Obligaţia de a face

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.06.2019 sub nr. de dosar 1132/310/2019 reclamantul OS a solicitat in contradictoriu cu pârâţii ST şi SL ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună :

- obligarea acestora la încadrarea lucrărilor de construcție executate pe terenul din Sinaia, str. Fragilor, nr.2, județul Prahova in prevederile Autorizației de construire nr.141/12.06.2008 si desființarea, in condiții de siguranța, a lucrărilor realizate nelegal la aceasta adresa, lucrări consemnate in Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2 din 25.03.2016.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în fapt, prin Procesul -verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2 din 25.03.2016, numitul ST a fost sancționat contravențional pentru savarsirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare, prin aplicarea unei amenzi in cuantum de 1.000 lei, iar ca masuri/sancțiuni complementare s-a dispus oprirea lucrărilor si intrarea in legalitate pentru lucrările executate pe terenul proprietatea sa si a soției, SL, din Sinaia, str. Fragilor, nr.2, termenul de realizare a masurilor dispuse fiind stabilit la data de 29.07.2016. Motivul pentru care parata a fost sancționată contravențional a constat in faptul ca aceasta a executat o mansarda la construcția autorizata cu AC nr. 141/12.06.2008, fara autorizație de construire.

Lucrările au fost realizate pe teren proprietatea pârâților, situat in Sinaia, str. Fragilor, nr. 2, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.6654/27.07.1995.

Deși prin Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2 din 25.03.2016 s-a dispus realizarea masurilor pana la data de 29.07.2016, pana in prezent parata nu s-a conformat celor dispuse, deși intervalul de timp de la acea data și pana in prezent a fost mai mult decât îndestulător, culpa sa pentru neconformarea la masurile dispuse fiind evidenta.

Se mai arată că la data de 05.03.2008 li s-a eliberat numirilor ST si SL Certificatul de urbanism nr. 81/05.03.2008 pentru “construire vila turistica  D+P+2E+M, împrejmuire teren, branșamente utilitati, organizare șantier”.

Ca urmare a obținerii tuturor avizelor solicitate prin Certificatul de urbanism nr.81/05.03.2008, numitilor ST si SL li s-a eliberat de către Primăria Orașului Sinaia Autorizația de construire nr. 141/12.06.2008 pentru realizarea lucrărilor “construire vila turistica D+P+2E+M, împrejmuire teren, branșamente utilitati, organizare șantier” pe terenul situat in Sinaia, str. Fragilor, nr.2, județul Prahova, proprietatea lor personala.

In urma vizualizării in teren in data de 17.03.2016 in scopul verificării respectării disciplinei in urbanism si autorizării executării lucrărilor de construcții, conform prevederilor Legii nr.50/1991 si ale Ordinului nr.839/2009 de către personalul cu atribuții in acest scop din cadrul Primăriei Orașului Sinaia s-a constatat ca “la investiția “Vila turistica in regim de inaltime D+P+2E+M” mansarda este executata fara autorizație de construire. AC nr.141/12.06.2008 a avut termen de valabilitate 12 luni, iar durata de execuție a lucrărilor de 24 de luni”, fapta fiind consemnata in Nota de constatare nr. 7552/18.03.2016 si drept urmare numitul ST a fost sancționat contravențional in baza art.26, al.l), lit.a) din Legea nr.50/1991 prin Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2/25.03.2016.

Se mai arată că lucrările executate cu nerespectarea autorizației de construire se pot observa din planșele foto pe care le atașam prezentei, dar si printr-o cercetare la fata locului.

De altfel, parata si-a recunoscut vina prin necontestarea procesul-verbal de sancționare si achitarea amenzii in cuantum de 1000 lei conform chitanței seria 131540/2016 Nr.0011415 din 07.04.2016.

Deși prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/ 25.03.2016 s-a dispus intrarea in legalitate pana la data de 29.07.2016, pana Ia data prezentei, paratii nu au intreprins demersurile necesare pentru intrarea in legalitate. S-au mulțumit prin a efectua mai multe cereri in vederea emiterii de certificate de urbanism pentru intrare in legalitate, conform procesului verbal de constatare si sancționare nr.2/25.03.2016 - cerere nr.7481/17.03.2016, in urma careia au obtinut Certificatul de urbanism nr.67/11.04.2016 in scopul “continuare lucrări construire vila turistica, împrejmuire teren - intrare in legalitate conform proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016”, la 09.03.2017 solicitau prelungirea certificatului de urbanism nr.67/11.04.2016, obținând prelungirea pana la data de 11.04.2018, pentru ca ulterior la data de 07.05.2018, prin cererea nr. 12663 sa solicite din nou obținerea unui Certificat de urbanism, in același scop - “continuare lucrări construire vila turistica, împrejmuire teren - intrare in legalitate conform proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016”, fiindu-le eliberat Certificatul de urbanism nr.73/23.05.2018, insa toate aceste cereri si certificate de urbanism raman fara finalitate, pentru ca nu s-au prezentat niciodată cu documentația solicitata prin certificatele de urbanism in vederea obținerii Autorizației de construire necesara si nici nu au mai solicitat vreo prelungire a certificatului de urbanism nr. 73/23.05.2018, dovedind prin inacțiunile sale ca este nepăsător fata de obligația respectării prevederilor legale in materia disciplinei in construcții. Intervalul de timp lasat sa treaca de Orașul Sinaia de la data expirării termenului in care aveau obligația sa intreprinda demersurile pentru intrare in legalitate (29.07.2016) si pana in prezent este mai mult decât indestulator, atitudinea sa de pasivitate si, finalmente culpa sa pentru neconformare la masurile dispuse fiind evidente. In toate memoriile tehnice atașate cererilor prin care s-au solicitat certificatele de urbanism sus citate se observa ca paratii recunosc executarea de lucrări necuprinse in Documentația Autorizata pentru Construire, fiind executata fara autorizație de construire mansarda la vila turistica.

