXX ( actual BEJ XXX), fiind deschis in acest sens dosarul execuțional nr.44 IMI/2015. În cadrul acestui dosar execuțional a fost vândut la licitație publică, imobilul care garanta creditul.

În data de 20.10.2020 a fost inregistrata de catre subscrisa, notificarea formulata în temeiul din Legii nr. 77/2016, de catre intimata CA.

Un prim aspect pe care dorim sa-l invederem Onoarei instante este faptul ca, la art. 1 alin 1 din legea 77/2016 este mentionat:” Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, institutiilefinanciare nebancare sau cesionarii creanțelor detinute asupra consumatorilor.

Art. 1 alin 2 Legea 77/2016: ” Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanta Guvernului nr. 21/1992  privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Avand in vedere prevederile legale mentionate mai sus si raportandu-le la situatia de fapt, respectiv calitatea de asociat unic la SC AF SRL, conform deciziei asociatului unic cu nr. 35/31.12.2009, rezulta in mod evident faptul ca, nu este indeplinita conditia expresa prevazuta la art. I si art. 4 alin I lit a din Legea 77/2016, aceea de consumator.

Astfel, contestatoarea a indicat că nu este indeplinita conditia de admisibilitatea, respectiv aceea de consumator asa cum este definit in cadrul Ordonantei de Guvern nr. 21/1992 privind protectia consumatorului.

Un alt aspect este faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 4 alin 1 lit d Legea 77/2016, prezenta intimata nu a facut dovada, ca nu a fost condamnata printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi, drept consecinta nu a fost indeplinita nici aceasta conditie de admisibilitate.

Referitor la formalitatile prevazute de art. 4. alin. (4), mentionam urmatoarele: În conformitate cu acest din urma text citat, „Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusa doar în cazul imposibilitatii vadite a continuarii sale", partile au obligatia de a cauta un remediu eficient în vederea continuarii relatiilor contractuale, remediu ce nu a fost propus de catre intimata prin notificarea de dare în plata.

Or, pentru încetarea contractului, art. 4 alin. (4) impune o conditie noua în sarcina debitorului, aceea de a face dovada imposibilitatii vadite a continuarii contractului. Atașat notificarii de dare în plata, intimata nu a trimis niciun document care sa ateste o imposibilitate vadita de continuare a relatiei contractuale și nici nu au propus alt remediu pentru continuarea contractului de credit.

Art. 8 alin. (5) astfel cum acesta a fost modificat si inaplicabilitateia Legii 52/2020 1. În cazul de față considerăm că nu se poate aplica Legea nr. 77/2016 astfel cum acestea a fost modificată prin Legea 52/2020, modificări ce au intrat in vigoare din data de 17.05.2020 dacă s-ar aplica modificarea mai sus amintită, atât contractului, cât și notificării, în condițiile în care situația concretă a intimatei este neschimbată, născută și producatoare de efecte pe legea veche, ar însemna ca legea să retroactiveze.

Așadar, ca motiv al admiterii prezentei contestații, considerăm că în cazul de față nu se aplică modificările Legii nr. 77/2016 astfel cum acestea au intrat în vigoare din data de 17.05.2020. Aplicarea acestor modificări este contrară și art. 6 din Codul civil, dar și art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Prezumția prevăzută de art. 8 alin. (5) în forma adoptată de Legea nr. 52/2020 nu poate avea decât caracter relativ, întrucât o apreciere a acesteia ca fiind absolută ar echivala cu o eludare a considerentelor Deciziei nr. 731/2019 Curții Constituționale, general obligatorii și ar veni în totală contradicție cu raționamentul Curții, dat fiind că „o asemenea măsură reprezintă o ingerintă a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanței antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficienta unei situații de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală și efectivă, nu relevă existența unui scop legitim al ingerinței, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiție potestativă simplă din partea debitorului, cu consecința privării de proprietate a creditorului asupra unei părți din creanța sa".

Decizia nr. 731/2019 a Curții Constituționale, la paragraful 85 al Deciziei, a statuat că atât executarea silită a bunului imobil ipotecat cât și vânzarea la licitație publică a acestuia se pot datora fie unor situații de impreviziune intervenite, fie unor situații obișnuite, inerente unui contract de credit (spre exemplu, neîndeplinirea culpabilă a obligației de restituire a împrumutului contractat).

