Anulare incident de plata.

Hotărâre 8803 din 19.11.2020


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17.06.2020, sub nr. 17711/299/2020, reclamanta S.C. S. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S.A., anularea incidentului de plată din data de 18.11.2018 și radierea societății din Centrala Incidentelor de Plată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 21.05.2019 a încheiat cu S.C. O. S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare nr. 9793 având ca obiect vânzare carburanți, ca modalitate de plată convenindu-se ca plata în avans să se facă cu ordin de plată înaintea livrării, iar plata la termen să se efectueze cu bilet la ordin emis la fiecare livrare.

La data de 18.10.2019, reclamanta a emis biletul la ordin în valoare de 16.397,46 lei, seria BACX3AA nr. 4326630 cu scadență la data de 15.11.2020, ce a fost depus la plată de către furnizor.

La data de 18.11.2019, când a fost prezentat spre decontare biletul la ordin, nu a putut fi încasat integral din contul bancar, fiind disponibilă în cont doar suma de 15.567,78 lei.

A menționat reclamanta că la data de 19.11.2019 a plătit diferența de 829,73 lei prin ordin de plată. Totodată, a precizat că imediat a alimentat contul debitat cu suma de 1.000.000 lei. Prin urmare, chiar dacă biletul la ordin nu a fost onorat integral la data de 18.11.2019, obligația a fost stinsă în ziua următoare, iar creditoarea nu a fost păgubită.

A invocat eroarea scuzabilă în care s-a aflat în privința sumelor care trebuiau să fie în cont la data introducerii biletului la ordin spre decontare, eroare care a condus la înregistrarea reclamantei în Centrala Incidentelor de Plăți.

În drept, a invocat prevederile art. 7 și anexa 3C din Regulamentul BNR nr. 1/2012.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 64 lei.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data prezentării spre decontare a biletului la ordin seria BACX3AA nr. 4326630 în valoare de 16.397,46 lei emis de către societatea reclamantă în favoarea O. S.R.L., reclamanta nu a avut disponibil suficient în cont, motiv pentru care banca a transmis incidentul de plată Centralei Incidentelor de Plăți.

În drept, potrivit art. 2 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plăţi, incidentul de plată este neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligaţii rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante.

Reclamanta avea obligația asigurării disponibilului în cont la data scadenței înscrisă în instrumentul de plată reprezentat de biletul la ordin, respectiv la data de 18.11.2019, însă nu a asigurat în integralitate acest disponibil, ci doar suma de 15.567,78 lei.

Astfel, la data de 18.11.2019, când a fost prezentat biletul la ordin spre a fi decontat (valoarea acestuia fiind de 16.397,46 lei), nu a putut fi încasat integral din contul bancar , însă societatea reclamantă a plătit diferența din suma datorată către O. S.R.L. la data de 19.11.2019, conform ordinului de plată nr. 1298 (fila 9). 

Potrivit art. 7 alin. (2) teza I din Regulamentul nr. 1/2012, în cazul în care instituţia de credit trasă, a trasului acceptant sau a subscriitorului a decis refuzul la plată al cecului, cambiei ori biletului la ordin, persoana declarantă are obligaţia ca, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, să transmită la CIP refuzurile la plată pentru cecuri, cambii şi bilete la ordin.  Însă, instanța reține că datele specifice incidentelor de plăți sunt ocazionate de acte și fapte având potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată, inclusiv dintre cele ce pot afecta finalitatea decontării.

Refuzul la plată a fost făcut chiar în ziua prezentării biletului la ordin. Conform extrasului de cont, în ziua următoare refuzului, reclamanta a plătit diferența de sumă datorată către O. S.R.L., astfel că acest creditor nu a fost păgubit prin neplata integrală a biletului la ordin la momentul prezentării spre decontare.

În cauza de față nu se contestă lipsa parțială a disponibilului în contul reclamantei existentă la momentul introducerii instrumentului de plată spre decontare, ci reclamanta invocă eroarea scuzabilă în care s-a aflat în privința sumelor pe care ar fi trebuit să le aibă în cont la data respectivă.

Astfel, instanța reține că lipsa de disponibil în contul societății reclamante, care a dus la înregistrarea acesteia în Centrala Incidentelor de Plăți, nu a avut caracter fraudulos sau litigios.