Art.32, al.1 din Legea nr.50/1991 prevede ca “in cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a)încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației;

b)desființarea construcțiilor realizate nelegal”.

Al.2) al aceluiași articol prevede ca, in cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la al.l.

Dispozițiile art.1516 C.civ. stabilesc ca orice creditor are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației, in caz contrar, creditorul putând sa folosească orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului sau.

Având in vedere cele de mai sus, solicita admiterea acțiunii si obligarea paratilor ST si SL la desființarea, in condiții de siguranța, a lucrărilor realizate nelegal la adresa din Sinaia, str. Fragilor, nr.2, județul Prahova, lucrări consemnate in Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2 din 25.03.2016, proces-verbal necontestat de parați.

In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 30 si art.148 C.proc.civ., art 32 alin. (1) si (2) Legea nr. 50/1991 si toate celelalte acte normative menționate in prezenta.

În dovedirea susţinerilor reclamantul a solicitat probe cu înscrisuri, cercetare la fata locului (in cazul in care instanța constata ca aceasta proba este pertinenta si utila soluționării cauzei ) si orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri .

În dovedirea susţinerilor reclamantul a anexat un set de înscrisuri (file 7-53, vol. I).

În termen procedural, la data de 04.07.2019 pârâţii ST şi SE, au depus la dosar întâmpinare (file 58-63, vol. I), solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea susţinerilor pârâţii au arătat următoarele:

1. Scurta descriere a situației de fapt : la data de 05.03.2008 pentru parați a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. 81/05.03.2008 pentru "construire vila turistica *** D+P+2E+M, împrejmuire teren, branșamente utilitati, organizare șantier".

Ca urmare a obținerii tuturor avizelor solicitate prin Certificatul de urbanism, paratiior li s-a eliberat Autorizația de construire nr. 141/12.06.2008 pentru realizarea lucrărilor "construire vila turistica *** D+P+2E+M, împrejmuire teren, branșamente utilitati, organizare șantier" pe terenul situat in Sinaia, str. Fragilor, nr.2. jud. Prahova, proprietate personala.

Autorizația de construire a avut termen de valabilitate de 12 luni, iar durata de execuție a lucrărilor de 24 luni, de la data începerii efective a lucrărilor, valabilitatea autorizației prelungindu-se automat pe durata de execuție menționata.

Paratii au executat parțial construcția "vila turistica" in termenul de execuție acordat, iar la data de 29.12.2010 a fost încheiat Procesul verbal de recepție parțiala a lucrărilor nr. 30144/29.12.2010, semnat de reprezentanții reclamantei membrii in comisia de recepție, respectiv O. L si F.C.

Se arată ca exacutia construcției s-a făcut in stricta concordanta cu autorizația de construire emisa, precum si cu documentația tehnica depusa pentru obținerea acestei autorizații.

După momentul recepției parțiale a construcției, datorita insuficientei fondurilor necesare, paratii au întrerupt lucrările, nicio alta lucrare de construire nemaifiind efectuata după momentul recepției amintite.

Cu toate acestea, la data de 25.03.2016 a fost încheiat Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2 prin care paratii au fost amendați cu suma de 1000 lei si s-a dispus intrarea in legalitate.

Întrucât la acel moment, paratii au intenționat sa continue lucrările pentru finalizarea construcției, aceștia nu au înțeles sa conteste procesul verbal emis, avand reprezentarea obiectiva ca oricum aveau nevoie de emiterea unei noi autorizații de construire pentru finalizarea lucrărilor la proiectul propus.

Insa, aceasta lipsa a contestației împotriva procesului verbal nu a reprezentat niciodată o recunoaștere a executării unor lucrări in afara termenului de valabilitate a autorizației de construire emisa inițial si nici a unor lucrări neconforme acestei autorizații.

Asa cum au precizat, lipsa contestației a avut ca fundament necesitatea obiectiva de eliberare a unei noi autorizații de construire pentru continuarea lucrărilor precum si indicațiile verbale ale personalului specializat al Primăriei Sinaia care au promis ca prin achitarea amenzii se poate elibera Certificatul de urbanism si ca întreaga situație va fi rezolvata prin intrarea in legalitate.

Emiterea noului certificat de urbanism a fost condiționată de achitarea amenzii respective si, cum suma nu era foarte mare, paratii au înțeles sa se conformeze acestei îndrumări tocmai pentru a debloca situația si de a obține noua autorizație de construire necesara finalizării proiectului.