Reținerea impreviziunii presupune intervenirea unei situații sau circumstanțe externe, independente de voința părților, imprevizibile sau cu efecte imprevizibile, care au schimbat împrejurările în care a fost încheiat contractul.

S-a învederat de către contestatoare faptul ca sunt inaplicabile prezumțiile prevăzute la art. 4 alin. (1 1) raportat la procedura stabilită prin art. 8 alin. (5) intrucat chiar dacă legiuitorul a stabilit o serie de prezumții absolute prevăzute la art. 4 alin. (l l ), iar textul de lege de la art. 8 alin. (5) face trimitere la aplicabilitatea prezumțiilor inclusiv în cazul împrumutaților aflați în executare silită, apreciem ca nu sunt aplicabile in prezenta cauza.

Trebuie observat că prezumțiile reglementate de art. 4 alin. (1 1 ) din Legea nr. 77/2016 operează numai în condițiile prevăzute de alin. (1 2) al aceluiași articol, respectiv numai dacă pragurile valorice prevăzute în cele două situații se mențin în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării.

Nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 4, alin. (1 1) din Legea 77/2016 intrucat conform prevederile art. 4, alin. (1 2) din lege „În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1 1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată".

Analizând textul de lege mai sus citat, rezultă că este necesar ca cele două condiții să fie îndeplinite cumulativ, pe perioada de șase luni anterior transmiterii notificării de către împrumutat. Or, în privința condiției prevăzute la lit. b) a textului de lege, „pe durata executării contractului de credit, obligalia de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă învederăm instanței că procentul de dobândă variabilă nu a cunoscut o creștere de peste 50% in ultmele 6 luni — avand in vedere ca acest contract de credit este declarat deja scadent anticipat.''

Avand in vedere faptul ca inca din anul 2015 este deschis dosarul de executare mentionat mai sus, nu se mai aplica rata de dobanda variabila.

In ceea ce priveste impreviziune valutara, se consata ca orice contract de credit in valuta este supus riscului valutar. Expunerea consumatorului de credite la riscul valutar, ca tip de risc financiar materializat in fluctuatii de curs valutar, reprezinta o trasatura normala a contractelor de credit in moneda straina. Iar fluctuatiile cursurilor valutare nu numai ca nu sunt anormale, ci sunt chiar tipice si previzibile, in economiiile care se bazeaza pe regimuri de cursfix. ” „ Totodata, impreviziunea valutara presupune o depreciere masiva a unei monede si aceasta sa persiste pentru un interval de timp semnificativ in raport cu perioada executarii contractului de credit".

Regula din materia contractelor este clar reglementată și constă în executarea obligațiilor. Contractul este legea părților, iar părțile sunt obligate să îl execute întocmai. Doar în mod absolut excepțional poate interveni impreviziunea.

Creșterea cursului valutar constituie împrejurări ce pot fi prevăzute și luate în considerare într-o apreciere normală și pe cale de consecință nu sunt evenimente care se circumscriu sferei impreviziunii.

De altfel, opțiunea pentru încheierea unui contract într-o monedă străină este făcută conștient și cu bună-știință de către debitori, în considerarea avantajelor pe care acest credit le oferă în comparație cu alte produse bancare. Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, împrumutatul are posibilitatea de a identifica și dezavantajele lui, printre care și riscul de a angaja o suma mai mare în lei pentru restituirea unui credit în valută comparativ cu cel în lei.

Orice contract de credit în valută este supus riscului valutar. Expunerea consumatorului de credite la riscul valutar, ca tip de risc financiar materializat în fluctuații de curs valutar, reprezintă o trăsătură naturală a contractelor de credit în monedă străină. Orice împrumut denominat înfr-o altă monedă decât cea națională în care consumatorul obține veniturile implică obligația obținerii de către debitori a valutei necesare plății ratelor de credit, pe baza resurselor financiare pe care le are la dispoziție în moneda națională, la cursul valutar la care moneda străină poate să fie procurată.

În continuare, s-a indicat că, chiar daca scriptic Leul s-a depreciat fata de valutele forte, puterea de cumparare a Leului a fost sustinuta prin masuri guvernamentale.

Contestatoarea a indicat că se poate observa foarte simplu ca odata ce a crescut cursul valutar, in acelasi timp si aproximativ in aceeasi masura, a crescut si salariul minim pe economie, ceea ce releva o proportionalitate intre modificarile de curs valutar si nivelul salariului minim pe economie exprimat in lei.