În considerarea situației de fapt concrete, instanța apreciază că reclamanta nu reprezintă, cu privire la situația expusă în speța de față, o persoană cu risc, în sensul Regulamentului nr. 1/2012.

Ca atare, din ansamblul materialului probator administrat, instanța reține că, în fapt, nu s-a produs nici un incident de plată, întrucât, deși în ziua scadenței contul titularului nu dispunea de sume suficiente onorării biletului la ordin, s-a asigurat plata acestuia prin emiterea ordinului de plată nr. 1298/19.11.2019 și s-a achitat în întregime suma înscrisă în biletul la ordin.

În concluzie, instanța apreciază că se impune anularea incidentului de plată și radierea mențiunilor înscrise în Centrala Incidentelor de Plăți, în situația concretă din speță nefiind vorba de un risc real de neplată.

În consecință, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va dispune anularea incidentului de plată înscris în Centrala Incidentelor de Plăți la data de 18.11.2019 când a fost prezentat spre decontare biletul la ordin seria BACX3AA nr. 4326630 și radierea mențiunilor înscrise în Centrala Incidentelor de Plăți privind incidentul de plată antemenţionat.

30.  Obligaţie de a face.  Reclamanţii urmăresc, prin omiterea fazei administrative prealabile, să se dispună modificarea unui ordin al prefectului care nu viza situaţia reclamanţilor. (DOSAR NR. 18388/299/2017 , SENTINȚA CIVILĂ NR. 9398/04.12.2020).

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 30.05.2017, sub nr. 18388/299/2017, reclamanţii SG și SA au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P. SECTORULUI 1 BUCUREŞTI, I. P., CM, SF obligarea pârâtei P. SECTORULUI 1 BUCUREŞTI să întocmească documentaţia necesară eliberării Ordinului Prefectului asupra terenului în suprafaţă de 1.931,43 mp situat în B. , Intrarea S.  nr. .., ... nr. .., conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992, urmând regimul juridic al deţinătorului, având la bază contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007 încheiat de reclamanţi cu AFI în baza decretului-lege nr. 61/1990 şi înaintarea acestei documentaţii I. P. .

În fapt, au arătat reclamanţii că au cumpărat imobilul situat în B. , Intrarea S.  nr. , baraca nr. ., sector 1 compus din 5 camere de locuit cu suprafaţă de 109,29 mp şi anexe gospodăreşti, precum şi cota indiviză de 55,55% din suprafaţa de folosinţă comună a întregului imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007 încheiat cu CGMB, prin AFI.

Totodată, în baza acestui raport obligaţional, reclamanţilor le-a fost transmisă proprietatea în cotă indiviză asupra terenului în suprafaţă de 126,14 mp teren sub construcţie, precum şi cota indiviză de 55,55 % ce urmează a fi atribuită „cumpărătorului”, la cererea sa, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992.

Conform adresei nr. 39046/07.09.2019 emisă de Direcţia de Cadastru Fond Funciar Patrimoniu şi Evidenţă, Compartiment Fond Funciar, Registru Agricol, imobilul reclamanţilor este descris: „în conformitate cu evidenţele instituţiei noastre preluate de la S.C. Herăstrău Nord S.A. în anul 1999, imobilul situat în Intrarea S. nr.  / fostă Şos. S. nr. .., sector 1, figurează cu teren în suprafaţă totală de 3.704 mp, astfel cum este marcat în planul cadastral amplasat sc. 1:500 întocmit de autorizatul ANCPI N. , construit din teren în suprafaţă de 227,07 mp şi teren liber de construcţii (curte) în suprafaţă de 3.476,93 mp. Cota parte de teren aferentă locuinţei baraca nr. 9 reprezintă suprafaţa de 126,14 mp, teren sub construcţie corespunzător cotei indivize de 55,55% după cum este specificat în contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007. Pentru cota de teren neconstruit ce însumează suprafaţa de 1.931,43 mp teren cu destinaţie curte aferentă locuinţei – baraca 9, s-a stabilit chiria folosinţei acestuia, în baza fişei de calcul nr. 17224/10.06.2016”.

Consideră reclamanţii că tocmai această argumentaţie, în sensul interpretării greşite date de către lucrătorii Serviciului juridic al primăriei, nu se încadrează în prevederile legale şi nici în condiţiile actului de înstrăinare, întrucât reclamanţii nu au cumpărat în condiţiile Legii nr. 112/1995 şi Decretului-lege nr. 61/1991, ci având la bază art. 10 din Decretul-lege nr. 85/1992.