2. Acțiunea formulata împotriva paratilor este neîntemeiata

a.pârâţii au invocat lipsa calitatii procesuale active a reclamantului OS, potrivit art. 32 alin.(l) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții care prevede: "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune..."

După cum este evident din cuprinsul Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016 organul care a aplicat sancțiunea nu este nicidecum OS ci PS.

Potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001 - Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 50/1991" președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz".

Totodată, procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

Fata de aceste aspecte, solicită respingerea acțiunii ca fiind promovata de o persoana fara calitate procesuala activa, cata vreme OS nu este organul care a aplicat sancțiunea.

b.Prescripția răspunderii contravenționale, potrivit art. 31 din legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

Aplicarea art. 31 din Legea nr. 50/1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale trebuie raportată la momentul terminării construcției, având în vedere că fapta contravențională continuă a edificării construcțiilor fără autorizație de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor de construcție, precum și un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârșirii faptei.

Nu se poate considera că săvârșirea faptei de efectuare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens, ori cu încălcarea autorizației se comite continuu, până la finalizarea în sens juridic a construcției, respectiv până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației sau prin respectarea prevederilor acesteia.

Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancționată o perioada de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construcție, până la momentul obținerii autorizației de construire, ar fi nu doar contrară textului legal, dar și rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale.

Asa cum au aratat anterior, mansarda a fost finalizata la momentul încheierii Procesului verbal de recepție parțiala din data de 29.12.2010, insa, chiar daca s-ar raporta la momentul epuizării descris in chiar procesul verbal de contravenție, respectiv ca ar fi fost edificata in anul 2012, termenul de prescripție este împlinit de asemenea, cata vreme sancțiunea a fost aplicata la data de 25.03.2016 la 4 ani de la data de raportare a finalizării mansardei.

In același sens s-a stabilit in practica judiciara "Din modul de redactare al procesului verbal reiese fără dubiu că ia data constatării contravenției lucrarea fusese finalizată, astfel că nu poate fi reținută apărarea apelantului potrivit căreia data săvârșirii faptei este data constatării. Agentul constatator avea obligația de a face cercetări pentru a afla data terminării acestei lucrări, aceasta fiind și data săvârșirii contravenției, cu atât mai mult cu cât procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ, nu poate fi completat cu elemente extrinseci, întrucât procesul-verbal atacat nu cuprinde o asemenea mențiune, referitoare ia data edificării gardului, potrivit art. 17 din OG. nr. 2/2001, acest act este lovit de nulitate absolută'.

Prescripția poate fi ridicată în orice fază a procesului, fiind o excepție de fond și în același timp absolută, astfel incat procesul verbal de contravenție la care se raportează reclamantul nu poate produce efecte prin obligarea paratilor la desființarea lucrărilor.

c.Acțiunea este neîntemeiata

Asa cum au aratat anterior, executarea construcției D+P+2E+M a fost efectuata parțial pana la sfârșitul anului 2010, ocazie cu care a fost încheiat Procesul verbal de recepție parțiala din data de 29.12.2010 prin care s-a constatat gradul de costruire de 70% al imobilului.

Se arată că la acel moment, se precizează in procesul verbal de recepție ca imobilul se recepționează parțial in faza de construire "La Roșu", ceea ce presupune ca avea acoperișul instalat, inclusiv acoperitoarea acestuia, drept pentru care este evident ca mansarda criticata de reclamant era deja edifica la acel moment al recepției.

Imobilul a ramas in aceeași stare, asa cum a fost recepționat parțial de către organele de specialitate, paratii nemaicontinuand lucrările de construire din cauza lipsei fondurilor necesare, urmând a solicita o noua autorizație de construire in momentul deblocării financiare a proiectului.

Prin clădire "La Roșu" se înțelege clădirea avand construite zidurile, fundația, planseele si acoperișul, insa lipsindu-i instalațiile, racordurile si celelalte finisaje (gresie, faianța, vopsea decorativa, etc).

Denumirea vine de la culoarea cărămizii care nu este acoperita, insa denumirea se extinde si pentru construcții din beton sau alte materiale.

Instalarea acoperișului in faza "La Roșu" presupune edificarea inclusiv a mansardei pe care reclamantul o susține ca fiind executata ulterior.

Aceasta susținere a reclamantului nu este reala cata vreme aceasta mansarda (cuprinsa in autorizația de construire) a fost edificata înaintea recepției de la data de 29.12.2010, in termenul de valabilitate al autorizației de construire.

Trebuie tinut cont ca, potrivi standardelor in materie, fazele inițiale (documentații pana la faza organizării de șantier) reprezintă 4-5% din totalul imobilului, iar structura in faza de casa "La Roșu" poate ajunge pana la 60% din imobil, restul fiind reprezentat de finisaje si amenajari.

Ca atare, atestarea prin Procesul verbal de recepție din 29.12.2010 a unei finalizări in proporție de 70% face dovada recepției inclusiv a mansardei criticate in prezentul litigiu.

Diferența de pana la 70% a fost luata in calcul ca urmare ca imobilul prezenta la data recepției atat cablurile de curent interioare, instalația de apa interioara cat si termoizolatia exterioara.

Un aspect deosebit de important este acela ca prin Procesul verbal de recepție parțiala a lucrărilor 30144/29.12.2010 se precizează in mod expres ca motivul pentru care se procedează la recepție este:

"...lucrările au fost realizate conform documentației anexa ia autorizația menționata mai sus in proporție de 70%."