În final, s-au indicat aspecte din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene, contestaoarea invocând şi excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile Legii nr. 52/2020 privind modificarea Legii nr. 77/2016.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 77/2016.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 17.02.2020 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei creditorului, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a indicat că  cererea de chemare in iudecata, respectiv contestatia creditorului este neintemeiata. motivarea acesteia fiind straina de prevederile legale ale Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificata si completeta prin Legea 52/2020.

In fapt, pârâta a indicat că între aceasta— in calitate de debitor/garant ipotecar, sotul meu MFD (in prezent decedat) — in calitate de codebitor si creditorul initial B S.A, actual BT S.A (care a preluat banca B ca urmare a fuziunii prin absortie de la data de 01.01.2019), denumita in continuare banca — in calitate de imprumutator s-a incheiat Contractul de credit HL28833/05.09.2008 , in valoarea de 170000 CHF, pe o perioada de 360 luni.

În vederea garantarii indeplinirii obligatiilor de plata ce decurgeau din contractul de credit incheiat parata a indicat că a constituit in favoarea bancii contestatoare ipoteca de rang I conform Contractului de ipoteca autentificat de Notar Public BV sub nr. 2378/05.09.2008, instituita asupra imobilului apartament XXX, compus din trei camere si dependinte, in suprafata de 75.85 mp si din dreptul de proprietate asupra partilor din imobil care prin natura lor sunt in folosinta comuna a tuturor coproprietarilor, precum si asupra cotei indivize de teren ce reprezinta 9,28 mp aferenta apartamentului din suprafata totala de teren pe care este construit intreguL bloc, cu numar cadastral X inscris la CF nr. XXX.

În continuare, s-a indicat că pe parcursul derularii contractului de credit ipotecar incheiat cu banca contestatoare a intervenit o crestere de peste 100% a cursului valutar a CHF, coroborat cu cresterea semnificativa a dobanzii percepute, precum si variabilitatea dobanzii, astfel ca respectarea obligatiilor contractuale a devenit din ce in ce mai impovaratoare, creandu-se un vadit avantaj bancii parate, ajungadu-se, de asemenea, la un dezechilibru vadit intre prestastiile partilor semnatare, sens in care am fost nevoita sa apelez la semnarea a trei acte aditionale in vederea inlesnirii posibilitatilor de plata, insa in fapt acesta nu au condus decat la supraindatorarea subsemnatei, cu atat mai mult cu cat in acest timp a intervenit si decesul fostului meu sot, aspect care a reprezentant un factor important in diminuarea veniturilor lunare. De asemenea, ulterior contractarii creditului a intervenit criza mondiala, iar veniturile ne-au fost drastic diminuate. Precizam ca la momentul contractarii, veniturile subsemnatilor puteau sustine plata ratelor lunare, cu atat mai mult cu cat cursul valutar era mai mic, insa odata cu diminuarea veniturilor salariale si cresterea cursului valutar al monezii straine a CHF, a inceput sa fie din ce in ce mai greu sa ne indeplinim obligatiile contractuale.

Astfel, fata de faptul ca pe parcursul derularii contractului de credit, situatia materiala si familiala a subsemnatei a suferit grave modificari fata de situatia avuta in vedere de catre banca in momentul acordarii creditului, nu am mai putut sustine plata ratelor lunare cu caracter de permanenta, motiv pentru care a fost demarata procedura executarii silite a creditului, prin dosarul de executare 441MI/2015 al Bej XXX, iar imobilul ipotecat a fost scos la licitatie publica, fiind adjudecat.

Avand in vedere ca in procedura executarii silite, subsemnata am fost supusa vanzarii la ficitatie publica a imobilului garantat cu ipoteca, insa executarea silita continua prin poprire pentru o suma extrem de mare, subsemnata fiind pusa in ipostaza de a fi ramas fara casa si cu datorii ulteriore, in conditiile date, fata de faptul ca subsemnata ma confruntam cu o situatie materiala precara, iar suma executata este una foarte mare si impovaratoare, la data de 15.10.2020 subsemnata am transmis bancii contestatoare Notificarea de dare in plata nr. 1215, intelegand astfel, in baza dispozitiilor Legeii 77/2016 astfel cum a fost modificata in anul 2020, sa solicit stingerea oricarei datorii, avand in vedere ca imobilul ipotecat a fost adjudecat ca urmare a vanzarii la licitatiei publica.