Deşi autoritatea administrativ-teritorială consideră că reclamanţii ar fi îndreptăţiţi numai la suprafaţa de 126,14 mp, teren sub construcţie ce ar reprezenta cota de 55,55% din întreg imobilul, dispoziţiile 10 alin. (3) din Decretul-lege nr. 85/1992 coroborate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, statuează că terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

Astfel, terenurile atribuite în folosinţă pe durata construcţiei urmează regimul juridic al deţinătorului, anume vor fi atribuite la cerere deţinătorilor construcţiei, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

Au învederat reclamanţii că în această modalitate Instituţia Prefectului a emis titlul de proprietate nr. 1159/23.07.2009, constituind dreptul de proprietate în suprafaţă de 1.232,80 mp celorlalţi coindivizari ai reclamanţilor, din aceeaşi unitate locativă, respectiv numiţilor I F. I şi  I. M. . În aceste condiţii, orice altă interpretare dată dispoziţiilor legale pare profund discriminatorie.

În drept,  au invocat prevederile art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991.

În dovedire, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză topografică.

La data de 06.07.2017, pârâta IP a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În raport de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că nu îi revine competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor, atribuirea în proprietate a terenurilor făcându-se prin ordin al prefectului, iar nu a instituţiei.

Pe fondul cauzei, a arătat că terenul din str. S.  nr. , sector 1 nu a fost atribuit în folosinţă în scopul construirii unei locuinţe personale, nu a fost atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Construcţiile situate în str. S.  nr.  nu au fost locuinţe construite din fondurile statului, ci au avut destinaţia de construcţii provizorii ridicate în cadrul lucrărilor de organizare de şantier pentru construirea Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, fiind lipsite de condiţii minime de locuit, astfel că acestea nu puteau face obiectul vânzării în baza Decretului-lege nr. 61/1990 sau Legii nr. 85/1992.

În drept, au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., precum şi cele ale Legii nr. 18/1991.

La data de 06.07.2017, pârâta CM a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivare, a arătat că legea nu stabileşte în sarcina Comisiei competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor, revenind prefectului sarcina de a decide cu privire la terenurile aflate în proprietatea statului care fac obiectul capitolului III din Legea nr. 18/1991, iar comisiei judeţene sarcina de a decide asupra terenurilor din patrimoniul fostelor cooperative agricole de producţie, ceea ce nu este cazul în speţă. În procedura de constituire a dreptului de proprietate în temeiul art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991, Comisia nu este competentă să emită ordin de atribuire în proprietate a vreunui teren.

În drept, au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., precum şi cele ale Legii nr. 18/1991, H.G. nr. 890/2005.

La data de 11.07.2017, pârâtele PS şi SM au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivare, au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007 reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafaţă de 109,29 mp situat în . . str. S. nr. , baraca nr. , în cuprinsul actului fiind precizat că terenul aferent locuinţei, în suprafaţă de 126,14 mp, respectiv cota indiviză de 55,55% va fi atribuit cumpărătorului la cererea acestuia. Prin pct. 1 al actului adiţional nr. 1/29.11.2016, s-a precizat că „se atribuie cumpărătorului în folosinţă pe durata existenţei construcţiei terenul în suprafaţă de 126,14 mp, respectiv cota indiviză de 55,55% din teren”. Au mai precizat că reclamanţii au închiriat de la A. o suprafaţă de teren de 1.931,43 mp cu destinaţia de curte şi grădină, conform fişei de calcul nr. 17224/10.06.2016.

În raport de cererea nr. 29046/16.12.2015 prin care reclamanţii au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent locuinţei cumpărate, au menţionat pârâtele că au formulat propunere de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului menţionat expres în contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007, anume 126,14 mp, respectiv cota indiviză de 55,55%, iar propunerea a fost respinsă de prefect.

Astfel, au opinat pârâtele că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 126,14 mp, iar nu cu privire la suprafaţa de 1.931,43 mp, întrucât, odată cu vânzarea locuinţei, A nu a procedat la includerea acesteia în terenul aferent locuinţei, aspect ce reiese şi din cuprinsul actului adiţional nr. 1/29.11.2016.

În drept, au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., precum şi cele ale Legii nr. 18/1991.