Drept urmare, este evident ca reprezentanții de specialitate ai reclamantului au constatat realizarea construcției, inclusiv a mansardei, in conformitate cu autorizația emisa si documentația anexata acesteia.

Pârâţii mai arată că recomandările Comisiei de recepție au fost:

•completarea cadastrului si a cârtii tehnice a imobilului realizat

•înscrierea imobilului la serviciul de taxe si impozite.

Ambele recomandări au fost îndeplinite de către parați care au înscris imobilul la serviciul de taxe si impozite, achitandu-se impozitul pe proprietate calculat la valoarea construcției cu tot cu mansarda, rapoartele de evaluare întocmite ținând cont de stadiul imobilului care prezenta mansarda construita.

De asemenea, in baza Procesului verbal de recepție parțiala a lucrărilor nr. 30144/29.12.2010, imobilul a fost inscris in cartea funciara, fiind intabulat pe numele paratilor, inscrierea fiind efectuata in data de 05.04.2012, conform extrasului de carte funciara atașat.

Înscrierea in cartea funciara a imobilului s-a făcut conform recepției parțiale, respectiv in proporție de 70%, in stadiul "La Roșu", deci inclusiv in ce privește mansarda criticata de reclamant.

Se mai arată ca potrivit documentațiilor de urbanism, inclusiv certificatului de urbanism, in zona de construire a proiectului proprietatea paratilor nu a fost stabilita o înălțime maxima (in metri) care sa nu fie depășită, ci este reglementata doar inaltimea construcțiilor raportat la numărul de etaje, documentația de urbanism precizând in mod expres posibilitatea construirii unei clădiri parter+2 etaje-i- mansarda.

De altfel, prin Certificatul de urbanism nr. 73/23.05.2018 se precizează in mod expres ca datorita terenului denivelat apare si demisol ca nivel de baza.

d.Lipsa de pasivitate a paratilor, demersuri întreprinse

La nivelul anului 2016 paratii au intenționat începerea demersurilor pentru finalizarea proiectului autorizat inițial, astfel încât au solicitat eliberarea unui nou Certificat de urbanism necesar continuării lucrărilor, prin cererea nr. 7481/17.03.2016.

Cererea de eliberare a Certificatului de urbanism a fost făcută concomitent cu asa zisa vizionare in teren a imobilului de către lucratorii Primăriei Sinaia, 17.03.2016, fara prezenta paratilor si fara inspecție in interior, iar eliberarea Certificatului de urbanism solicitat a fost condiționată de achitarea amenzii de 1.000 lei aplicata prin Procesul verbal de sancționare nr. 2/25.03.2016 si de necontestarea acestui proces verbal de sancționare.

Paratilor li s-a comunicat ca aceasta este modalitatea de deblocare a situației astfel incat s-au conformat si au achitat amenda aplicata, după care le-a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. 67/11.04.2016, valabil pentru perioada de 1 an.

După obținerea acestui Certificat de urbanism, paratii au depus toate cererile necesare pentru obținerea avizelor obligatorii de la celelalte instituții implicate (ISU, ELectrica, etc.), avize prevăzute a fi necesare si obligatorii in chiar cuprinsul Certificatului de urbanism.

Deși cererile către instituțiile care acordau avizele obligatorii au fost formulate in timp util, aceste instituții nu au răspuns in perioada de valabilitate a Certificatului de urbanism, astfel incat a fost necesara formularea unei cereri de prelungire a Certificatului de urbanism, care s-a depus la data de 09.03.2017.

In urma acestei cereri a fost obtinuta prelungirea Certificatului de urbanism pana la data de 11.04.2018, insa nici in acest interval de timp nu s-au putut obține toate avizele obligatorii si necesare eliberării autorizației de construire.

Având in vedere aceasta situație, la data de 07.05.2018 a fost depusa cererea nr. 12663 prin care paratii au solicitat un nou Certificat de urbanism in vederea continuării lucrărilor la vila turistica, in urma careia a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. 73/23.05.2018.

Afirmația reclamantului ca toate aceste certificate de urbanism au ramas fara finalitate pentru ca nu s-ar fi prezentat documentația solicitata prin certificatele de urbanism in vederea obținerii autorizației de construire este falsa, formulata cu vădită rea credința.

La data de 04.02.2019 paratii au înregistrat la sediul Primăriei întregul dosar necesar obținerii autorizației de construire, solicitând eliberarea acestea, după depunerea întregii documentații si a avizelor obligatorii obținute după multe stăruințe, achitând in același timp taxa pentru eliberarea autorizației de construire, in valoare de 3.080 lei.

Cererea a fost înregistrata sub nr. 3605/04.02.2019 insa reprezentanții Primăriei au dispus restituirea dosarului in vederea reanalizarii acestuia, întrucât nu ar fi respectate anumite condiții pentru eliberarea autorizației de construire.

Dosarul a fost ridicat de către parați la data de 27.06.2019 in vederea efectuării demersurilor pe cale administrativa pentru regularizarea documentației in vederea eliberării autorizației de construire, ceea ce denota atat insistentele cat si buna credința a paratilor pentru obținerea autorizației pentru continuarea lucrărilor in vederea finalizării contructiei.