În continuare, în esenţă, intimata a indicat că sunt îndeplinite toate condiţiile prescrise de art. 4 şi de art. 8 din Legea nr. 77/2016.

În final, s-a solicitat instantei de judecata ca in respingerea contestatie si mentinerea efectelor notificarii de dare in plata sa aiba in vedere, pe langa impreviziunea indeplinita fara putere de dubiu in speta, si prinicipiul privind protectiadreptului la locuinta. drept recunoscut la nivelul CJUE, care a aratat ca pierderea locuintei familiale este de natura nu numai sa aduca atingere in mod grav consumatorului, ci totodata pune familia consumatorului vizat intr-o situatie deosebit de fragila.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către  contestator, intimata a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205- art. 208 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La data de 11.02.2021 contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două excepţii, iar pe fondul cauzei a indicat următoarele.

Desi impreviziunea nu a fost reglementata in mod expres prin dispozitiile Codului civil din  864, in practica judiciara aceasta a fost aplicata prin prisma dispozitiilor art.970 C.civ, in conformitate cu care conventiile trebuie executate cu buna-credinta

Impreviziunea este o institutie care consacra o regula si o exceptie in domeniul executarii contractului atunci cand imprejurarile pe care partile le-au luat in considerare la incheierea contractului s-au modificat si contractul a dobandit valenta de sarcina excesiva pentru una dintre parti.

In ipoteza incheierii unui contract de credit exista un risc inerent oricarui contract si un risc supraadaugat.

Primul implică posibilitatea prevederii sale de către părţi la data încheierii contractului, — nasterea copiilor, divortul, probleme de sanatate curente, pierderea locului de munca, in timp ce al doilea nu — razboaie, accidente soldate cu vatamari corporale grave ce afecteaza capacitatea de munca integral, alte evenimente care fac obligatia contractuala imposibil de exeutat intrucat imprejurarile in care trebuia executata o fac radical diferita de ea asumata in contract.

Veniturile oscilante nu pot fi acceptate ca element exceptional, pentru ca este unul datorat unor circumstanțe de natură personală ale debitorului.

Or, o circumstanță cu caracter personal nu se poate converti într-o tensiune intracontractuală. Impreviziunea este determinată de acțiunea unui element exterior - de o anumită consistență, dar și persistență în timp, căruia părțile nu îi pot rezista - asupra unei prevederi contractuale, ce duce la o dezechilibrare continuă, și nu momentană, a prestațiilor dintre părțile contractului de credit.

Analizand in timp cursul oricarei valute, se constata ca, in mod normal, acesta nu ramane constant, fiind supus unor fluctuatii ca urmare a evolutiilor pietelor valutare si financiare internationale, aceste fluctuatii insemnand, prin raportare la diverse intervale de timp, o scadere sau o apreciere a monedei. Deci angajarea unui credit pe o perioada lunga de timp in valuta inseamna asumarea posibilitatii ca respectiva moneda sa creasca sau sa scada.

Regula din materia contractelor este clar reglementată și constă în executarea obligațiilor. Contractul este legea părților, iar părțile sunt obligate să îl execute întocmai. Doar în mod absolut excepțional poate interveni impreviziunea.

Creșterea cursului valutar constituie împrejurări ce pot fi prevăzute și luate în considerare într-o apreciere normală și pe cale de consecință nu sunt evenimente care se circumscriu sferei impreviziunii.

Nici fluctuația și nici creșterea cursului valutar nu reprezintă un element care să conducă la aplicarea mecanismului impreviziunii, întrucât putea să fie avut în vedere ca risc contractual la data semnării convenției de credit.

De altfel, opțiunea pentru incheierea unui contract intr-o moneda straina este facuta constient de catre debitor, in considerarea avantajelor pe care acest credit le ofera în comparatie cu alte produse bancare. Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, imprumutatul are posibilitatea de a identifica si dezavantajele lui, printre care si riscul de a angaja o suma mai mare in lei pentru restituirea unui credit in valuta.

Orice contract de credit in valuta este supus riscului valutar. Orice împrumut denominat intro alta moneda decat cea nationala in care imprumutatul obtine veniturile implica obligatia obtinerii de către debior a valutei nece platii ratelor de credit, pe baza resurselor financiare pe care le are la dispoziție în moneda nationala, la cursul valutar la care moneda straina poate sa fie procurata.