În dovedire, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În dosarul conexat nr. 8584/299/2018, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.03.2018, sub nr. 8584/299/2018,  reclamanţii SG , SA au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii PS, IP, CM, SF1, modificarea Ordinului Prefectului nr. 1159/23.07.2009, în sensul de a fi trecuţi şi reclamanţii la rubrica „titulari” cu suprafaţa de teren 1.931,43 mp trecută în proprietate, dintre care 126,14 mp teren sub construcţie şi 1.805,29 mp teren şi curte, corespunzătoare unei cote indivize de 55,55% aferentă Baraca nr.  din str. S nr. , sector 1, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

În fapt, au arătat reclamanţii că prin titlul de proprietate nr. 1390/27.07.2009 emis în baza Ordinului Prefectului nr. 1159/23.07.2009 a fost constituită în proprietatea numiţilor I F. I şi I I. M, vecinii reclamanţilor, suprafaţa de teren de 1.232,80 mp din care 62,27 mp teren sub construcţie şi 1.170,53 mp teren curte în cotă indiviză cu reclamanţii.

Au menţionat reclamanţii că au cumpărat imobilul-construcţie în indiviziune cu vecinii, în aceleaşi condiţii şi de la acelaşi cumpărători, cota de 55,55% din suprafaţa de folosinţă comună revenind reclamanţilor, iar cote de 45,45% familiei I.

Au precizat că la nivelul anilor 2008-2008, PS a emis o notă de fundamentare, constatând că numiţii I sunt îndreptăţiţi la atribuirea în natură a suprafeţei de 1.232,80 mp, din care 62,27 mp teren sub construcţie şi 1.170,53 mp teren curte, însă reclamanţilor, deşi se află în aceeaşi situaţie, le-a fost respinsă cererea.

În drept, au invocat prevederile art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991.

În dovedire, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză topografică.

La data de 22.05.2018, pârâta CM a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivare, a arătat că legea nu stabileşte în sarcina Comisiei competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor, revenind prefectului sarcina de a decide cu privire la terenurile aflate în proprietatea statului care fac obiectul capitolului III din Legea nr. 18/1991, iar comisiei judeţene sarcina de a decide asupra terenurilor din patrimoniul fostelor cooperative agricole de producţie, ceea ce nu este cazul în speţă. În procedura de constituire a dreptului de proprietate în temeiul art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991, Comisia nu este competentă să emită ordin de atribuire în proprietate a vreunui teren.

În drept, a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., precum şi cele ale Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 85/1992.

La data de 22.05.2018, pârâta IP a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, a arătat că ordinul prefectului nr. 1159/23.07.2009 a fost emis ca urmare a soluţionării cererii formulate de IF. I şi I I. M, iar modificarea actului presupune probarea unei erori materiale la emiterea actului, reclamanţii neindicând care era eroarea existentă în ordinul a cărui modificare se solicită.

În raport de excepţia lipsei calităţii procesuale active, a arătat că acţiunea formulată nu se încadrează într-una dintre situaţiile prevăzute de art. 34 C. proc. civ., pentru a fi exercitată anterior stabilirii dreptului propriu al reclamanţilor la atribuirea terenului aferent construcţiei cumpărate, neexistând motive ca instanţa să se pronunţe asupra dreptului reclamanţilor la atribuirea terenului, accesul acestora la justiţie neputând fi considerat încălcat prin impunerea parcurgerii fazei administrative anterior sesizării instanţei.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că nu îi revine competenţa de soluţionare a cererii reclamanţilor, atribuirea în proprietate a terenurilor făcându-se prin ordin al prefectului, iar nu a instituţiei.

În drept, a invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., ale Legii nr. 18/1991.

La data de 22.05.2018, pârâtele PS şi SM au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, au arătat că reclamanţii nu pot fi trecuţi la rubrica titulari în titlul de proprietate emis pentru numiţii I., întrucât pentru a se emite un titlu de proprietate este necesară parcurgerea unei întregi etape administrative, reclamanţii fiind terţi faţă de cererile depuse de numiţii I., a căror documentaţie administrativă a fost analizată şi cărora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite. Procedura administrativă este intuitu personae, iar prin formularea cererii reclamanţii încearcă să evite etapa administrativă, obligatorie.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, au arătat că instituţiile PS şi SF a nu sunt emitentele ordinului prefectului a cărui anulare se solicită.