Un alt aspect deosebit de important, este acela ca paratii au încheiat cu Primăria Sinaia inca din anul 2016 contract de închiriere pentru terenul alipit proprietății acestora, in suprafața de 151 mp, in scopul asigurării locurilor de parcare.

Ulterior, după mai multi ani de închiriere, inclusiv pentru 2019, in cursul anului curent paratii au depus cerere pentru cumpărarea acestui teren, in vederea comasării cu cel detinut deja in proprietate, cerere care este supusa aprobării Consiliului Local care va demara procedura de vanzare a acestui imobil.

Toate aceste demersuri descrise anterior fac dovada deplina a faptului ca paratii nu au ramas in pasivitate, dimpotrivă au efectuat tot ce le statea in putinta pentru obținerea avizelor si a documentației necesare pentru emiterea autorizației de construire necesara continuării lucrărilor pentru finalizarea proiectului.

Fata de cele menționate anterior, pârâţii solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

În dovedirea susţinerilor pârâţii au solicitat probe cu martori: O. Lovin si F. Cojocaru, membrii ai Comisiei de recepție parțiala, cu citare la sediul reclamantului, fiind angajați ai Primăriei Sinaia; înscrisuri; expertiza tehnica arhitectura/constructii; cercetare la fata locului, fiind anexate un set de acte (file 64-82, vol. I).

În baza rezoluţiei instanţei din data de 05.07.2019 s-a stabilit termen de judecată la data de 12.09.2019 , cu citarea părţilor (fila 2 verso, vol. I).

La termenul de judecată din data de 12.09.2019 apărătorul pârâţilor a depus la dosar cerere de amânarea cauzei fiind în imposibilitate a se prezenta şi a anexat acte doveditoare (file 87-95, vol.I).

La termenul din 21.12.2019 instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi proba cu cercetare la faţa locului, fiind prorogata discutarea cu privire la admisibilitatea celorlalte probe la termenul ulterior (file 109-110, vol.I).

La data de 29.10.2019 s-a efectuat cercetarea locală, fiind întocmit proces verbal în acest sens (fila 11, vol. I).

La termenul de judecata din25.11.2019 instanţa a încuviintat cererea reclamantului de amânarea cauzei (fila 118, vol. I).

La data de 27.11.2019 pârâţii au depus la dosar nota cu obiectivele expertizei şi un set de înscrisuri (file 120-140, vol. I).

La termenul de judecata din 02.12.2019 instanţa a încuviinţat pârâţilor proba cu efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii (file 141-143, vol. I).

La data de 20.12.2019 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii, ing. Maghiar Ioan (file 148-157, vol. I).

La termenul de judecată din data de 27.01.2020 paratii S au depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză construcţii (file 161-162, vol. I), reclamantul a depus obiecţiuni la expertiză (file 163-166, vol. I), iar expertul consilier parte al pârâţilor a depus punct de vedere (file 167-169, vol. I).

La acest termen de judecata instanţa a încuviinţat în parte obviecţiunile părţilor şi a dispus completarea raportului de expertiză construcţii (file 170-172, vol. I).

La data de 18.02.2020 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – completare I (file 173-175, vol. I).

La data de 09.03.2020 pârâţii ST şi SL au depus la dosar note de şedinţă (file 180-185, vol. I), prin care au invocat excepția de nelegalitate cu privire la actul administrativ reprezentat de Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016.

Solicită admiterea excepției invocate, constatarea nelegalitatii actului administrativ cu caracter individual si soluționarea cererii principale care face obiectul prezentului dosar, fără a tine seama de Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016,

pentru următoarele considerente de lure si de facto:

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(2)Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fíe prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, în situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3)în cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată”.

Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2/25.03,2016 reprezintă un act administrativ cu caracter individual, prin care s-a stabilit in sarcina paratilor obligația de demolare a unor lucrări efectuate la imobilul descris in acțiunea principala, considerate', fara temei in opinia noastra, da fiind executate fara autorizație.

Legalitatea acestui act administrativ care emite in mod unilateral de la reclamant nu a fost verificata de catre o instanța de judecata imparțiala, paratii fiind convinși de catre angajaţii reclamantului ca daca achita amenda derizorie aplicata, ti se va emite certificatul de urbanism si nu vor întâmpina nicio problema in finalizarea construcției Vilei turistice.

In ciuda acestor promisiuni, reclamanta a promovat prezenta acțiune civila care este fundamentata in mod expres pe încheierea Procesului verbal nr. 2/25.03.2016 si pe obligațiile de demolare la care acesta face trimitere, solicitând obligarea paratilor la demolarea in condiții de siguranța a podului construcției, așa cum s-a precizat in ședința din data de 27.01.2020.

Este evident ca prezenta acțiune promovata de reclamant depinde de soluționarea excepției de nelegalitate invocate cu privire ia actul administrativ contestat, astfel tocat este necesara pronunțarea cu prioritate asupra acestei excepții, chiar prin hotararea care se va da in cauza.

Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2/25.03.2016 este nelegal din mai multe puncte de vedere.