Niciun debitor care contracteazaun credit in valuta nu se asteapta (sau nu ar trebui sa se astepte) la un curs valutar „inghetat” pe toata durata contractului.

Avand in vedere considerentele Deciziei CCR nr.623/2016, aratam prin prezenta ca in cauza nu a intervenit niciun element exceptional si exterior voinei partilor contractante ce ar fi putut sa faca excesiv de oneroasa executarea obligatiei intimatei, astfel incat sa fi intervenit impreviziunea in relatiile contractuale incheiate de intimata cu banca.

Prin urmare, avand in vedere faptul ca notificarea nu indeplineste cerintele prevazute Legea 77/2016 modificata prin Legea 52/2020, urmeaza ca instanta de judecata sa constate faptul ca in cauza nu sunt indeplinite cumulativ cerintele prevazute de actul normativ a carui aplicare se solicita a fi facuta in cauza, si sa dispuna admiterea contestatiei.

Instanţa a încuviinţat în temeiul art. 258 C.pr.civ. raportat la art. 255 C.pr.civ. pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind proba drept admisibilă, concludentă şi utilă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele considerente:

În fapt, instanţa reţine că între SC B SA( enitate preluată  BT SA) şi MA şi  MFD( în prezent decedat) s-a încheiat contractul de credit nr. HL 28833 din 05.09.2008( f. 13-17).

Prin actul adiţional nr. 1 din data de 31.08.2010 părţile au convenit instituirea unei ipoteci asupra imobilului din mun. Bucuresti.

Instanţa, analizând aplicarea Legii nr. 77/2016 raportat la faptul că părţile au încheiat contractul de credit în 2008, constată că, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/25.10.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, dispoziţiile acestui act normativ se aplică indiferent de momentul încheierii contractului de credit, inclusiv contractelor de credit încheiate anterior intrării ei în vigoare.

Prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată şi a constatat faptul că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Curtea Constituţională a stabilit, aşadar, că judecătorul trebuie să verifice ca instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a uneia dintre părţi. Potrivit instanţei constituţionale, instanţele judecătoreşti în faţa cărora au fost introduse acţiuni în baza Legii nr. 77/2016 vor fi obligate să verifice condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii şi să o aplice.

Contractele de credit şi contractele de garanţie ipotecară au fost încheiate sub imperiul Codului civil de la 1864. În considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016, Curtea a reţinut că, sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Sub regimul Codului civil din 1864, aplicabil contractului din dosarul de faţă, teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 care stipulau: "convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa."

Aşadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condiţiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudenţă şi preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică în cuprinsul art. 1271.

Pentru analiza condiţiilor impreviziunii, din considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016 a Curţii Constituţionale a României, instanţa reţine: - paragraful 96: „în esenţă, impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta”. Curtea reiterează şi faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractului de credit, „prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit”.

 Instanţa va reţine faptul că, prin Legea nr. 52/2020 s-a oferit o definiţie a conceptului de impreviziune, element esenţial în ceea ce priveşte operarea procedurii de dare în plată.

De asemenea, instanţa reţine că prin Decizia nr. 432 din 17.06.2021 Curtea Constituţionaşă a dispus următoarele:1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr. 12.420/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt neconstituţionale.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.175/311/2020 al Judecătoriei Slatina - Secţia civilă şi de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr. 12.420/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (11) - (13), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (31) şi ale art. 7 alin. (4) şi (51) din Legea nr. 77/2016, precum şi Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În forma actuală Legea 77/2016 prevede situaţiile punctuale prin care se poate reţine incidenţa unei sitiuaţii de impreviziune, după cum urmează:

„Art. 4 - (1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a)creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi;e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea. (11) Reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.(12) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menţinerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (11) lit. a) şi b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.(13) Prezumţiile prevăzute la alin. (11) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a) - d).(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8 alin. (5). (4) Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale.

Conform art. 5 alin.1 din Legea 77/2016, „în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4”.

Potrivit alin.7 alin.1, „în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege”.