În motivare, pe fondul cauzei, au arătat că IP a respins propunerea de emitere, întrucât terenul nu a fost atribuit în folosinţă în scopul construirii unei locuinţe personale sau pe durata existenţei construcţiei, iar baraca nr. 9 nu a fost locuinţă construită din fondurile statului, astfel că nu putea face obiectul vânzării în baza Decretului-lege nr. 61/1990 sau Legii nr. 85/1992.

În drept, au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., precum şi cele ale Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 85/1992.

În dovedire, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 08.06.2018, reclamanţii au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor pârâtelor.

Prin încheierea pronunţată la data de 10.08.2018 în dosarul nr. 8584/299/2018, a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului antemenţionat la dosarul nr. 18388/299/2017.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri şi expertiză topografică.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007, reclamanţii au cumpărat de la CG – A. locuinţa situată în B, Intrarea S.  nr. , baraca , în suprafaţă de 109,29 mp, compusă din 5 camere de locuit şi dependinţe, precum şi o cotă indiviză de 55,55% din suprafaţa comună a imobilului. Conform contractului, terenul aferent locuinţei, în suprafaţă de 126,14 mp, respectiv cota indiviză de 55,55% va fi atribuit cumpărătorului la cererea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992.

Prin actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007, a fost modificat art. 1 alin. (3) din contract, în sensul că se atribuie cumpărătorului în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 126,14 mp, respectiv cota indiviză de 55,55% din teren.

În drept, conform art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie. Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de instanţă în dosarul nr. 18388/299/2017, se reţine că această excepţie a fost invocată din perspectiva prevederilor art. 53-54 din Legea nr. 18/1991. Însă, având în vedere temeiul de drept invocat de reclamanţi în susţinerea cererii [art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991] şi faptul că nu este contestat un act emis de comisie / prefect, se impune respingerea excepţiei invocate, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta IP şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta CM în dosarul nr. 18388/299/2017, instanţa reţine că, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Se observă că prin cererea de chemare în judecată ce face obiect dosarului nr. 18388/299/2017 reclamanţii nu formulează o pretenţie împotriva pârâtelor IP şi CM. De altfel, conform art. 36 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 18/1991, invocate ca temei al cererii de chemare în judecată, reiese că revine primăriei obligaţia întocmirii şi înaintării propunerii de atribuire către prefect, iar obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat de către reclamanţi, priveşte exclusiv obligarea primăriei la întocmirea documentaţiei necesare eliberării Ordinului Prefectului asupra terenului în suprafaţă de 1.931,43 mp situat în B, Intrarea S nr. , baraca nr. .

În consecinţă, observând că reclamanţii nu formulează pretenţii proprii în privinţa pârâtelor IP şi CM pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi că acestor instituţii nu le revine nicio obligaţie legală prin raportare strict la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor pârâte şi va respinge, ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. 18388/299/2017 în contradictoriu cu pârâta IP şi cu pârâta CM.

Pe fondul cauzei, în dosarul nr. 18388/299/2017, instanţa reţine, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007 şi actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 34892/43803/23.08.2007, faptul că reclamanţilor le-a fost atribuit în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, terenul în suprafaţă de 126,14 mp, aferent locuinţei, anume cota indiviză de 55,55% din teren.

Conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, (…) în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, (…) cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

Se constată că, în speţă, reclamanţilor nu le-a fost atribuită în folosinţă (atribuire care se face cu titlu gratuit) suprafaţa de teren de 1.931,43 mp (indicată prin cererea de chemare în judecată) / 1.740 mp (indicată la ultimul termen de judecată), această suprafaţă de teren având un alt regim juridic, fiind închiriată de reclamanţi (contract cu titlu oneros), conform fişei calcul chirie nr. 17224/10.06.2016 anexate la fila 107 vol. I.

Astfel, în condiţiile în care reclamanţilor le-a fost atribuită în folosinţă doar suprafaţa de 126,14 mp, respectiv 55,55% cotă indiviză din terenul aferent locuinţei (teren sub construcţie), aceştia erau îndreptăţiţi să solicite trecerea în proprietate doar a acestei suprafeţe de teren, neputând extrapola dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 pentru a justifica dobândirea dreptului de proprietate şi asupra terenului pe care îl utilizează cu destinaţia de curte, în calitate de chiriaşi.