Strict procedural,, apreciem ca la momentul 25 martie 2016 reclamantul nu mai era in măsură a aplica vreo sancțiune cu privire la lucrările de construcție executate la imobilul In discuție, avand in vedere recepția parțiala efectuata in decembrie ¿010 si inexistenta unor lucrări ulterioare acestei date.

Potrivit art. 31 din legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

Aplicarea art. 31 din Legea nr, 50/1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale trebuie raportată îă momentul terminării construcției, având în vedere că fapta contravențională continuă a edificării: construcțiilor fără autorizație de construire are un moment de consumare, care Goincide cu începerea executării lucrărilor de construcție, precum.și un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârșirii faptei.

Nu se poate considera că săvârșirea faptei de efectuare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens, ori cu încălcarea autorizației se comite continuu, până la finalizarea în sens juridic a construcției, respectiv până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației sau prin respectarea prevederilor acesteia.

Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr, 50/1991 poate fi sancționată o perioada de timp nedeterminată, de ța momentul începerii lucrărilor de construcție, până la momentul obținerii autorizației de construire, ar fi nu doar contrară textului legal, dar și rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale.

Asa cum au aratat anterior, mansarda si podul au fost finalizate la momentul încheierii Procesului verbal de recepție parțiala dîn data de 29.12.2010, insa, chiar daca ne-am raporta la momentul epuizării descris in chiar procesul verbal de contravenție, respectiv ca ar fi fost edificată in anul 2012, termenul de prescripție este împlinit de asemenea, cata vreme sancțiunea a fost aplicata la data de 25.03.2016 la 4 ani de la dată de raportare a finalizării mansardei.

In același sens s-a stabilit in practică judiciara “Din modul de redactare al procesului verbal reiese fără dubiu că la dată constatării contravenției lucrarea fusese finalizată, astfel că nu poate fi reținută apărarea apelantului potrivit căreia data săvârșirii faptei este data constatării. Agentul constatator avea obligația de a face cercetări pentru a afla dată terminării acestei lucrări, aceasta fiind și data săvârșirii contravenției, cu atât mai mult cu cât procesul verbal de contravenție, fiind Uri act administrativ, nu poate fi completat cu elemente extrinseci. întrucât procesul verbal atacat nu cuprinde o asemenea mențiune, referitoare ia data edificării gardului, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, acest apt este lovit de nulitate absolută”.

Pârâţii apreciază ca prescripția poate fi ridicată în orice fază a procesului, mai ales pentru justificarea unei excepții de nelegalitate ridicata împotriva actului administrativ cu caracter individual, asa cum este procesul verbal de contravenție, prescripția fiind o excepție de fond și în același timp absolută, astfel incat procesul verbal de contravenție la care se raportează reclamantul nu poate produce efecte prin obligarea paratilor la desființarea lucrărilor.

Pe de alta parte, arată că procesul verbal atacat, in chiar substanța lui, conține date necorespunzatoare realitatii din teren si stadiului actual al contrucţiei ce face obiectul acțiunii principale.

Prin raportul de expertiza întocmit in prezenta cauza, s-au constatat in mod expres următoarele:

•podul nu se considera etaj, întrucât podul construcției cu h max la coama de 1,80 (1,75 după finisaje) nu poate fi considerat spațiu locuibil, conform Normativul STAS 4908-79 pct. 2; In orice situație podul, chiar şi „ amenajat" - nu poate fi considerat „mansarda", avand inaltimea de numai 1,75 m;

•Nu exista lucrări suplimentare care trebuie demolate, nu este necesara demolarea si sunt întrunite condițiile tehnice si urbanistice pentru Intrarea in legalitate, conform Legii nr. 50/1991, cu ultimele modificări aduse de Legea nr. 193/2019 si Ordinul 839/2009;

•Nu sunt lucrări de demolare necesare a fi efectuate in condiții de siguranța, in vederea încadrării construcției rezultate in parametrii urbanistici aferenti zonei in care aste amplasata construcția.

Fata de aceste aspecte, este evidenta nelegalitatea procesului verbal atacat care atesta obligații de demolare în sarcina paratilor, deși aceste obligații nu corespund situației construcției edificate, reclamantul fiind in eroare cu privire la regimul juridic al podului unei contructii cu acoperiș tip șarpanta, dandu-i o alta natura juridica, aceea de mansarda.

La data de 25.03.2020 reclamantul OS a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză construcţii – completare (file 191-194, vol. I).

Prin rezoluţia instanţei din 21.05.2020 s-a stabilit termen de judecată la data de 01.07.2020, cu citarea părţilor (fila 197, vol. I).

Prin  încheierea de şedinţă din 01.07.2020 instanţa a dispus completarea raportului de expertiză construcţii (file 1-3, vol. II).

La data de 27.08.2020 s-a depus la dosar raprotul de expertiză – completare II ( file 6-10, vol. II).

La termenul de judecată din data de 14.10.2020 reclamantul OS  a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză completare (file 12-13,  vol.II), fiind încuviinţate de instanţă (file 20-21, vol. II).

La data de 23.10.2020 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – completare III (file 22-31, vol. II).

La termenul de judecată din data de 14.10.2020 reclamantul OS  a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză completare-III (file 35-36,  vol.II), fiind încuviinţate de instanţă (file 37-38, vol. II).