Dincolo de aceste dispoziţii procedurale, sunt relevante dispoziţiile art.4 alin.1 pct.a-d, care stabilesc condiţiile de admisibilitate pentru iniţierea procedurii legii dării în plată. Astfel, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a)creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Analizând condiţiile sus menţionate prin raportare la situaţia de fapt din prezenta cauză, instanţa reţine că intimata are calitatea de consuamator, faptul că aceasta deţine şi calitatea de asociat în cadrul unei societăţi fiind irelevant, contractul fiind încheiat de intimată în calitate de persoană fizică. Totodată, este evident faptul că, contestatoarea are calitatea de profesionist, fiind o entitate specializată în domeniul bancar, astfel că sunt întrunite condiţiile prescrise de Legea nr. 193/2000.

Din cuprinsul contractului de credit nr. HL 28833 din 05.09.2008( f. 13-17) reiese faptul că suma împrumutată se situează sub nivelul de 250.000 lei.

În speţă nu se va analiza scopul luării creditelor, atâta timp cât acestea au fost garantate cu un imobil având destinaţia de locuinţă. Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, se poate prezuma că imobilul în discuţie are destinaţia de locuinţă, de vreme ce nu figurează înscris ca sediu al vreunei firme. Totodată, reclamanta nu a dovedit că imobilul construcţie ar avea o altă destinaţie, revenindu-i acesteia obligaţia de a răsturna prezumţia.

În ceea ce priveşte ultima condiţie, aceasta este îndeplinită, intimata depunând la dosarul cauzei cazierul judiciar din care reiese că nu a fost condamnată(f. 48).

Prin urmare, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate preliminare, instanţa trebuind să analizeze în continuare incidenţa condiţiilor impreviziunii.

Referitor la situaţia impreviziunii, instanţa reţine că anterior modificărilor aduse Legii 77/2016 prin Legea 52/2010, ca urmare a soluţiei adoptate prin Decizia nr.623/2016, pronunţată de Curtea Constituţională, instanţele urmau să verifice dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile impreviziunii, aşa cum au fost ele detaliate în motivarea deciziei menţionate.

Toate argumentele contestatoarei privind situaţia financiară a intimatei au fost practic formulate în legătură cu respectivele condiţii stabilite de Curtea Constituţională.

Legea 52/2020 a adus o modificare semnificativă a Legii 77/2016, în sensul în care a adăugat expres condiţia existenţei impreviziunii pentru a se urma procedura prevăzută de legiuitor (art.4 alin.1 lit.e), după care a definit în termeni mult mai simpli această noţiune. Astfel, art.4 alin.1 indice 1 prevede că „Reprezintă impreviziune:a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.”

Art.4 alin.1 indice 2 şi 3 stabilesc că „în scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menţinerea pragurilor valorice prevăzute la alin.1 indice 1 lit. a) şi b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată”, respectiv că „prezumţiile prevăzute la alin.1 indice 1 au caracter absolut. Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a) - d).”.

În pofida susţinerilor contestatoarei, instanţa apreciază că este evident că cele două condiţii prevăzute de literele a şi b nu sunt cumulative, ci alternative. Astfel, conform construcţiei textului, fiecare dintre cele două ipoteze „reprezintă impreviziune”, iar art.4 alin.1 indice 3 face referire în mod clar la „prezumţiile prevăzute la alin.1 indice 1”, nu la „prezumţia” prevăzută de aceste texte.

În aceste condiţii, este suficient a se observa că este îndeplinită condiţia prevăzută de lit.a, de vreme ce cursul valutar a crescut de la momentul acordării fiecărui contract în parte şi până la momentul notificării.

Totodată, instanţa reţine că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de alin.1 indice 2, deoarece cursul valutar a fost la un nivel de peste 52,6% faţă de cel iniţial pe întreaga perioadă de 6 luni anterioară notificării.

Prin urmare, trebuie reţinut că „există impreviziune” în accepţiunea Legii 77/2016, urmând a se pronunţa o soluţie în consecinţă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât contestatoarea este cea care va pierde prezentul litigiu.

Referitor la cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine incidenţa art. 452 C.pr.civ., care stabileşte un termen limită până la care poate fi făcută dovada acestor cheltuieli, respectiv înainte de închiderea dezbaterilor. Astfel, din moment ce intimata nu a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor până la acest moment limită, instanţa va respinge şi această cerere, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare in judecata formulată de contestatorul BT S.A. în contradictoriu cu intimata CA, ca neintemeiata.

Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Cu drept de apel în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea prezentei hotărâri. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi 15.02.2022.

Domenii speta