În fine, faptul că numiţii IFI şi I.I.M. au dobândit în proprietate terenul situat în B. , Intr. S.  nr. , sector 1, în suprafaţă de 1.323,80 mp nu este o chestiune ce se poate opune în prezenta cauză, din moment ce, în raport de aceste persoane, s-a constatat,  prin Ordinul Prefectului nr. 1159/23.07.2009, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pe când în speţă, în privinţa reclamanţilor, aceste condiţii nu sunt îndeplinite cu privire la suprafaţa de 1.931,43 mp / 1.740 mp.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. 18388/299/2017 formulată în contradictoriu cu pârâtele PS şi SF, constatând că terenul-curte (neconstruit) în suprafaţă de 1.931,43 mp / 1.740 mp nu a fost atribuit reclamanţilor în folosinţă, acestora fiindu-le atribuită doar suprafaţa de 126,14 mp (teren sub construcţie), cele două suprafeţe nefiind suprapuse, după cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert B.  (filele 23-26 vol. VIII) şi avizul OCPI (filele 46-47 vol. VIII) – anexa 1 plan de situaţie a imobilului.

 În dosarul conexat nr. 8584/299/2018, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta IP, excepţie pe care o consideră întemeiată pentru următoarele motive:

Conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.  Potrivit art. 54 din aceeaşi lege, dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III. 

Raportat la dispoziţiile citate, se observă că reclamanţii urmăresc modificarea Ordinului Prefectului nr. 1159/23.07.2009, în sensul de a fi menţionaţi şi reclamanţii la rubrica „titulari” cu suprafaţa de teren 1.931,43 mp trecută în proprietate, dintre care 126,14 mp teren sub construcţie şi 1.805,29 mp teren şi curte, corespunzătoare unei cote indivize de 55,55% aferentă Baraca nr.  din str. S. nr. , sector 1, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

În baza Ordinului Prefectului nr. 1159/23.07.2009, numiţii I F. I şi I I. M au dobândit în proprietate terenul situat în B, Intr. S. nr., sector 1, în suprafaţă de 1.323,80 mp - din care 62,27 mp teren sub construcţie şi 1.170,53 mp teren curte – cotă indiviză – aferent Bacara 8. 

Or, instanţa observă că nu reclamanţii sunt persoanele vizate de Ordinul Prefectului nr. 1159/23.07.2009, nefiind persoanele care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului / în raport de care s-a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului. Atribuirea terenului în proprietate, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, nu se poate face fără o propunere prealabilă de atribuire din partea primăriei, or reclamanţii urmăresc, prin omiterea fazei administrative prealabile, să se dispună modificarea unui ordin al prefectului care nu viza situaţia reclamanţilor, în condiţiile în care nu aceştia sunt cei care au formulat cererea finalizată cu emiterea Ordinului Prefectului nr. 1159/23.07.2009 l şi a titlului de proprietate pentru numiţii IFI şi I I. M.

Astfel, nu se poate dispune modificarea unui ordin la baza căruia a stat o procedură administrativă prealabilă şi obligatorie ce nu a analizat situaţia particulară a reclamanţilor. Prin emiterea Ordinului nr. 1159/23.07.2009,  prefectul nu a refuzat atribuirea terenului către reclamanţi, astfel că aceştia nu au calitate procesuală activă pentru a solicita modificarea unui ordin care nu îi priveşte, solicitare care, de altfel, este tardiv formulată, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 (ordinul prefectului a fost depus la fila 41 vol. II din dosarul nr. 18388/299/2017 la data de 27.11.2017, iar solicitarea de modificare a acestuia a fost făcută prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 8584/299/2018 la data de 27.03.2018).

În consecinţă, reţinând că reclamanţii nu sunt persoanele vizate de Ordinul Prefectului nr. 1159/23.07.2009, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta IP în dosarul nr. 8584/299/2018 şi va respinge, ca formulată de persoane fără calitate procesuală activă, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului 8584/299/2018.

Având în vedere că prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active se produce efectul dirimant al excepţiei, fiind soluţionat litigiul, vor fi respinse, ca rămase fără obiect, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta IP şi pârâtele PS şi SF în dosarul nr. 8584/299/2018 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele IP, CM, PS şi SF în dosarul nr. 8584/299/2018.