La data de 08.12.2020 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – completare IV (file 40-43, vol. II).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Pârâţii ST şi SL au efectuat în anul 2012, pe terenul proprietatea lor situat în or. Sinaia, str. Fragilor, nr. 2, jud. Prahova, dobândit conform  contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6654/27.07.1995 la Notariatul de Stat Lovcal Câmpina (f 44-45 – vol. I) -  lucrări fără autorizatie de construire, care au constat în: mansardă la vila turistică  (executată cu autorizaţia de construire nr. 141/12.06.2008).

Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2 din data de 25.03.2016 emis de Primăria or. Sinaia (f 10), care nu a fost contestat de catre contravenientul ST (care dealtfel a achitat si amenda contravenţională  - f 46), acest pârât a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1.000 lei, iar ca măsuri / sancțiuni complementare s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate, termenul de realizare a măsurilor dispuse fiind stabilit la data de 29.07.2016.

Sub aspectul excepţiilor invocate în cauză, instanţa constată netemeinicia acestora, urmând a fi respinse ca atare, respectiv :

1)  excepţia prescripţiei răspunderii contravenţionale – invocată de pârâţi

prin întâmpinare (file  58-63 – vol. I) şi

2) excepţia nelegalităţii procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei nr. 2/25.03.2016 emis de Primăria or. Sinaia – invocată de pârâţi prin notele de şedinţă (file 183 -185 – vol. I) :

S-a arătat de catre pârâţi că :

„ Potrivit art. 31 din legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

Aplicarea art. 31 din Legea nr. 50/1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale trebuie raportată la momentul terminării construcției, având în vedere că fapta contravențională continuă a edificării construcțiilor fără autorizație de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor de construcție, precum și un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârșirii faptei.

Nu se poate considera că săvârșirea faptei de efectuare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens, ori cu încălcarea autorizației se comite continuu, până la finalizarea în sens juridic a construcției, respectiv până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației sau prin respectarea prevederilor acesteia.

Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancționată o perioada de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construcție, până la momentul obținerii autorizației de construire, ar fi nu doar contrară textului legal, dar și rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale.

Mansarda a fost finalizata la momentul încheierii Procesului verbal de recepție parțiala din data de 29.12.2010, însă, chiar daca s-ar raporta la momentul epuizării descris in chiar procesul verbal de contravenție, respectiv ca ar fi fost edificata in anul 2012, termenul de prescripție este împlinit de asemenea, câtă vreme sancțiunea a fost aplicata la data de 25.03.2016 la 4 ani de la data de raportare a finalizării mansardei.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(2)Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fíe prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, în situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3)în cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată”.

Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2/25.03,2016 reprezintă un act administrativ cu caracter individual, prin care s-a stabilit in sarcina paratilor obligația de demolare a unor lucrări efectuate la imobilul descris in acțiunea principala, considerate, fara temei, fiind executate fara autorizație.

Legalitatea acestui act administrativ care emite in mod unilateral de la reclamant nu a fost verificata de catre o instanța de judecata imparțiala, paratii fiind convinși de catre angajaţii reclamantului ca daca achita amenda derizorie aplicata si se va emite certificatul de urbanism si nu vor întâmpina nicio problema in finalizarea construcției Vilei turistice.

In ciuda acestor promisiuni, reclamanta a promovat prezenta acțiune civila care este fundamentata in mod expres pe încheierea Procesului verbal nr. 2/25.03.2016 si pe obligațiile de demolare la care acesta face trimitere, solicitând obligarea paratilor la demolarea in condiții de siguranța a podului construcției, așa cum s-a precizat in ședința din data de 27.01.2020.

Este evident ca prezenta acțiune promovata de reclamant depinde de soluționarea excepției de nelegalitate invocate cu privire ia actul administrativ contestat, astfel tocat este necesara pronunțarea cu prioritate asupra acestei excepții, chiar prin hotararea care se va da in cauza.

Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 2/25.03.2016 este nelegal din mai multe puncte de vedere :

Strict procedural, la momentul 25 martie 2016 reclamantul nu mai era in măsură a aplica vreo sancțiune cu privire la lucrările de construcție executate la imobilul In discuție, avand in vedere recepția parțiala efectuata in decembrie 2010 si inexistenta unor lucrări ulterioare acestei date. ”

Instanţa constată că potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor : împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Art. 32 din acelaşi act normativ stabileşte că :

1) plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

2) controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. 1.

Din prevederile legale enunţate rezultă fără echivoc că singura cale de a contesta un proces verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii este plângerea împotriva acestuia introdusă pe rolul instanţei, neputându-se invoca apărări care să vizeze atât  o eventuală prescripţie a răspunderii contravenţionale cât si  reţinerea unei anume stări de fapt - decât în acest cadru procesual. 

În condiţiile în care contravenientul ST (în speţă, pârâtul)  - sancţionat cu amendă in sumă de 1.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.  26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, faptă constând în aceea că a executat lucrări fără autorizatie de construire, care au constat în : mansardă la vila turistică (executată cu autorizaţia de construire nr. 141/12.06.2008) – nu a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 2/25.03.2016 în conformitate cu disp. art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 – nu mai pot fi invocate si examinate într-un alt cadru procesual (cum este cel al acţiunii civile de faţă) aspecte din care să rezulte o pretinsă altă stare de fapt decât cea menţionată în actul constatator.

Pe fond, instanţa reţine că, deși prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției anterior menţionat s-a dispus realizarea măsurilor până la data de 29.07.2016, totuşi pârâţii nu s-au conformat acestora, deși intervalul de timp scurs de la acea dată și până în prezent a fost mai mult decât îndestulător, fiind evidentă culpa lor pentru neconformarea la măsurile dispuse.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2 din 25.03.2016 a fost întocmit în urma vizualizării în teren în data de 17.03.2016 în scopul verificării respectării disciplinei în urbanism și autorizării executării lucrărilor de construcții, conform prevederilor Legii nr.50/1991 și ale Ordinului nr.839/2009 de către personalul cu atribuții în acest scop din cadrul Primăriei Orașului Sinaia, ocazie cu care s-a constatat că la imobilul din or. Sinaia, str. Fragilor, nr. 2  s-au executat lucrări fără autorizație de construire, lucrări ce au fost evidențiate și care au fost consemnate în Nota de constatare nr. 7552/18.03.2016 (f 11 – vol. I).

Instanţa reţine si că la data de 11.02.2008 pârâţii ST si SL prin cererea nr. 3662 (f 12 – vol. I)  au solicitat emiterea unui certificat de urbanism pentru construire vilă turistică 3* D+P+2E+M, cerere la care a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 81/05.03.2008 (f 13-14 – vol. I).

La data de 17.03.2016 pârâţii au mai solicitat emiterea unui alt certificat de urbanism prin cererea nr. 7481 (f 19 – vol. I)  pentru „ intrarea în legalitate si finalizare lucrări vila turistică 3*”, cerere la care a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 67/11.04.2016 (f 28-32) pentru : „ continuare lucrări construire vila turistică , împrejmuire teren  - intrare în legalitate conform proces verbal de constatatare si sancţionare a contravenţiilor nr. 2/25.03.2016.”

La data de 12.06.2008 a fost emisă pe numele pârâţilor autorizaţia de construire nr. 141 pentru construire vilă turistică *** D+P+2E+M, împrejmuire teren, branşamente, utilităţi, organizare şantier  in or. Sinaia, str. Fragilor , nr. 2 , jud. Prahova (f 15-16 – vol. I).

Termenul de valabilitate al autorizaţiei a fost de 12 luni de la data emiterii, interval de timp în care trebuie începute lucrările de execuţie autorizate.

Durata de execuţie a lucrărilor este de 24 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor (anunţată în prealabil), situaţie în care perioada de valabilitate a autorizaţiei se extinde pe întreaga durată de execuţie a lucrărilor autorizate.

În cuprinsul notei de constatare nr. 7552/18.03.2016 s-a menţionat faptul că mansarda este executată fără autorizaţie de construire, autorizaţia de construire nr. 141/12.06.2008 a avut termen de valabilitate 12 luni, iar durata lucrărilor de execuţie este de 24 de luni. De aemenea, s-a făcut menţiune despre procesul verbal de recepţie parţială nr. 30144/29.12.2010 prin care este specificat faptul că au fost realizate lucrări in proporţie de 70%. 

La 09.03.2017 pârâţii au solicitat din nou prelungirea certificatului de urbanism nr.67/11.04.2016, obținând aceasta pana la data de 11.04.2018, pentru ca ulterior la data de 07.05.2018, prin cererea nr. 12663 sa solicite din nou obținerea unui Certificat de urbanism, in același scop - “continuare lucrări construire vila turistica, împrejmuire teren - intrare in legalitate conform proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr.2/25.03.2016”, fiindu-le eliberat certificatul de urbanism nr.73/23.05.2018 (f 34-43 – vol. I).

Cererile pârâţilor si certificatele de urbanism emise în urma acestora rămân însă fără finalitate, întrucât nu s-au prezentat niciodată cu documentația solicitata prin certificatele de urbanism in vederea obținerii autorizației de construire necesara si nici nu au mai solicitat vreo prelungire a certificatului de urbanism nr. 73/23.05.2018 până la data introducerii pe rolul instanţei a prezentei acţiuni (04.06.2019).

Conform art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare : „în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;

b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.”

Faţă de starea de fapt expusă, cu raportare la temeiurile de drept anterior menţionate, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare si, in consecinţă, se va dispune obligarea pârâţilor la încadrarea lucrărilor de construcţie executate pe terenul din oraşul Sinaia, str. Fragilor, nr. 2, jud. Prahova, în prevederile autorizaţiei de construire nr. 141/12.06.2008 emisă de Primăria or. Sinaia şi la desfiinţarea, în condiţii de siguranţă, a lucrărilor realizate nelegal la această adresă, lucrări consemnate în procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei nr. 2/25.03.2016 emis de Primăria or. Sinaia.

Conform art. 32 din aceeaşi lege :

(2) în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

Aşa fiind, urmează a se stabili termen limită pentru executarea obligaţiilor instituite în sarcina pârâţilor : 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

 În cazul nerespectării termenului limită stabilit, măsurile dispuse de instanţă se vor duce la îndeplinire prin grija primarului or. Sinaia, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâţi.

Domenii speta

Spete similare